Sunteți pe pagina 1din 4

Romania in context european.

Avantaje si dezavantaje
privind integrarea in Uniunea Europeana.
de Razvan Munteanu (6-2-2011)

Amiralul Manhan afirma: “puterea, pentru a fi efectiva, trebuie insotita de capacitatea de


a-ti proiecta puterea si de a gasi instrumentele adecvate pentru aceasta proiectare a puterii.” [1]
Odata cu sfarsitul Razboiului Rece lumea intra intr-o noua organizare mondiala, trecand de la un
sistem bipolar, catre unul unipolar, iar mai apoi catre unul multipolar – o organizare in care
Romania isi cauta locul. Astfel, inca de la inceputul anilor ’90 integrarea in Alianta Nord
Atlantica (NATO) si Uniunea Europeana (UE) devin obiective nationale ale Romaniei, fiind
privite ca instrumentele fundamentale de proiectare a puterii tarii noastre; iar cand folosim
termenul putere nu ne referim la incercarea de a deveni un hegemon, ci la consolidarea politica,
economica, sociala si militara, la dreptul de a avea acces la propria istorie.

Iata ca, la inceputul anului 2011, cele doua obiective au fost atinse. Intrebarea pe care
acest eseu o ridica este unde se situeaza Romania in urma integrarii europene?, ce au avut de
castigat si/sau pierdut atat Romania cat si Uniunea Europeana in urma acestui proces ? Este UE
calea spre consolidarea Romaniei ?
Raspunsul incepe inca din anul 1951, cand Franta, Belgia, Olanda, Germania, Italia si
Luxemburg semneaza la Paris Tratatul CECO [2] (Comunitatea Carbunelui si a Otelului)- ce
avea ca scop “infiintarea unei piete comune pentru carbune si otel, prin abolirea barierelor
tarifare si adoptarea unui tarif vamal comun pentru terti” [3] Insa nu acesta a fost singurul motiv
al infiintarii CECO, Europa dorind sa devina unita si din alte trei motive: in primul rand ca o
solutie in fata amenintarii comuniste, apoi ca o consolidare economico-politica pe plan
international, si nu in ultimul rand, se dorea o Europa strans legata economic, ale caror state sa se
poata aseza la masa tratativelor, gasind o solutie comuna prin evitarea conflictelor militare. [4]
Astfel de viziuni, ale unei Europe unite atat din deziderente economice cat si politice nu erau noi
in gandirea europeana, Liga Natiunilor inchipuita de Kant sau Mitteleuropa lui Friederich
Naumann, fiind doar cateva exemple.

Un rol important in evolutiile europene l-a avut semnarea in 1957 la Roma a Tratatului CEE, ce
prevedea printre altele constituirea unei piete comune (PC), asigurarea corecta a concurentei
economice si implementarea unor politici comune, precum cea agricola, de transport sau
comerciala. [5] Modificarile nu vor inceta sa apara, CECO transformandu-se in 1967 in
Comunitatea Europeana (CE) iar mai apoi, in urma ratificarii Tratatului de la Maastricht, in
Uniunea Europeana.

UE este astfel o entitate in continua miscare, greu de definit din punct de vedere al organizarii,
prezentand atat elemente federaliste cat si confederaliste. Unde se va opri extinderea este greu de
spus, in ciuada faptului ca Tratatul UE prevede marirea comunitatii doar cu state din Europa
Continentala. Astfel, daca in 1951 puteam vorbi doar de sase membri, mentionati mai sus, in
Uniune sa gasesc in prezent 27 de state. Astfel in 1973 se adauga Danemarca, Irlanda si Marea
Britanie (slabita de pierderea coloniilor si izbucnirea Crizei Canalului Suez), in 1981 Grecia, in
1986 Portugalia si Spania (acestea fiind caracterizate de o situatie economica precara, mult mai
slaba decat a Romaniei in momentul integrarii), iar in 1995 adera Austria, Suedia si Finlanda
urmand ca pentru aproape un deceniu sa nu se alature nici un alt stat. Trebuie precizat insa, ca in
1990 RDG si RFG se unesc, cea din urma fiind inclusa automat in CE, odata cu caderea Zidului
Berlinului. Apoi urmeaza perioada celor 10+2. Astfel, in 2004 Cipru, Letonia, Estonia, Lituania,
Cehia, Polonia, Malta, Ungaria, Slovacia si Slovenia impreuna cu Romania si Bulgaria in 2007
vor inchide deocamdata lista membrilor.

