Sunteți pe pagina 1din 8

ANALIZA SITUAŢIEI GEOSTRATEGICE A ROMÂNIEI PRIVIND FORMELE

INFRACŢIUNILOR TRANSFRONTALIERE

Organized cross-border crime is a global threat, evolving, which acquired the ability to
influence state policies and democratic institutions work. It is both an expression of the proliferation of
negative phenomena which are amplified in the globalized world and a direct consequence of
inefficient management of political, economic and social reforms which have occurred in central,
eastern and south-eastern the disappearance of communist regimes.

1. Repere generale

Situată secole de-a rândul la graniţa dintre civilizaţii, constituind adeseori o zonă tampon între
civilizaţia occidentală şi cea orientală, România se regăseşte din nou în acelaşi plan geostrategic de
asigurare a graniţelor Uniunii Europene împotriva „importului” de infracţionalitate din spaţiul ex-
sovietic, momentan în căutarea unor direcţii de evoluţie post-comunistă.
Într-o perioadă relativ scurtă a dispărut un colos (U.R.S.S.) generând o serie de probleme care
au afectat întreg spaţiul est-european. Mai toate statele nou apărute s-au confruntat cu grave probleme
economice care au determinat o infracţionalitate crescută, apariţia unor reţele criminale şi penetrarea
acestora în viaţa publică a statelor respective.
1 ianuarie 2007 a reprezentat pentru România sfârşitul unei etape şi începutul unei alteia noi,
de aceeaşi importanţă. Data marchează integrarea româniei în Uniunea Europeană, dar deplasează
graniţa estică a Uniunii pe frontiera României cu Ucraina şi Moldova, alte două state ex-sovietice,
confruntate cu probleme mari legate de economia subterană, criminalitatea organizată proprie sau
exportată din Federaţia Rusă, corupţia reprezentanţilor autorităţilor şi altele. O altă problemă apare pe
fondul migraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane provenite din aceste două state şi nu numai.
În afara problemelor legate de frontiera de est, vecinătatea Românie cu Serbia, un alt stat
extracomunitar poate genera o serie de probleme de pe urma reminiscenţelor războiului din spaţiul ex-
iugoslav, dar şi a declarării independenţei Kosovo, un stat fantomă, guvernat de foşti criminali de răboi,
contrabandişti şi traficanţi, potrivit unei părţi a presei occidentale.
Apropierea Românie de zonele fierbinţi din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, marcate de o
instabilitate crescută şi conflicte permanente, dar şi recunoscute ca zone de export şi sprijin a
terorismului (Iran, Siria, Teritoriile Palestiniene, Afganistan), dar plăci turnante ale traficului de droguri
(Afganistan) reprezintă o serie de factori de risc la adresa ordinii publice şi de influenţare a
infracţionalităţii.

2. Principalele tendinţe ale infracţionalităţii transfrontaliere

Infracţionalitatea transfrontalieră organizată reprezintă o ameninţare globală, în evoluţie, care


a dobândit capacitatea de a influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. Ea
constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condiţiile
globalizării, cât şi o consecinţă directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi
sociale profunde care s-au produs în Europa centrală, de est şi de sud-est în procesul de dispariţie a
regimurilor comuniste1.
Situaţia nou creată, prin dispariţia “blocului comunist”, coroborată cu integrarea fostelor state
comuniste din Centru şi Estul Europei în Uniunea Europeană, dar şi rămânerea unor state ex-comuniste

