Sunteți pe pagina 1din 2

1 Petru 5:12-14 (VDCC)

v. 12. V-am scris aceste puţine rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios,
ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta
de care v-aţi alipit.
- Silvan: O variantă a numelui Sila. În acea vreme existau secretari care compuneau scrisorile
într-un limbaj literar. Limba greacă a scrisorii este una literară foarte bună, ceea ce îl poate
indica pe Sila drept cel care a dat formă literară cuvintelor lui Petru. O altă posibilitate este ca
Sila să fi fost mesagerul scrisorii. De altfel, cele două posibilităţi nu se exclud una pe cealaltă.
- Sila l-a însoțit pe Apostolul Pavel în închisoarea din Filipi, unde s-a întors la Dumnezeu mai
marele închisorii. Pavel și Sila au fost închiși acolo și cântau cântări de laudă în miez de noapte.
(vezi Fapte 16:2-34)
- Apostolul îi încredințează pe credincioși de valoarea harului pe care l-au experimentat.
Probabil Apostolul simte o urmă de îndoială în inima destinatarului. Este posibil ca cei din Asia
să se întrebe: „Nu cumva suntem pe o cale greșită? Cam prea mulți se ridică împotriva
noastră...” Apostolul îi încredințează că trebuie să rămână sub acest har, iar încercările prin care
ei trec au caracter edificator...
- Harul lui Dumnezeu este energie, putere necreată. Adam a fost creat umplut de har. În urma
căderii, harul s-a exteriorizat omului. Harul lui Dumnezeu, vine din Tatăl, este depozitat deplin
în firea umană a lui Hristos, iar de acolo le este comunicat oamenilor prin Duhul Sfânt.
- Acest verset se aseamănă foarte mult cu următorul: „Când a ajuns el (Barnaba) şi a văzut
harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de
Domnul.” (Faptele apostolilor 11:23)
- Trăirea în harul lui Dumnezeu va îndruma pe cei necredincioși spre Dumnezeul harului.

v. 13. Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot aşa şi Marcu,
fiul meu.
- Biserica, Eklesia, cea chemată, sau cea scoasă (din) – noi suntem. Adunarea lui Dumnezeu
este alcătuită din oameni care au ieșit afară din lume, scoși din păcat, din întuneric, și aduși la
lumina Lui minunată. ÎN această entitate teantropică nu poate intra decât cei născuți din nou.
- Apostolul se referă la biserica locală. Biserica este Una, dar ea este împrăștiată în comunități
pe toată fața pământului.
- Comentatorii catolici sugerează că Babilonul ar fi o referire la Roma, cf. simbolismului din
Apocalipsa. Nu ar avea sens ca într-o epistolă fără de simbolistică să fie introdus tocmai acum,
în finalul scrisorii, o imagine simbolistică. Deci Babilonul de aici este orașul Babilon de pe
fluviul Eufrat. Acolo erau încă mulți evrei, iar Petru era apostolul lor, chiar dacă cetatea era
distrusă. E interesat să te gândești la cetatea Babilon, dărâmată de păcat, că acolo exista o
comunitate vie – Biserica lui Hristos. Așa suntem și noi astăzi. Suntem vii, într-o societate
prăbușită din punct de vedere moral.
- Mesajul, salutul bisericii este: sănătate! Este absolut normal să-ți dorești sănătate, să te rogi
pentru sănătate, să-ți dorești însănătoșirea...
- „Marcu, fiul meu.” – Petru îl numește pe evanghelistul Marcu drept fiu. Marcu Evanghelistul
a fost un evreu creștinat din Ierusalim, devenit potrivit tradiției creștine misionar și episcop în
Alexandria. El nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie
evenimente la care ar fi fost martor. Deci, putem spune că Marcu a fost adus la credință de către
Apostolul Petru. Acesta este motivul pentru care îl numește fiu. Marcu l-a însoțit pe Petru n
prima sa călătorie.

v. 14. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste! Pacea să fie cu voi, cu toţi,
care sunteţi în Hristos Isus! Amin.
-