Sunteți pe pagina 1din 22

SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Diferend Diferendul internaţional reprezintă o neînţelegere sau un dezacord declarat între


două sau mai multe state sau alte subiecte de drept internaţional cu privire la un
drept, o pretenţie sau un interes. Conform Curţii Permanente de Justiţie
Internaţională, diferendul este „un dezacord asupra unei probleme de drept sau de
fapt, o opoziţie de teze juridice sau de interese între state”
În Carta ONU şi în alte documente internaţionale, alături de noţiunea de
«diferend» figurează şi noţiunea de «situaţie» internaţională. Situaţia reprezintă
o stare de fapt care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da
naştere unui diferend (conform art. 34 din Carta ONU).

Diferende politice versus diferende juridice:


Convenţiile de la Haga din 1899 şi 1907 pentru soluţionarea paşnică a diferendelor
internaţionale (art. 16, respectiv, art. 38) arată că disputele de natură juridică ar trebui
soluţionate prin mijloace jurisdicţionale (la acel moment, prin arbitraj), ceea ce implică
o distincţie, după natura lor, între diferendele internaţionale politice şi, respectiv,
juridice.
Potrivit Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie (art. 36), următoarele diferende
au caracter juridic:
• interpretarea unui tratat
• orice problemă de drept internaţional
• existenţa oricărui fapt, care dacă ar fi stabilit, ar constitui încălcarea unei obligaţii
internaţionale
• natura şi întinderea despăgubirilor datorate pentru încălcarea unei obligaţii inter-
naţionale.
Relevanţa distincţiei rezultă din Carta ONU [art. 36 alin. (3)] şi este doar în legătură
cu alegerea de către părţi a mijloacelor de reglementare. Diferendele de ordin juridic
urmează, ca regulă generală, să fie supuse spre rezolvare CIJ sau altor instanţe
jurisdicţionale sau arbitrale, iar cele politice să fie rezolvate prin mijloace poli-tico-
diplomatice.
Totuşi, în practică, clasificarea diferendelor concrete în politice şi juridice este
dificil de realizat:
• pe de o parte, însăşi definiţia diferendului internaţional presupune o opoziţie de
teze juridice
• pe de altă parte, „diferendele juridice între state au, prin însăşi natura lor,
şanse să apară în context politic şi de a nu reprezenta decât un element al unui
diferend politic mai vast.” (conform CIJ, „Personalul diplomatic şi consular al SUA
la Teheran, SUA c. Iran, 1981)

Mijloace politico- Negocierile, bunele oficii, medierea internaţională, ancheta internaţională


diplomatice de concilierea internaţională
soluţionare a
diferendelor
Bunele oficii acţiunea unui terţ menită a crea condiţii favorabile pt ca statele în litigiu să poată
ajungă la rezolvarea diferendului pe cale paşnică sau prin alt mijloc de
soluţionare paşnică.
Scopul bunelor oficii constă în determinarea părţilor la diferend să înceapă
negocierile sau să le reia,dacă acestea au fost întrerupte. Cel care oferă bunele oficii
nu participă la tratative şi nu propune soluţii pentru diferend, misiunea lui limitându-se
la facilitarea tratativelor.
Bunele oficii pot fi oferite de terţi ori solicitate de părţile la un diferend. Pentru a
se angaja în activităţile de bune oficii, terţul are nevoie de acceptul părţilor, bazat pe

1
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE
încrederea acestora în imparţialitatea sa.

Medierea desemnează acţiunea unui terţ de participare la organizarea negocierilor pe care,


internaţională de regulă, le conduce, participă în mod activ şi direct la negocieri, examinând
fondul diferendului şi făcând propuneri pt soluţionarea lui, care au însă caracter
facultativ pt părţi
- mediatorul este ales în virtutea calităţilor sale sau a funcţiilor pe care le îndeplineşte
- medierea poate fi realizată de unul sau mai multe state sau de către o organizaţie
internaţională
- mediatorul trebuie să fie acceptat de părţi care îi definesc mandatul
- încrederea părţilor în imparţialitatea sa este un element esenţial
- părţile la un diferend sunt libere să refuze soluţia propusă de mediator
Ancheta - are ca scop stabilirea exactă a faptelor (fact-finding) şi lămurirea
internaţională împrejurărilor şi circumstanţelor care au dus la apariţia diferendului.
În acest scop se creează comisii de anchetă internaţională (conform art. 9-36 din
Convenţia de la Haga din 1907 pentru reglementarea paşnică a diferendelor inter-
naţionale).
Temeiul constituirii comisiilor de anchetă îl constituie un acord internaţional
încheiat de părţile în litigiu. Acest acord poate să rezulte dintr-o convenţie bilaterală sau
multilaterală. În acord se vor preciza situaţiile de fapt ce vor trebui examinate,
compunerea comisiei de anchetă, termenele impuse acesteia.
Comisiile de anchetă se alcătuiesc dintr-un număr impar de membri, denumiţi
comisari. Aceştia pot fi cetăţeni ai statelor părţi la diferend, dar şi ai unor state terţe.
Comisarii aleşi îşi îndeplinesc misiunea în calitate de specialişti, şi nu în calitate de
reprezentanţi ai statelor. Desfăşurarea lucrărilor comisiilor de anchetă are un caracter
contradictoriu. Părţile sunt reprezentate de agenţi, care expun versiunea proprie
asupra faptelor. Se pot prezenta diferite documente, se pot audia martori şi experţi,
comisia se poate deplasa pe teren, dar numai cu acordul statelor pe teritoriul cărora
urmează să ancheteze
În final, comisia întocmeşte un raport. Acesta este adoptat cu votul majorităţii
membrilor. Raportul comisiei de anchetă nu este obligatoriu
Concilierea Concilierea internaţională este un mod de reglementare a diferendelor
internaţională internaţionale de orice natură, în care o comisie, constituită de părţi, fie cu titlu
permanent, fie pentru un anumit diferend, procedează la o examinare imparţială
şi se străduieşte să definească termenii unui aranjament, susceptibil de a fi
acceptat de părţi, ori acordă părţilor orice concurs care îi va fi cerut în
vederea reglementării.
Fiind cel mai complex mijloc politico-diplomatic, face trecerea de la aceste mijloace
la cele jurisdicţionale, mai exact la arbitraj, de care se deosebeşte prin aceea că
soluţia propusă nu este obligatorie. Ea are un caracter complex, îmbinând elemente
de anchetă cu cele de mediere
Temeiul declanşării unei concilieri internaţionale îl constituie acordul părţilor la
diferend.
Procedura comisiilor de conciliere se derulează în două faze: cea de anchetă,
constând în examinarea faptelor şi administrarea probelor şi faza de conciliere pro-
priu­zisă, care se desfăşoară în contradictoriu, cu ascultarea părţilor. Comisia
întocmeşte un raport, ale cărui concluzii trebuie motivate atât în fapt, cât şi în drept.
Raportul nu are forţă obligatorie pentru părţi.

