Sunteți pe pagina 1din 8

PUTEREA LEGISLATIVA

Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor -


legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale
(conform Constituţiei României din 2003) . Conform prevederilor constituţionale,
atributele statului sunt realizate de cele trei puteri ale sale astfel:

a)      puterea legislativă, înfăptuită de către Parlament cu cele două camere: Senatul


şi Camera Deputaţilor;

b)      puterea executivă, exercitată de Preşedinte, Guvern, ministere, organe de


specialitate ale administraţiei publice centrale şi organele administraţiei publice locale;

c)  puterea judecătorească, realizată de către instanţele judecătoreşti: judecătorii,


tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie.

Aceste puteri trebuie sa actioneze independent fara a-si incurca treburile unul cu
altul. De exemplu, puterea legislativa creeaza legile si le paseaza in mana
Parlamentului, a regiunilor si a altor entitati ce au autonomie legislativa.

I. Organizarea Parlamentului

Organizarea internă a Parlamentului urmăreşte gestionarea eficientă a activităţii


parlamentare. Structurile interne ale parlamentului sunt prevăzute de Constituţie (art.64)
si de către Regulamentele celor două Camere ale parlamentului. Regulamentele
parlamentare pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea
Constituţională.
La baza constituirii structurilor interne ale parlamentului se află principiul
configuraţiei politice a camerelor. Acest principiu împiedică tirania majorităţii şi permite
exprimarea minorităţii. Astfel, toate structurile parlamentare exprimă raportul
proporţional dintre putere şi opoziţie.
Organizarea internă a parlamentului se bazează pe următoarele structuri:
a. Biroul permanent;
b. Preşedintele Camerei;
c. Grupurile parlamentare;
d. Comisiile parlamentare;
e. Comitetul ordinii de zi (doar în Camera Deputaţilor).
Atribuţiile acestor structuri interne sunt prevăzute în Regulamentul Camerei
Deputaţilor, în Regulamentul Senatului şi în Regulamentul şedinţelor comune.
a) Biroul permanent

Fiecare Cameră a parlamentului îşi alege un birou permanent, organ colegial cu


activitate permanentă. Biroul permanent, potrivit art.64 alin.5 din Constituţie, trebuie să
reflecte în compoziţia sa configuraţia politică a Camerei. În scopul protecţiei minorităţii
(a Opoziţiei), pentru alegerea membrilor biroului permanent, principiul majorităţii este
temperat de cel al reprezentării configuraţiei politice a Camerelor în vederea asigurării
prezenţei Opoziţiei în structura de conducere a Camerei.
Biroul permanent este compus din:
· preşedinte;
· 4 vicepreşedinţi;
· 4 secretari;
· 4 chestori la Camera Deputaţilor şi 2 chestori la Senat.
Preşedinţii birourilor permanente se aleg pe durata mandatului camerelor, iar
ceilalţi membri ai birourilor permanente se aleg pe durata unei sesiuni.
În vederea alegerii preşedinţilor Camerelor, fiecare grup parlamentar poate face
câte o singură propunere. Este declarat ales preşedinte acel candidat care a întrunit
votul majorităţii deputaţilor, respectiv senatorilor.
În cazul Camerei Deputaţilor, dacă nici un candidat nu a întrunit, după două
tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va
fi declarat preşedinte al Camerei candidatul care a obţinut majoritatea voturilor
deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut la art.67 din Constituţie.
În cazul Senatului, dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar,
se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participă primii doi candidaţi care au
obţinut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, primul clasat şi candidaţii care s-au
clasat pe locul al doilea cu un număr egal de voturi; va fi declarat preşedinte al
Senatului candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor
exprimate. În caz de egalitate de voturi se organizează un nou tur de scrutin. Alegerea
vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun biroul permanent se face la
propunerea grupurilor parlamentare cu respectarea configuraţiei politice a camerelor. În
acest sens, în vederea depunerii propunerilor, Camerele stabilesc numărul de locuri din
biroul permanent care revin, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit compoziţiei
politice a Camerelor. Propunerile grupurilor parlamentare sunt supuse votului
Camerelor. Alegerea se face prin vot secret cu buletine, la Senat, şi prin bile, la Camera
Deputaţilor.
Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului la
cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă. Spre deosebire de Senat, în Camera
Deputaţilor revocarea unui membru al biroului permanent poate fi solicitată şi de cel
puţin o treime din numărul deputaţilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare.
Votul este secret şi se exprimă prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data
înregistrării cererii de revocare la Camera Deputaţilor, şi după 3 zile de la înregistrare,
dar nu mai târziu de 10 zile, la Senat. Aplicând principiul simetriei, revocarea se face cu
votul majorităţii senatorilor, respectiv deputaţilor.
Biroul permanent are, în principal, următoarele atribuţii:
- propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;
- solicită Preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
- supune aprobării plenului Camerei regulamentul acesteia precum şi propunerile
de modificare. În Camera Deputaţilor există şi o Comisie pentru regulament care
are printre atribuţii şi pe aceea de a elabora oi prezenta Biroului permanent
propuneri pentru modificarea Regulamentului. O asemenea comisie permanent
nu există la Senat;
- prezintă Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de
încheiere a exerciţiului bugetar.

