Tema 5:Abcesele şi flegmonele teritoriului OMF

şi cervical
1. Etiologia, patogenia, caracteristica generală a proceselor inflamatorii în teritoriul OMF.
Noțiune de „celulita”, „abces” și „flegmon”.

2. Rolul spaţiilor interfasciale şi intermusculare ale capului şi gîtului în difuzarea infecţiei în

părţile moi maxilo-faciale. Căile de difuzie a infecţiei.

3. Clasificarea spaţiilor interfasciale şi intermusculare ale feţei şi gîtului: (superficiale,

profunde, pe regiuni).

4. Dispoziţia părţilor moi şi structura logilor perimaxilare în declanşarea infecţiilor

odontogene.

5. Principiile de bază a repartizării spaţiilor interfasciale şi intermusculare, cauzele localizării

proceselor inflamatorii (pe regiuni, stratificate, prin intermediul pachentelor
vasculonervoase, prezenţa vaselor şi nodulilor limfatici).

6. Semnele clinice generale: febra, cefalee, pierderea capacităţii de muncă, slăbiciuni,

inapetie, insomnie, tabloul sangvin.

7. Semnele clinice locale: dolor, tumor, rubor, calor and functio laesa.

8. Principii generale în diagnosticul, tratamentul local și general al proceselor inflamatorii.

1. Infectia- reprezinta un proces inflamator, care se datoreaza patrunderii anumitor agenti

patogeni pe cale directa sau indirecta in organism

Izbucnirea proceselor inflamatorii in tesuturile organelor regiunii omf se efectueaza datorita actiunii
agresive a diferitor agenti patogeni infectiosi(microbieni) si rezistentei scazute a tesuturilor organismului
intreg (imunitate locala si generala scazuta din diferite cauze)

Infectiile regiunii omf se intilnesc la orice virsta dar mai frecvent in caz de scadere a imunitatii
organismului, afectarii functiei aparatului dento- maxilar, scaderii reactivitatii organismului la actiunea
agentului patogen.

Clasificarea infectiei OMF

1. In dependenta de agentul infectios :

a. Infectie aeroba (steptococi 70%, stafilococi 6%, pneumococi, klebsiela, bacilul coli) 5%

b. Infectie anaeroba : 35%

-neclostridiana : gram “+ “(streptococi, peptococus, bacteroides fragilis, bacteroides

melaninogenicus , etc.)

gram “-“(fusobacterii)

-clostridiana (cl.perfringens, cl.edematicus, cl.septicum, cl.histolliticum)

c. Mixta 60%

2. Dupa localizarea infectiei in regiunea omf:

Infectii nespecifice:

A. Odontogene:

a. A tesuturilor moi perimaxilare:

-celulita (infiltrat inflamator)

-abcese a lojilor superficiale, profunde, periosoase.

-flegmoane

-pericoronarita

b. A tesuturilor dure(osoase): -osteita

-periostita

-osteomielita

-artrita temporo-mandibulara

-sinusita

-periodontita

B. Neodontogene : -furunculul,carbunculul fetei

-sialoadenita

-limfadenita

-hematomul

Infectii specifice:

a.actinomicoza

b.tuberculoza

c.sifilis

3. Dupa forma clinica:

a. acuta

b. cronica

c. cronica in faza de acutizare

Celulita acuta
Este o inflamaţie seroasă, supurativă şi reversibilă.

Se caracterizează prin vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare, migraţie leucocitară şi

formarea unui exsudat proteic ce conţine în etapele iniţiale un număr redus de celule inflamatorii.

Clinic apare o tumefacţie dureroasă în dreptul factorului cauzal cu tendinţă extensivă. Tegumentele
acoperitoare sunt congestionate.
Starea generală este moderat alterată, cu febră şi frison.

Celulita acută se poate remite spontan sau după suprimarea factorului cauzal şi antibioterapie.

Celulita cronica
Apare când organismul reuşeşte să stagneze inflamaţia acută şi să neutralizeze noxele.

Prin limitarea procesului inflamator, exsudatul se va îmbogăţi cu numeroase leucocite şi fibrinogen

dispus în reţea.