Pentru a putea intelege ceea ce inseamna UE la nivel global, trebuie sa constientizam faptul ca
reprezinta cea mai mare piata comerciala din lume, are cel mai mare PIB din punct de vedere al
puterii de cumparare – 30 % din PIB-ul mondial brut; detine cea mai mare rezerva monetara din
lume, fiinde prinicpalul investitor in SUA [6] si America de Sud, principalul partener economic
al Chinei si al doilea al Americii de Sud.

In momentul de fata Turcia si Macedonia sunt posibile candidate pentru aderarea in cadrul
Uniunii Europene, carora li se adauga alte state ce si-au manifestat interesul precum: Bosnia,
Albania, Muntenegru, Islanda, Serbia, Norvegia [7], Elvetia, San Marino, Lichenstein, Vatican,
sau Ucraina si Republica Moldova.

In ceea ce priveste Romania, este singurul stat din blocul comunist care desfasoara contacte
diplomatice si economice cu CE, culminand cu introducerea tarii noastre in 1974 in Sistemul
General de preferinte al CEE, si cu creearea Comisiei Mixte Romania-CEE in 1980. Dupa
caderea comunismului, tara noastra depune in 1993 Acordul de Asociere, urmand a intra in
vigoare in 1995, an in care Romania depune Cererea pentre Aderare, urmand ca negocierile sa
inceapa in 2000, atunci cand va fi reprezentata un an de catre Departamentul Guvernamental de
Integrare Europeana, atributiile urmand a fi preluate de catre Ministerul Integrarii Europene si
Delegatia Nationala de Negociere a Aderarii Romaniei. Acordul de Asociere urmarea printre
aletele: “dezvoltarea si consolidarea economiei romane de piata; liberalizarea circulatiei
marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor si crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperarii
economice, sociale, financiare si culturale” [8] Pentru dezvoltarea acestor proiecte, Romania
urma sa beneficieze de ajutoare si fonduri ISPA, SAPARD, RICOP si PHARE.

Procesul de extindere 10+2 s-a datorat in mare parte necesitatii Uniunii Europene de marire a
pietei, si de introducere a noi parteneri europeni cu puteri de cumparare. Astfel pe langa cele 22
milioane de consumatori, si o forta de munca ieftina de peste 3 milioane de oameni ce au plecat
in tarile vestice, Romania a contribuit la consolidarea UE ca “actor economic si politic
international prin: forta umana; dinamism economic – cresterea cu 7,7 % in 2006, fata de 2,9 %
in UE-25; grad redus de indatorare – datoria publica a Romaniei era de 3,2 ori mai mica decat
media UE-25; finante publice sanatoase – un deficit bugetar de 4,7 ori mai mic decat media UE-
25 in 2005; independenta energetica crescuta fata de media UE-25, cu peste 80 %” [9]

Mai mult decat atat, Romania poate reprezenta un avantaj prin suprafata sa agricola – 62% din
suprafata totala a tarii, cu o zona forestriala de 27 %, si cu o larga iesire alaturi de Bulgaria [10]
la Marea Neagra, zona cu un imens potential geoeconomic, aflata la confluenta dintre Europa,
Asia Centrala si Orientul Mijlociu, fiind singura regiune prin care se pot transporta resurse
energetice alternative, reprezentand totodata un important coridor energetic pentru transportarea
resurselor din zona Marii Caspice catre Occident. Astfel, prin pozitia sa geopolitica, Romania
poate deveni si un important partener al UE in discutiile cu Republica Moldova, Serbia si mai
ales cu Ucraina si Rusia.

Principalele avantaje ale Romaniei in urma aderarii la Uniunea Europeana sunt de ordin social,
politic si economic. Din punct de vedere social UE se constituie prin valori precum democratia si
respectarea drepturilor omului, ceea ce asigura si implementarea acestora in tara noastra. Din
punct de vedere politico-economic, Romania beneficiaza de libera circulatie a marfurilor si a
fortei de munca, cetatenii romani beneficiaza printre altele de dreptul la munca, la asigurare si
protectie sociala sau protectie consulara, intr-un stat in care Romania nu are relatii diplomatice.
Totodata, Romania poate beneficia de fonduri post aderare (in special pentru dezvoltarea
agriculturii, infrastructurii si industriei), si investitii straine, ceea ce ar implica crsterea locurilor
de munca, si realizarea unor produse de calitate ridicata. La capatul opus, devenind membra a
Uniunii, Romania a trebuit sa adopte standerdele de concurenta loiala, ceea ce a dus la cresterea
preturilor in anumite domenii, precum cel al energiei. O alta problema a fost cea a micilor
intreprinderi care, multe dintre ele, neputandu-se alinea standardelor tehnologice au fost nevoite
sad ea faliment. Alte probleme ce apareau in urma Aderarii constau in faptul ca Romania trebuia
sa aloce bani pentru bugetul UE si sa contribuie la finantarea proiectelor, insa acesta nu
reprezinta un impediment real, intrucat pe perioada 2007-2013 tara noastra ar trebui sa absoarba
o suma aproape dubla decat cea alocata. Cu toate acestea, cea mai mare problema pe care
Romania o avea, in opinia mea, inaintea Integrarii Europene, era data de proasta gestionare a
tranzitiei, dupa 1989, de la o economie centralizata catre o economie de piata, fapt dovedit prin
dezintregrarea industriei si a agriculturii. [11]

