Afazia este pierderea capacității de a înțelege vorbirea sau de a comunica folosind limbajul.

Ea
poate apărea atunci când zone ale creierului responsabile de limbă se deterioreaza. Există mai multe
tipuri diferite de afazie. Fiecare tip este clasificată ca fiind fie fluent sau non-fluent.
Afazia Broca (afazie motorie sau expresiva) este prototipul tulburarilor afazice cu debit
verbal redus, in timp ce ințelegerea limbajului este in mare masura puțin compromisa.
In afazia Broca este lezat piciorul celei de a treia circumvoluțiuni frontale din emisfera
cerebrala dominanta pentru vorbire ( in majoritatea cazurilor cea stanga) și substanța alba
subiacenta, uneori cu prinderea «insulei lui Reil».

Simptome:
vocabular redus la cateva cuvinte sau silabe, bolnavul adopta un stil telegrafic;

parafazii fonematice sau dezintegrare fonetica ( producerea unor cuvinte cu foneme

incorecte).
Parafaziile fonemice sau literale: constau in pronunția gresita prin adaugare, omisiuni, deplasarea
fonemelor, in limbajul vorbit sau a literelor in limbajul scris.
deficiente gramaticale, mai ales de sintaxa ( agramatism).
Trasaturile esentiale ale agramatismului sunt: o reducere a numarului si o simplificare a
structurilor sintactice, simplificare facuta prin absenta cuvintelor cu functie sintactica, predominarea
cuvintelor cu semnificatie, folosirea verbelor la moduri si timpuri inadecvate, dublate de lipsa
acordului si a semnelor de punctuatie. De exemplu, daca i se cere bolnavului sa isi povesteasca
istoria bolii, discursul lui poate fi: «Sapte ani…bolnav…operatie…patru
ani…culcat…paralizat…patru ani…paralizat…complet…vorbire…niciodata».
debit verbal incetinit, laborios;

pronuntia cuvintelor defectuoasa;

prozodia (melodia verbala) saraca;

scrisul este defectuos, in parte si prin slabiciunea mainii drepte;

intelegerea vorbirii este putin sau deloc afectată;

pacientul este constient de dificultatile avute, reactioneaza depresiv;

comunicrea este redusa in primul rand datorita incapacitatii de expresie.

Orice lucru care cauzeaza moartea celulelor creierului poate duce la afazie. Celulele
creierului mor atunci cand fluxul sanguin sau a fluxului de oxigen la o anumită parte a creierului
este oprit sau diminuat.
 Cauzele includ:
accident vascular cerebral;

tumoare pe creier;

leziune a creierului, cum ar fi de la o lovitură puternică la cap sau rană prin împușcare;

infecție în creier;

afecțiuni neurologice progresive, cum ar fi boala Alzheimer.

Afazia Wernicke(afazie senzoriala sau receptiva), caracterizata prin tulburari accentuate

ale intelegerii limbajului si printr-o productie verbala fluenta, normala din punct de vedere fonetic,
dar profund alterata semantic, de neinteles pentru interlocutor.
In afazia Wernicke leziunea apare la nivelul circumvulotiunii temporale posterioare si a celei
parietale inferioare in emisfera stanga.
Simptome:
lipsa de intelegere a limbajului, in cazuri grave pana la «surditate verbala»
Surditatea verbala «pura» este caracterizata prin tulburari de identificare si discriminare a sunetelor
limbii. Toate celelalte activitati lingvistice, care nu depind de receptia pe cale auditiva a unui mesaj
lingvistic sunt conservate, la fel si perceptia tutror celorlalte sunete nonverbale. Alaturi de surditatea
verbala (exista si forme mai putin pure care sunt incluse in aceeasi categorie) se descriu tulburarile
de comprehensiune verbala propriu-zise, in care frazele emise de examinatori pot fi mai mult sau
mai putin corect repetate de bolnav, far aca el sa le inteleaga sensul.
vorbirea cu debit normal, uneori chiar excesiv de abundent si accelerat (logoree);

productia verbala lipsita de inteles, prin parafazii semantice (salata de cuvinte),

neologisme, jargonofazie.

Parafaziile verbale: sunt de doua tipuri: morfologice si semantice. Primele corespund

inlocuirii unui cuvant cu altul asemanator ca forma, iar in ultimele cuvantul ce trebuie pronuntat
este inlocuit cu altul cu care are un raport conceptual. Exemplu, intr-o sarcina de denumire a
obiectelor sau imaginilor in care bolnavului i se arata imagini, acesta inlocuieste «masa» cu
«banca», «picior» cu «mana», «pipa» cu «tigara», iar in lectura cu voce tare inlocuieste «barca» cu
«vapor», «mana» cu «deget», «marti» cu «februarie».
Neologisme: este denumit astfel orice segment lingvistic emis de bolnav daca nu exista in
limba comunitatii verbale a subiectului.
Jargonofazie:productiile lingvistice prezinta un numar important de parafazii, neologisme si
dissintaxii. Aceste segmente de activitate verbala deformata pot fi incomprehensibile pentru
examinator. Unii autori disting jargonul semantic (prezenta ridicata a parafaziilor verbale) si
jargonul fonemic in care predomina parafaziile fonemice.
articularea normala a cuvintelor;

constructia gramaticala usor alterata, uneori totusi paragramatism sau jargon dissintactic.
In dissintaxa, debitul verbal este relativ normal, numarul structurilor sintactice utilizate
corespunde normei, dar utilizarea lor este inadecvata. Exemplu: i se cere bolnavului sa
construiasca o fraza folosind cuvintele «fan» si «iunie», iar acesta realizeaza o combinatie de
tipul: «fanul taie in iunie cultivatorii»;

incapacitate de a intelege limbajul scris ( alexie), scrisul disortografic;

pacientul este de cele mai multe ori inconstient de defectul sau si are o dispozitie afectiva
disforica;

capacitatea de comunicare este grav alterata.