MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

LICEUL TEHNOLOGIC GHERLA”

Nr. ______ din _________

PROIECT
pentru
CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL IV

Calificarea: TEHNICIAN MECANIC PENTRU ÎNTREŢINERE ŞI

REPARAŢII

Tema:
ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA
STRUNGULUI NORMAL

ÎNDRUMĂTOR:
Ing. Kupa Clara

Elev:
Lacatus Olimpiu-Ovidiu

2019

1
 2.CUPRINS
1.Foaia de titlu 1

2.Cuprins 2

3.Argument 3

4.Introducere 6

5.Definirea si clasificarea masinilor-unelte 8

6.Masini-unelte pentru strunjit 9

6.1.Probleme generale.Clasificare 9

7.Strunguri revolver 11

8.Intretinerea si repararea strungurilor revolver 17

8.1.Importanta si sarcinile repararii utilajului 17

8.2.Organizarea locului de munca 19

8.3.Revizuirea si reglarea strungului 20

8.4.Ungerea si curatirea strungului 21

9.Norme de securitatea muncii la intretinerea si repararea strungurilor re-

volver 22

9.1.Deservirea masinilor-unelte 22

9.2.Norme de tehnica securitatii muncii la intretinere si reparare 24

10.Bibliografie 26

11.Anexe 27

11.1.Proces tehnologic de strunjire pe strungul revolver 27

11.2.Structura strungului revolver 28

11.3.Strungul revolver.Schema cinematica 29

2
 3.ARGUMENT
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abil-
ităţi, cunoştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie trans-
ferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibili-
tatea unei reconversii profesoinale flexibile catre meserii inrudite.
Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de
competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele
profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european
au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în
cadrul Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie
să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt
importante pe piaţa muncii.
Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute
astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea
unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane
responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe,
necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost
încorporate în abilităţile cheie
Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor
abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se anga-
jeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.
Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele
europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de
predare şi evaluare, centrate pe elev.
Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică
colaborarea în cadrul unei echipe.
Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-
ului specific nivelul 4 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi
practice care îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce
la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cu-
noştinţelor dobândite.

3
 I.1 CLASIFICAREA MAŞINILOR- UNELTE.

Maşinile-unelte fac parte din grupa mai largă a maşinilor de lucru,

care cuprinde toate maşinile destinate efectuării unor activităţi diverse
de prelucrare (prin diferite metode), de montaj, ambalare, etc.
Maşinile-unelte sunt maşini de lucru destinate prelucrării pieselor
prin metoda aşchierii. Ele deţin ponderea în sectorul construcţiilor de
maşini, datorită faptului că metoda de prelucrare prin aşchiere asigură re-
alizarea unei precizii dimensionale şi de formă foarte bune şi rugozităţi din-
tre cele mai ridicate, pentru majoritatea materialelor actuale, realizând
productivităţi mai mari şi costuri mai reduse decât multe alte metode de
prelucrare.
Datorită existenţei mai multor procedee de prelucrare, diversităţii
foarte mari a formelor şi dimensiunilor pieselor prelucrate, şi evoluţiei
conceptelor de fabricaţie ale produselor, maşinile-unelte s-au diversificat
continuu, în prezent fiind cunoscute mii de tipo-dimensiuni.
Clasificarea maşinilor-unelte se poate face după mai multe criterii,
cele mai importante fiind prezentate în continuare:
*După procedeul de prelucrare, există: maşini de strunjit
(strunguri); maşini de găurit; maşini de frezat; maşini de rabotat şi
 mortezat; maşini de broşat; maşini de rectificat, etc.
*După gradul de universalitate (sau specializare în
producţie),maşinile-unelte pot fi:
 universale – destinate prelucrării unor piese diverse ca forme şi di-
mensiuni, în condiţiile unei producţii de unicate sau serie mică; per-
mit realizarea unei game largi de operaţii de prelucrare, printr-un
procedeu de bază sau prin diferite procedee de prelucrare; dispun de
o cinematică complexă, cu posibilităţi largi de reglare a parametrilor
de lucru; în general sunt deservite manual şi au o productivitate re-
dusă;
  specializate – destinate prelucrării unui anumit tip de piesă, sau de
suprafaţă, într-o gamă largă de dimensiuni (de exemplu: maşini de
filetat, de danturat, de detalonat, etc.), într-o producţie de serie, dar şi
de unicate; au o cinematică specifică cerinţelor de generare a su-
prafeţei respective, reglarea parametrilor de lucru, realizându-se prin
 mecanisme cu roţi de schimb; au o productivitate ridicată;
 speciale – destinate prelucrării anumitor suprafeţe, la un anumit tip
de piesă (de exemplu: maşinile-unelte agregat), pentru producţia de
serie mare; au cinematică şi construcţie specifică, fiind realizate din
module normalizate, şi sunt înalt automatizate, realizând productivi-
tăţi foarte mari.