2
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Comparaţie între Asemănări : ambele sunt mijloace politico-diplomatice de soluţionare a


mediere şi bunele diferendelor
oficii -ambele presupun alegerea unui terţ de către părţi (persoană, grup de persoane,
stat, organizaţie internaţională)
Deosebiri : în cazul bunelor oficii terţul are doar rolul de a determina părţile să
negocieze, în cazul medierii internaţionale, terţul participă activ la negocieri,
putând să propună soluţii fără caracter obligatoriu pentru părţi.
Modalitatile prin Jurisdicţia CIJ se bazează pe consimţământul statelor părţi în litigiu.
care statele pot Consimţământul poate fi exprimat înainte şi indiferent de producerea unui diferend (a
supune un priori) sau pentru soluţionarea unui anumit diferend (a posteriori).
diferend spre Acceptarea apriori se poate face prin două modalităţi distincte:
Declaraţie facultativă pentru acceptarea jurisdicţiei obligatorii a CIJ, care se
solutionare CIJ
depune la Secretarul General al ONU şi care conţine acceptul unui stat de a supune
jurisdicţiei Curţii toate diferendele care ar apărea în raport cu alt stat care acceptă
aceeaşi obligaţie, dacă tipul de diferend acceptat coincide cu cel acceptat de
celălalt stat. Declarațiile pot fi simple sau însoțite de rezerve (limitări ale
competenței Curții).

Poate rezulta dintratate bilaterale sau multilaterale, în care statele includ o clauză
compromisorie, prin care acceptă să supună jurisdicţiei CIJ eventualele diferende
apărute între ele în cursul aplicării tratatului respectiv (până în prezent, sunt peste 300
de astfel de tratate).
Acceptarea jurisdicţiei Curţii a posteriori se face prin:
Acord special denumit Compromis, care intervine între statele respective. În cu-
prinsul Compromisului se stabilesc obiectul diferendului, respectiv problemele asupra
cărora părţile îi solicită Curţii să se pronunţe.
Forum prorogatum[art. 38 alin. (5) din Regulile de procedură ale CIJ].

Cazurile de Statul răspunde pentru faptele oricăror organe (autorităţi) statale fără distincţie
imputabilitate, in (legislative, executive, judecătoreşti centrale sau locale); [art. 4 alin. (1) din Proiectul
conformitate cu de articole];
Proiectul de Statul răspunde pentru faptele persoanelor sau entităţilor care nu sunt organe ale
articole al statului, dar sunt împuternicite prin dreptul statului respectiv să exercite elementele
de autoritate guvernamentală, dacă persoanele sau entităţile au acţionat în această
Comisiei de
capacitate în situaţia dată (art. 5).
Drept
Statul răspunde pentru faptele unui organ al altui stat pus la dispoziţia sa de acest
International stat, dacă organul acţionează în exercitarea elementelor de autoritate guvernamentală
privind ale statului la dispoziţia căruia a fost pus (art. 6).
raspunderea Statul răspunde pentru faptele unui organ al său sau ale unei persoane ori entităţi
statelor pentru împuternicite să exercite elemente de autoritate guvernamentală, chiar dacă aceştia
fapta acţionează, în această capacitate, cu depăşirea atribuţiilor sau contravenind
internationala instrucţiunilor (art. 7).
ilicita (2001). Statul răspunde pentru faptele unei persoane sau grup de persoane dacă persoana sau
grupul de persoane acţionează pe baza unor instrucţiuni sau sub îndrumarea ori
controlul statului respectiv (art. 8).
Statul răspunde pentru faptele persoanelor sau grupurilor de persoane care
exercită în fapt atribute de autoritate guvernamentală în absenţa sau în cazul
neîndeplinirii atributelor de către autorităţile oficiale şi în circumstanţe care cer
exercitarea acelor elemente de autoritate (art. 9).

3
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE
Statul răspunde şi pentru faptele unei mişcări insurecţionale care formează noul
guvern (art. 10).
Statul răspunde şi în situaţiile în care – în cazurile menţionate la literele anterioare – nu
sunt îndeplinite toate condiţiile de imputabilitate, dar statul confirmă şi îşi însuşeşte
faptele respective ca fiind ale sale (art. 11).

