Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
PRODUCEREA MATERIEI PRIME ÎN COSMETOLOGIE
A efectuat:
Scutelnic Maria
A evaluat:
Bobeică V.
CHIŞINĂU 2009
Astăzi în lumea întreagă chimia stă la baza preparatelor cosmetice pe baze ştiinţifice,
apelîndu-se la tot ce este mai nou atît în domeniul substanţelor chimice, cît şi al parfumurilor şi
coloranţilor.
Industria cosmetică a luat în prezent un mare avînt, preparînd o gamă din ce în ce mai variată de:
creme, loţiuni, demachiante, pentru toate tipurile de piele şi pentru toate vîrstele. La ora actuală în
calitate de materie primă în industria cosmetică se foloseşte atît substanţe de origine oganică, cît şi
anorganică.
Deşi, din ce în ce mai rar se folosesc materiile prime de origine naturală totuşi ele, în
industria cosmetică modernă ocupă un loc important, sînt de origine naturală cît şi vegetală.
În preparatele cosmetice destinate îngrijirii pielii, părului cît şi a cosmeticii decorative cel mai
important loc îl ocupă grăsimile şi substanţele obţinute la prelucrarea lor. Aceasta se explică printr-o
largă activitate biologică a grăsimilor.
Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din esteri ai glicerinei cu acizii
graşi, numiţi gliceride. Acizii din componenţa grăsimilor pot fi saturaţi sau nesaturaţi, cu una, două,
trei sau mai multe legături, avînd de obicei configuraţia cis şi posedînd un număr par de atomi, au o
catenă liniară, şi sunt monocarboxilici. Se mai găsesc în afară de gliceride şi
ceruri,vitamine,fosfatideetc.
• , acid palmitic;
• , acid stearic;
• , acid oleic.
Exemple de grăsimi:
• , distearopalmitina/palmitodistearina;
• ,
dioleostearina/stearodioleina. În natură, există atât grăsimi lichide, nesaturate (uleiuri), cât şi grăsimi
solide, saturate (grăsimi).Grăsimile lichide sunt de origine vegetală, iar cele solide, saturate, sunt de
origine animală. Uleiurile se obţin prin presarea seminţelor sau fructelor, ca în cazul uleiului de
floarea-soarelui sau de măsline. Se mai pot obţine prin extracţie cu solvenţi selectivi. Grăsimile
animale se obţin prin distrugerea ţesutului adipos sub influenţa temperaturii. Se mai pot obţine şi prin
centrifugare (untul).Grăsimile pot fi solide, lichide sau semisolide (untul). Acestea sunt insolubile în
apă, cu care emulsionează, dar sunt solubile în solvenţi organici.Nu au puncte fixe de fierbere şi
topire pentru că sunt amestecuri, ci fierb şi se topesc în intervale de temperatură.Fiind amestecuri de
gliceride, care sunt esteri, grăsimile vor avea proprietăţile chimice ale esterilor.Hidroliza poate avea
loc în mediu acid sau în mediu bazic:
, într-un
mediu acid.
Adiţia H2Reacţia este posibilă doar la uleiuri şi este similară cu cea de adiţie a halogenilor. Are loc în
prezenţă de nichel (care are rol de catalizator), presiune şi temperaturi înalte. Se practică la scară
industrială şi stă la baza obţinerii margarinei din uleiul vegetal.
Agar-agar – o substanţă gelatinoasă care derivă din alge, din punct de vedere chimic este un
polimer a cărui unitate, adică monomer este galactoza.
Agarul de
fapt este un amestec de agaroză şi agaropectin. Agaroza fiind un polimer liniar cu greutatea 120000,
la baza căreia stă -(1 3)-β-D-galactopyranose-(1 4)-3,6-anhydro-α-L-galactopyranose.
Agaropectina este un amestec heterogen de L-galactose-6-sulfate , 3,6-anhydro-L-galactose care
poseda proprietăţi slabe gelifiante.
Din produsele obţinute după prelucrarea petrolului utilizate în industria cosmetică vom
menţiona: vaselina, parafina, selina, cerezina.