1
Strategia Nationala de Management Integrat al Frontierei de Stat a Romaniei in perioada 2007 - 2010 din 28 martie 2007

1
în aşteptare au transformat România într-o sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi
infracţionale constând în:
- migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane;
- trafic ilegal de armament, muniţie, materii explozive şi radioactive;
- trafic de stupefiante şi precursori;
- trafic de produse contrafăcute;
- activităţi de spălare a banilor;
- alte aspecte ale infracţionalităţii economico-financiare.
Prin natura şi amploarea lor, astfel de activităţi sunt favorizate de existenţa conflictelor locale
şi, la rândul lor, pot favoriza terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă. Infracţionalitatea
provenită din estul Europei şi Rusia, dar şi din zona Orientului Mijlociu şi Asia Centrală a găsit aici
teren fertil în mediile infracţionale autohtone, reprezentând noi ameninţări la adresa ordinii, liniştii şi a
siguranţei publice.
Principalele tendinţe care definesc evoluţia fenomenului infracţionalităţii transfrontaliere în
România sunt2:
a) adaptarea specificului operaţional al reţelelor de migraţie ilegală, în intenţia de a eluda
măsurile de control adoptate de statele europene, prin diversificarea metodelor uzitate, prin
perfecţionarea organizării interne, precum şi prin conspirarea şi disimularea acţiunilor derulate. În
încercarea lor de a ajunge în Uniunea Europeană reţelele de trafic de persoane percep România ca pe o
rampă de lansare pentru pătrunderea în Vestul Europei, mai ales din perspectiva integrării ţării noastre
în spaţiul Schengen.
b) diversificarea formelor de valorificare a produselor, valorilor şi a avantajelor rezultate din
săvârşirea unor infracţiuni, menite să ascundă sursele venitului ilicit şi să îl amplifice, cum ar fi jocurile
de noroc, reţeaua cazinourilor, intensificarea traficului ilicit cu obiecte de artă şi din patrimoniul
cultural naţional şi altele asemenea. În ultimii anii traficul ilegal cu obiecte aparţinând patrimoniului
cultural al statului român a atins cote alarmante. Integrarea României în Uniunea Europeană permite
libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor, iar traficanţii folosesc în beneficiul lor acest
principiu comunitar.
c) extinderea fenomenului de conexare a infracţiunilor aducătoare de mari venituri cu alte
infracţiuni violente, cu amploare şi consecinţe grave în rândul populaţiei, cum ar fi acţiuni teroriste,
destabilizatoare şi altele asemenea, în vederea asigurării finanţării acestora din urmă. Amploarea
terorismului nu ocoleşte nici România. Dacă până în prezent nu se remarcă o activitate intensă în acest
sens pe teritoriul ţării, neexistând acte teroriste, în schimb cetăţeni străini de origine arabă sunt
implicaţi în finanţarea diverselor organizaţii teroriste prin banii rezultaţi în urma afacerilor desfăşurate
în România.
d) scăderea numărului de infracţiuni comise cu violenţă şi creşterea ponderii infracţiunilor a
căror săvârşire presupune organizare, pregătire minuţioasă şi dotări tehnice de vârf. Criminalitate
evoluează şi majoritatea infractorilor apelează la tehnologie pentru săvârşirea diferitelor infracţiuni.
Acest lucru este facilitat şi de accesul relativ simplu la tehnologiile de ultimă oră. Se pare că vremea
violenţei a cam trecut.
e) extinderea paletei infracţionale şi în domeniul tehnologiei informaţiei (IT), prin accesarea
frauduloasă şi neautorizată a bazelor de date ale unor instituţii publice, în vederea exploatării
informaţiilor astfel obţinute. Evoluţia extraordinară a acestui domeniu permite practic furtul unor sume
imense de bani dintr-o ţară fără ca făptuitorul să fie prezent acolo, prin accederea în reţeaua informatică
a unor bănci şi transferul banilor în conturi din bănci aflate de regulă în paradisuri fiscale.