Cazurile care Cf. Proiectului de articole al Comisiei de Drept International privind raspunderea
înlătură statelor pentru fapta internationala ilicita (2001) cazurile care exclud caracterul
caracterul ilicit al ilicit al faputului internaţional sunt :
faptului Consimţământul, legitima apărarea, contramăsurile, forţa majoră, starea de primejdie şi
internaţional starea de necesitate
Consimţământul (trebuie să fie valabil, iar faptul ilicit să rămână în limitele
consimţământului exprimat) (art. 20);

Legitima apărare. Provocarea stării de pericol se datorează statului faţă de care se iau
măsurile de autoapărare, ce trebuie să fie licite şi să se desfăşoare conform Cartei
ONU (art. 21).
Contramăsurile nu trebuie să implice folosirea forţei sau ameninţarea cu forţa
(art. 22);
Forţa majoră (evenimentul trebuie să fie imprevizibil sau irezistibil, în afara
controlului statului, şi să facă imposibilă executarea obligaţiei); forţa majoră nu exclude
răspunderea dacă statul a contribuit la producerea faptului sau şi-a asumat riscul
producerii situaţiei respective;

Starea de primejdie (autorul faptului trebuie să nu fi avut altă modalitate rezonabilă


de a-şi salva viaţa sau vieţile altor persoane încredinţate în grija sa); starea de primejdie
nu exclude răspunderea dacă ea se datorează conduitei statului ce o invocă sau dacă
faptul în cauză poate crea un pericol comparabil sau mai mare (art. 24);

Starea de necesitate (nu poate fi invocată decât dacă faptul ilicit este singura modalitate
de a salva interesul său vital faţă de un pericol grav şi iminent şi să nu afecteze grav
interesul esenţial al unui stat sau grup de state faţă de care obligaţia este datorată sau un
interes esenţial al comunităţii internaţionale ca întreg) (art. 25); ea nu poate exclude
răspunderea dacă obligaţia internaţională în discuţie exclude posi-bilitatea invocării sau
dacă statul a contribuit la crearea stării de necesitate;

Regula cu privire Statul care săvârşeşte faptul ilicit şi a cărui răspundere este stabilită are obligaţia
la obligatia de de reparare completă a prejudiciului (art. 31 parag. 1), precum şi obligaţia de a executa
reparatie si obligaţia încălcată (art. 29).
exceptiile de la Există, totodată, obligaţia de a pune capăt faptului ilicit şi de a oferi garanţii
şi asigurări corespunzătoare că nu se va repeta (art. 30).
aceasta regula in
Obligaţia de reparare:
conformitate cu
În cazul daunelor materiale, reparaţia constă în „restitutio in integrum” (res-
Proiectul de
tabilirea situaţiei anterioare comiterii faptului ilicit). Dacă aceasta nu mai este
articole al
posibilă (ca urmare a imposibilităţii materiale sau a faptului că implică o sarcină
Comisiei de Drept
dispro-porţionată în ce priveşte beneficiul rezultând din restituire faţă de
International
compensaţie), există obligaţia la despăgubiri echivalente. În general, se reţin numai
privind
daunele directe (cele indirecte numai dacă se pot determina cu certitudine). Se
raspunderea
acordă despăgubiri atât pentru paguba propriu-zisă (damnum emergens), cât şi
statelor pentru
fapta

4
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

internationala pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care trebuie să fie normal şi previzibil
ilicita. (art. 35, 36, 38).
În cazul daunelor morale, reparaţia constă în „satisfacţie” (regrete, scuze,
onoruri pentru steagul lezat, pedepsirea persoanelor vinovate etc.), dacă restituirea
sau compensaţia nu sunt suficiente; satisfacţia nu poate îmbrăca forme umilitoare
(art. 37).

Competența - jurisdicția: asupra celor mai grave crime ce primesc comunitatea internațională
materială și în ansamblul săum fiind considerate compleementară jurisdicțiiilor penale
temporală a CPI naționale
- jurisdicția se referă la crima de genocid, cimele contra umanității, crimele de
război și crima de agresiune
Competenta ratione temporis: Curtea nu poate judeca decât crime comise
ulterior intrării în vigoare a statutului (art 11).
Dacă un stat devine Parte la statut după intrarea în vigoare, competența Curții va
fi numai cu privire la crimele comise după intrarea în vigoare a statutului pentru
acel stat.

Definiți crima de - reglementată în Convenția ONU privind prevenirea și pedepsirea genocidului


genocid și Definiție: acțiuni comise cu intenția de a extermina partial sau total un grup
prezentați national, etnic, social sau religios constând în exterminarea fizică a membrilor
conținutul grupului, vătămarea gravă a integrității fizice sau mentale a membrilor grupului,
acesteia supunerea membrilor grupului unor condiții de existență care ar duce la
distrugerea lor fizică parțială sau totală, împiedicarea nașterilor în cadrul
grupului, transferul forțat de copii.
- se prevede pedepsirea celor vinovați de genocid indiferent de calitatea lor (stat
sau persoana private)
- definiția a fost preluat șa art. 6 din Statutul CPI

5
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Definiți crima Definiția data de Statutul Tribunalului de la Nurnberg: asasinatul, exterminarea,


contra umanității ducerea în robie, deportarea sau orice act inuman comis împotriva populațiilor
și prezentați civile înainte sau în timpul războiului precum și persecuțiile cu caracter politic
conținutul rasial sau religios. Proiectul de Cod al Crimelor Contra Păcii și Securității
acesteia Umanității, adoptat de CDI, adaugă și motivele de ordin cultural și Social
Art. 7 al Statutului Curții Penale Internțaionale:
„oricare dintre următoarele acte, atunci când snt comise ca parte a unui atac
larg răspândit sau sistematic împotriva oricărei populații civile:
1. crimă
2. exterminare
3. deportare sau transfer forțat de populație,
4. detenție sau altă privare severă de libertate fizică, cu violarea
normelor fundamentale de drept international
5. tortură
6. viol, sclavaj sexual, prostituție forțată, sarcină forțată, sterilizare
forțată și orice altă formă de violență sexuală comparabilă ca
gravitate
7. persecuție împotriva oricărui grup din motive police, rasial,
etnice, culturale, religioase
8. dispariția forțată a persoanelor
9. crima de apartheid
10. alte acte inhumane cu caracter similar care produc cu intenție
mari suferințe sau vărămări grave ale sănătății corporale, fizice
sau mentale
Precizati numarul Este
membrilor alcătuit din 15 membri (5 permanenţi şi 10 nepermanenţi aleşi pe doi ani de AG).
Consiliului de În probleme de fond adoptă hotărâri cu votul afirmativ a 9 membri, cu condiţia ca
Securitate, niciun membru permanent să nu votezeîmpotrivă (să nu exercite dreptul de veto);
categoriile de în probleme de procedură – votul a 9 membri, indiferent care.
membri si
conditiile de vot
care trebuie
indeplinite pt.
adoptarea
rezolutiilor.