*După modul de comandă şi deservire (determinat de gradul
 de automatizare) se cunosc:
 maşini cu comenzi manuale (neautomatizate), la care toate comenzile
sunt date de operatorul uman; sunt, de regulă, maşini universale şi au
 o productivitate redusă;
 maşini semiautomate – la care ciclul de lucru se desfăşoară automat,
pe baza unor comenzi interne emise de maşină, dar alimentarea cu
semifabricat, evacuarea piesei, reluarea ciclului de lucru, sunt realiza-
te de operatorul uman; sunt, de regulă, maşini specializate; au
 productivităţi ridicate;
 maşini automate – la care toate comenzile şi deservirea se realizează
automat, operatorul uman intervenind periodic doar pentru alimen-
tarea cu semifabricate, controlul pieselor şi corectarea reglajelor,
schimbarea sculelor, etc.; au o productivitate ridicată, fiind destinate
 producţiei de serie. După principiul de automatizare ele pot fi:
 automate secvenţiale, la care se programează succesiunea fazelor
ciclului de lucru, cotele de prelucrare fiind prestabilite prin reglare
sau realizate cu limitatori de cursă; elementele de automatizare pot fi
 mecanice (came), electrice, hidraulice sau pneumatice;
 automate numerice – care permit programarea numerică atât a des-
 făşurării ciclului de lucru, cât şi a cotelor de prelucrare.
*După mărime, maşinile-unelte pot fi: mici, mijlocii, grele şi
foarte grele, împărţirea fiind determinată de dimensiunile max-
ime ale piesei de prelucrat, care determină dimensiunile şi gre-
utatea maşinii şi implicit complexitatea cinematică şi me-
canismele utilizate, gradul de mecanizare, etc.
*După precizie, maşinile-unelte se împart în două grupe: de
precizie normală şi de precizie ridicată, la acestea din urmă fi-
ind utilizate soluţii cinematice şi constructive care fac să creas-
că precizia, dar măresc costul.

 I.2.MAŞINI-UNELTE PENTRU STRUNJIT.
PROBLEME GENERALE, CLASIFICARE.

Maşinile de strunjit, sau strungurile, sunt maşini-unelte destinate

prelucrării suprafeţelor de revoluţie prin procedeul strunjirii , la care
mişcarea principală de aşchiere este o mişcare de rotaţie executată de piesă,
iar mişcarea (sau mişcările) de avans este de regulă o mişcare de translaţie
executată de sculă, cuţitul de strunjit. Pe lângă procedeul strun-jirii, pe
strunguri se pot realiza prelucrări şi prin alte procedee, cum ar fi: gaurirea ,
frezarea sau rectificarea , utilizând scule şi accesorii speciale.
Clasificarea strungurilor se poate face după criteriile generale de
clasificare a maşinilor-unelte, dar şi după unele criterii specifice, după cum
urmează:
 după gradul de universalitate, există:

- strunguri universale (longitudinale, frontale, revolver, caru-
sel);
- strunguri specializate (de detalonat, de strunjit arbori cotiţi,
de prelucrat suprafeţe poligonale etc.);
- strunguri speciale;
 după poziţia arborelui principal, se deosebesc:

- strunguri orizontale;
- strunguri verticale;
 după gradul de automatizare, se cunosc:

- strunguri cu comenzi manuale;
- strunguri semiautomate;
- strunguri automate;
 după numărul arborilor principali, există:

- strunguri monoax;
- strunguri multiaxe;
 după numărul sculelor utilizate simultan, pot fi:

- strunguri monocuţit;
- strunguri multicuţite;
 după mărime, se deosebesc patru tipuri: mici, mijloci, grele şi foarte
 grele;
 după precizie, strungurile pot fi de precizie normală; sau de precizie
ridicată.
 I.3.STRUNGURI NORMALE

PARTI COMPONENTE PRINCIPALE SI CINEMATICA.

Strungurile normale sunt mașini – unelte cu caracter universal, pe care se

pot executa o varietate mare de prelucrări în producția individuală și de
serie mică.
Din totalul mașiniilor unelte existente în societățiile comerciale
constructoare de mașini, strungurile reprezintă 25%, strunjirea fiind
operația de bază pentru obținerea corpurilor de rotație, prin combinarea, în
general, a două mișcări și anume: a mișcării principale de așchiere și a
mișcării de avans.