2
Strategia Nationala de Management Integrat al Frontierei de Stat a Romaniei in perioada 2007 - 2010 din 28 martie 2007

2
f) schimbarea permanentă a rutelor utilizate şi a mărfurilor sau produselor traficate la
“cerinţele pieţei”. Astfel, este de aşteptat o creştere a traficării stupefiantelor sintetice dinspre vestul
continentului spre est. România, dintr-o ţară, preponderent, de tranzit al stupefiantelor, a devenit şi o
piaţă de consum.
g) diversificarea mijloacelor şi a modalităţilor de sustragere de la controlul legal şi de
specialitate al trecerilor peste frontieră a produselor periculoase, a mărfurilor contrafăcute, subevaluate
sau nedeclarate, a speciilor periclitate de faună şi floră sălbatică, a materialului lemnos şi a celui
genetic forestier.
h) amploarea fenomenului de trafic cu produse puternic taxate, produse accizabile.
Contrabanda cu ţigări, alcool şi carburanţi reprezintă un fenomen des întâlnit la frontierele cu Ucraina
şi Republica Moldova, din cele două state către România, dar a cunoscut şi perioade în care din
România s-a făcut contrabandă cu diverse produse cu Serbia.
i) creşterea cazurilor de implicare a reţelelor de contrabandă în traficul cu produse
contrafăcute;
j) implicarea reţelelor de crimă organizată în traficul ilegal cu valută şi alte instrumente de
plată la purtător, cum ar fi carduri bancare, cecuri de călătorie, ordine de plată şi altele asemenea;
k) specularea abilă a legislaţiei şi atragerea unor persoane cu funcţii de decizie din instituţii cu
atribuţii în lupta împotriva fraudelor vamale şi a corupţiei pentru asigurarea protecţiei operaţiunilor
ilegale desfăşurate. Speculând veniturile salariale mici ale lucrătorilor din punctele de trecere a
frontierei şi disponibilitatea unora de îmbogăţire rapidă, traficanţii au căutat să-i compromită pe aceştia
sau să-i atragă în operaţiunile ilegale pentru o mai bună protecţie a acţiunilor lor.
l) transformarea României dintr-o sursă de forţă de muncă la negru într-un consumator pentru
cetăţeni ai unor state din Asia, Africa şi chiar din Europa, ceea ce va determina mutaţii în volumul,
sensul şi în destinaţia migraţiei ilegale, precum şi ale infracţiunilor conexe.

3. STUDIU - Ce este traficul de persoane?

3.1. Consideraţii generale

Alături de contrabandă, traficul de persoane este unul dintre cele mai des întâlnite fenomene
infracţionale transfrontaliere ce întâlnesc în zona României. Integrarea României în Uniunea Europeană
şi poziţionarea ţării noastre în zona de contact a Occidentului cu Orientul şi la frontiera Uniunii cu
statele din spaţiul ex-sovietic creează premisele unei dezvoltări fără precedent a acestui fenomen
infracţional. O altă premisă este reprezentată de migraţia forţei de muncă calificată către statele din
Vestul Europei şi nevoia acută de forţă de muncă calificată în unele domenii de activitate din economia
românească, fapt ce determină migraţia, de cele mai multe ori ilegală, către România. De asemenea,
România reprezintă o poartă de intrare în Uniunea Europeană şi o punte de lansare către statele din
Vestul continentului.
Acesta este motivul pentru care am ales traficul de persoane pentru un studiu mai aprofundat
şi pentru o mai bună prezentare a unor aspecte ce privesc acest fenomen infracţional transfrontalier.

3.2. Ce este traficul de persoane?

Prin trafic de fiinţe umane se înţelege “recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau
primirea de persoane, prin ameninţare sau prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin
răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziţii vulnerabile, prin darea sau
primirea de bani sau de beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care are control
asupra alteia, în scopul exploatării.

3
Exploatarea include cel puţin prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau
servicii forţate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe” (din
documente oficiale ale ONU).
Din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinţe umane include:
-sclavia;
-munca forţată;
-violenţa;
-abuzul de încredere;
-agresiunea fizică şi psihică a persoanei.
Din perspectivă economică, traficul de fiinţe umane presupune:
-interese financiare;
-reţele regionale şi internaţionale de trafic de fiinţe umane;
-crearea condiţiilor în care o persoană poate fi transformată în marfă;
-circulaţia ilicită a banilor pe baza cărora se realizează traficul;
-o stare de sărăcie accentuată a victimelor care se întorc în ţară mai sărace decât au plecat,
unele chiar având datorii acumulate la plecarea în străinătate.