6
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Expuneti pe scurt Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre
prevederile ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva
esentiale ale art. tuturor părților și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un
5 din Tratatul asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la
Atlanticului de autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din
Nord (clauza de Carta Organizației Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile
aparare atacate, prin realizarea imediată, individual și împreună cu celelalte
colectiva). părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea
forței armate, în vederea restabilirii și menținerii securității în spațiul
Atlanticului de Nord.

Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia


vor fi imediat aduse la cunoștință Consiliului de Securitate. Aceste măsuri
vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor
necesare pentru restabilirea și menținerea păcii și securității internaționale.

7
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Jurisprudenţă

Cazul privind împrumuturile Cf. art 36 (2) a CIJ statele pot formula declarații de acceptare a
norvegiene jurisdicției Curții Internțaionale de Justiției față de orice alt stat care
acceptă aceeași obligație, prin urmare, declarațiile se pot face pe
bază de reciprocitate
- în baza principiului reciproctății statul A poate invoca rezerva
inclusă în declarația statului B
- jurisdicția Curții în acest caz se găsește în limitele restrânse stabilite
de rezerva Statului B
Avizul Consultativ priind Condițiile în care Curtea poate emite un aviz consultativ
construirea unei bariere în 1. cererea să fie formulate de către un organ competent
teritoriile palestiniene 2. chestiunea să fie juridică și condiția de oportunitate este
ocupate determinarea de către Curte că nu există rațiuni decisive care să o
împiedice să emită avizul
Cf art 12 din Carta ONU ”cât timp Consiliul de Securitate exercită, în
privința unui diferend sau a unei situații funcțiile care îi sunt
atribuite prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nicio
recomandare cu privire la acel diferend sau situație. Conform
Rezoluţiei Adunării Generale 377 (V), AG poate face recomadări dacă
într-o situaţie care priveşte pacea şi securitatea interrnaţională CS
nu-şi poate exercita responsabilitatea primară, având în vedere
opoziţia constantă a unuia dintre membri permanenţi.
Solicitarea unui aviz consultativ nu prezintă o recomandare
- problematica utilității practice rămâne la latitudinea organului care
solicit avizul. Curtea nu se pronunță asupra utilității practice.
- niciun diferend nu este pur juridic sau pur politic. Întrebarea
adresată este încadrată în termini juridici și ridică probleme de drept
international
- lipsa consimțământului privind acceptarea jurisdicției contencioase
a Curții de către statele în cauză nu are nicio relevantă asupra
competenței Curții de a acorda un aviz consultativ.
Cazul privind aplicarea Cf art 8 din Proiectul de articole al CDI privind răspunderea
Convenţiei privind prevenirea internaţională a statelor pt fapte internaţionale ilicite, statul
şi reprimarea crimei de răspunde pt faptele unei persoane sau grup de persoane dacă
genocid persoana sau grupul de persoane acţionează pe baza unor instrucţiuni
Bosnia şi Herţegovina c. Serbia sau sub îndrumarea ori controlul statului respectiv
(ICJ Reports, 2007, p. 43) - regula menţionată are valoare cutumiară (Cazul privind activităţile
militare şi paramilitare în Nicaragua )
- pt ca o persoană să acţioneze în baza controlului statului, acesta din
urmă trebuie să exercite un control efectiv
- finanţarea şi furnizarea de armament, dacă ar fi probate nu ar putea
dovedi un control efectiv între statul A şi gruparea ….
- statul A nu răspunde pt atacul comis de gruparea ..

8
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Curtea Europeană a Conform art. 8 din Proiectul de articole al CDI privind răspunderea
Drepturilor Omului. Cazul internaţională a statelor pt fapte internaţionale ilicite Statul răspunde
Ilaşcu şi alţii c. Republica pentru faptele unei persoane sau grup de persoane dacă persoana sau
Moldova şi Federaţia Rusă , grupul de persoane acţionează pe baza unor instrucţiuni sau sub
îndrumarea ori controlul statului respectiv.
- responsabilitatea unui Stat Contractant poate fi angajată când, în
urma unei acţiuni militare - legale sau ilegale - statul exercită în
practică controlul efectiv asupra unei regiuni situate în afara
teritoriului său naţional
Dacă un Stat Contractant exercită un control general asupra unui
teritoriu din afara teritoriului său naţional, responsabilitatea sa
nu este limitată doar la faptele soldaţilor sau funcţionarii acestui
stat aflaţi pe acest teritoriu, ci se extinde şi asupra actelor
administraţiei locale care supravieţuieşte acolo datorită susţinerii
militare sau de alt gen din partea statului respectiv (
În lumina tuturor acestor circumstanţe, Curtea consideră că
responsabilitatea statului …..este angajată în ceea ce priveşte
faptele ilegale comise de …., luând în consideraţie susţinerea
politică şi militară oferită de aceasta pentru ….

