Argumente pro și contra folosirii exercițiilor de gimnastică orală în terapia

tulburărilor de pronunție

Din categoria tulburărilor de pronunție fac parte dislalia, rinolalia și dizartria. Folosirea
exercițiilor de gimnastică orală în terapia acestor tulburări de pronunție, poate avea atât efecte
pozitive cât și efecte negative. Există o multitudine de exerciții de gimnastică orală, dar fiecare
exercițiu se utilizează în mod diferențiat și după caz.

Printre argumentele pozitive folosirii exercițiilor de gimnastică orală în terapia

tulburărilor de pronunție se numără:

 având în vedere că exercițiile de gimnastică orală sunt văzute de către copil ca un mic
joc, acestea au rolul de al familiariza pe acesta cu etapele ce urmează a fi parcurse în
terapie;
 sunt utile pentru conștientizarea modului de articulare a fonemelor;
 prin intermediul exercițiilor sunt stimulate/antrenate organele aparatului articulator;
 faptul că cel mic reușeste să execute cu exactitate exercițiile și faptul că logopedul îi
apreciază reușita, ajută la creșterea motivației iar terapia nu va fi epuizantă pentru acesta;


Printre argumentele negative folosirii exercițiilor de gimnastică orală în terapia

tulburărilor de pronunție se numără:

 aceste exerciții fiind prezentate ca un joc, copilul poate percepe întreaga terapie ca pe un
joc;
 faptul că aceste exerciții se realizează în fața oglinzii, copilul poate să fie distras și să nu
se concentreze în totalitate;
 pot obosi copilul dacă sunt folosite pentru o perioadă mai lungă de timp;
 nu pot fi prezentate în aceeași manieră tuturor copiilor, fiind necesar să se țină cont de
vârsta acestora;
 dacă nu sunt realizate în mod corespunzător, aceste exerciții pot îngreuna articularea
corectă a fonemelor;