Sunteți pe pagina 1din 2

Exegeza pasajului din Epistola către Filimon 1.

17-20

Descrierea contextului

În veretele anterioare Apotolul vorbește despre Onisim ca fiind copilul său duhovnicesc,
folositor. Pavel doresc ca Onisim să fie primit de către Filimon nu ca scal, ci ca un frate întru
Hristos. Pasajul ce face obiectul studiului nostru arată mult mai explicit cererea lui Pavel. Pasajul
poate fi bine ilustrat de cele 3 imperative: „primește-l”, „pune în socoteala mea” și „înviorează-
mi inima”. Am putea spune că versetele 9-16 sunt fundamentul, iar versetele următoare sunt
cererea însăși.

Analiza versetelor:

v. 17. Dacă mă socoteşti, dar, ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.


- Ei se află într-o relație de prietenie, prietenie ce urma să fie dovedită prin acultarea rugăminții
Apostolului: „Dacă mă socotești, dar, ca prieten [...]”. Filimon înțelege acum sondiționalitatea
parteneriatului dintre el și Apostol. Orice relație are la bază un sentiment ce trebuie dovedit
faptic. Acest verset trebuie neapărat corelat cu v. 6: „Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să
se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.”
- Cererea e acum foarte explicită. E greu se pătruns sensul adânc al precizării „primește-l ca pe
mine însumi”... Înțelegem că Filimon trebuia ă-l primească pe Onisim ca pe un prieten;
înțelegem și că Onisim avea acum și autoritate spirituală peste Filimon.

v. 18. Şi, dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala
mea.
- Dacă Onisim a fugit de la Filimon, cu siguranță nu a plecat cu mâinile goale. Apostolul Pavel
se arată disponibil a plăti paguma acestui sclav. Unii propun o altă teorie: având în vedere că
majoritatea sclavilor erau foarte răi, e poibil ca Onisim să fi făcut ceva grav împotriva stăpânului
său. Oricum, rea-facerea lui Onisim este umbrită de bine-facerea Apostolului.
- Datoriile copilului sunt și datoriile lui, durerile copilului sunt și durerile sale, bucuriile...
- Este un altul care a plătit datoriile noastre în locul nostru. Isus Hristos.

1
- Mai este o teorie interesantă: având în vedere că Onisim s-a dovedit a fi de folos Apostolului,
Pavel de fapt ar vrea să plătească eliberarea lui Onisim din sclavie, pentru a-l ajuta în continuare
în slujba evangheliei.

v. 19. Eu, Pavel „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
- Aceste cuvinte arată greutate și seriozitatea angajamentului Apostolului și importanța cererii
sale către Filimon. Apostolul punea inimă în scrierile sale...
- A doua parte a versetului are de-a face cu faptul că Filimon fusese convertit de către Apostolul
Pave. Apotolul face apel la o datorie morală din partea lui Filimon de a-i asculta rugămintea. Așa
că poziția lui Filimon este schimbată din creditor în debitor.

v. 20. Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi inima în Hristos!
- Din nou, Filimon este chemat să accționeze după statutul relației de prietenie dintre ei doi.
- Prin tranziție, dacă Onisim urma să fie primit ca un frate, iar Filimon este numit aici tot frate,
cei doi au același statut.
- „Lasă-mă să am un câștig de la tine” (NTR). Încă ne mai putem gândi la corelarea tuturor celor
scrise cu v. 13. „Aş fi dorit să-l ţin la mine ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri
pentru Evanghelie.”
- Invocând numele Mântuitorului prin sintagma „în Domnul”, îi este amintit lui Filimon faptul că
și el are un Stăpân în Ceruri, după cum a scris și colosenilor: „Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le
datoraţi şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.” (Coloseni 4:1)
- „Învioreză-mi inima” trebuie corelat cu v. 12. „Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea.” Bucuria
inimii Apostolului este strâns legată de binefacerea către Onisim.

Ideea exegetică:
Apostolul, cosiderându-l partener pe Filimon, îl îndeamnă să-l primească pe Onisim ca și
cum l-ar primi pe el înuși.