Sunteți pe pagina 1din 5

Educația Consumatorului: Scopuri și Realități

Roman Warmke
Cuprinzător, sofisticat, relevant,
responsabil, orientat spre viitor –
aceste adjective descriu educația consumatorului
de astăzi. Planificarea atentă și efortul serios pot face acest
domeniu plin de înțeles în timpul nostru.

Noi cunoaștem din eforturile noastre din trecut în promovarea creșterii economice că noi am
putea să experimentăm bine anumite reculuri dacă noi simplu ”continuăm cu” educația
consumatorului (sau alte cursuri de acțiuni). Noi trebuie în mod necesar să definim scopurile
noastre, să stabilim prioritățile, să găsim cursuri alternative de acțiune și să cântărim consecințele
urmării fiecărei alternative.
Înainte de lansarea unui proiect de revizuire a curriculumului desemnat pentru dezvoltarea
competenței personale sau societale pare potrivit mai întâi:
1. Schițarea unor definiții de lucru pentru facilitarea comunicării și înțelegerii;
2. Stabilirea obiectivelor de bază a educației consumatorului;
3. Examinarea resurselor materiale disponibile;
4. Raportarea materialului didactic și abordărilor disponibile la profesorul individual; și
5. Examinarea acțiunilor pe care (în calitate de profesor, manager, sau administrator) a-r
trebui să le iei pentru îmbunătățirea educației consumatorului.

Câteva definiții de lucru


Multă confuzie în educația consumatorului este că diferiți termeni sunt utilizați în diferite feluri
de către diferite persoane. Eu nu sugerez ca fiecare persoană trebuie să folosească fiecare termen
în același fel, dar eu sugerez ca cînd termenul este utilizat, persoana care utilizează acest termen
trebuie să identifice ce el sau ea înțelege prin acesta în sensul facilitării procesului de
comunicare. De exemplu, următoarele definiții ar trebui să fie utile persoanelor care nu au
formulat propriile definiții de lucru ale principalelor zone ale educației consumatorului:
1. Managementul banilor (eng.: buymanship or money-management) este o subdiviziune a
economiei personale care evidențiază activitățile consumatorului de cheltuieli și venituri,
împrumut, economisire și investire. În acest caz, termenul ”investire” este folosit de către
nespecialist în sensul de bani folosiți pentru cîștigarea adițională de bani, decît definiția
economistului ca bani să cumpere bunuri de capital.
2. Analiză economică personală este studiul cum individul cîștigă și folosește venitul în
timp ce funcționează ca lucrător (producător), consumator și cetățean-alegător.
3. Analiză economică agregată (asociată) este studiul relațional care există între
componentele majore ale economiei – și anume, consumatorii, producătorii, guvernul și
comerțul exterior.
4. Economia consumatorului poate fi privită ca sinonim cu economia personală (vezi
definiția pentru analiză economică personală) sau că o ramură specializată a economiei –
și anume, un studiu al funcției de consum.
5. Educația consumatorului este un termen larg care să cuprindă orice efort educațional
desemnat să promoveze o înțelegere a rolului consumatorului în societatea noastră.
Rețineți că acești termeni se suprapun și sunt subiectul diferitor interpretări. De exemplu, nu
este posibil să avem analiză economică personală fără analiză economică agregată și
viceversa.

Obiectivele Educației Consumatorului


Pentru a promova modificarea efectivă a curriculum-ului (și prin urmare a învățării) noi
trebuie să identificăm căt de clar posibil obiectivele pe care dorim să le atingem. Evident,
cînd obiectivele menționate aici sunt traduse în materiale curriculare și abordări specifice
acestea trebuie să fie stabilite comportamental:
1. Furnizarea înțelegerii rolurilor realizate de către individ ca lucrător, consumator și ca
cetățean-alegător;
2. Furnizarea înțelegerii aptitudinilor de managementul banilor în cheltuire, împrumut,
economisire și investire;
3. Furnizarea înțelegerii relației ce există dintre componentele majore ale economiei – și
anume, consumatori, producători, guvern și comerțul extern; și
4. Furnizarea înțelegerii relației dintre analiza economică și problemele societății – de
exemplu, criza energetică, inflația, sărăcia, problemele ecologice, criminalitatea,
comerțul internațional, taxele, rasismul, businessul mare și munca mare.
Aceste obiective rezultă din definițiile menționate mai sus și sunt aplicabile pentru curricula
de la studiile școlare pînă la cele postuniversitare. Adîncimea și amploarea experienței
educaționale este ajustată pe măsură ce individul se maturizează.