Clinic se constată un infiltrat păstos, moderat dureros, legat de factorul cauzal dentar printr-un cordon
fibros evidențiat la palpare.

Starea generală nu este septică. Celulita cronică se remite după suprimarea factorului causal dentar.

Abcesul
Este o colecţie supurată limitată.

Necroza tisulară apare ca urmare a microtrombozelor urmate de grave tulburări ale microcirculaţiei
sangvine dar şi ca urmare a efectului direct al enzimelor bacteriene asupra ţesuturilor. Granulocitele
sunt atrase în zona inflamată de leucotoxinele stafilococice şi eliberează enzime proteolitice care
lizează ţesuturile necrotice formându-se exsudatul purulent ce este delimitat de ţesuturile vecine
printr-o barieră piogenă cu numeroase granulocite şi macrofage.

Clinic tumefacţia deformează regiunea, palparea este dureroasă şi se determină fluctuenţă.

Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse şi lucioase.

Starea generală este alterată cu febră, frison, tahicardie, tulburări ale diurezei.

Tratamentul constă în incizia şi drenajul colecţiei supurate, urmat de suprimarea factorului cauzal.

Abcesele netratate pot evolua spre fistulizare, moment în care simptomatologia se ameliorează
parţial. Ele pot difuza în spaţiile vecine.

Flegmonul
Este o supuraţie difuză cu caracter extensiv, în care nu există o colecţie supurată.

Se caracterizează prin tromboză septică vasculară, necroză întinsă cu apariţia de sfacele şi prezenţa
bulelor gazoase.

Flegmoanele feţei (flegmonul planşeului bucal şi flegmonul difuz hemifacial) se remarcă printr-o
tumefacţie masivă, dură ("lemnoasă") cu crepitaţii gazoase, iar tegumentele acoperitoare sunt
destinse, și cianotice

2. Fasciile gitului:
1. Fascia superficială - e răspândită la tot gâtul anterior, se desparte în două
plăci, între care se află m. platisma, în regiunea toracelui trece în fascia superficială
toracică.
2. Fascia colii propria – mai groasă decât prima. Ea în sectorul anterior al gâtului
cuprinde în huşă m. SCM şi distal m. trapezoidem. Din părţi ea dă apofize în
parcurs frontal, desparte gâtul în sectoare anterioare şi cele posterioare. Ea este
prelungirea fasciei parotideomasseterică. În jos ea se înseră la marginea anterioară
a sternului şi claviculei. Distal se înseră la marginile distale a omoplaţilor. Superior
ea înveleşte – cuprinde în huşă glanda salivară submandibulară.
3. Fascia colii medie – se începe de la suprafaţa internă a marginii inferioare a
mandibulei, se înseră la os hioid, şi în jos se termină la marginea internă a sternului
şi claviculei. Mai sus de osul hioid, fascia e de o provinenţă conjunctivă, mai jos
miogenă. În calea sa cuprinde în huşă m. sternothyreoideus, thyreohyoideus,
omohyoideus.
4. Fascia endocervicală – e racordata intre muschii omohioizi de ambele parti sub
forma de vela( vela Rise). Formează huşă pentru fasciculul vasoneural cervical de
la craniu până la mediastinul anterior.
5. Fascia prevertebrală – se începe de la tuberculum faringeum os occipitalis, şi ca
o placă groasă frontal se scurge în jos şi trece în mediastinul posterior, unde
permanent se subţie şi se pierde la nivelul vertebrei toracice. În parcurs fascia dă
apofize m. scalene.
Fasciile fetei:
1.Fascia temporala – se prezinta ca o lamela fibroasa ce acopera m. temporal.Incepe de pe linia
temporala si de pe galea aponeurotica. Superior de arcul zigomatic se separa in 2 foite: superficiala, care
se fixeaza pe fata laterala a arcului zigomatic si profunda, pe fata mediala.
2.Fascia maseterica – acopera muschiul omonim. Superior se insera pe fata laterala a osului zigomatic si
a arcului zigomatic, anterior trece in fascia buco-faringiana, iar posterior concreste cu capsula glandei
parotide.
3.Fascia buco-faringiana – acopera m. buccinator si continua in peretele lateral al faringelui. Portiunea
mai compacta a acestei fascii, care e racordata intre cirligul pterigoid al osului sfenoid si mandibula,
formeaza sutura pterigo-mandibulara.