Clasificarea strungurilor se face luându-se în considerare criteriile:

- poziția axei arborelui principal: strunguri orizontale și verticale
(carusel)
- gradul de automatizare: strunguri cu comandă manuală, semiautomate
și automate;
- gradul de universitate: strunguri universale specializate, speciale
- greutatea și dimensiunile de gabarit: strunguri de banc (pentru
mecanică fină) strunguri mici, mijloci, grele și foarte grele
- gradul de precizie:strunguri de precizie normală, strunguri de precizie
- calitatea suprafeței și precizia dimensională: strunguri de eboșare,
strunguri de finisare.
 Constructia si functionarea strungurilor normale

Strungul normal are următoarele părți componente:

Strungul normal- schema

1-batiul
2 – păpușa fixă
3 – arborele principal
4 – universal sau platou
5 –dispozitivul portsculă
6 – căruciorul strungului
7 – sania transversală
8 – sania longitudinal
9 – pinola păpușii mobile
10 – cutia lirei roților de schimb
11 – cutia de avansuri
12 –
13 – cremaliera
14 - șurubul conducăto
15 – bara de avansuri

Mișcarea principală de așchiere ( I )

Mișcarea de avans longitudinal ( II )
Mișcarea de avans transversal ( III )
Mișcarea de avans manual ( IV )
Mișcarea de avans longitudinal ( V )
Mișcarea de avans ( VI )
Mișcarea de deplasare transversal( VII )
 II. INTRETINEREA SI REPARAREA
STRUNGURILOR NORMALE

II.1. IMPORTANŢA ŞI SARCINILE REPARĂRII UTILAJULUI

Desfăşurarea in mod ritmic a activităţii de producţie a unei intre-
prinderi industriale necesită, ca o condiţie de bază, o bună organizare a re-
parării şi intreţinerii utilajului. Acest lucru este impus de faptul că in proce-
sul folosirii lor productive, mijloacele fixe şi utilajul de producţie, ca o com-
ponentă a acestora, sunt supuse uzurii fizice şi morale .
Ca urmare a uzurii fizice a utilajului de producţie are loc un proces de
pierdere treptată a valorii de intrebuinţare şi, in cele din urmă, o pierdere a

capacităţii lui de a satisface o necesitate socială, ducand in final, in felul

acesta, la pierderea valorii lui.
Uzura fizică a utilajului de producţie, in condiţiile folosirii utilajului
in procesul de producţie, este insoţită de transferarea valorii asupra
produse-lor create şi recuperarea ei continuă prin desfacerea acestora la
diferiţi be-neficiari .
In vederea menţinerii caracteristicilor funcţionale ale utilajului pe
durata folosirii lui şi a funcţionării in condiţii optime şi cu posibilităţi cat
mai apropiate de cele iniţiale, in cadrul intreprinderilor se organizează un
sistem de intreţinere şi reparare a utilajului de producţie .
Organizarea pe baze ştiinţifice a lucrărilor de intreţinere şi reparare a utila-
jelor trebuie să ţină seama de particularităţile utilajului şi de modul de uzu-
ră fizică a diferitelor părţi componente ale acestora .
Din analiza comportamentului la uzura fizică a pieselor, semifabricatelor,
ansamblelor sau mecanismelor care compun utilajul de producţie se con-
stată că uzura lor se produce in mod diferit in timp . La un motor, de pildă,
cel mai rapid se uzează lagărele, pistoanele, segmenţii, in timp ce la alte
piese, cum sunt axul cu came, arborele motor ş.a., procesul de uzură este
mai lent. Aceasta impune repararea pieselor cu o uzură mai mare şi folosi-
rea in continuare a maşinii, fără a renunţa la utilizarea ei .
Folosirea utilajului de producţie in condiţii optime necesită, de ase-
menea, efectuarea in scopuri preventive a unor măsuri de intreţinere,
care să impiedice uzura prematură şi operaţii de control şi revizie care să
per-mită depistarea din timp a eventualelor defecţiuni .
Ca urmare a particularităţilor utilajelor de a se uza in mod neuniform,
concretizate in faptul că in timp ce unele piese sunt complet uzate, altele
mai pot fi folosite o perioadă oarecare de timp, iar celelalte au o durată de
folosire indelungată, se impune din punct de vedere economic adoptarea
unui sistem adecvat de intreţinere şi reparare a acestora .
O bună intreţinere şi reparare a utilajului de producţie asigură men-
ţinerea funcţionării acestuia potrivit performanţelor tehnico-economice
prevăzute in cartea tehnică, influenţand direct randamentul şi precizia de
funcţionare şi realizarea producţiei in cantităţile şi calitatea prevăzute .
 Organizarea intreţinerii şi reparării utilajelor la un nivel superior
contribuie, de asemenea, in mod direct la reducerea costurilor de produc-
ţie, prin realizarea acestor activităţi la un nivel redus de cheltuieli .