Resursele Materiale Disponibile


Prea des proiectele de curricule reinventează roata. Cînd demarează un nou efort pentru o
curriculă, este bine să fie examinate resursele materiale disponibile.
Ghidările naționale și statale. În educarea consumatorului, probabil este bine de început cu
ghidările naționale și statale. Cu toate că ghidările dau o dimensiune largă educației
consumatorului acestea tind să fie prea generale. Acestea subliniază managementul banilor
în cele mai multe cazuri și prin urmare ating numai un (primul) obiectiv din cinci menționați
mai sus.
Manuale. Următorul pas ar trebui să fie examinarea manualelor care sunt disponibile. În
calitate de autor a mai multor manuale de economia consumatorului, eu evident consider că
aceste manuale de această natură au valoare. Totuși, mai multe manuale, cum ar fi ghidările
naționale sau statale, tind să fie generale și aproape enciclopedice în abordarea lor. În opinia
mea, acestea servesc drept excelentă referință materială, dar cu greu oferă întregul răspuns
atunci cînd vine vorba despre materialele studenților.
Natura enciclopedică a manualelor face ”săpatul în profunzime” (post hole digging) dificil.
Prin ”săpatul în profunzime”, eu înțeleg parcurgerea în profunzime pentru un număr limitat
de concepte și furnizarea conexiunii dintre aceste concepte. În opinia mea, această abordare
tinde mai multă să învețe ”modul de a gîndi” decât o face prezentarea din manualul tipic. Un
alt factor ce limitează a manualelor este că majoritatea din acestea tind să fie foarte slabe
când prezintă relația dintre analiza economică și problemele societății.
Filmele. A treia sursă a materialelor ar putea fi filmele. Încă odată, acestea tind să fie
orientate spre managementul banilor. De asemenea, multe școli nu au un set actualizat sau
diversificat de filme disponibile.
Materiale de studiu suplimentare. A patra sursă de surse materiale ar trebui să fie materialele
de studiu suplimentare (materialele fugitive). Prin acestea, eu înțeleg materialele publicate de
agențiile private sau guvernamentale. Deoarece aceste materiale sunt publicate de organizații
și agenții ce reprezintă un punct de vedere particular, acestea tind să prezinte concluzii decît
analize. De asemenea, există tendința ca aceste materiale să fie descriptive decît analitice. O
problemă majoră în utilizarea materialelor de studiu suplimentare este că adesea profesorul
nu are timpul sau condițiile să analizeze critic aceste materiale.
În cadrul unui proiect recent întreprins la Universitatea din Ohio sub egida Consiliului
Întrunit privind Educația Economică, au fost examinate 1700 materiale conform următoarelor
criterii limitate:
1. Este materialul ușor accesibil ?
2. Face legătură materialul dintre luarea deciziilor economice personale și întreaga
economie ?
3. Este materialul adecvat fie pentru utilizare în școala primară sau secundară ?
Chiar și folosind aceste criterii limitate, numai șapte din cele 1700 de materiale examinate au
trecut de prima examinare. Cînd criteriile au fost diminuate cumva (în special criteriul nr.2)
doar 92 au obținut nota trecătoare.
Ghidurile curriculare. În final, persoanele implicate în proiectele curriculare privind educația
consumatorului ar trebui să dorească să examineze diverse ghiduri curriculare. Spre
exemplu, unele state au dezvoltate cîteva ghiduri extrem de utile pentru diferite zone
curriculare. Pînă în prezent, ghidurile economice domestice (naționale) au tins să fie cele
mai remarcabile. În ultimii cinci ani, totuși, anumite studii sociale excelente și ghiduri
educaționale de business de asemenea au fost publicate. În unele state, ghidurile sunt de
asemenea accesibile pentru educația elementară și în alte zone curriculare.
Altă sursă pentru ghidurile care nu trebuie să fie trecute cu vederea este Consiliul Întrunit
pentru Educație Economică. Acest Consiliu dispune de ghiduri curriculare accesibile pentru
educația în business, studii sociale, activitate gospodărească și pentru predarea cursului
separat de economie personală. (vezi adresele pentru Consiliul Întrunit).

