GEOPOLITICA REPUBLICII MOLDOVA

Dimensiunea geografică a Republicii Moldova

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei,în apropiere de
centrul geografic al acestui continent, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la
nord, est și sud. Lungimea totală a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România
care se întinde aproape integral pe rîul Prut,pîna la gura de vărsare a acestuia în
fluviul Dunărea și 939 km cu Ucraina ea se desfășoară predominant pe uscat și doar
un sector mic-pe fluviul Nistru. Se răspândește între 45º28'01'' și 48º29'31'' N
latitudine nordica (diferența de latitudine de 336,7 km în linie dreaptă) și între 26º40'
și 30º6' E longitudine estica (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843
km², din care 472 km² sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii
Moldova, cele destinate culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%.
Alte zone, incluzând terenuri neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al
statului. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe
Dunăre asigură transportul maritim.
Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o
succesiune de podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la
nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest
și centru (300–400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse (100–200 m).
Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea
minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului. Nordul țării este ocupat de Platoul
Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o înclinare spre sud.
Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se
evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu
Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai
domoale și altitudini absolute de 220–250 m. În cursul de mijloc al Răutului se află
Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de 349 m (d. Rădoaia). Podișul este
fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este situat Podișul Nistrului având
aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați, altitudinea maximă -
350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi adânci în
formă de canioane săpate de afluenții fluviului. În centrul țării se află Podișul
Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite, care alternează
cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu
versanți priporoși și abrupți. În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu
suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene. Interfluviile ating câți
kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei
Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele
Tigheciului - regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de
sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța). La est de
Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale
Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de
canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu
suprafață plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la 175 m.
Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru
industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de
zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de
milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de
milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc. În sudul țării au fost
identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz natural
(Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia, Găgăuzia). Potrivit estimărilor
efectuate conform datelor din perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1
milioane de tone și de gaze naturale - 960 de milioane m3. Totodată, se prognoza
existența altor zăcăminte la adâncimi mai mari.
Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influențat
de apropierea de Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona
mediteraneană, cu umiditate insuficientă, ceea ce determină o frecvență mare a
secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-2007, în țară au fost înregistrate nouă
secete.[67] Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara
caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de cele mai multe ori este din
partea Atlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală a aerului din
nord spre sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o
încălzire a climei,[68] iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt
aproximativ 2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează
în 165-200 de zile pe an, precipitațiile variază între 370–560 mm/an și aproape 10%
din ele cad sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe iarnă. Iarna în
Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în
unele zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de
aer arctic chiar până la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește
numărul zilelor cu soare și temperatura medie a aerului este în creștere. În mai
temperatura se stabilește în jurul gradației 15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii.
Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații.
Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, deseori depasind aceasta medie
iar in unele zile temperaturile pot atinge 32 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt
scurte și abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și
lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele
ninsori și înghețuri.
Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ
componența vegetației. În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa
5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul uman a
fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua ediție a Cărții Roșii a
Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1 gimnospermă, 9
pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice - Genista
tetragona, Centaurea thirei, Centaurea anngelescui, Euonymus nana. Există 2 zone
vegetație în Republica Moldova, acestea fiind: Zona stepei și cea a silvostepei. Zona
de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și estul
Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se de asemenea și la Nord, în
stepa Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține
suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din
trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din
plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai
răspândite sunt: păiușul (Festuca), colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena),
firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia (Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul
(Stachys), pelinul (Artemisia). Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief
fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din
suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud -
6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar
pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă
constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În
văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci
iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii. Flora acvatică și palustră însumează
circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27 genuri. Cel mai numeros
gen este Potamogeton – 15 specii, răspândite sunt stufărișurile (Phragmites australis)
și păpurișurile (Typha latifolia, Typha angustifolia). Pinofitele sunt reprezentată de o
singură specie în flora spontană - Cârcel (Ephedra distachya). În parcuri, fâșii
forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru
Moldova. O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor
din 1965-1996 s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri
(Dryopteris filix-mas, Salvinia natans, Asplenium trichomanes). Din ecvizetofite au
fost semnalate 8 specii (Equisetum telmateia, Equisetum pratense etc.). Lichenoflora
Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni crustoși (Verrucaria
fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera canina,
Xanthoria parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata, 18
sp.). De asemenea, în flora Moldovei s-au identificat 124 de specii de mușchi
(Pleurozium schreberi, Plagiochila asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria
hygrometrica). În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de
specii de alge, în special alge verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge
heteroconte etc.
Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și
siguranță. Fauna Moldovei cuprinde circa 17 mii specii de animale dintre care 16,5
mii sunt nevertebrate și 460 vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de
mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni și 82 specii
de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16 specii de mamifere, 39 de
specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele răpitoare, 8 reptile, 1 amfibian, 12
pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște. În pădurile Moldovei se pot
distinge unele specii de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță,
jderul sau pisica sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea,
mierla. În zonele de stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de
câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și
mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea. Lacurile și bălțile sunt
populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul acvatic și anume în
râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de pești: crapul, știuca,
șalăul, somonul ș.a. Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste
10.000 de specii din 28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele,
peste 2 mii de specii: rădașca (Lucanus cervus, 75 mm), gândacul rinocer (Oryctes
nasicornis, 41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc., și
lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor
→150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În entomofauna republicii
se mai întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere, isoptere,
himenoptere, neuroptere, diptere ș.a. Arahnofauna este slab reflectată în publicații
științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii, și acarieniidin
sistemele agricole.. Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai
numeroase fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt
reprezentate de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia,
Carychium minimum) și bivalve - 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).
Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania
invalida), oligochete - întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta bohemica,
Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo medicinalis, Helobdella stagnalis). O
atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito și zooparazite. Mai
puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții, briozoare, tardigradele, gastrotrihele,
celenteratele și spongierii. Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine
(aprox. 500 de specii), mastigofore (cca. 200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca.
650 de specii).

Dimensiunea politică a Republicii Moldova

Constituţia Republicii Moldova, la fel ca şi constituţiile altor state, stabileşte
competenţele autorităţilor publice centrale în activitatea externă. În acest sens vom
menţiona că atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova la acest capitol nu diferă
substanţial de prerogativele altor şefi de stat. Astfel, art.77 indică că Preşedintele
Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei
naţionaleşi al integrităţii teritoriale a ţării. De menţionat că noţiunea de reprezentare a
statului trebuie concepută atât în interior, faţă de instituţiile interne, cât şi în exterior,
în relaţiile internaţionale. Articolul 86 al Constituţii prevede că Preşedintele
Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate
internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi termenul
stabilit prin legespre ratificare Parlamentului. Preşedintele Republicii Moldova, la
propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai
Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului
misiunii diplomatice. Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de
acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica
Moldova.
Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem al Republicii
Moldova, unica autoritate legislativă a statului, fiind o structură unicamerală compusă
din 101 deputați aleși pe liste, pentru o perioadă de 4 ani. Parlamentul este ales prin
vot universal, egal direct, secret și liber exprimat. Președintele Parlamentului
Republicii Moldova este ales de parlament, cu minim 52 de voturi. Curtea
Constituțională a Republicii Moldova, la propunerea Comisiei Electorale Centrale,
hotărăște validarea sau nevalidarea mandatului de deputat. Mandatul este nevalidat în
cazul încălcării legislației electorale. Parlamentul se întrunește la convocarea
Președintelui Parlamentului în cel mult 30 de zile de la alegeri. Mandatul
Parlamentului se prelungește pînă la întrunirea legală a noii componențe. În această
perioadă nu poate fi modificată Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau
abrogate legi organice.
Guvernul Republicii Moldova asigură, conform Constituției, realizarea politicii
interne și externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice.
Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile
constituționale, având la bază un program de guvernare acceptat anterior de către
parlament. Acesta este alcătuit dintr-un lider numit prim-ministru, un prim-viceprim-
ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică.
Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului, exercită conducerea
generală a administrației publice și este responsabil în fața parlamentului. Guvernul se
formează în următoarea componență: prim-ministrul, prim-viceprim-ministrul,
viceprim-miniștrii, miniștrii și alți membri stabiliți prin lege. Membri ai guvernului
pot fi numai persoanele care dețin cetățenia Republicii Moldova și au domiciliul în
țară. Președintele Republicii Moldova, după consultarea fracțiunilor parlamentare,
desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru. Candidatul pentru funcția de
prim-ministru, în termen de 15 zile de la desemnare, cere votul de încredere al
parlamentului asupra programului de activitate și a întregii liste a Guvernului.
Președintele Republicii Moldova, în baza votului de încredere acordat de parlament,
numește guvernul. În termen de trei zile de la data numirii guvernului, prim-ministrul,
viceprim-miniștrii, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului depun individual, în fața
Președintelui Republicii Moldova, jurământul al cărui text este prevăzut la art.79
alin.(2) din Constituție. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului
Președintele Republicii Moldova revocă și numește, la propunerea Prim-ministrului,
pe unii membri ai Guvernului. Guvernul își exercită mandatul din ziua depunerii
jurământului de către membrii lui în fața Președintelui Republicii Moldova și pînă la
validarea alegerilor pentru un nou Parlament. Guvernul este responsabil în fața
Parlamentului pentru activitatea sa și cel puțin o dată pe an, ține în fața Parlamentului
o dare de seamă despre activitatea sa. Membrii guvernului sînt obligați să răspundă la
întrebările formulate de deputați referitor la activitatea Guvernului și a organelor din
subordinea lui în modul stabilit. Guvernul examinează deciziile comisiilor
Parlamentului vizând activitatea Guvernului și a organelor din subordinea lui,
comunică comisiilor rezultatele examinării deciziilor sau măsurile luate pe marginea
lor. Ședințele Guvernului se desfășoară după caz, dar nu mai rar decît o dată pe
trimestru. Ordinea de zi a ședințelor Guvernului se aprobă de acesta la propunerea
Prezidiului Guvernului.
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unități
administrativ-teritoriale: raioane, orașe și sate. Statutul satului (comunei), sectorului,
orașului (municipiului) se elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlamentul
Republicii Moldova, și se aprobă de consiliul local. Organizarea administrativ-
teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe 2 niveluri: satele (comunele),
sectoarele și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele, municipiul
Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al doilea. Satul este o unitate
administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin teritoriu, condiții
geografice, relații economice, social-culturale, tradiții și obiceiuri. Două sau mai
multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și
demografice, se pot uni formând o singură unitate administrativ-teritorială, numită
comună. Comuna este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală
unită prin comunitate de interese și tradiții. Orașul este o unitate administrativ-
teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic și social-cultural
care cuprinde populația urbană, cu structuri edilitar-gospodărești, industriale și
comerciale corespunzătoare, a cărei populație în mare parte este încadrată în industrie,
în sfera deservirii publice și în diferite domenii de activitate intelectuală, în viața
culturală și politică. Municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit în
viața economică, social-culturală, științifică, politică și administrativă a țării, cu
importante structuri industriale, comerciale și instituții din domeniul învățământului,
ocrotirii sănătății și culturii. Raionul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită
din sate (comune) și orașe, unite prin teritoriu, relații economice și social-culturale. În
urma adoptării legii privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (2006) au
fost înființate regiunile de dezvoltare, care vor avea scopul de a stimula atragerea de
fonduri și investiții și de a asigura o dezvoltare durabilă

Dimensiunea socio-economică a Republicii Moldova

În pofida progreselor recente, Moldova rămâne una dintre cele mai sărace țări din
Europa. Cu o climă moderată și o producție agricolă, economia Moldovei se bazează
în mare măsură pe sectorul agricol, cu fructe, legume, vin, grâu și tutun. De asemenea,
Moldova depinde de remitențele anuale de aproximativ 1,2 miliarde de dolari -
aproape 15% din PIB - de la un milion de moldoveni care lucrează în Europa, Israel,
Rusia și în alte părți. Cu puține resurse naturale de energie, Moldova importă aproape
toate sursele sale de energie din Rusia și Ucraina. Dependența Moldovei de energia
rusă este subliniată de o datorie de peste 6 miliarde de dolari către furnizorul rusesc de
gaze naturale Gazprom, în mare parte rezultatul consumului de gaze nerecuperat în
regiunea separatistă a Transnistriei. Moldova și România au inaugurat proiectul de
interconectare a gazelor naturale Ungheni-Iași în august 2014. Conducta de 43
kilometri dintre Moldova și România permite importul și exportul de gaze naturale.
