Consilierea reprezinta mai multe lucruri, ea fiind o tehnica de informare si evaluare.

Este un mijloc
de a modifica un comportament, fiind si o experienta de comunicare. Dar mai mult decat atat, ea
este o cautare in comun a sensului in viata omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esential
concomitent cu cautarea si consecintele ei; consilierea este numai o identificare speciala a acelei
cautari. (R. W. Strowig, apud Tomşa, 2001,23).
Consilierea scolara sau psihopedagogica este un tip de consiliere care are în același timp
obiective de natură psihologică şi pedagogică şi urmăreşte abilitarea persoanei pentru a-şi asigura
funcţionarea optimă prin realizarea unor schimburi evolutive ori de câte ori situaţia o cere, având la
bază un model psihoeducaţional al formării şi dezvoltării personalităţii umane.
După G. Tomşa (2003), consilierul şcolar trebuie să aibă anumite deprinderi sociale şi
pedagogice, să fie capabil să stabilească cu uşurinţă relaţii interpersonale şi să comunice cu orice tip
de client (elev, părinte, profesor), indiferent de nivelul de pregătire şi de manifestările
psihocomportamentale ale acestuia.
Printre caracteristicile personale ale consilierului eficient, descrise în literatura de
specialitate, mai semnificative sunt considerate următoarele:
- calmul şi răbdarea;
- capacitatea de a asculta;
- viziunea pozitivă asupra oamenilor;
- deschiderea în relaţiile cu semenii;
- capacitatea de comunicare interpersonală;
- deschiderea la schimbare;
- capacitatea de a tolera ambiguitatea;
- simţul umorului;
- onestitatea şi sinceritatea;
- capacitatea de a-şi recunoaşte propriile greşeli;
Consilierul şcolar îndeplineşte multiple roluri în unitatea în care lucrează. El este:
- educator;
- consultant în probleme de educaţie şi instruire;
- mediator al confilctelor;
- psiholog al elevilor, profesorilor şi părinţilor;
Pornind de la detaliile activităţii de consiliere, competenţa consilierului se extinde până la
nivelul comunităţii sociale în care trăieşte.
Consilierul scolar ajuta elevii pentru a-si depasi obstacolele aparute în calea dezvoltarii
personalitatii lor. Activitatea de baza a consilierului scolar, definita ca activitate complexa de
asistenta psihopedagogica si sociala a cadrelor didactice, elevilor si parintilor, include un ansamblu
de acțiuni specifice:
- informare de specialitate (in domeniul teoriei educatiei, didacticii generale, teoriei
curriculumului, psihologiei generale, psihologiei educatiei, psihologiei varstelor, metodologiei
cunoasterii elevului, managementului educatiei, sociologiei educatiei);
- consultare de specialitate (necesara pentru cunoasterea elevului si pentru
proiectarea pedagogica a activitatii didactice si educative) - Caietul dirigintelui, Fisa scolara,
Proiectarea pedagogica;
- examinare de specialitate (prin diferite metode de cunoastere a elevului , in general
prin aplicarea unor teste in mod special) - Bateria de teste, Cunoasterea elevului;
- orientare scolara, profesionala si sociala (cu scop de investigare, informare,
formare'-dezvoltare, integrare; cu implicarea tuturor factorilor responsabili: scoala, familie, colectiv
didactic, elev, comunitate educativa locala) - Orientarea scolara st profesionala;
- perfectionare (in domeniul pedagogiei, psihologiei, sociologiei educatiei/conform
programelor institutionalizate la nivel central, teritorial si focal) - Perfectionarea cadrelor didactice;
- cercetare pedagogica (orientata, mai ales in domeniul didacticii generale si a-
plicate) - Cercetarea pedagogica.
Aceste actiuni specifice vizeaza, pe de o parte, stimularea procesului de adaptare optima a
elevului la cerintele societatii, scolii, colectivului didactic, colectivului clasei, familiei, comunitatii
educative locale, teritoriale, nationale, iar, pe de alta parte, perfectionarea capacitatii profesorilor de
proiectare pedagogica optima a activitatii didactice si educative. Indeplinirea acestor obiective
fundamentale angajeaza colaborarea consilierilot cu toti factorii implicati in proiectarea, realizarea
si perfectionarea sistemului si a procesului de invatamant la nivel teritorial si local.
Rolul consilierii este, cu precădere, unul proactiv, ceea ce înseamnă că ea încearcă
prevenirea situaţiiilor de criză personală şi educaţională şi, mai mult, urmăreşte dezvoltarea
personală, educaţională şi socială a elevilor. Pe ansamblu, în procesul de consiliere şcolară se
încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile şi comprtamentul clientului (elev,
părinte, profesor). Strategiile folosite în acest scop depind însă atât de scopurile clientului, cât şi de
orientarea teoretică a consilierului.
In funcţie de domeniu, există mai multe tipuri de consiliere, care, de cele mai multe ori, se
completează şi suprapun în activitatea practică:
- Consilierea vocaţională - urmăreşte dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei. Această formă
de consiliere este, de cele mai multe ori, asimilată consilierii carierei, atunci când se acordă elevilor
şi absolvenţilor ciclurilor de învăţământ terminale.
- Consilierea educaţională oferă repere psiho-educaţionale pentru sănătatea mintală, emoţională,
fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor. Consilierea educaţională este şi un proces
intensiv de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor, studenţilor şi celorlalte persoane
implicate în procesul educaţional (profesori, părinţi şi autorităţi şcolare). În cadrul grupurilor
şcolare, consilierea reprezintă o formă particulară de interacţiune şi influenţare care contribuie la
omogenizarea grupului de elevi (Tomşa, 1999,119).
- Consilierea comportamentală: se bazează pe abordarea de tip behaviorist. Indivizii învaţă şi
dezvoltă comportamente care le pot servi în carieră prin conştientizarea acestora şi recompensarea
comportamentelor dezirabile - condiţionare pozitivă (operantă) - se poate ameliora profilul
comportamental favorabil abordării unei anumite cariere; terapiile comportamentale presupun,
totodată, ignorarea sistematică a comportamentelor nedorite.
- Consilierea pentru dezvoltare personală este o formă de consiliere psihologică în care problemele
psihice nu sunt văzute în termeni de tulburare şi deficienţă, ci în parametrii nevoii de
autocunoaştere, de întărire a eu-lui, de dezvoltare personală şi de adaptare; formează abilităţi şi
atitudini care permit o funcţionare personală flexibilă şi eficientă. Succesul acestui gen de consiliere
presupune implicarea responsabilă a ambelor părţi în realizarea unei alianţe autentice, bazată pe
respect şi încredere reciprocă (Băban, 2001).