Organizarea executării lucrărilor de intreţinere şi reparaţii la nivelul unei

unităţi industriale trebuie să permită realizarea următoarelor sarcini de
bază :
a) asigurarea menţinerii utilajului în perfectă stare de funcţionare ;
b) evitarea uzurii excesive a utilajului şi a scoaterii înainte de termen
sau accidental a acestuia din funcţiune ;
c) creştere timpului de funcţionare a utilajului, atât prin mărirea timpului
de funcţionare între două reparaţii, cât şi prin reducerea timpilor necesari
executării
reparaţiilor ,
d) ridicarea productivităţii muncii muncitorilor care execută reparaţii,
asigurarea executării reparaţiilor cu cheltuieli minime şi de o calitate ridica-
tă ;
e) modernizarea maşinilor şi utilajelor învechite .
Întreținere: În timpul funcționarii strungurilor fiecare muncitor care le
deservește va urmări în mod obligatoriu eventualele zgomote pe care le pot
produce mecanismele mașinilor-unelte, precum și întreaga instalație de
ungere a acestora, iar atunci când se constată anomalii de funcționare
normală se vor lua măsuri imediate pentru remedierea, recurgându-se dacă
este cazul la oprirea lor.
Ungerea este un factor foarte important de care depinde funcționarea
fără întrerupere și sigură a mașiniilor. Ungerea corectă și la timp
micșorează uzura pieselor în frecare, sporește durata de serviciu și reduce
consumul de energie.
Pentru ungerea strungurilor se întrebuinţează, de obicei, uleiuri şi
unsori minerale.
În timpul ungerii maşinilor unelte, trebuie să se acorde o atenţie
deosebită ungerii şi întreţinerii lagărelor. Încălzirea la peste 30-40 de grade
a lagărelor poate fi provocată de următoarele cauze:
 uleiul este debitat la suprafeţele în frecare în cantitate insuficientă
sau debitarea lui este complet oprită;
 maşina este supraîncărcată;
 uleiul conţine impurităţi ( nisip, pulberi metalice);
 II.2.UNGEREA ŞI CURĂŢIREA STRUNGULUI.
De ungerea la timp a organelor în mişcare ale strungului depinde
precizia funcţionării sale.Dacă piesele mobile ale strungului nu sînt unse ele
se uzează repede şi strungul îşi pierde precizia. In afară de aceasta, in cazul
unei ungeri defectuoase, lagărele se pot gripa, ceea ce are ,ca rezultat dis-
trugerea inevitabilă a pieselor strungului.
Trebuie să se dea o atenţie deosebită ungerii lagărelor păpuşii fixe, care
funcţionează in condiţii grele. Ungerea acestor lagăre trebuie făcută cu
regularitate, în fiecare zi sau chiar de cîteva ori pe zi, în cazul cînd strungul
prelucrează piese grele, sau piese uşoare, cu viteze mari de prelucrare.
Ungerea ghidajelor patului se face cu ulei turnat dintr-o cană de un-
gere, după care se plimbă căruciorul manual de cîteva ori în lungul lor. In
mod analog se ung şi ghidajele săniilor transversale şi portcuţit. Pentru
protejarea ghidajelor de aşchii şi praf, cum şi a şurubului căruciorului
transversal sînt prevăzute apărători de tablă fixate cu şuruburi. Dacă
aceste apărători împiedică ungerea, se demontează şi imediat după
terminarea ungerii se fixează la locul lor.
Pentru ungerea tuturor pieselor strungului se foloseşte uleiul prevă-
zut în cartea maşinii. Unele axe, cum şi roţile dinţate ale cutiei de viteze şi
de avansuri se ung cu unsoare consistentă. în cutiile de viteze şi de avan-
suri, unsoarea consistentă se introduce direct prin nişte orificii mari, ame-
najate în acest scop, iar ungerea axelor şi a unor bucşe se face cu ajutorul
ungătoarelor.
Tot atîta importanţă prezintă şi curăţirea strungului de aşchii şi praf.
Curăţirea strungului se face numai atunci cînd el nu funcţionează. Murdăria
şi unsoarea uscată se spală de pe strung cu o cîrpă sau cu deşeuri de bum-
bac muiate în petrol, apoi se şterge tot cu deşeuri de bumbac uscate.
Ghidajele patului şi alte părţi descoperite ale strungului trebuie să fie
minu-ţios curăţite de praf şi numai după aceea unse.