Mecanismele patogene de difuzare a infecţiei:

 Calea transosoasă- infecţia periapicală difuzează progresiv de-a lungul canalelor Havers (faza
endoosoasă), astfel traversând osul maxilar, germenii patogeni, ajung sub periost, pe care îl
decolează (faza subperiostală), iar mai apoi îl erodează, deschizându-şi drumul în ţesuturile moi
maxilare (faza de supuraţie submucoasă)

 Calea submucoasă- infecţia se dezvoltă la nivelul unei pungi pioreice, sub capişonul mucos, sau
între mucoasă şi os, mucoasa fiind decolată, iar procesul supurativ localizându-se superficial şi
având chiar posibilitatea de a se deschide spontan.

 Calea limfatică şi hematogenă- infecţia difuzează prin vasele limfatice, localizându-se în

limfonodulii perimaxilari, sau prin vene, realizând însămânţarea fleboflegmonoasă.

 Calea directă- întâlnită în supuraţiile care au drept cauză puncţiile septice, prezenţa de corpi
straini.
 3. SPAȚIILE FACIALE SUPERFICIALE

Regiunea fronto - parietală Regiunea periorbitară Regiunea

(pleoapelor) nazală

Regiunea
Regiunea infraorbitară
temporală

Regiunea
Regiunea zigomatică
mentonieră
Regiunea parotideo – maseterină
Regiunea
submentonieră
Regiunea bucală (obrazului)

Regiunea submandibulară

Triunghiul carotidian
Triunghiul muscular sterno-hioid

Mușchiul sterno-cleido- mastoidian

Clasificarea spatiilor interfasciale si intermusculare ale fetei:

1) Spatiile regiunii infraorbitale:

- spatiul infraorbital
- spatiul fosei canine

2) Spatiul regiunii bucale

3) Spatiul regiunii parotido-maseterice:

- spatiul submaseteric

4)Spatiile regiunii temporale:

- spatiul interaponeurotic

- spatiul subaponeurotic

- spatiul profund al regiunii temporale

5)Spatiile regiunii profunde a fetei:

- spatiul temporopterigoidian

- spatiul interpterigoidian

6)Spatiile planseului bucal:

- spatiul intermuscular intern

- spatiile intermusculare externe

- spatiile submandibulare

- spatiul intermuscular impar inferior

4. Dispoziţia părţilor moi şi structura logilor perimaxilare în declanşarea

infecţiilor odontogene:
Anatomia fetei si gitului favorizeaza raspindirea infectiei in diferite regiuni anatomice. Pe fata si git sunt
multe spatii anatomice umplute cu tesut adipos care comunica una cu alta, atit la suprafata cit si la
adincime. Trecerea infectiei dintr-o regiune in alta poate fi pe diferite cai, prin continuitate, prin parcursul
placilor fasciale, pe parcursul vaselor sanguine, a nervilor, pe suprafetele osului. Spatiile interfasciale
sunt umplute cu tesut celuloadipos, deaceea ele au un rol important in raspindirea infectiei cu atit mai
mult ca ele sunt strabatute de vase si nervi care favorizeaza difuzarea infectiei dintr-o loja in alta.

Infectiile partilor moi perimaxilare

Ţesuturile moi perimaxilare sunt deseori sediul unor poârocese infectioase care îmbraca aspecte
variate,in functie de forma anatomopatologica,localizare,virulenta germenilor cauzali si de rezistenta la
agresiunile microbiene ale organismului.Infectiile perimaxilare se intalnesc la orice varsta,fiind mai
frecvente în perioada în care sistemul dentoparodontal estemai afectat,in functie,si de capacitatea de
aparare imunologicp a organismului.
Procesele infecţioase perimaxilare pot avea din punct de vedere anatomopatologic
forme variate, în funcţie de:
*virulenţa agenţilor patogeni,
*de calea de patrundere a acestora ,
*de starea loco-regională a ţesuturilor
*de capacitatea de apărare a organismului.
5. Principiile de bază a repartizării spaţiilor interfasciale şi intermusculare, cauzele localizării
proceselor inflamatorii:
-pe regiuni.
-Stratificate (superficiale, profunde).
-Comunicarea la direct, prin intermediul pachentelor vasculonervoase.
-Rezistenţa ţesutului conjuctiv-adipos.
-Necrozarea rapidă a ţesuturilor.
-Prezenţa vaselor şi nodulilor limfatici.