9
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Cazul privind personalul Răspunderea statului când nu sunt îndeplinite condițiile de


diplomatic şi consular al imputabilitate dar statul confirmă și își însușește faptele
Statelor Unite ale Americii la Conform art. 8 din Proiectul de Articole al Comisiei de Drept
Teheran, (S.U.A. c. Iran), ICJ Internațional privind răspunderea internațională a statelor pt fapte
Reports, 1980, p. 3; internaționale ilicite din 2001, statul răspunde pentru faptele unei
persoane sau grup de persoane dacă persoana sau grupul de
persoane acționează pe baza unor instrucțiuni sau sub îndrumarea
sau controlul statului respectiv
- regula menționată are valoare cutumiară (Cazul privind activitățile
militare și paramilitare din Nicaragua
- pentru ca o persoană să acționeze în baza controlului statului,
acesta trebuie să exercite un control efectiv
- prin declararea faptului că operațiiunea X este binevenită ministrul
afacerilor externe al Statului A confirmă faptele grupării
- prin declararea faptului că operațiunea este în concordanță cu
politica statului, Statul A își însușește faptele grupării. Prin urmare
statul A răspunde pentru faptele grupării X cf art. 11 din PRoiectul
de Articole CDI

+ răspunderea pentru omisiune

Concluzia la care a ajuns Curtea, analizând atacul asupra Ambasadei


SUA din Teheran şi evenimentele subsecvente, adică atacurile asupra
consulatelor din Tabriz and Shiraz, din ziua de 5 noiembrie 1979, a
fost că deşi aceste acte nu sunt direct imputabile statului Iranian nu
înseamnă, că acesta, este scutit de orice răspundere în legătură cu
actele respective, având în vedere că acesta nu si-a îndeplinit
obligaţiile rezultate din Convenţiile de la Viena asupra relaţiilor
diplomatice. şi consulare ( 1961, 1963). Conform prevederilor
conţinute de acestea, Iranul avea obligaţia fermă de a lua toate
măsurile necesare asigurării protecţia sediului Ambasadei Statelor
Unite la Teheran, precum şi a personalului, arhivelor, mijloacelor de
comunicaţie cât şi asigurarea libertăţii de mişcare a diplomaţilor
americani.

68. Aşadar, Curtea conchide că, în legătură cu evenimentele


desfăşurate în zilele de 4-5 noiembrie 1979, autorităţile iraniene:
a. erau pe deplin conştiente de obligaţiile asumate la nivel
internaţional de a lua măsurile necesare pentru protejarea a sediului
ambasadei Statelor Unite la Teheran cât şi a personalului diplomatic
şi consular american, împotriva unui atac.
b. erau pe deplin conştiente, ca urmare a cererii de ajutor venite din
partea ambasadei Statelor Unite, de necesitatea de a interveni pentru
a protejarea sediului misiunii diplomatice
c. dispuneau de mijloacele necesare intervenţiei
d. au omis să îşi respecte obligaţiile asumate.

10
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Cazul privind incidentul Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului : consimțământul,
Rainbow Warrior, Sentinţa legitima apărare, contramăsurile, forța majoră, starea de primeșdie,
arbitrală din 30 aprilie 1990 starea de necesitate.
Noua Zeelandă c. Franţa - condiții de invocare a stării de primejdie : autorul faptei să nu fi
avut o altă modalitate rezonabilă de a-și salva viața sau viețile altor
persoane încredințate în grija sa. Starea de primejdie nu exclude
răspunderea dacă ea se datorează conduitei statului care o invocă
sau dacă faptul în cauză poate crea un pericol comparabil mai mare
scurta diferentire intre starea de primejdie si starea de necesitarea,
dovedind implicit de ce nu se aplica ultima( st. de primejdie vizeaza
salvarea vietii cetatenilor/ st. de necesitate vizeaza protejarea unui
interes esential al statului)

Cazul privind fabricile de Curtea, care nu are pe rolul său o cerere de despăgubire în
celuloză pe fluvial temeiul regimului responsabilităţii internaţionale a statului în
Uruguay, (Argentina c. absenţa unui act ilicit, nu consideră necesar a stabili dacă
Uruguay), Hotărâre din 20 articolele 42 şi 43 din Statutul din 1975 prevăd un astfel de
aprilie 2010 (ICJ Reports, regim. Totuşi, nu poate fi dedus din conţinutul acestor
2010, p. 14) articole,care se referă în mod specific la cazurile de poluare , că
scopul sau efectul lor este acela de a evita orice formă de
reparaţie, alta decât compensarea pentru pentru prejudiciile
suferite ca urmare a încălcălcării obligaţiilor de natură
procedurală în temeiul Statutului din 1975.

273. Curtea reaminteşte că în dreptul internaţional cutumiar


repunerea în situaţia anterioară săvărşirii faptului ilicit este o
formă de reparaţie a prejudiciu cauzat. Curtea reaminteşte de
asemenea, că, în cazul în care restituirea este imposibilă sau
implică o povară total disproporţionată faţă beneficial care
decurge din aceasta, repararea prejudiciului ia forma
compensaţie sau satisfacţiei, sau ambelor
Acest caz fundamentează pentru prima dată principiul diligenței
8. Cazul privind topitoria Trail (due dilligence) – elementele subliniate. Dezvoltarea acestui
Smelter, Sentință arbitrală din principiu a stat la baza apariției răspunderii pentru activități
11 martie 1941 (SUA c. neinterzise de dreptul internațional.
Canada)

Principiul general aplicabil este obligaţia statului de a depune


diligenţele necesare pentru a se asigura că teritoriul să nu este
folosit într-un mod care să producă prejudicii altui stat
- pt atragerea răspunderii statelor pt fapte neinterzise de dreptul
internţaional cauzatoare de prejudicii internaţionale există o singură
condiţie şi anume prejudiciul
- având în vedere că …. a produs prejudicii statului A statul B va
trebui să plătească daune Statului A cf regulilor cutumiare codificate
în Proiectul de convenţie din 2001 referitoare la prevenirea daunelor
din activităţi periculoase.