b) Preşedintele Camerei

După constituirea legală a Camerelor se aleg Preşedinţii şi ceilalţi membri ai


Biroului permanent. Preşedintele fiecărei Camere este şi preşedintele Biroului
permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.
Preşedintele este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine
de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de
grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere. Este
declarat ales preşedinte al Camerei candidatul care a întrunit votul majoritarii deputaţilor
sau senatorilor. Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii
deputaţilor sau senatorilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi
declarat preşedinte al Camerei candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor
prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut de art.67 din Constituţie.
Preşedintele Camerei are, în principiu, următoarele atribuţii:
- convoacă deputaţii şi senatorii în sesiuni ordinare sau extraordinare;
- conduce lucrările Camerei, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigură
menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea regulamentului;
- acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele puse în
dezbatere, stabileşte ordinea votării,
- precizează semnificaţia votului şi anunţa rezultatul acestuia;
- conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent;
- sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute de Art.146 lit.a), b) şi c)
din Constituţie;
- reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe.

c) Grupurile parlamentare

Conform Regulamentelor de organizare şi funcţionare ale Camerelor, grupurile


parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor sau a senatorilor care au candidat
în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice. Un grup
parlamentar trebuie să aibă cel puţin zece deputaţi (la Camera Deputaţilor) şi 7 senatori
(la Senat). Grupurile parlamentare reflect configuraţia politică a Camerelor.
d) Comisiile parlamentare

Comisiile permanente sunt organe de lucru ale Camerelor care examinează


proiect de lege, propuneri legislative şi amendamente în vederea elaborării rapoartelor
sau avizelor la actele normative respective. De asemenea, comisiile permanente dezbat
şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de biroul permanent şi pot declanşa anchete
în cadrul competenţelor lor. Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a
legislaturii.
Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor
1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare
2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci
3. Comisia pentru industrii şi servicii
4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice
5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale
6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic
7. Comisia pentru muncă şi protecţie socială
8. Comisia pentru sănătate şi familie
9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport
10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
11. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi
12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
13. Comisia pentru politică externă
14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii
15. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
Comisiile permanente ale Senatului
1. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări
2. Comisia economică
3. Comisia pentru privatizare
4. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci
5. Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi silvicultură
6. Comisia pentru politică externă
7. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
8. Comisia pentru drepturile omului şi minorităţi
9. Comisia pentru muncă şi protecţie socială
10. Comisia pentru învăţământ şi ştiinţă
11. Comisia pentru cultură, culte, artă şi mijloace de informare în masă
12. Comisia pentru administraţia publică şi organizarea teritoriului
13. Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii
14. Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport
Comisii permanente comune
1. Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană
- Subcomisia pentru Oportunităţi Egale
2. Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea
controlului parlamentar asupra activităţii SRI
Comisii speciale comune
1. Comisia pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei
2. Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr.42/1990 pentru cinstirea
eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi
luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989
3. Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului
parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe
4. Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru controlul bugetului Curţii
de Conturi
5. Comisia parlamentară pentru elaborarea Proiectului de hotărâre privind modificarea
şi completarea Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

e) Comitetul ordinii de zi (doar la Camera Deputaţilor)


Comitetul ordinii de zi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare sau din
locţiitorii acestora şi are următoarele atribuţii:
a. aprobă ordinea de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia, precum
şi modificările sau completările aduse ordinii de zi sau programului aprobat;
b. organizează dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de
ponderea sa în numărul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luările de cuvânt în
şedinţa Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatoriu la dezbaterile
politice şi facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei
propuneri legislative;
c. poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri
legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.
Comitetul ordinii de zi hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului
fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar
reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor. Preşedintele Camerei nu are drept
de vot.
II. Funcţionarea Parlamentului

Mandatul Parlamentului : Desemnează perioada de timp pentru care este ales


parlamentul şi care în majoritatea statelor este de 4 sau 5 ani (cu precizarea că în state
precum SUA sau Franţa Senatele se reînnoiesc cu 1/3 la 2-3 ani).În România, mandatul
parlamentar este de 4 ani şi începe la data când au avut loc alegerile. Mandatul se
încheie la termen (dar poate fi prelungit în caz de război sau catastrofă prin lege
organică) dar se poate încheia şi mai devreme de termen în caz de dizolvare a
parlamentului de către şeful statului sau în caz de autodizolvare.
Parlamentul nu poate fi dizolvat de preşedinte în ultimele 6 luni ale mandatului
acestuia, în stare de urgenţă, de asediu sau război.
Alegerile parlamentare au loc în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului
vechiului parlament sau de la dizolvarea acestuia. Parlamentul nou ales se întruneşte în
cel mult 20 de zile de la data scrutinului, la convocarea Preşedintelui României. Până la
prima şedinţă, mandatul vechilor Camere se prelungeşte, dar cu împuterniciri reduse.