Tragand o scurta concluzie din cele prezentate mai sus, putem spune ca extinderea Uniunii si
aderarea Romaniei este o relatie de tip win-win, insa se pare, ca Romania are serioase probleme
in gestionarea acestei situatii, principala problema fiind data de incapacitatea de absortie a
fondurilor europene post-aderare, -fonduri ce sunt alocate pentru eliminarea diferentelor de
dezvoltare dintre regiunile europene. Insa Romania nu este deoloc un caz special, in perioada
2004-2006, Polonia cheltuise 2,7 mld. euro din cele 11 mld. alocate, Ceheia cheltuise 522 mil.
din cele 2,2 mld. alocate, Ungaria cheltuise 959 mil. euro din cele aproximativ 5 mld. alocate, in
timp ce Slovacia obtinuse doar 452 milioane din cele 1,6 mld. euro alocate [12] In cazul
Romaniei, tara noastra trebuie sa contribuie in perioada 2007-2013 cu aproximativ 10,2 mld
euro, putand insa accesa fonduri de 19, 67 mld. euro. Pana in prezent, Romania a atras doar 7 %
din aceasta suma, in ciuda faptului ca este unul dintre cele mai slabe state dezvoltate. Cu peste 3
mil. de hectare nelucrate si cu o imbatranire a populatiei de la sat, Romania se pare a se distanta
de posibilitatea fructificarii unui atu considerabil.
In ceea ce priveste Comertul exterior, “volumul total s-a ridicat in 2008 la 134 mld. $ din care 50
mld. $ exporturile si 84 importurile, dificitul balantei comerciale atingand recordul de 34 mld. $,
fata de 12,7 in 2005 sau 2,7 in 2010” [13]. Tot in 2008, din valoarea totala a exporturilor 70,5 %
au mers in cadrul UE, de unde 69,6 % reprezinta procentul venit din UE din totalul importurilor,
existand un deficit de comerical de 23, 5 mld. Euro [14].

O alta problema cu care Romania risca sa se confrunte pe termen lung, este data chiar de exodul
fortei de munca [15], ce duce automat la “pierderea de valoare adaugata care s-ar fi putut realize
in tara” [16]. Peste 85 % din din forta de munca migrationista este cuprinsa intre varsta de 18 si
35 ani, reprezentand o “adevarata gura de aer” pentru Vestul aflat intr-un proces mult mai
avansat de imbatranire a populatiei. Mai mult, ”migratia internationala a populatiei Romaniei
reprezinta cel mai adesea reactia capitalului uman la politicile dezarticulate, uneori neadecvate,
promovate in Romania in primii ani ai tranzitiei: procesele de restructurale si de privatizare au
fost insuficient sustinute cu masuri de raspuns pe piata muncii si in mediul de afaceri, care sa
permita absortia populatiei disponibilizate” [17].

Intorcandu-ne catre inceputul eseului, si facand uz de formula P= ( C+E+M) x (S+W) x A [18],


adica Puterea = ( Masa Critica (populatie+teritoriu) +Capacitate Economica + Capacitate
Militara) x (Scopul Strategic + Vointa de a conduce) x Gradul de acoperire prin aliante, vom
observa ca Romania este departe de a se constitui ca o putere de sine stataoare, independenta, de
a avea acces la propria istorie, in ciuda unor avantaje geopolitice, sau demografice- a saptea tara
ca marime din UE. Din punctul de vedere al rolului clasei de mijloc, putem spune ca Romania
este caracterizata printr-o “societate adormita”, intrucat clasa de mijloc, considerata motorul
dezvoltarii economice, nu este una consolidata, caracterizata printr-o anumita cultura ideologica.
Uniunea Europeana reprezinta astfel o parghie pentru crearea unei astfel de culturi ideologice si
stabilitate democratica, prin valorile promovate si contactul direct cu societatile vestice, o
parghie care inca nu este fructificata.

S-ar putea să vă placă și