Mai multe întârzieri tehnice și de reglementare au permis gazelor să curgă în Moldova
până în martie 2015. Exporturile de gaze naturale către Republica Moldova sunt în
mare parte simbolice. În 2018, Moldova a acordat o licitație Transgazului Român
pentru a construi o conductă care să lege Ungheni de Chișinău, aducând gazul în
centrele populației moldovenești. De asemenea, Moldova dorește să se conecteze cu
rețeaua electrică europeană până în 2022. Scopul declarat al guvernului de integrare în
UE a dus la unele progrese orientate spre piață. Moldova a înregistrat o creștere
economică mai bună decât cea prevăzută în 2017, determinată, în mare parte, de
creșterea consumului, de creșterea veniturilor din exporturile agricole și de
îmbunătățirea colectării impozitelor. În toamna anului 2014, Moldova a semnat un
acord de asociere și un Acord de Comerț Liber aprofundat și cuprinzător cu UE (AA /
DCFTA), care leagă produsele moldovenești de cea mai mare piață mondială. AA /
DCFTA UE a contribuit la creșterea semnificativă a exporturilor Moldovei către UE.
În 2017, UE a achiziționat peste 65% din exporturile Moldovei, o schimbare majoră
de la 20 de ani în urmă, când Comunitatea Statelor Independente (CSI) a primit peste
69% din exporturile Moldovei. Un heist de 1 miliard de dolari al băncilor
moldovenești la sfârșitul lui 2014 a dat un șoc semnificativ economiei în 2015;
salvarea ulterioară a băncii a sporit presiunile inflaționiste și a contribuit la
deprecierea leului și la o recesiune minoră. Creșterea Moldovei a fost împiedicată și
de corupția endemică, care limitează creșterea afacerilor și împiedică investițiile
străine și restricțiile rusești asupra importurilor de produse agricole din Moldova.
Implicarea guvernului de a restabili stabilitatea și de a implementa o reformă
semnificativă a condus la aprobarea, în 2016, a unui program FMI de trei ani, de 179
milioane USD, axat pe îmbunătățirea mediilor bancare și fiscale, alături de programe
suplimentare de asistență din partea UE, a Băncii Mondiale și a României. Moldova a
primit două tranșe FMI în 2017, în valoare totală de peste 42,5 milioane de dolari. Pe
termen mai lung, economia Moldovei rămâne vulnerabilă la corupție, incertitudine
politică, capacitate administrativă slabă, interese birocratice instabile, dependență de
import de energie, presiune politică și economică rusească, dependență puternică de
exporturile agricole și separatism nerezolvat în regiunea transnistreană a Moldovei.
PIB-ul Republicii Moldova în 2018 s-a estimat 9,6 mlrd de dolari, având 2692 de
dolari pe cap de locuitori.
Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este
industria alimentară. În Moldova se produc anual circa 550 - 600 mii tone de lapte,
dintre care aproximativ 28 % se achiziționează pentru procesare. Industria de
prelucrare a laptelui este reprezentată de 23 de întreprinderi, viabile fiind doar 12
întreprinderi, majoritatea cărora se află în partea de nord a republicii. Industriei
zahărului din ultimii zece ani a fost marcată prin venirea pe piață a concernului
german Sudzucker care a achiziționat pachetele de control în patru fabrici de zahăr –
din Drochia, Fălești, Dondușeni și Alexăndreni. Producția anuală de zahăr se află în
scădere, a coborât de la 149,0 mii tone în 2006 până la 87,6 mii tone în 2011.
Republica Moldova este asigurată cu 4-5% de resurse energetice și de combustibil
proprii, restul fiind importate. Principalul furnizor de carburanți este Federația Rusă,
urmată de Ucraina și România. Gazul natural este principalul tip de combustibil în
balanța energetică a țării și cota lui în prezent constituie 42% (inclusiv gaz lichefiat).