11
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Tribunalul Penal Internaţional Speta cu analizarea unei Rezolutii a CS privind înfiinţarea unui tribunal
pentru Fosta Iugoslavie, Cazul penal internaţional
Dusan Tadič (Decizia asupra
moţiunii apărării pentru un rezoluţia este adoptată în baza Cap. VII din Carta ON, având în
apel interlocutoriu asupra vedere că în conformitate cu art 39 din Cartă, CS determină
jurisdicţiei, Camera de Apel, 2 existenţa unei încălcări a păcii şi acţionează în baza art 39 şi 41
octombrie 1995). cuprinse în Cap VII
- rezoluţiile adoptate în baza Cap VII pot fi recomandative sau
obligatorii însă rezoluţia… este obligatorie având în vedere termenii
imperativi folosiţi „hotărăşte”, „solicită”

- art 41 din Carta ONU stabileşte o serie de măsuri care nu


implică folosirea forţei pe care Consiliul de Securitate le poate
adopta, inclusiv întreruperea relaţiilor economice şi a
comunicaţiilor feroviare, maritime, aeriene precum şi ruperea
relaţiilor diplomatice.Enumerarea nu este exhaustivă, prin
urmare CS poate crea un tribunal penal internaţional
Avizul consultativ „Reparaţia Personalitatea juridică ONU/Capacitatea de a prezenta cereri pe
prejudiciilor suferite în plan internaţional
serviciul Organizaţiei Prin conferirea către organizaţie de privilegii şi imunităţi pe teritoriul
Naţiunilor Unite” statelor membre şi prin conferirea prerogativei de a încheia acorduri
cu membri săi . În special capacitatea organizaţiei de a încheia
acorduri în nume propriu a confirmat opinia potivit căreia acesta o
poziție distinctă în raport cu statele membre având prerogativa de a
le determina să îşi respecte obligaţiile asumate. Aşadar Curtea
conchide că organizaţia se bucură s de personalitate juridică de drept
internaţional
..opinia Curții este că cincizeci de state, reprezentând vasta
majoritate a membrilor comunității internaționale, au avut
competența, în conformitate cu dreptul internațional, să creeze
o entitate care posedă personalitate juridică obiectivă, nu doar
personalitate recunoscută de aceste statate membre, precum și
capacitatea de a prezenta cereri pe plan internațional..

12
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Grile
Principalul document care reglementeaza regimul juridic al Dunarii este:
a) Conventia Natiunilor Unite privind dreptul fluviilor internationale;
b) Conventia privind regimul navigatiei pe Dunare, semnata la Belgrad la 18 august 1948;
c) Conventia dintre Romania si Bulgaria privind navigatia pe Dunare semnata la Bucuresti la
7 septembrie 1966.

Unul din mijloacele politico­diplomatice de solutionare pasnica a diferendelor


internationale este:
a) arbitrajul international;
b) concilierea;
c) solutionarea diferendelor de catre Tribunalul International pentru Dreptul Marii;
d) declaratia de razboi;
e) negocierile;
f) bunele oficii;
g) medierea internationala;
h) ancheta internationala.

In cazul arbitrajului international, sentinta arbitrala:


a) este similara raportului Comsiei de conciliere, in sensul ca poate fi acceptata sau respinsa
de parti;
b) nu are valoare juridica;
c) este obligatorie, bucurandu-se de aplicarea principiului pacta sunt servanda;
d) are caracter recomandativ.

In cazul concilierii internationale, sentinta comisiei:


a) este similara sentintei arbitrale, in sensul ca poate sa fie acceptata sau respinsa de parti;
b) este obligatorie, bucurandu-se de aplicarea principiului pacta sunt servanda;
c) are caracter recomandativ.

Diferendul reprezinta:
a) o imprejurare de fapt intervenita intre 2 sau mai multe state, ce produce frictiuni intre ele
si poate conduce la un litigiu;
b) o neintelegere intre 2 sau mai multe state care si-au formulat deja pretentii si contrapretentii
cu argumete de drept international;
c) o diferenta de atitudine politica intre 2 sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni
pe plan international si este intotdeauna solutionata la Curtea Internationala de Justitie;
d) o diferenta de atitudine politica intre 2 sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni
pe plan international;
13
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

e) o imprejurare de fapt intervenita intre 2 sau mai multe state, ce produce frictiuni intre ele
si poate conduce la un litigiu, care urmeaza sa fie solutionat de Curtea Internationala de Justitie
sau de orice alt tribunal international.

In cazul bunelor oficii, interventia tertului consta in:


a) determina partile sa negocieze, atunci cand negocierile sunt blocate;
b) faciliteaza negocierile partilor diferendului, fara a propune solutii cu privire la fondul
litigiului;
c) determina partile sa negocieze si propune solutii cu privire la fondul litigiului, care pot fi
acceptate de parti;
d) pronunta, pe baza dreptului si a echitatii, o solutie care poate avea caracter obligatoriu
pentru parti.

Scopul bunelor oficii:


a) consta in determinarea partilor la diferend sa inceapa negocierile sau sa le reia, daca acestea
au fost intrerupte;
b) consta in determinarea partilor la diferend sa se adreseze CIJ pentru solutionarea
diferendului;
c) gasirea unei solutii reciproc acceptabila pentru partile la diferend.

Solutiile date de mediator sunt:


a) obligatorii intotdeauna;
b) obligatorii cu exceptia cazului in care partile convin altfel;
c) obligatorii doar daca sunt semnate de mediator si publicate in Monitorul Oficial al statelor
parti la diferend;
d) nu sunt obligatorii.

Sunt cauze care exclud caracterul ilicit al faptei internationale, in conformitate cu Proiectul
de articole al Comisiei de Drept International privind raspunderea statelor pentru fapte
internationale ilicite (2001):
a) eroarea, dolul, constrangerea exercitata asupra statului, constrangerea exercitata asupra
reprezentantului statului;
b) forta majora, cazul fortuit, starea de necesitate, incalcarea unei norme imperative de drept
international (jus cogens), betia indusa sau voluntara, eroarea si dolul;
c) forta majora, cazul fortuit, starea de necesitate, incalcarea unei norme imperative de drept
international (jus cogens);
d) consimtamantul, legitima aparare, forta majora, starea de primejdie, starea de necesitate.