3.3. Etapele traficului

Etapele traficului de fiinţe umane:


I. Recrutarea
1) există trei categorii de recrutori şi transportori: barbaţi, cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de
ani (70% dintre recrutori), femei, cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani, familii.
2) ocupaţiile recrutorilor:
- presupun relaţii cu publicul (vânzători, barmani, taximetrişti etc.)
- angajaţi ai unor firme false
- membrii ai unor reţele de trafic.
3) metode de recrutare:
- oferte false de locuri de muncă în străinătate (chelneriţă, bucătăreasă, dansatoare,
baby-sitter, menajeră etc.) în ţări ca Franţa, Italia, Germania, Grecia etc. făcute direct victimelor prin
cunoştinţe, rude, persoane apropiate.
- anunţuri la mica publicitate de tipul: “Tinere fete pentru dansatoare, balerine în ţara X.
Plecare imediată.”
- răpire
4) principalele judeţe de recrutare: Iaşi, Bacău, Vaslui, Neamţ, Suceava, Botoşani, Mehedinţi,
Dolj, Olt, Gorj, Caraş-Severin, Galaţi, Brăila.
II. Transportul
1) Traficul de fiinţe umane se desfăşoară pe anumite rute, din ţara de origine, spre ţara de
destinaţie. Vânzarea se poate face şi în ţările de tranzit.
2) Trecerea frontierei spre ţara de destinaţie (de cele mai multe ori alta decât cea promisă
victimei) se face cu ajutorul recrutorilor sau al călăuzelor şi poate fi:
- legală, sub pretextul unei excursii, în cazul fetelor care au paşaport
- ilegală, în cazul persoanelor minore sau fără paşaport, situaţie în care călăuzele promit
trecerea graniţei în siguranţă în schimbul unei sume de bani sau chiar fără plată.
- în cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, victimile sunt tratate civilizat, li se
oferă cazare şi masă, pot lua legătura cu familiile etc.
III. Vânzarea - are loc în ţările de destinaţie (în cazul vânzărilor repetate, pot fi doar ţări de
tranzit), fără ştirea victimelor care devin “proprietatea” unor patroni. Aspectul fizic şi vârsta sunt cele
care fixează preţul de vânzare (de regulă, între o mie şi patru mii de dolari).
4
IV. Sechestrarea şi exploatarea.
De cele mai multe ori victimele realizează că au fost vândute în momentul în care sunt
sechestrate şi exploatate, etapă caracterizată prin:
- sechestrarea în locuri bine izolate, închise.
- lipsa totală a posibilităţilor de comunicare (li se reţin actele de identitate, telefoanele celulare
etc.)
- tratamentul administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane,
maltratare, ameninţare, până la, în unele cazuri, crimă.
V. Revânzarea:
- victimele intră într-un ciclu al falselor datorii şi cei care le cumpără pretind că trebuie să-şi
recupereze banii din “munca” lor.
- în majoritatea cazurilor, urmează o revânzare către un alt “patron” care, la rândul său, vrea
să-şi recupereze suma plătită.
VI. Evadarea:
- se face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al poliţiei (razii) etc.
- victimele se adresează ambasadelor sau consulatelor României din ţara respectivă.
VII. Repatrierea:
- se realizează cu sprijinul IOM (International Organization for Migration), cu sprijinul
ambasadelor / consulatelor României care se ocupă de formalităţile de repatriere.
- victimelor li se eliberează paşaport consular şi documente de călătorie.
- primirea în ţară se face de către echipa de asistenţă a OIM care le integrează în programele
OIM de asistenţă pentru victimele traficului de femei şi de prevenire a traficului în România.