Sesiune Parlamentară : Este forma principală de lucru a Parlamentului . Există


2 categorii de sesiuni:
-sesiuni ordinare – sesiunile în care Camera este obligata să se întrunească; sunt 2
sesiuni ordinare: februarie – 30 iunie şi septembrie – 31 decembrie;
-sesiuni extraordinare – se organizează în afara sesiunii ordinare, atunci când este
nevoie la convocarea preşedinţilor celor 2 Camere, a unei treimi din nr. de senatori sau
deputaţi sau chiar la convocarea Preşedintelui Romaniei.
Parlamentul se convoacă de drept în 24 de ore atunci când se declanşează
agresiune armată împotriva României sau în 48 de ore, atunci când s-a instituit starea
de asediu ori starea de urgenţă.
Camerele parlamentare îşi desfăşoară activitatea periodic, principala formă de
lucru fiind sesiunea (ordinară sau extraordinară).

Şedinţele Parlamentului : Sunt întâlniri de lucru ale membrilor celor 2 Camere.


Camerele lucrează în şedinţe separate şi uneori în şedinţe comune;Şedinţele sunt
publice, dacă nu se hotărăşte altfel. Şedinţele se ţin la sediu , 4 zile pe săptămână (luni-
joi), vinerea fiind zi de lucru în teritoriu;
-Şedinţele sunt conduse de preşedintele Camerei sau de către vicepreşedinţi prin
rotaţie;
-Primele şedinţe sunt conduse de către decanii de vârstă;
-La şedinţele Parl pot participa: membrii Guvernului (oricând), diplomaţii, presa, cetăţeni
autorizaţi;
-Prezenţa la şedinţe este obligatorie; lucrările sunt valabile dacă se întruneşte cvorumul
(adică nr. minimum necesar de prezenţă) şi care pentru fiecare Cameră înseamnă
jumătate + 1 din nr. total de membrii (Senatul are 137 de membrii).
-Înscrierile la cuvânt sunt aprobate de birou şi înscrise în ordinea de zi; nu se admite
dialogul căci se vorbeşte numai de la tribună;
-Dezbaterile se înregistrează , se stenografiază şi se publică în MO, cu excepţia celor
secrete;
-Ordinea de zi este propusă de biroul permanent şi aprobată prin vot de Cameră;
-Opoziţiei i se dă posibilitatea să se exprime.

Sisteme de vot in Parlament : Camerele parlamentare hotarasc prin vot


deschis sau secret, stabilind pentru fiecare problemă în parte şi felul votului.
Votarea deschisă se exprimă prin ridicarea de mâini, apel nominal, ridicare în
picioare sau vot electronic. Votarea problemelor prin apel nominal se face în modul
urmator: preşedintele explică obiectivul votării şi sensul cuvintelor pro şi contra; unul dintre
secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat/senator răspunde pro
sau contra. După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor, respectiv
al senatorilor care nu au răspuns.
Votul secret se exprimă prin buletine, prin bile sau electronic. Regulamentele de
funcţionare stabilesc ca fiind obligatorii votul buletine atunci când sunt alese persoane în
funcţii, iar votul prin bile în cazul votării legilor sau a unor hotărâri.
Constitutia cuprinde şi unele dispozitii privind sistemul de vot în camerele
parlamentare. Proiectul sau propunerea de revizuire a Constitutiei trebuie adoptate de
Camera Deputaţilor şi Senat cu o majoritate de cel puţin 2/3 din nr. membrilor fiecărei
camere. Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, cele 2 camere, în
şedinţă somună, hotărăsc cu votul a cel puţin 3/4 din nr deputaţilor şi senatorilor. (art.
151). Tot cu votul a cel puţin 2/3 din nr deputaţilor şi senatorilor, camerele Parlamentului,
în şedinţă comună, hotărăsc punerea sub acuzare a preşedintelui Romaniei pentru înaltă
trădare art.96 alin.1).
Legile organice şi regulamentele camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor
fiecărei camere (art. 76 alin. 1). La fel se cere şi pentru suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romaniei (art. 95 alin. 1), pentru învestitura Guvernului (art. 103 alin. 3), pt
adoptarea moţiunii de cenzură (art. 113 alin. 1).

Bibliografie :

 T. Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Bucuresti: Lumina Lex, 2000;


 Muraru, M. Constantinescu, Drept parlamentar, Bucuresti: Actami, 1999;
 Muraru, S. Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, Bucuresti: Lumina
Lex, 2004;
 M. Enache, Controlul parlametar, Iasi: Polirom, 1998.
Referat intocmit de Croitoru Theodor si Filip Anca Larisa, an I, grupa 2