Prezenţa uleiului pe aceste organe nu scuteşte pe strungar de a le cu-
răţi şi de a le unge din nou. Praful şi aşchiile mărunte, amestecate cu ulei,
uzează foarte repede ghidajele patului şi ale căruciorului. Din această cau-
ză, cel puţin o dată pe zi. ghidajele patului trebuie să fie curăţite cu multă
atenţie de uleiul vechi şi unse cu ulei proaspăt.
Se recomandă ca strungarii să ţină seamă de următoarele recomandări:
1. Să-şi însuşească şi să respecte instrucţiunile privind deservirea şi îngriji-
rea strungului şi a sculelor.
2. La fiecare început de schimb să ungă cu grijă organele în mişcare ale
strungului. Uzura rapidă a strungului este o consecinţă a ungerii neîngrijite
a maşinii.
3. înainte de a porni strungul să verifice dacă manetele se află în poziţiile
iniţiale de cuplare. Poziţiile greşite ale manetelor pot duce la avarii grave
ale maşinii.
4. Să ferească ghidajele patului de aşchii şi pilituri. Dacă aşchiile şi
piliturile ajung între suprafeţele de alunecare, acestea cauzează uzura
prematură a maşinii şi, în consecinţă, reduc precizia maşinii, deci precizia
pieselor pre-lucrate.
5. Părţile nefolosite ale ghidajelor patului trebuie acoperite cu apărătoare
de scîndură , pe care se aşază sculele şi instrumentele de măsurat.
6. După terminarea schimbului de lucru să curăţe maşina şi s-o predea cu-
rată schimbului următor.
Partea conică a axului principal şi partea conică a pinolei în care se intro-
duc vîrfurile trebuie bine curăţate, deoarece, în caz contrar, vîrfurile, bur-
ghiele şi mandrinele nu se pot fixa corect şi, în consecinţă, fie că piesele se
rebutează, fie că se produc accidente grave.
II.3.REVIZUIREA ŞI REGLAREA STRUNGULUI.
Pentru funcţionarea corectă a strungului, adică pentru obţinerea di-
mensiunilor exacte ale pieselor care se prelucrează, cum şi pentru obţine-
rea unei calităţi bune a suprafeţelor pieselor, este necesar ca fiecare dintre
mecanismele strungului să fie în perfectă stare. Strungarul are datoria de
a întreţine maşina şi de a o regla.
Axul pricipal al strungului trebuie să se rotească uşor în lagăre, fără
să aibă joc axial. Pentru controlarea strîngerii corecte a lagărelor, se contro-
lează dacă strungul n-are vibraţii la mersul în gol.
O altă metodă pentru controlul lagărelor constă în introducerea, in extre-
mitatea axului principal (langă universul sau platou), a unei grinzi de lemn
lungă de 750—1000 mm, care manevrată ca o pîrghie, dă posibilitatea
con-statării stringerii slabe a lagărelor.
Jocul axului principal în sens axial se determină cu aceeaşi pîrghie,
acţionînd însă în acest caz asupra feţei frontale a axului principal.
Strîngerea prea tare a lagărelor este tot atît de dăunătoare ca şi strîngerea
lor insuficientă. Strîngerea prea puternică se constată rotind cu mîna axul
principal. Lagărele strinse prea tare se încălzesc repede şi duc la uzarea lor
prematură.
Cutia de viteze a strungului şi cutia de avansuri trebuie să funcţione-
ze fără zgomot, puţind fi decuplate cu uşurinţă. Cu ocazia revizuirii cutiilor
de viteze, trebuie să se verifice dacă acestea se cuplează corect în timpul
lucrului şi, invers, dacă nu se produce cuplarea lor nedorită.
Cu ocazia revizuirii căruciorului trebuie să se verifice dacă acesta se
deplasează uşor şi lin pe ghidaje, dacă nu are jocuri prea mari, care să pro-
voace vibraţii. Dacă jocurile sînt prea mari se vor regla (strînge) penele
respective.
O dată cu revizuirea căruciorului se verifică dacă cuplarea şi
decuplarea manetelor avansului longitudinal şi transversal se face uşor.
 III.BIBLIOGRAFIE
1.Norme de protectia muncii (NSSM 1)
http://www.iprotectiamuncii.ro/

2.Intretinerea tehnica a utilajelor

http://www.scribd.com

3.Masini-unelte si prelucrari prin aschiere

http://www.regielive.ro

4.Imagini
http://www.google.com