3.4. Mituri despre trafic

Mituri privind traficul de persoane:


1. Măsurile legislative actuale sunt suficiente pentru a combate traficul de persoane. În
realitate legislaţia privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane necesită îmbunătăţiri, pe
lângă faptul de a fi insuficientă în combaterea fenomenului. Aplicarea legislaţiei implică existenţa şi
eficienţa tuturor structurilor şi programelor prevăzute (grupul interministerial de lucru, aplicabilitatea
facilităţilor prevăzute de lege pentru victimele traficului de persoane, Centrul de asistenţă etc.) lucru ce
se realizează într-un ritm lent, justificat cel mai adesea prin lipsa fondurilor necesare. Pe lângă acest
lucru, în domeniul prevenirii şi combaterii apare ca necesară elaborarea unei strategii locale care
presupune cooperarea autorităţilor publice cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu grupurile
interministeriale şi implicarea exponenţilor mass media în sensibilizarea opiniei publice asupra
fenomenului traficului de persoane şi consecinţelor acestuia.
2. Definiţia traficului de persoane este unanim acceptată în lume. Definirea traficului de
persoane continuă să fie subiect de dezbatere, existând dezacorduri atât la nivel global, cât şi la nivel
regional sau chiar naţional, acest lucru fiind elocvent în ceea ce priveşte disputele ideologice ce
marchează discursul asupra fenomenului traficului de fiinţe umane. Absenţa consensului asupra
definirii fenomenului are implicaţii profunde asupra planificărilor strategice şi posibilităţilor de
dezvoltare a unor programe eficiente din moment ce unele definiţii oferă practici concrete ce se pot
contrazice între ele. Cu toate acestea însă, trebuie recunoscut faptul că există o serie de elemente ale
traficului asupra cărora există un acord general: violenţa, înşelăciunea, utilizarea forţei, lipsirea de
dreptul de mişcare, abuzul autorităţii, impunerea unor datorii, munca forţată şi alte forme de exploatare.
3. Prostituţia este o alegere voluntară. Prostituţia voluntară presupune decizia unei persoane
de a se angaja în această activitate ca urmare a unei deliberări în cunoştinţă de cauză, prin oferirea