Selina este un amestec de hidrocarburi saturate obţinute din purificarea reziduurilor de la
distilarea petrolului. Se prezintă ca o masă albă, omogenă, fără miros, fără gust, grasă la pipăit şi nu
rîncezeşte. Se poate folosi ca demachiant, iar împreună cu alte substanţe îşi găseşte utilitate în
dermatologie la tratarea eritemelor, crăpăturilor, mîncărimilor (unguente). Nu este absorbită de piele
şi actionează la suprafaţa ei
Vaselina cosmetică este un derivat al petrolului, a început să fie cercetată din secolul al XIX-
lea cînd nişte muncitori din Pennsylvania, SUA au observat că rănile provocate de tăieturi se vindecă
mai usor dacă intră în contact cu acest gel.O perioadă îndelungată, vaselina a fost considerată un
panaceu, dar de-a lungul timpului diverse studii au confirmat că acţiunea de vindecare a vaselinei in
caz de zgîrîieturi, tăieturi sau arsuri se explică doar pentru că acest gel nu permite germenilor să
penetreze pielea afectată, nu pentru că ar acţiona în interior.De asemenea, nu se recomandă în caz de
arsuri sau arsuri solare proaspete, deoarece petrolul intensifică senzaţia de arsură şi nici pentru a
hidrata mucoasa nazală - particulele de petrol pot fi inhalate de către plămîni şi îi pot îmbolnăvi. Însă
chiar şi prestigioasa Food and Drog Administration a recunoscut proprietăţile vaselinei în produsele
cosmetice.
Parafina, uleiul de parafină.Masă albă, grasă !a pipăit, fără miros, fără gust, se
întrebuinţează în creme, măşti, farduri. Uleiul de parafină este un lichid incolor, inodor, se
întrebuinţează ca purgativ.
Cerezina este un amestec de hidrocarburi cu numărul de carboni cuprins între 36-55. Se
obţine din produsele petroliere şi anume din petrolatum(amestec din parafină, ceresină, uleiuri
petroliere) şi din ozerchită, de asemenea se produce şi cerezina sintetic. Nu se dizolvă în apă şi
etanol, dar se dizolvă în benzen.
O altă grupă de substanţe folosite ca materie primă în industria cosmetică este acizii, se
utilizează atît cei organici cît şi cei minerali.Cei minerali nu se utilizează direct dar prin intermediul
sărurilor lor. Cei mai des întîlniţi acizi: boric, benzoic,citric,cetilic, salicilic etc.
Acidul benzoic.Se prezintă sub forma unor lamele albe, lucioase, are miros uşor înţepător,
gust acrişor, este solubil în apă, dar mai ales în alcool.Se foloseşte drept conservant la preparatele
cosmetice.
Acidul boric.Se prezintă sub forma unei pulberi albe, cristaline, cu aspect sidefos, fără miros,
cu gust acrişor. Este solubil în apă la cald. Se foloseşte în loţiuni de faţă, pentru ochi, mîini sau boli
de piele.
Acidul citric.Cristale incolore, gust acru, solubil în apă. Se foloseşte la prepararea loţiunilor şi
cremelor pentru albit, loţiuni astringente. Se fabrică din zeama de lămîie.
Acidul fosforic.Soluţie apoasă 50% lichid limpede, incolor, folosit contra pistruilor şi petelor.
Acidul lactic.Lichid siropos, incolor, solubil în apă, alcool, glicerină; intră în compoziţia
loţiunilor de albit.
Acidul salicilic.Cristale albe, puţin solubile în apă, solubile în alcool, folosit ca antiseptic,
decolorant, în solutie de peste 2%, distruge stratul superficial al pielii, ducînd la descuamare.
Boraxul.Este folosit ca emulgator la prepararea cremelor.
CaoMnul (Bobus alba).Pudră fină alb-gălbuie, se foloseşte în măşti cosmetice şi pudre.
Calciu carbonic (CaCO3).Pudra albă, fără miros; se foloseşte ca sicativ în pudre, măşti
cosmetice, pastă de dinţi.
Magnezie carbonică (MgCO3)Pulbere albă, fără miros, fără gust. Se întrebuinţează la
fabricarea pudrelor.
Nu în ultimul rînd vom menţiona şi printre materia primă utilizată şi alcoolii.
Alcool cetilic.Obţinut din cetaceu, cristale albe, se întrebuinţează ca emulgator în creme, fiind
bun emolient.