Reglementarea raspunderii statelor pentru fapta internationala ilicita se regaseste in:


a) dreptul cutumiar, codificat in mare parte prin Proiectul de Articole al Comisiei de Drept
International privind raspunderea statelor pentru fapta internationala ilicita (2001);

14
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

b) Conventia de la Viena privind raspunderea statelor pentru fapta internationala ilicita;


c) nu este reglementata in dreptul international public;
d) Proiectul de Articole al Comisiei de Drept privind raspunderea organizatiilor internationale
pentru fapte internationale ilicite (2001).

Prin Pactul Societatii Natiunilor se prevedea infiintarea:


a) Curtii Penale Internationale;
b) Curtii Permanente de Justitie Internationala;
c) Curtii Permanente de Arbitraj si Conciliere;
d) Curtii Permanente de Arbitraj si Conciliere a OSCE;
e) Curtii Internationale a Drepturilor Omului;
f) Curtii Internationale de Justitie.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a fost infiintata in:


a) 1945;
b) 1919;
c) 1989;
d) 1215, odata cu Magna Carta.

Procedura de la La Valetta a fost adoptata in cadrul:


a) ONU;
b) OSCE;
c) Consiliul Europei;
d) UE;
e) OMC.

Procedura de la La Valleta este disponibila:


a) tuturor statelor membre ONU;
b) statelor membre OSCE;
c) statelor membre ale Consiliului Europei.

Statele isi pot exprima consimtamantul pentru a supune un litigiu solutionarii prin arbitraj
prin:
a) compromis sau clauza compromisorie;
b) ratificarea Statutului Curtii Permanente de Arbitraj;
c) ratificarea Statutului Curtii Permanente de Arbitraj si al Curtii Internationale de Justitie;
d) incheierea unui acord compromisoriu;
e) ratificarea Cartei OSCE si a Conventiei privind concilierea si arbitrajul in cadrul OSCE;
f) declaratii de recunoastere a competentei Curtii Permanente de Arbitraj;
g) forum prorogatum.

15
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Clauza compromisorie:
a) vizeaza un litigiu existent si este introdusa in tratate pentru ca partile sa poata sesiza un
tribunal arbitral ad-hoc cu privire la acel litigiu;
b) vizeaza diferende eventuale, susceptibile sa intervina intre statele contractante in legaura
cu tratatul in care este introdusa;
c) poate viza atat diferende existente, cat si diferende viitoare.

In 1992 a fost semnat la Stockholm o conventie prin care se instituia o curte de conciliere
si arbitraj, in cadrul:
a) Consiliului Europei;
b) ONU;
c) NATO;
d) UE;
e) CSCE (OSCE).

Consiliul de Securitate al ONU are:


a) 5 membri permanenti;
b) 5 membri nepermanenti;
c) 15 membri;
d) 10 membri;
e) un numar de membri egal cu numarul statelor membre ONU;
f) 8 membri permanenti;
g) 10 membri permanenti;
h) incepand cu anul 2014, 8 membri semi-permanenti;
i) 5 membri permanenti si 10 membri nepermanenti.

In conformitate cu dreptul international in materia raspunderii internationale, o fapta a unei


persoane private sau a unui grup de persoane private este imputabila statului daca:
a) acele persoane au cetatenia statului respectiv;
b) acele persoane actioneaza in fapt sub instructiunile, dirijarea sau controlul statului;
c) acele persoane sunt finantate de catre stat.

Fapta sau actul ilicit care atrage raspunderea internationala a unui stat este reprezentata de:
a) o actiune intotdeauna;
b) o actiune sau o omisiune;
c) o omisiune intotdeauna.

Consiliul de Securitate:
a) poate adopta decizii, ce pot privi atat masuri care nu implica folosirea fortei armate, cat si

16
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

masuri ce implica folosirea fortei armate;


b) poate adopta decizii, ce pot privi numai masuri care nu implica folosirea fortei armate;
c) poate adopta numai recomandari, nu si decizii.

Personalitatea juridica a unei organizatii internationale:


a) este opozabila erga omnes;
b) este opozabila numai statelor membre, nu si celor terte;
c) este opozabila doar statelor membre;
d) se confunda (este aceeasi) cu personalitatea juridica a statelor membre;
e) trebuie sa rezulte intotdeauna expres din actul constitutiv al organizatiei.

Este un organ al ONU:


a) Comitetul Ministrilor;
b) Consiliul Guvernatorilor;
c) CIJ;
d) Adunarea Generala.

Este o organizatie cu caracter militar:


a) Consiliul Europei;
b) Consiliul de Securitate;
c) Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord;
d) Parlamentul European;
e) Uniunea Europeana;
f) Consiliul Apararii Europene;
g) OSCE;
h) OMI.

Hotararile Curtii Internationale de Justitie:


a) pot fi atacate cu recurs in fata Camerei de Apel;
b) sunt definitive si pot fi supuse doar cererilor de revizuire si interpretare;
c) sunt obligatorii, dar nu sunt definitive si irevocabile;
d) sunt recomandative, partile la diferend putand accepta solutiile prevazute de acestea;
e) pot face obiectul unei cereri de anulare in fata unui tribunal arbitral ad-hoc special,
constituit de parti;
f) pot fi atacate in fata Marii Camere.

Se numara printre institutiile specializate ale ONU:


a) UE, BIRD, UNESCO, FIFA;
b) BIRD, UNESCO, FMI;
c) UNESCO, FMI, NATO;
d) UE, BIRD, UNESCO, WRC;

17
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

e) UNESCO, FMI, OSCE;


f) FAO, UNESCO, FMI.
g) BIRD, FMI, UPU, FAO;
h) UE, UPU, OACI, FMI;
i) CoE, UNESCO, BIRD, FMI;
j) FMI, BIRD, OACI;
k) FAO, OMS, OMPI;
l) BERD, NATO, UNHCR.

Rezolutiile Consiliului de Securitate care privesc probleme de procedura:


a) sunt adoptate cu votul majoritatii calificate de 2/3 din numarul membrilor sai;
b) sunt adoptate cu votul afirmativ a 9 dintre membrii sai;
c) sunt adoptate cu votul afirmativ a 9 dintre membrii sai cuprinzand si voturile concordante
ale tuturor membrilor permanenti.