5
consimţământului. Acest consimţământ implică un set de relaţii existente ce se pot continua sau
întrerupe în funcţie de regulile implicite sau explicite pe care şi le fixează persoana respectivă. Cu toate
acestea, consimţământul nu presupune în mod necesar acordul, referindu-se la simpla complezenţă în
absenţa utilizării forţei fizice. Prostituţia în absenţa forţei fizice ar reprezenta aşadar situaţia din care o
persoană poate ieşi oricând, fără a putea fi împiedicată prin măsuri coercitive. Referindu-ne la cauzele
acestui fenomen, putem spune că suntem cu toţii responsabili pentru propria sărăcie şi lipsă de
oportunităţi, însă cel mai adesea acest argument maschează şi justifică lipsa unor alternative viabile. În
afara cauzelor externe, pot fi invocaţi factori psihologici cum ar fi dependenţa de droguri sau abuzul
sexual, tulburări de ataşament etc. Toate acestea reprezintă factori de vulnerabilitate pentru o altă formă
de prostituţie: cea forţată în care nu există nici consimţământ, nici complezenţă, ci utilizarea forţei,
ameninţarea, obligarea prin impunerea unei datorii etc, încadrându-se în fenomenul traficului de fiinţe
umane.
4. Toate victimele sunt răpite. Chiar dacă unele dintre victimele traficului sunt luate cu forţa,
cele mai multe sunt înşelate şi convinse să însoţească pe cineva de bunăvoie. Adesea recrutorul va face
o serie de promisiuni false despre ţara spre care urmează să plece victima şi despre locul, felul şi
remuneraţia muncii acolo.
5. Migranţii care călătoresc în străinătate respectând condiţiile legii nu pot deveni victime
ale traficului. Chiar dacă există cazuri în care victimele sunt aduse într-o anumită ţară în mod ilegal,
sunt şi numeroase cazuri în care victimele au călătorit în deplină legalitate, unele având chiar şi viza de
muncă în ţara respectivă.
6. Cele mai multe victime sunt traficate în scopul exploatării sexuale. Chiar dacă există
dovezi bine documentate despre cazurile de exploatare în industria sexului, oamenii pot fi traficaţi în
mult mai multe scopuri, inclusiv pentru muncă forţată în agricultură, industrie, pescuit, construcţii,
mine, ateliere, servicii, sclavie ca personal domestic, cerşetorie, mica criminalitate, serviciu militar
forţat în conflicte armate sau transplant de organe. Astfel devine evident că şi bărbaţii pot fi victime ale
traficului.
7. Toate victimele traficului sunt femei şi copii. Într-adevăr, femeile şi copiii sunt categoriile
cele mai expuse şi mai vulnerabile în faţa traficului de persoane. Există însă şi cazuri în care victimele
sunt bărbaţi. Pe viitor va fi nevoie de o mai bună cercetare şi înţelegere a mecanismelor ce alcătuiesc
traficul în scopul exploatării prin muncă.
8. Traficul este o problemă caracteristică doar Europei de Est şi Asiei de Sud-Est. În mod
regretabil, traficul este un fenomen prezent în toată lumea. Mai mult, criminalitatea transfrontalieră se
manifestă în toate regiunile lumii. Desigur, atunci când ne referim la trafic ca la un fenomen global,
trebuie să avem în vedere caracteristicile sale specifice în funcţie de regiune, dezvoltare economică,
context socio-cultural, nivel de informare şi educaţie etc.
9. Doar cei fără educaţie sau cei foarte săraci pot cădea pradă traficului de persoane. Chiar
dacă unele victime sunt mai vulnerabile pentru că trăiesc în sărăcie, toate categoriile de oameni pot
deveni victime ale traficului. Spre exemplu, în unele zone ale lumii femeile cu educaţie academică sunt
expuse riscului de a fi traficate tocmai pentru că se găsesc prea puţine slujbe corespunzătoare gradului
lor de pregătire. Ele sunt astfel nevoite să caute alte oportunităţi.
10. Recrutarea victimelor se face doar prin anunţuri în ziare. În cele mai multe cazuri
recrutarea are loc faţă în faţă, fără intermedierea prealabilă a anunţului la mica publicitate.
11. Traficantul este bărbat şi are o înfăţişare fioroasă, de om aflat în afara legii, de
reprezentant al lumii interlope. Recrutorul, prima veriga a reţelei criminale care ia legătura cu victima,
poate fi atât bărbat, cât şi femeie. Există cazuri în care un cuplu, „soţ şi soţie”, acţionează împreună
pentru a câştiga credibilitate. Traficantul nu poate fi recunoscut după anumite caracteristici fizice,
precum sex, aspect corporal, ţinută, posesia unei maşini sau a unui telefon mobil. Traficantul poate fi
intuit după comportamentul său prietenos în prima instanţă şi aparent dezinteresat şi identificat doar
ulterior, când devine violent, agresiv pentru a pune victima în situaţia de exploatare.
6
12. Doar copiii care au fost abandonaţi sunt supuşi riscului de a fi traficaţi. Copiii abandonaţi
de părinţi reprezintă o categorie de persoane vulnerabile la traficul de persoane. Unii dintre copiii
abandonaţi nu au cărţi de identitate. Alţii nu figurează în nici un document oficial, şi soarta lor nu mai
interesează pe nimeni după ce părăsesc instituţiile de plasament. Deci, este foarte uşor ca ei să dispară,
să fie exploataţi, să fie vânduţi şi revânduţi. Dar nu numai copiii abandonaţi riscă acest lucru. Din cauza
sărăciei, şomajului şi lipsei de perspective, aproape toată generaţia tânără poate să facă parte din grupul
expus riscului de trafic. De asemenea au existat cazuri de copii proveniţi din familii de origine socială
medie sau chiar foarte bună care au fost traficaţi. Aceştia, de regulă, sunt răpiţi pentru răscumpărare sau
doar pentru traficare în diferite scopuri: cerşetorie, trafic de organe etc.