Consumul de combustibil lichid (ex. benzină, motorină ș.a.) constituie 40% din
volumul total al resurselor energetice utilizate și consumul combustibilului solid
(cărbunele și lemnele) - mai puțin de 10%. Balanța energiei electrice în Republica
Moldova include producerea proprie plus importul și consumul energiei electrice.
Centrala electrică de la Cuciurgan (privatizată de către grupul rus Inter RAO UES)
asigură aproape 75% din consumul de 4,1 mlrd kWh (anterior energia electrică era
importată din Ucraina). Producția internă a constituie cca 1 miliard kWh, inclusiv
95% produsă la termocentrale, 4,9% la hidrocentrale și 0,1 % la alte instalații. În
partea dreaptă a Nistrului funcționează 3 centrale electrotermice CET-1, CET-2 (în
Chișinău) și CET-Nord (în Bălți) cu puterea sumară electrică instalată 334,5 MW și
capacitatea termica de 1.796 Gcal/h. Rețelele electrice au o lungime totală de cca.
63,4 mii km, lungimea totală a gazoductelor este de cca. 15,8 mii km, capacitatea de
stocare a produselor petroliere constituie 600.000 tone. Pentru a ameliora situația
prezentă în sectorul energetic, Republica Moldova a aderat la Tratatul Comunității
Energetice în 2010 care prevede integrarea pieței energiei electrice și a gazelor
naturale la piețele energetice regionale din Europa de Sud-Est. O componentă
importantă a sectorului industriei prelucrătoare al Republicii Moldova este industria
ușoară. Această ramură industrială cuprinde: fabricarea produselor textile (articolelor
tricotate și covoare); fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; producția pieilor,
articolelor din piele și fabricarea încălțămintei (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj
și de marochinărie). În industria ușoară își desfășoară activitatea aproximativ 330
întreprinderi, cu capitalul autohton, străin sau mixt. În total, la întreprinderile din
industria ușoară activează mai mult de 26 mii angajați.
Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste
16,2% la PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din
veniturile provenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în
proprietatea a 390.380 de producători agricoli individuali. Suprafața terenurilor
cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă 43,8% din
suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt destinate
culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul arabil și
porumb, care reprezintă 22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje (5,2%).

Interesele geopolitice a RM vis-a-vis de teritoriul transnistrean

Procesul de negocieri pentru normalizarea relaţiilor dintre chişinău şi Tiraspol a
început cu mult înainte de escaladarea fazei militare a conflictului şi nu este o
consecinţă directă a conflictului. Părţile au parcurs un drum lung de dialog politic, dar
poziţiile lor sunt încă departe de o înţelegere reciprocă. Cele mai multe lacune şi
pauze în cadrul negocierilor s-au format în ultimii şapte ani. În aceeaşi perioadă, spre
deosebire de „perioada calmă” a anilor ‘90 s-au discutat cele mai ambiţioase proiecte
politice adresate problemei transnistrene . În anul 2002, părţilor li s-a propus planul
OSCE, în 2003 „Planului Kozak”, în 2005 „Planul iuşcenko” şi iniţiativa republicii
Moldova exprimată prin lege privind statutul localităţilor din Stânga Nistrului.
Practic, începând din 2006 şi până în prezent, în regiune se aşteaptă cu nelinişte
apariţia planului „Kozak – 2”. Trebuie de recunoscut faptul că societatea, de regulă, se
consolidează în cel mai eficient mod în jurul ideilor negative (în special, cum ar fi
„anticontrabandă”, „anti-terorismul”, „anticorupţia”). În acest sens, elita politică,
inclusiv cea antrenată în reglementarea transnistreană, se orientează pe dezvoltarea de
tehnologii de Pr, în primul rând, în direcţia aşa-numitului „Pr negru”. Priorităţile
orientărilor informaţionale sunt îndreptate spre ideile negativiste, formând o imagine
peiorativă a unei sau altei persoane, grup de persoane sau anumitei probleme etc., cu
transpunerea lor ulterioară asupra statului în întregime. Această practică împiedică
foarte mult dezvoltărea unor relaţii normale, duce la dezarmonizarea dialogul
bilateral, contribuind la luarea unor decizii politice neadecvate. Astăzi, reglementarea
transnistreană are nevoie în mod obligatoriu de eliminarea bagajului politic şi
informaţional negativ acumulat în ultimii ani. unul din locurile principale în
majoritatea cazurilor de această natură este ocupat de sindromul „nerecunoaşterii” .