Hotararile Consiliului de Securitate, in toate celelalte probleme in afara celor de procedura,


se adopta cu:
a) votul a 9 membri din 15;
b) votul afirmativ a 9 membri, fara ca vreun membru permanent sa voteze impotriva;
c) cu votul a 8 membri din 15.

Una din conditiile pentru stabilirea raspunderii internationale a statelor pentru fapta
internationala ilicita este:
a) culpa;
b) imputabilitatea;
c) forta majora.

Este imputabila unui stat:


a) fapta unei miscari insurectionale care formeaza noul guvern;
b) fapta unei miscari insurectionale indiferent daca ajunge sau nu sa formeze noul guvern;
c) fapta unei miscari insurectionale care lupta pentru putere, cu conditia ca guvernul statului
sa fie dictatorial.

Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) are ca obiectiv principal:


a) luarea masurilor pentru asigurarea pacii si securitatii internationale si inlaturarea incalcarii
lor;
b) codificarea normelor de drept international public;
c) luarea de decizii in locul Curtii Internationale de Justitie atunci cand membrii acesteia nu
se pot pronunta prin consens.

18
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Secretariatul ONU este:


a) principalul organ judiciar al ONU;
b) organul administrativ si executiv al ONU;
c) o institutie specializata a acestei organizatii internationale.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este o institutie a:


a) ONU;
b) Uniunii Africane;
c) Uniunii Europene;
d) Consiliului Europei.

In cazul Curtii Permanente de Arbitraj – organ de arbitraj institutionalizat – componenta


tribunalului arbitral este determinata de:
a) parti, care stabilesc prin compromis sau clauza compromisorie componenta tribunalului pe
baza unor liste de arbitri oferite de Curte;
b) Statutul Curtii Permanente de Arbitraj, care este anexa la Protocolul nr. 20 la Actul final al
Tratatului privind Uniunea Europeana;
c) o decizie a Guvernului Republicii Franceze;
d) Statutul Curtii de Conciliere si Arbitraj a OSCE in cazul in care acesta prevede solutionarea
diferendelor prin arbitraj international;
e) decizie a Curtii Internationale de Justitie.

Curtea Penala Internationala a fost creata prin:


a) Statutul sau, care este un tratat international;
b) Statutul sau, care a fost adoptat printr-o Rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU;
c) Statutul sau, care a fost adoptat printr-o decizie a Consiliului Uniunii Europene;
d) Statutul sau, care a fost adoptat printr-o Rezolutie a Adunarii Generale a ONU;
e) decizie a Secretarului General al ONU.

Dupa aria de actiune, organizatiile internationale se clasifica in organizatii:


a) cu vocatie universala, cu vocatie regionala sau cu vocatie subregionala;
b) inchise sau intredeschise;
c) de drept public sau de drept privat.

Sediul ONU este la:


a) New York;
b) Ottawa;
c) Madrid;
d) Geneva;
e) Haga;

19
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

f) Strasbourg.

Sediul NATO este la:


a) Washington;
b) Paris;
c) Bruxelles;
d) Geneva.

Jurisdictia unui tribunal arbitral poate fi stabilita prin:


a) numai prin acord special;
b) prin acord special sau clauza compromisorie;
c) prin acord special, clauza compromisorie sau forum prorogatum;
d) numai prin forum prorogatum.

Forta majora :
a) poate fi invocata doar in cazul unei situatii de auto-aparare;
b) reprezinta o situatie care inlatura caracterul ilicit al faptei;
c) nu are fundament in dreptul international.

Forta majora poate fi invocata pentru a exclude caracterul ilicit al faptului daca:
a) statul a contribuit el insusi la producerea faptului;
b) evenimentul era imprevizibil si irezistibil;
c) executarea obligatiei este mai dificila.

FAO este:
a) un fond special al Bancii Mondiale, destinat statelor in curs de dezvoltare si subdezvoltate;
b) o institutie specializata din cadrul ONU;
c) un grup de lucru in cadrul Adunarii Generale a ONU, competent sa discute probleme de
agricultura si alimentatie.

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare este:


a) o societate comerciala constituita potrivit dreptului SUA, cu sediul la Washington;
b) o organizatie internationala;
c) o societate economica transnationala.

Romania este membru ONU incepand din:


a) 1945;
b) 1955;
c) 1989.

20
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Rezolutiile Adunarii Generale ONU sunt:


a) recomandative;
b) obligatorii in toate situatiile;
c) obligatorii numai cand Consiliul de Securitate este sesizat cu privire la diferendul sau
situatia discutate de Adunarea Generala.

Sunt organe ale ONU:


a) Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul de Tutela;
b) Comitetul Ministrilor, Adunarea Parlamentara, Curtea Europeana de Justitie;
c) Comisia, Consiliul, Curtea de Conturi.

Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale este o institutie a:


a) OSCE;
b) Uniunii Europene;
c) Consiliului Europei;
d) CEDO;
e) Biroului Natiunilor Unite de la Geneva.

BIRD reprezinta:
a) un fond special al Bancii Mondiale, destinat statelor in curs de dezvoltare si subdezvoltate;
b) o institutie specializata din cadrul ONU;
c) un grup de lucru in cadrul Adunarii Generale a ONU, competent sa discute probleme de
agricultura si alimentatie.

FMI are sediul la:


a) Washington;
b) Paris;
c) Bruxelles.

Reprezinta un organ al NATO:


a) Consiliul Nord Atlantic;
b) Consiliul de Ministri;
c) Adunarea Generala.

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare este:


a) o societate comerciala constituita potrivit dreptului SUA, cu sediul la Washington;
b) o organizatie internationala;
c) o filiala a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite.

21
SINTEZE ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Scopul esential al ONU este:


a) mentinerea pacii si securitatii internationale;
b) promovarea democratiei si statului de drept;
c) integrarea economica a membrilor sai.

22