4. Alte forme ale infracţionalităţii transfrontaliere

În afară de traficul de fiinţe umane, în zona României se mai regăsesc următoarele infracţiuni
transfrontaliere specifice:
a) infracţiunea de contrabandă, prezentată într-o formă simplă ca
infracţiune de pericol constând în trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele
stabilite pentru controlul vamal, de mărfuri sau de alte bunuri;
b) infracţiunea de contrabandă calificată care constă în trecerea
peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materiilor explozive sau
radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante si psihotrope, precursorilor şi
substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice;
c) infracţiunea de folosire de acte nereale, constă în folosirea, la
autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă
la alte mărfuri sau bunuri decât cele prevăzute în vamă;
d) infracţiunea de folosire de acte falsificate, de asemenea :
reglementată distinct şi nu ca modalitate alternativă de contrabandă, în vechea
reglementare, constă în folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de
transport sau comerciale falsificate;
e) infracţiunea de trecere ilegală a frontierei care este fapta prevăzută de
lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a
persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, trecerea ilegală a
frontierei a frontierei de stat este definită ca fiind trecerea peste frontiera ele stat. în alte
condiţii decât cele prevăzute de legea română;
În afara acestor infracţiuni specifice, care se săvârşesc cu preponderenţă în zona de frontieră,
în sfera infracţiunilor transfrontaliere intră şi alte infracţiuni dacă săvârşirea acestora implică o
dinamică în spaţiu ce se traduce prin săvârşirea ei sau a unor acte pe teritoriul mai multor state. De
aceea, de cele mai multe ori, spre exemplu traficul de droguri, de materiale radioactive se regăsesc în
sfera infracţiunilor transfrontaliere, deoarece se trafichează materiale produse într-un anumit stat, către
zone ce se regăsesc în alt stat, tranzitând în drumul lor către destinaţia finală teritoriul mai multor state.

5. Concluzii

Noua situaţie geostrategică a României determină mutaţii noi în privinţa fenomenelor


infracţionale transfrontaliere ce se desfăşoară pe teritoriul României. Evoluţia socio - economică a
statelor din acest spaţiu geografic determină o creştere a fenomenului infracţional şi deplasarea acestuia
şi către celelalte state din zonă.
Un alt pericol reiese din faptul că, de exemplu, România tinde să se transforme din stat de
tranzit în traficul de droguri, în destinaţie finală a acestei infracţiuni. Acest pericol se poate manifesta şi
în cazul altor fenomene infracţionale transfrontaliere.
7
Libera circulaţie a persoanelor, informaţiei, capitalurilor bunurilor şi serviciilor determină
deplasarea facilă a fenomenului infracţional specific acestei zone către Vestul continentului.
România, în dubla ei calitatea de stat membru al Uniunii Europene şi stat de graniţă al Uniunii
are menirea şi obligaţia de a stopa fenomenele infracţionale care migrează din statele ex-sovietice şi
spaţiul asiatic către vestul continentului european. De aceea se impune un efort deosebit pentru
combaterea infracţionalităţii transfrontaliere care se deplasează în special de la Est la Vest, dar care
până a ajunge la destinaţie afectează în primă fază România, atât din punct de vedere economic şi
politic, cât şi sub aspectul socialului, prin mutaţiile grave cu care poate afecta societate românească.

BIBLIOGRAFIE
1. Constituţia României;
2. Strategia Nationala de Management Integrat al Frontierei de Stat a Romaniei în perioada 2007 -
2010 din 28 martie 2007;
3. Bauman, Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura Antet;
4. Cearapin, Tudor, Homotescu, Gabriel, Toma, Gheorghe, De la securitatea individuală la
securitatea colectivă, Editura Bioterra, Bucureşti, 2003;
5. Frunzăverde, Sorin, Onişor, Constantin, Europa de sud -est. Dimensiuni principale de
securitate, Editura A92, 2004;
6. Gârz, Florian, Expansiunea spre est a N.A.T.O.: Bătălia pentru Europa, Editura Coruţ Pavel,
Bucureşti, 1997;
7. Olteanu, Gabriel, Cercetarea contrabandei şi a altor infracţiuni ce implică trecerea frontierei
de stat, Editura AIT Laboratories S.R.L., 2004.