Materiale și Abordări pentru Profesorul Individual


Odată ce ai examinat resursele materiale accesibile, următorul pas este ajustarea acestor
materiale la clasa ta, conținutul tău, stilul tău, eul tău. Familiarizează-te cu ghidările
naționale și statale, manualele, filmele, materiale de studiu suplimentare și ghidurile
curriculare. Apoi alege materialele pe care le găsești relevante pentru situația ta individuală.
În acest mod, tu poți evita reinventarea roatei.

Acțiuni pentru Perfecționarea Educației Consumatorului


Multe persoane cred că ”instituțiile educaționale sunt responsabile pentru ca toți studenții
(discipolii) să devină funcționali într-o societate diversă.” Dacă aceasta este convingerea ta,
atunci ca un educator responsabilitățile tale se extind peste sala de clasă imediată. Este
evident că clasa ta este locul de unde este logic să începi. Dezvoltă materialele și abordările
de predare care corespund necesităților tale și necesităților studenților tăi. Ajustează
materialele din surse care crezi că sunt corespunzătoare.
Cînd ai nevoie de materiale, sau nu ești de acord cu materialele existente, scrie, sună, sau
vizitează persoanele selectate, autorii, sau alte agenții care pot fi utile la acordarea
materialelor de care ai nevoie. Autorii și publiciștii tind să fie extrem de sensibili la sugestiile
de perfecționare a materialelor curriculare. Organizațiile educaționale profesionale solicită
activ sugestii pentru noi materiale și modificări la materialele existente.
Devine familiar cu și cînd este adecvat frecventează instituțiile organizate și cursurile
destinate să ajute personalul didactic să dezvolte programe educaționale mai efective. Dacă
nu sunt programe educaționale organizate în zona ta, examinează împreună cu managerul tău
ce se poate de făcut. Altă sursă excelentă de suport a programelor este consiliul tău statal sau
regional pentru educație economică. Frecvent, pot fi dezvoltate programe speciale pentru
școli sau zone curriculare. Ar trebui să începi cu studii curriculare departamentale destinate
anumitor grupuri (categorii) și mai tîrziu să le extinzi în alte zone curriculare în școală.
Educația consumatorului este o zonă vastă ce conține multe specialități. Probabil nu există
alte zone curriculare care necesită mai mare exprimare bazată interdisciplinar.
În concluzie, schimbarea curriculară nu se întîmplă doar. Motivarea pentru schimbare ar
trebui să vină de undeva. Orice profesor, manager, are potențial pentru perfecționarea
instrucțiunilor. Educarea consumatorului este în esență responsabilitatea noastră la toți cu
riscul să fie responsabilitatea nimănui. Odată ce lansăm îmbunătățirea proiectelor curriculare
în educația consumatorului următoarele gînduri trebuie să fie reținute:
1. Luarea deciziilor personale economice ar trebui să fie examinate în contextul întregii
societăți. De exemplu, noi facem studenților noștri o injustiție dacă accentuăm numai
prețul cu amănuntul pe care persoana îl achită la magazin și nu considerăm costul total
care ar trebui fi inclus în producerea produsului – de exemplu, aerul, apa, poluarea.
2. Educația consumatorului se extinde în afara managementului banilor (buymanship).
Studiul despre activitățile consumatorului de cheltuire, împrumut, economisire, și
investire este incomplet.
3. Chiar dacă adăugăm rolurile consumatorului în cîștigarea sau primirea venitului și
realizarea ca cetățean-alegător noi avem o imagine incompletă despre semnificația
consumatorului.
4. Noi trebuie să examinăm consumatorul în contextul problemelor societății.
Mișcarea Educațională a Consumatorului a anilor 1970 este diferită de eforturile precedente
educaționale a consumatorului. Este mai cuprinzătoare, este mai sofisticată, este mai
relevantă, este mai responsabilă, este mai orientată spre viitor și este mai distractivă. După
cum mi-a spus un profesor: ”Noi avem acum să oferim o altă șansă. Sperînd, noi putem face
experiența mai plină de înțeles acum. Noi nu putem, totuși neglija planificarea atentă,
completă și serioasă care precede ”continuarea cu asta” (getting on with it).”