Termenul de „stat nerecunoscut”, observat pe paginile presei ale unor ediţii de
expertiză cu renume, este un fel de carte de vizită, dar mai degrabă un preambul la
denumirea republicii Moldoveneşti nistrene. Acest termen are o încărcătură ideologică
distructivă destul de puternică. Trebuie recunoscut faptul, că acţiunile lui au un impact
negativ asupra imaginii ţării, atât în domeniul politicii externe, cât şi în sferele
politicii interne. Termenul de „stat nerecunoscut” este folosit activ de către oponenţii
din Transnistria, pentru a consolida o varietate de subiecte ideologice cu caracter
distructiv. Factorul „nerecunoaşterii” manipulat abil de adversarii Transnistriei, a
devenit un fel de „baston psihologic”, care răneşte dureros conştiinţa publică, serveşte
drept scuză pentru crearea unor condiţii inechitabile în dialogul dintre părţi, inclusiv
în procesul de negociere . utilizarea activă a conceptului dat, pe de altă parte, conduce
la apropierea treptată a Tiraspolului de ideologia „cetăţii asediate”, şi de formarea a
unor imagini de duşman consecvente. În general, aspectele caracteristice ale situaţiei,
care afectează în mod negativ evoluţia procesului de negocieri pe marginea
reglementării transnistrene, sunt următoarele:
1. diferenţa de poziţii între chişinău şi Tiraspol cu privire la statutul Transnistriei,
părţile încercând să influenţeze mediatorii şi garanţii reglementării
transnistrene, ocolind procesul de negocieri, cu scopul de a obţine anumite
dividende politice, contrar logicii de compromis politic;
 2. apelul constant al chişinăului către centrele de putere geopolitică, organizaţiile
internaţionale, pentru a obţine sprijin în procesul de restabilire a relaţiilor cu
Tiraspolul, prin aplicarea unor diverse măsuri de presiune, demersuri
diplomatice, acţiuni de informare în contextul clişeelor ideologice ale
„nerecunoaşterii”, „găurii negre” etc .;
3. demersul Tiraspolului cu privire la garanţiile pentru activitatea economică
externă, dialog pe principii de paritate drept condiţie politică de bază necesară
pentru deblocarea şi reluarea negocierilor;
4. retorica contraproductivă a elitelor din partea ambelor părţi, drept determinante
a capacităţii lor reduse de ajunge la consimţământ;
5. lipsa de schimburi inter-parlamentare, de mecanisme reale de interacţiune între
autorităţile legislative şi municipale ale ambelor părţilor;
6. încercările repetate ale unor participanţi ai reglementării transnistrene de a
apela la ƒ
7. scheme înguste de cooperare în procesul de negocieri (1+1+0, sau dialogul
„troicii”, Moscova-Chişinău-Tiraspol);
8. fragmentarea ideologică şi socio-politică a asociaţiilor obşteşti ale chişinăului şi
Tiraspolului;
9. lipsa unui dialog eficient şi a interacţiunii între forţele de securitate din chişinău
şi Tiraspol.
Vectorul procesului de soluţionare a problemei transnistrene trebuie să fie îndreptat
spre atingerea unui compromis politic între principalii subiecţi ai procesului de
negocieri, cu sprijinul consolidat al poziţiiilor „occidentului” şi „Estului”.Prima
prioritate, în acest sens, este de a neutraliza efectele negative ale campaniilor politice
fără compromis, menţionate mai sus, care au dominat o perioadă îndelungată relaţiile
dintre părţi. implementarea acestor măsuri va contribui la reducerea semnificativă a
nivelului de negativism în aprecierile părţilor, precum şi va contribui la formarea unui
spaţiu socio-politic, economic, informaţional tolerant, consolidând tendinţele pozitive
în domeniul reglementării transnistrene.