Anatomia fetei si gitului favorizeaza raspindirea infectiei in diferite regiuni anatomice. Patrunderea
infectiei este realizata pe mai multe cai: transoosoasa, submucoasa, venoasa si limfatica, directa.
Transmiterea rapida a procesului infectios pe cale vasculara se efectueaza din cauza retelei ambundente
in aceasta regiune, care nu au supape (valvule).

Foitele fasciale ale gitului, concrescind, pot forma spatii inchise. In alte cazuri intre fascii ramine fisuri
umplute cu tesut celular lax , care contine vase si ganglioni limfatici. Formatiunile anatomice importante in
acesta regiune sunt fisurile fasciale comunicante care contribuie la raspindirea hematoamelor si a
proceselor inflamatorii si septice

6. Simptoamele clinice generale: febra, cefalee, pierderea capacitatii de munca, slabiciuni,inapetie,

insomnie, simptoame vagale, tabloul sangvin.inapetie, insomnie, simptoame vagale, tabloul sangvin:

Se observa frisoane,cefalee,insomnia,pierderea poftei de mancare ,pierderea capacitatii de munca.Fata

bolnavului devine palida.Mucoasa buzelor ,cavitatii bucale si a limbii devine uscata,palida sau cianotica.
Pulsul si respiratia sunt accelerate.

Febra ajunge pana la 40°C si devine permanenta.La abcese si adenoflegmoane se observa

subfebrilitate. Flegmoanele anaerobe provoaca euforie , care duce la o dispozitie falsa a
starii generale a bolnavului. Dar dupa acestea se dezvolta o decadent generala. Simptomele
de tromboza a venelor faciale, cervicale pe baza intoxicatiei sunt simptoame groaznice ale
complicatiilor flegmoanelor.

Daca starea generala a bolnavului este grava, iar simptomele locale nu sunt pronuntate,
este un semn ca se generalizeaza infectia din cauza rezistentei neinsemnate a organismului
si pronosticul este dificil.

7. Manifestari clinice locale :

-rubor (hiperemie),se caracterizeaza prin dilatarea vaselor sangvine cu aparitia rosetei

locale

-calor (hipertermie),se caracterizeaza prin accelerarea reactiilor catabolice si eliminarea

caldurii .Se determina prin palpare cu dosul miinii.

-tumor (edem),se caracterizeaza prin dereglarea permeabilitatii peretilor vasculari pentru

plasma si elemente figurate,are loc extravazarea lichidului in tesuturi cu formarea
edemului.Se determina prin inspectie vizuala.

-dolor (durere),apare din cauza comprimarii terminatiunilor nervoase de catre

edem.Durerea este pulsativa

-functio lesae (dereglarea functiei)

8.Principii de diagnostic şi tratament în procesele infecţioase perimaxilare de cauză
dentară:
Manifestările clinice ale infecţiilor de cauză dentară sunt extrem de variate, iar
terapia lor poate fi foarte simplă, dar uneori şi extrem de dificilă, necesitînd
intervenţii chirurgicale de amploare, precum şi consulturi interdisciplinare.
• stabilirea severităţii infecţiei.
• evaluarea stării mecanismelor proprii de apărare ale pacientului.
• competenţa necesară efectuării intervenţiei respective.
• tratamentul chirurgical - drenajul colecţiei purulente şi îndepărtarea cauzei,
• tratamentul medical.
• indicaţia şi alegerea corectă a antibioticelor.
• administrarea corectă a antibioticelor.
• urmărirea clinică a raspunsului la terapia cu antibiotice

Bibliografie:
G.Timosa C.BUrlibasa–Chirurgie Buco Maxilo Faciala,1992
Vasile Andries-Anatomia capului si gitului. 2007
Prelegere