Alcool etilic.Lichid limpede, incolor, miros particular, uşor inflamabil. Se amestecă cu apa şi
glicerină în orice proporţii. Se foloseşte în loţiuni tonice pentru faţă şi păr.
Amoniacul (NH4OH).Miros caracteristic, soluţie incoloră, se foloseşte la prepararea cremelor
prin saponificare, la decolorarea şi ondularea părului.
Glicerina este cel mai simplu alcool triatomic cu masa molară
92,09. Glicerina este un alcool, prezentîndu-se ca un lichid limpede,
incolor si siropos, cu gust dulceag. Glicerina se evaporează şi îngheaţă
greu, de exemplu soluţia de 80% îngheaţă la -20,3C. Sub forma de esteri ai acizilor graşi (gliceride),
constituie componentul de bază al grăsimilor animale şi vegetale. Glicerina se obţine prin
saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin fermentarea
glicolică a zaharurilor. Sintetic se obţine din propilena căpătată la cracarea petrolului. Glicerina se
întrebuinţează la obţinerea nitroglicerinei, răşinilor sintetice, în tăbăcărie, la fabricarea hîrtiei, în
industria alimentară, în cosmetică şi farmaceutică. Este unul dintre emolienţii clasici folosiţi la
prepararea produselor cosmetice. Contribuie la menţinerea elasticităţii pielii. Inevitabil, procesul de
îmbătrînire a pielii este însoţit de diminuarea eficienţei de autohidratare naturală a pielii. Glicerina
asigură o hidratare corectă, stimulează metabolismul şi schimburile celulare epidermice. Ea
absoarbe foarte bine apa, însă are un neajuns puternic: ea adună şi extrage apa nu numai din mediul
înconjurător, din aer, ci şi din straturile profunde ale pielii.
Propilenglicolul este apropiat de glicerină prin acţiunea sa, în afară de aceasta, este un
dizolvant puternic şi de aceea se foloseşte foarte mult în diferite preparate cosmetice. Însă astăzi este
un component nu mai puţin contestat decît glicerina. Unii specialişti îl consideră foarte toxic: pentru
că prin compoziţia sa, propilenglicolul este asemănător cu etilenglicolul, iar acesta este un antigel, nu
un hidratant. Alţii însă consideră că diferenţa în compoziţia lor chimică scade toxicitatea, iar
asemănarea lor nu presupune ca au şi aceleaşi proprietăţi.
Sorbitolul este unul dintre cei mai blînzi hidratanţi. El aparţine grupei zaharurilor, iar prin
mecanismul de acţiune este apropiat de aminoacizi: formează o peliculă foarte conforilă, care nu
dăunează pielii şi care păstrează foarte mult timp apa în stratul cornos.
Alte substanţe folosite ca materie primă sunt:
Camforul o substanţă din grupul terpenelor (substanţe hidroaromatice), a fost obţinut iniţial numai
din răşina copacului Cinnamomum camphora, ulterior fiind obţinut şi sintetic.Pudra albă, miros
caracteristic, răcoritor. Se foloseşte ca spirt camforat sau în creme şi loţiuni.
Cristalele de camfor se păstrează ca uleiuri volatile sau cristale la temperaturi
scăzute. Este utilizat în unele afecţiuni dermatologice, respiratorii, circulatorii şi
reumatice. Are acţiune antipruriginoasă, antinevralgică, antiinflamatoare,
rubrefiantă şi de stimulare a circulaţiei sanguine. Are o acţiune asemănătoare cu cea
a uleiului de eucalipt.
Colesterolul. Este răspîndit în toate ţesuturile animale. Cristale albe cu luciu sidefos, insolubil în apă,
solubil în uleiuri vegetale, grăsimi, cloroform. Se întrebuinţează ca regenerator al celulelor pielii. Se
foloseşte la prepararea cremelor nutritive, fiind înrudit cu sebumul, grasimea naturală a pielii.
Propolis.Este o substanţă galben-verzuie, miros aromat, gust amar, consistenţa răşinoasă. Are acţiune
antiseptică şi este un bun regenerator al ţesutului cutanat.
Sulful.Pulbere fină, gălbuie, miros specific. Se foloseşte în tratamentul acneei, în compoziţia măştilor
cosmetice, pentru tenuri acneice şi împotriva mătreţei.
Surse: