Sunteți pe pagina 1din 121
Arkadij Natanovitch Strugatsky si Boris Natanovitch Strugatsky Picnic la marginea drumului Motto: "Trebuie sti faci binele din rét, pentru cit mu ai altceva din care séiel faci". RP. WARREN INTERVIUL DIN INTERVIUL LUAT DOCTORULUL VALENTIN PILMANN DE CATRE CORESPONDENTUL, SPECIAL AL POSTULUI DE RADIO MARMONT CU PRILEJUL DECERNARII ULTIMULUL PREMIU NOBEL PENTRU FIZICA PE AN! = PROBABIL, prima, dumneavoastr’ descoperire mai important’, doctor Pilmann, trebuie considerata a fi "radiantul Pilmann" — Cred ca nu. "Radiantul Pilmann" nu este nici prima, nici cea mai serioasé, si, in fond, nici nu-i o descoperire. $i mu chiar a mea. — Probabil ci glumifi, doctore "Radiantul Pilmann" este 0 nofiune cunoscuta de catre fiecare scolar — Nu ma surprinde, De altfel, “radiantul Pilmann" a fost descoperit pentru prima dati de cdtre un colar. Spre marele meu regret, nu mai fin minte cum il cheama. Uitati-va in "Istoria vizitelor" de Stetson, unde toate acestea sunt prezentate mai bine: descoperirea radiantului de cAtre un scolar, publicarea pentru prima oari a coordonatelor lui de 19... citre un student si denumirea radiantului, cine stie de ce, cu numele meu. — Da, Cu unele descoperiri se imtampla citeodatt surprinzitoare, N-afi putea si explicati lucruri ascultitorilor nostri, doctore Pilmann — Ascultd, concetijene, "Radiantul Pilmann" este o chestie extrem de simpla, inchipuiti-va c& rotifi un glob uriag si incepefis4 tragefi in el cu un revolver. Urmele de pe glob merg intr-o directie oarecare, usor curbata Esenta a ceea ce dumneavoastri numifi prima mea descoperire este un tucru foarte simplu. Toate cele sase Zone de Vizitare sunt astfel dispuse pe suprafata planetei noastre de pared s-ar fi tras in Pamant sase focuri dintr-un revolver situat undeva pe linia Pamant-Deneb: "Alfa" din Constelatia "Lebida", iar punctul de pe Deneb este — steaua bolta cereasci de unde, ca si zicem asa, sa tras, se numeste "radiantul Pilmann", — Va multumese, doctore, Dragi ascultatori, in sfarsit, ni s-a explicat clar ce este "radiantul Pilmann", Apropo, alaltdieri s-au implinit exact treisprezece ani de la ziua Vizitei, Doctore Pilmann, puteti s& ne spuneti cateva cuvinte in legatura cu aceasta? — Ce anume va intereseaza? Avand in vedere ci nam fost atunci in Marmont — Cu att mai mult este interesant de stiut ce ati crezut cand orasul dumneavoastra natal v-a aratat obiectele incursiunii supercivilizatiei extraterestre. — Vorbind cinstit, mai intai de toate am erezut c& e 0 gogomanie, Era greu de imaginat c& in micul nostru Marmont s- ar fi putut intampla cine stie ce. Gobi, New Foundland — asta mai treacd- meargi — dar Marmont! — in cele din urma, totusi, ati crezut — in cele din urma, da! — $i apoi? — Mi-a venit deodati ideea ca Marmont, cu cele cinci Zone de Vizitare rimase atunei de altfel, scuzati-m’, erau intr-adevr numai patru, pentru ca toate zonele stiteau pe aceeasi curba. Am socotit coordonatele si le-am trimis la "Nature". — Si nu v-a emofionat catusi de putin soarta oragului natal? — Vedeti, in acea vreme credeam deja in Vizite, dar nu puteam fi convins in nici un fel si iau in considerare corespondentele pline de panic& despre cartierele arse, cu monstri ce mancau indeosebi batrani si copii, despre luptele sangeroase dintre invulnerabilii vizitatori in cel mai inalt grad, vulnerabilele, dar invariabil eroicele, unitati regale de tancuri. — Afi avut dreptate. Deci va mai amintiti cA, atunci , confratele nostru, corespondentul, le-a cam umflat .. To tusi, si ne intoarcem la _ stiinta Descoperirea “radiantului Pilmann" a fost prima, dar probabil nu si ultima dintre contributiile dumneavoastra la cunostintele despre Vizita — Prima si ultima — Dar, fara indoiala, in tot acest timp ati urmarit cu atentie functionarea cercetarilor internationale in Zona Vizitei — Mda rasfoit "Expunerea"’ Din cand in cand am — Aveti in vedere "Expunerea Institutului Internayional de Cultura Extraterestra"? —Da — Si care este, dupa pirerea dumneavoastra, cea mai importanta descoperire din tofi acesti treisprezece ani? — insisi Vizita — Scuzati-ma, n-am Insisi Vizita reprezinté cea mai importants descoperire, nu numai din tofiacesti treisprezece ani, dar si din intreaga existenfa umana, Nu este chiar Nu asa de important cine sunt vizitatori conteazi de unde si de ce au venit, din ce cauzi au stat asa de putin si unde au plecat dupa aceea, Important este faptul c& acum oamenii stiu cu certitudine un Jucru: nu suntem singuri in Univers. Ma tem insi ca Institutul de Cultura Extrate- restr nu va reusi niciodaté si facd 0 descoperire mai deosebit’, — Este extrem de interesant, doctore Pilmann, dar eu m-am referit in fond la descoperirile de ordin tehnologic. Descoperiri care s& poata folosi tei gi tehnicii pamantene, De fapt, o serie de savanti celebri consider’ cA ceea ce s “a gasit in Zona Vizitei poate contribui la schimbarea intregului curs al istoriei noastre. — Poate, dar eu nu sunt socotit printre adeptii acestui punet de vedere. Nu sunt un specialist in ceea ce priveste descoperirile concrete. — Totusi, suntefi de doi ani consultantul Comisiei ONU pentru problema Vizitei — Da. Numai cd nu am nici o legatura cu studiul culturii extraterestre, La COPROVI, impreuna cu coleg ‘mei, reprezint opinia stiintifica internationala atunci cand e vorba despre controlul indeplinirii_Hotararii ONU in ceea ce priveste internafionalizarea Zonei de Vizitare. in concluzie, urmarim ca ciudateniile extraterestre uate din Zona dispozitia si fie puse numai la Institutului Internagional — Poate si altcineva s intre in posesia acestor ciudatenii? ae — Va referiti, probabil, la stalkeri? — Nu stiu ce sunt acestia — Asa se numesc la noi, in Marmont, tinerii temerari care isi asuma riscul patrunderii in Zon& pe cont propriu si furd de acolo tot ce reusese si gisea: — injeleg. Nu, asta mu e de competenta noastra — Ce-ar mai fi! De asta se ocupa politia. Dar era interesant de stiut cu ce va ocupafi in mod direct, doctore Pilmann, nt pierderi continue de materiale din Zona, care ajung in mainile uunor persoane Ii ite de responsabilitate spirit de organizare. Ne ocupim de rezultatele acestor pierderi. — Multumese. = Dar_~—ipe dumneavoastra, ca savant, nu va atrage studierea minunilor extraterestre? — Cum sa va spun ... Se prea poate. — Deci putem pera marmontienii il vor vedea, intr-o minunata i, pe faimosul lor concetatean pe strazile oragului natal. — Nu este exclus. CAPITOLUL 1 REDRICK SCHUHART, 23 DE ANI, CELIBATAR, LABORANT AL FILIALEI INSTITUTULUL INTERNATIONAL DE CULTURA EXTRATERESTRA DIN MARMONT. STAM IN DEPOZIT seara, nu ne ramane altceva mai bun de Cand. vine facut decat s4 aruncim salopetele de pe noi si s-o stergem pana la birtul "Bor -doua ca si ne mai dregem cu o picatur’ de tarie. Acum stau, pur si simplu, si sprijin per fumez — Abia astept s doar rezist de mai bine de doud ore. El fot mai riscoleste Iucrurile: a umplut deja un seif, a incuiat si sigilat, iar acum da gata un altul; ia de pe transportor "biberoanele", cerceténdu-le cu grija pe toate fetele (printre altele tre- buie spus ci mui asa usor, fiecare cAntarind in jur de gase kilograme si jumatate), apoi le asazi delicat pe un raft Se lupta cu aceste biberoane de atta timp si, probabil, fri nici un folos pentru omenire. in locul lui, le-ag fi dat dracului de mult si-ag fi ficut orice alta muna pentru aceeasi bani. Daca stau ma gandese ins, "biberoanele" astea au intr-adevar ceva bizar. De cate ori nu mi am rupt spinarea cArandu-le si, totusi, dupi cum observ, nu pot si nu ma minunez de fiecare daté. Sunt de fapt doud discuri de cupru de marimea unor farfuricare groase de 5 mm, avind distanta intre ele de 400 mm. intre discuri nu se afl& nimic, Absolut nimic. Pustiu, Poti si-ti treci si ména printre ele, ba chiar si capul, dacd nu cumva i-ai pierdut mingile mirandu-te; pustiu si iar pustiu, doar aer. Desigur, intre ele o fi existand ceva, vreo forta, acolo, dact stau sa m& gandesc. Oricum, nimeni n- a reusit pana acum nici sa le apropie, nici si le departeze. Deh, cititorule, e cam greu s& explici asemenea chestii cuiva care nu le-a vazut; e greu tocmai prin simplitatea lor, mai ales atunci cAnd ti se arata si poti si le cercetezi convingandu-te, in sfarsit, despre ce este vorba. E ca si cum ai incerca si descrii in mod stiintific si cu detalii bogate, si zicem, 0 cana sau, Doamne-fereste, un paharel: dai din maini nestiind ce s& explici amanuntit si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te rcoresti injurand sinatos. in sfarsit, si presupunem cA afi infeles despre ce este vorba si chiar daci ar mai fi ceva neclar, nu aveti decat luafi "Expunerile” Institutului, Acolo, la fiecare reeditare, sunt si fotografi ale acestor bidoane. in general, Kirill s-a chinuit cu aceste "biberoane" mai bine de un an Am lucrat cu el de la bun-inceput, numai ca nici pana acum nu prea infeleg bine ce vrea de la ele. La drept-vorbind, in nici nu incere si aflu. Mai intai inceapa el si infeleaga, si se descurce \gur, si atunci am si incep poate si eu si-l ascult. Pana una-alta, mi-e clar un singur lucru: are neaparati nevoie de citeva biberoane, pe care sa le mestereascd, si le decapeze cu acizi, si le turteasc la presi si si le topeasca in cuptor. $i abia atunci totul i se va pirea clar, va fi plin de glorie si de laude, gi chiar stiinja mondiala se va cutremura de multumire. Dar, dupa cum infeleg, mai e pana acolo. Deocamdata n-a descoperit nimic, desi, in ultima perioada, s-a zbatut foarte mult, Singurul rezultat a fost acela c& a prins 0 paloare nesanatoasa, cenusie, a devenit tacut, iar ochii au inceput si-i lécrimeze mai des, ca la un céine bolnay (coada-ntre picioare, urechi blegite) Ja sa fi incput pe mana mea oricine altcineva decét Kirill, L-as fi dus prin toate barurile de noapte si bordelurile din regiune (c4 doar le cunose mai bine decat_ pe mine insumi) si-ntr-o siptimana scoteam din el un om nou (urechi ciulite, coada sus). Dar pentru Kirill medicamentul asta nu e valabil, a aga ci nici macar nu merita sa te obosesti propundndu-i-l. Are alta fire. Deci stau in depozit si ma uit la el cum inci mai munceste, desi i se inchid ochii de oboseala, cand, deodata, mi s-a facut mili de el, ni i eu nu stiu de ce Atunci ma decid. Culmea este c& ined nu ma hotirasem si vorbesc, dar parci m-a tras cineva de limba. — Ascult, Kirill! Tinea ultimul "biberon" in echilibru, intr-o asemenea pozitie incat aveai impresia c& vrea s& intre in el cu totul — Asculta, Kirill! Daca ai fi avut un biberon plin? — Un "biberon” plin? repeta si isi arcui sprancenele, de parc i-ag fi spus niste bazaconi — Ei da! i-am spus. Capeana ta hidromagnetica, cum ti zice ... obiectul 77-B. Doar ca mai are acolo, in interior, © umplutura cu reflexe albastrui Observ c& incepe s& injeleaga. isi ridic’ ochii spre mine si-i_mijeste, incereand si i ascunda sclipirile de in- teligenta si luciditate, asa cum ii placea si se exprime uneori — Stai! spune. Plin? Tot ca asta, doar c&i plin? — Pai, da. — Unde? Kirill al meu tresare; "Urechi ciulite, coada su — Hai sa fumam! "biberonul” in seif, si jumitate ale unui minuscul disc si por- Arunea. vi tranteste usa, 0 incuie cu trei rota nim inapoi spre laborator. Pentru_un "biberon" gol, Emest didea patru sute de monezi, bani-gheata, iar pentru unul plin, ca un fiu de cafea ce sunt, i-ag fi baut pana i singele lui spurcat, Dar, ma credefi, nu ma credeti, cénd i-am ficut acea propunere lui Kirill nu m-am gandit la bani, ci am Pacut-o numai lam vazut cum s-a pentru inviorat si s-a incordat ca o struna, de puteai sa cAnfi pe el. Acum nu reuseam si-l mai domolesc. in drum spre laborator sirea cite patru trepte 0 data, de nu mai avea omu' timp si fumeze. in ‘general ii cam spusesem totul: si cum e, care e drumul cel mai unde se afl, bun pe care poti si te furigezi pana la el, Scoate imediat harta, giseste garajul, pe care-| aratii cu degetul, se uité la mine si... E clar. A infeles totul despre mine, de parca ar fi fost ceva de neinfeles in asta! — Ia uiti-te la el! zice si chiar zambeste, Eh, ce si-i faci, trebuie si plecm, Hai chiar maine-dimineata, La noua voi cere permisul si galosul, iar la zece plecam, Ce zici? — Mergem. Si cine va fi al treilea? —De ce sa fim trei? — A. nu! Ce, crezi c& organizam un picnic cu domnigoare? Dar daca ti se intampla ceva? Aici e Zona. Trebuie s& fie ordine Zambeste ugor, dand din umeri resemnat. — Cum vrei tu, Oricum le vezi mai bine. Ce-ar fi si nu le vad! Sigur c& a fost marinimos, n-am ce zice, s-a striduit pentru mine: un al treilea ¢ de prisos. Mai bine sa plecim numai noi doi. N-o si ne afle nici vantul, nici pamantul Dar eu stiam ca cei de la Institut nu mergeau in Zona doar cate doi. Exista urmatoarea reguli: doi ficeau treaba si cand era intrebat, un al treilea privea, i LS povestea totul — Personal, -as fi luat pe Austin, continua Kirill. Dar tu, bineinteles, nu vrei. Sau nu ai nimi — Ba da Austin ai sa-l iei alta data impotriva? Numai Austin nu, Pe Austi nui baiat rau, e lag si curajos intr-o proportie normal, dar, dupa mine, 6 € marcat deja de cele prin care a trecut Lui Kirill nu pot si-i explic, dar eu aga le vad: isi inchipuie omu' ci stie si infelege totul despre Zona, adic nui mai Poftim, n-are decat si moara. Numai ci ... fari lipseste decat inmormantarea mine. — Bine, spune Kirill. Dar Tender? Tender. Asta e al doilea laborant al stu, Om obignuit, linistt — Cam in varst, spun. Si are si copii — Lasi, c-a mai fost in Zona — Fie si-asa, Sa ramand Tender. A rlmas s& studieze harta, iar eu am pornit in galop, direct spre "Borj", pentru cA voiam sa halesc ceva, iar gatlejul mi se uscase. in sfarsit, s-o isim balt&. Deci apar eu dimineafé. la_—noua, cae ntotdeauna, si prezint permisul la intrarea de serviciu, unde sta o prajind de sergent pe care il mardisem anul trecut, pentru ca, beat fiind, se agatase de Guta — Hai noroc! imi spune. Ba, Rogcovane, te cauta in tot Institutul il intrerup imediat, cavalereste. — Nu-ti sunt Roscovan gi nu te- nghesui s&-mi_ fii prieten, huiduma suedeza — Doamne — Dumnezeule, Rogcovane! exclama mirat. Dar toata lumea ii spune asa. inainte de a merge in Zona sunt intotdeauna cam nervos, iar pe deasupra, acum, mai sunt si treaz, aga ci Lam apucat de harnasament si i-am aruncat in fata céteva vorbe, care fi reaminteau in mod detaliat de arborele siu genealogic si de persoana sa, El a scuipat aléturi si, inapoindu-mi permisul, mi-a spus cu un glas de-ti pitrundea frigul in oase: — Redrick Schuhart! Trebuie si va prezentati de urgenfi la cApitanul Hertzog, — Eh! Asa mai merge, ii zic. incere si par vesel, dar cad pe ganduri: "Asta ce-o mai fi? Ce naiba mai vrea de la mine Hertzog in timpul serviciului? Dar, hai si ma duc si-mi arit si mutra". Cabinetul lui se afl la etajul trei, un cabinet excelent, dar cu te afli la gratii la ferestre, Poti si juri ci politie, Willy sta in fotoliul siu, pufaie din lulea si ciocdneste ceva la masina de scris, scriptologie de-a lui intr-un colt, un sergentel, unul nou, pe care nu-l_cunose, cotrobaie intr-un dulap de fier. La noi in institut, sergentei de-Astia tot aga corpolenti si rumeni in obraji sunt mai multi decat 0 divizie Hm! Sange-n lapte, oricum nu au voie in Zona, iar de problemele lumii fi doare-n cot. — Buna ziua, spun. M-ati chemat? Willy se uita la mine ca la un loc ni si pustiu, da la o parte masina de scris, pune in fai o mapa voluminoas incepe s-o rasfoiasca — Redrick Schuhart? — in persoana, raspund, si imi vine s& pufnese in ras, Un rs nervos — De cat timp lucrezi la Institut? — De doi ani, merg pe-al treilea. — Componenta familiei? — Sunt singur, Orfan Se intoarce spre sergenfelul sau si-i ordona sever: — Sergent Lummer, mergi la arhiva \du-mi dosarul cu numarul 150. Willy inchide mapa si ma intreaba sumbru. — Te-ai apucat din nou de "cele vechi"? — Care "cele vechi? Ss reclamatii si singur care, iar am pri "Asa va sa zica", gandese. — Dar de unde le-: fi primit? Incruntandu-se, se ridic& si scutura nervos pipa in scrumiera. — Nu te priveste, Te sfatuiese in numele unei vechi prietenii; renunfa la afacerea asta pentru totdeauna sau zbori Si definitiv, Ma- nfelegi? Daca te prind si a doua oara, nu imediat din Institut mai scapi doar cu ase luni. — infeleg, ii spun, Asta injeleg MA priveste din nou cu ochi inexpresivi, puftind din luleaua goala si frunzarind dosarul. Asta insemna ca ser- gentul Lummer se intorsese cu. dosarul numarul 150. — Multumese, Schuhart, spuse cApitanul Willy Hertzog, poreclit si Mistretul, Asta-i tot ce-am vrut si limu- resc. Esti liber Asa ci am plecat spre vestiar, mi-am tras salopeta pe mine, mi-am aprins 0 si zvonul asta? Daca-i din Institut, atunci tigar, gandind: "De unde s-o totul nu-i decat o minciun’. Aici nimeni nu poate sti ceva despre mine. Iar daca e de la polit afard , ce-ar mai putea sti de vechile mele afaceri? M-o fi turnat Sterviatnik, 0 canalie, care nu merita decat si fie inecat. Numai ci acum i Sterviatnik nu stie nimic despre mine" M-am gandit ce m-am ndit, dar n-am descoperit nimic si m-am hotirat s-o las balta. Ultima oara am fost in Zona acum trei luni, noaptea, si aproape toata marfa "a facut aripi, Nu m-au prins asupra faptului, iar acum numai dracu’ poate s ‘ma mai ia! Dar, tocmai cand coboram scarile mi-a traznit o idee. M-am intors in vestiar, m-am agezat pe-o banca si am inceput din nou si fumez, Reiesea ci astizi nu mai aveam voie si ma duc in Zona. Nici maine si nici poimaine. Deci, eram din nou luat in colimator de curcanii aia raiogi, Nu m-au uitat, iar dacd m-au uitat, cineva a avut grija sa le reaminteascd. Oricum nu mai are im- portanfa cine a fiicut-o, Nici un stalker nu s-ar apropia de Zona, nici macar pe departe, cand stie od e urmarit, doar daca Deocamdat nu cumva a_innebunit. aveam nevoie de cel mai intunecat coltigor unde si ma pot ascunde. Auzi la ei: Zona! Pai, n-am mai fost acolo cu legitimatia de nu stiu cate luni, Ce v-0 fi cagunat pe un biet laborant cinstit?” M-am gandit la toate astea si parca m-am_ simfit_mai ugurat ci astizi_nu trebuia sa m& duc in Zon’. Am si-ncere comunic toate astea lui Kirill, cat mai delicat, I-am spus-o insa direct: —Nu mai merg Zona. Aveti ceva dispoz Bineinjeles c& la-nceput se holbeazA la mine. Apoi, parc& incepe sa-nteleaga Ma ia de cot si ma conduce pana la el in cabinet, ma asaz pe scaunul lui, iar el se cocoata alituri, pe pervazul ferestrei Tacem si fumim. Apoi, ma intreaba cu grija: — S-a intmplat ceva, Red? Ce pot si-i spun? — Nu, nu s-a intémplat nimic. Ieri, ce chestie, am pierdut la pocker douazeci de monede. Joacé tare Nunan asta — Stai. Ce-fi veni? Te-ai razgandit? — Nu am voie, ii raspund printre dinji, Nu am voie, ma-nfelegi? Chiar acum m-a chemat la el Hertzog. Se intristeaza si ochii ii lacrimeaza din nou ca unui pudel bolnav, Tuseste spasmodic, aprinde o alta tigara de la chistocul vechi si spune incet: -mi povestesti, Red. N-am scot 0 vorba — Las-o balta. Nu despre tine e vorba — Deocamdaté nu i-am spus nimic am fficut rost, lui Tender. De permis i dar ce-i mai important, dacd merge sau nu merge, nu [-am intrebat. Tac si fiumez. Hm! S& razi si s& plangi, nu mai poate omu' s& infeleaga nimic. Ce ti-a spus Hertzog? — A, nimic deosebit. M-a turnat careva, asta-i tot. Se uit la mine cam ciudat, sare de pe pervaz si ncepe un du-te-vino in propriul cabinet. El aleargi, eu stau, scot fum si-mi tin gura ferecata. imi pare riu de el si totodata mi-e necaz cat de tampit s-au potrivit lucrurile. Cum s-ar spune, a vindecat omul de melancolie. Dar cine-i vinovat? Desigur, eu. Dar deodata inceteazi si mai alerge, se opreste chiar angi mine si, uitandu-se undeva intro parte, mi intreabai stingherit: — Asculta, Red. $i cam eat ar putea s& coste un biberon plin? La inceput nu I-am inteles. intai m- am gandit cA sia propus si-l cumpere cine stie de unde, numai cd de unde si-l iei, Nu exista decat unul, iar pentru asta iba el, t international, si ined unul nu-i ajungeau banii: de unde s un special tus? Pe urma insé m-a fulgerat o idee: da’ ce crede el, margavul, ci din cauza verzisorilor amin toat afacerea? Ah, pore de caine, drept cine ma iei? Am deschis gura si-i amintesc de tofi dumnezeii familiei, dar mi-am_mugcat limba si m-am abginut. Pentru cA, intr- adevar, drept cine ma lua? Drept un stalker? Stalker si sunt, adic& unul care are nevoie de cat mai mul verzigori si care toati viata se térguieste numai pentru ei, Cum s-ar zice, ieri am pus momeala si astizi arune undita, adicd marese pretul imi amorfise deja limba numai la gandul Asta si, colac peste pupiza, se mai si uita drept la mine, fra si clipeascd Dar am vazut in ochii lui doar infelegere, nedeslusind inca dispretul Aga c& am inceput s& explic linistit — La dus. garaj om a deocamdat’ nimeni, niciodata, cu permisul, Acolo nu exist& ined un traseu marcat, asta o stii situ. Deci cdnd 0 4 ne intoarcem, Tender al tu va incepe si se fileascA cum ne-am repezit direct spre ‘garaj, cum am luat tot ce ne trebuia, si cum ne-am si intors imediat, de parca am fi mers pana la vreun depozit oarecare. Fiecdruia 0 si-i fie atunci clar ce stiam inainte de plecare si de ce ne duceam acolo. $i care dintre noi trei a turnat Fara comentarii. Acum intelegi de ce-mi miroase ceva? imi termin discursul, ne uitim unul Ja altul drept in ochi si tacem. Apoi, pe neasteptate, pocneste din palme si, frecdndu-le cu insufletire, imi spune: — Ei, ce si-i faci, dacd nu se poate, nu se poate. Eu te-nteleg, Red, si nu pot si te condamn. Merg si singur. Cred cA ma descure. N-ar fi prima data Asterne harta pe pervaz, se propteste n maini si se apleacd deasupra ei; parca i se aduna in ochi toata darzenia il aud mormaind: — O suta douazeci de metri ... chiar © suta douazeci si doi ... Si ce mai este acolo in garaj ... Nu, nu-l iau pe Tender Ce zici Red, crezi ca, intr-adevar, mu merita Jl iau pe Tender? Totusi, are doi copi — Nu te vor lasa si mergi singur. — Ba mi vor lasa, mormiie el. Nu- mi plac insé autocamioanele alea, Dupi treisprezece ani de la deschiderea cerului tot mai stau acolo si sunt ca noi. La douazeci de pasi — cisterne ruginite si giurite ca niste site, iar Langa ele autocamioane nou-noute, ca pe banda de montaj. Ah! Ce ti-e si cu Zona asta! isi ridick fruntea si se uit pe fereastra. Ma uit si eu. Dincolo de geamul gros si plumburiu de la fereastra noastra. se observa, la 0. aruncaturé. de bat, Zona-maicut’ va- zuti ca-n palma de la etajul noua Privind-o, pare a fi pamant ca orice pamant, Soarele risare deasupra ei ca-n orice alti parte a Pémantului si parca nimic nu s-a schimbat in tofi acesti treisprezece ani, Tata, Dumnezeu si-l ierte, s-ar fi uitat si n-ar fi observat nimic deosebit, poate doar ar fi intrebat: "Da’ fabrica aia de ce nu fumegi, e grev: sau ce?" Conuri din roca galben’, caupere stralucind in soare, sine, iar pe sine 0 locomotiva mica cu platforma. Ce mai, peisaj industrial in toata regula! Numai ‘camenii lipsesc. Nici vii, nici morfi, Uite c& se vede si garaju': un mat lung si cenusiu, cu poarta desficuti, iar pe o platforma de asfalt stau autocamioanele. Nu sa intémplat nimic cu ele de treisprezece ani. insi, Doamne fereste, s& te strecori intre dou masini, mai bine le ocolesti .. Acolo eo crapatura in asfalt, doar dac& intre timp n-au mai crescut niscaiva maracini, O suta douazeci si doi de metri? De unde i-o fi numarat? A, probabil c&-i socoteste de la ultimul marcaj. Corect De acolo nu poate si fie mai mult. Mda, totusi au progresat "ochelaristii" astia! ‘Au agatat deja marcaje pana la dealul de acolo, si ined ce marcaje! Uite si san tuletul unde s-a “ingropat" Slizniak, la numai doi metri de drumut lor. $i doar ii spusese Ciolinosu': "Tine-te, tampitule, cit mai departe de sant, altfel nu mai rimane nimic pentru inmormantare’. $i, 10 ca si cum ar fi stiut cA aga o sa se intample, chiar nimic n-a mai ramas. Uite — asa e cu Zona asta: te-ai intors cu ceva de acolo — minune, te-ai intors viu — succes; te-ai ales cu un glont de patrula — noroc; iar restu’ — asa-i viata M& uit la Kirill si observ c& ma priveste cam piezis. I se schimbase atit de mult expresia fefei, incat, in acel "Ce ma La moment, m-am razgandit Ia mai da-i draculuit intereseaza? mi faci?" Putea si nu-mi spun nimic, dar tot imi zice: Laborant Schuhart, fins subliniez ci am fost informat, in mod oficial, din surse autorizate, despre posi- bilitatea de a aduce 0 contributie insemnata la dezvoltarea stiinfei in urma cercetirii garajului. Exist& chiar si o propunere in acest sens. Premiu garantat. — Da’ de unde au mai aparut si sursele astea oficiale? intreb si afigez. un zambet de om cretin. — Sunt surse confidentiale, Dar i pot siti spun, (Deodata, inceteazi si mai zmbeasca si se incrunta.) $4 zicem de la doctorul Douglas — Aha, de la doctorul Douglas. Care Douglas? — Sam Douglas, spune sec. A disparut anul trecut Am simfit ci m& trec niste furnicaturi pe piele. Fir-ai tu si fii! Cine pomeneste de asemenea lucruri inainte de plecarea in Zona? Poti si tai lemne pe capul "ochelaristilor” astora — nimi¢ nu misc acolo. Am infipt mucul de tigara in scrumierd si-am zis: — Bine, lasi, Unde-i Tender al tau? Trebuie sa-l mai asteptim mult? intr-un cuvant, n-am lungit vorba pe tema asta. Kirill a sunat la PPC sia obfinut "galosu'-zburdtor", iar eu am luat harta si m-am uitat ce-au mazgalit fia pe-acolo. Foarte bine desenat, ca la carte. Totul vazut de sus si mult marit prin fotografiere. Se zareau chiar si taieturile de pe anvelopele aruncate langi poarta garajului. Harta asta ar putea fi pentru noi fratele stalkerului si, totusi, naibas-o ia; noaptea cand nu-fi vezi nici propriile maini nu e bund de nimic. isi face aparitia, rogu la fata si gifiind, Tender. Fata ii era bolnava si fugise pana la doctor. Se scuz& pentru in- tarziere, numai ci si noi i-am facut un cadou: va merge in Zona. La inceput uitase chiar s mai gafaie, sracu’, "Cum adicé in Zona? intreaba. De ce eu?" Totusi, auzind de premiul dublu si de faptul c& Redrick Schuhart merge si el, igi revine gi incepe sa respire din nou, Kirill a sters-o dupa legitimatii, pe care le-am Am coborat in "budoar” aritat apoi sergentului care ne-a dat costumele speciale. Eh, Asta-i intr-adev r un lucru folositor. Daca l-ai fi vopsit din rosu in orice alti culoare mai convenabila, orice stalker te-ar_ fi ‘gamisit" cu cinci sute de monede pentru un asemenea costum, fara macar sa A ma clipeascd, M-am jurat de mult “invartesc" cumva $i si sterpelese unul La prima vedere, nimic deosebit; un — casei de De costum subaevatic, par scafandru, cu un geam mare in fat fapt, nu chiar subacvatic, mai degraba ca al pilotilor de pe avioanele cu reactie, sau si mai bine, ca al cosmonautilor. Usor, comod, nu te strange nicdieri, iar la arsita nici macar nu transpiri. Cu un asifel de costum poti si stai si-n foe, si-n gaze, nimic nu se strecoara. Se spune ci nici glonful nu-I patrunde. Bineinfeles ca si focul, si chiar vreo iperita, si glonful sunt pamantesti, omenesti. in Zon’, nu exist nimic din toate astea si deci mu trebuia s& te temi de ele. in general, ce si mai vorbim, pofi si mori cu. costum special cu tot, fir nici o greutate. E- adevarat c& fara costum ar fi murit poate si mai multi. De exemplu, costumul Asta te salveaza suta la suta in "puful arzator" sau in cazul unui scuipat de "varza dracului" ... in sfarsit. Ne-am imbracat costumele speciale, iar cu am mutat piulifele dintr-un siculet in buzunarul de la pantaloni. Apoi am traversat curtea Institutului si ne-am in- dreptat spre iesirea in Zona. Asa e obiceiul aici, s& se vada totul: adic, uite cum se duc eroii stiintei si-si dea viata pe altar in numele omenirii, stiintei gi al Sfaintului Duh, amin! $i asezat la toate geamurile pana la etajul intr-adevar, s-au cincisprezece; mai lipsea o orchestra si batiste fluturande. — Mireste pasul, ii spun lui Tender. Suge-i_burta, slabinogule. Omenirea recunoscatoare nu te va uita. A privit spre mine si observ c& nu-i arde de gluma. Are dreptate, Ce glume sunt astea? Dar cand mergi in Zon’, stii una din doua: ori plangi, ori glumest iar eu de cdnd sunt n-am plins, Ma uit la Kirill. Se stapanea bine, numai buzele i se migcau, de parca s-ar fi rugat. — Te rogi? il intreb. Roagi-te, roagi-te. Cu cit esti mai departe in Zona, cu atat o si fii mai aproape de cer. — Ce? intreaba el — Roagi-te, tip. Stalkerii ajung in rai fGrd s& stea la rand. Surdse deodata si ma batu cu palma pe spate: adica, nu te teme, cu mine nu te prapadesti, si daca te prapadesti, atunci ‘murim o singura data, vezi bine. Pe legea ‘mea, hazliu baiat. Dam legitimatiile ultimului sergent, dar, in mod exceptional, de data asta, in locul lui e un locotenent pe care-I cunose (tatal lui vinde grilaje pentru: morminte in Recksopol); "galosu'-zburator" ¢ deja aici, baiefii din PPC avand grij& s&-1 puna la intrare, Tofi sunt aici: si salvarea, si pompierii, si salvatorii neinfticati — 0 gramada de pierde-vara nostri imbuibagi si elicopterul lor, S& nu-i vad in fata ochilor. Ne urcim in "galos". Kirill se asazi a conducere si imi spune: — Hai, Red, comanda! si ma Deschid fermoarul, far gribesc, si scot de la piept bidonasul. Trag un gat zdravan, ingurubez capacul si-mi strecor inapoi la piept bidonasul Nu pot altfel. De fiecare data cind merg Se iti in Zon’, fara asta mu pot. amandoi la mine gi asteapta — Asa, Vous nu va dau, Mergem pentru prima data impreuna si nu stiu ce alcoolul. Vom efect are asupra voast avea urmitoarea reguli: tot ce spun trebuie indeplinit’ imediat si fara comentarii. Cum incepe vreunu’ si pun intrebari sau zaboveste, il ating pe unde s-o nimeri, iar scuzele mi le cer de pe- Uite, de domnule Tender si stai in maini si acum. exemplu, iti ordon mergi, iar dumneata, domnule Tender, va trebui, in acel moment, sé-ti ridici fundul tau gras i sa indeplinesti tot ce ti se cere, Nu executi, nu-ti mai vezi fata bolnava. E clar? Numai ci 0 si am eu grija s-o vezi din nou. — Principalul e s& nu uiti sa Red, Tender, in timp ce e tot rosu, deja comanzi, rostesteprintre dinfi transpirat, si buzele-i freamata. Merg chiar sien incepator. Am mai fost de doua ori — De doua ori astea ale matale si le iar de ascunzi in buzunar, ii spun, comandat nam sé uit, fii pe pace Apropo, stii s8 conduci "galogu"? — Stie, spuse Kirill, Conduce bine — Dacé-i bine, bine s& fie. Atunci, cu Dumnezeu si gata de lupta. Usor inainte, dupa marcaje, inalyimea trei metri, La marcajul 27 ne oprim, Kirill a ridicat "galosu" la trei metri sia pornit incet inainte, iar eu am intors capul pe furig si am suflat usor peste umarul sting. Ma uit neinfricatii salvatori s-au ureat in elicopterul lor, pompierii s-au sculat in picioare in semn de respect, locotenentul de la intrare ne-a salutat, iar deasupra tuturor 0 pancarda uriaga si-a afigat urarea deja decolorata "Bine ati venit, domnilor vizitatori!" Tender era cat p-aci sé faci cu mana, dar m-am uitat la el in aga fel incat ideea asta i-a zburat din cap cat ai clipi, Las’ citi art eu ramas bun. in dreapta noastra rimane Institutul, in stinga — cartierul Ciumat, iar noi mergem din marcaj in marcaj, drept pe mijlocul strazii, Eh, demult nu mai calcase nimeni pe strada asta. Asfaltul a crapat tot, iarba a rasirit din crapaturi, numai ca asta era inci iarba noastra omeneascé, Pe trotuarul din partea stangi, crescusera deja spini negri, iar pe se _vedea spini clar cum si-a astia insemnat Zona limitele: maracinii negri de linga bordurd parca au fost taiati cu coasa. intr-adevar, vizitatoi i astia au fost cu tofii niste baieti cumsecade. Nici chiar "puful arzitor" nu iese din Zona, desi s-ar parea cA vantul il poate plimba in toate partile. Casele din cartierul Ciumat sunt cojite, moarte, desi geamurile de la ferestre sunt aproape peste tot intregi, atata doar c& sunt murdare si de- ceea parc sunt oarbe, iar noaptea, cand te strecori pe alituri, se vede foarte bine cum inauntru luceste ceva de pared ar arde spirt, cu limbi din acelea albastrui Este "piftia vrajitorului" ce rasuflé din pivniti. in general, oricum lai privi, cartierul ¢ ca orice cartier, casa ca orice casi, care bineinteles necesit’ niste mici reparafii, in general nimic deosebit, doar ‘A nu se vid oamenii. Uite, de exemplu, in aceasti casi de aramid’ a trait profesorul nostru de literatura, poreclit Virguld, Era un pisilog si-un ghinionist, a doua nevasti il parisise inainte de Vizita propriu-zisi, iar fata lui a avut cataracti la ochi si, dup céte-mi amintesc, 0 tachinam pini-i dideau lacrimile. Cand a inceput panica, a fugit din cartierul asta, impreuna cu ceilalti, doar cu ce avea pe el, Au alergat intr-un suflet pana la pod — cu totul sase kilometri, Pe urm a fost mult timp bolnay de ciuma. I s-a cojit pielea si au cazut unghiile. Aproape toti din cartierul asta sau Imbolnavit si de aceea cartierul in celelalte trei de aceea cartierele se numesc Primul Orb, Al doilea Orb numai asa, de parca aveau orbul gainilor se numeste Ciumat, cartiere oamenii au orbit. Tocmai N-au orbit de tot, ci Printre altele, se spune c& ar fi orbit nu datorit& vreunei explozii oarecare, cu toate c& o explozie tot a fost, ci datorita unei bubuituri foarte puternice. A inceput s& tune atat de tare, ineat au orbit pe loc. Doctorii au spus c& aga ceva nu posibi incercati si vi aduceti bine aminte". O tineau ins& una si buna c& au orbit din cauza unui tunet puternic. $i culmea! Nimeni, in afara de ei, n-a auzit tunetul. Da ... Parcd mu s-ar fi: intamplat nimic aici. Uite cum sta, intreg, chiogcul la de sticla, Sau cAruciorul de copil din poarti — are chiar lenjerie in el, care parca ar fi si-acum curata. Antenele ins si-au cam dat "arama pe fata" — pe ele a crescut un fel de par sub forma de claie, latos. "Ochelaristii" nostri au prins de mutt antene: sunt foarte pica pe interesati, dupa cum v-ati dat seama, si cerceteze ce e cu claia aceea — nu mai gisesti nictieri asa ceva, decat in cartierul Ciumat si numai pe antene, iar principalul e tocmai aici, de fapt alaturi, chiar sub geamuri, Anul trecut le-a venit 0 idee: au coborét cu elicopterul 0 ancora fixata de un cablu de ofel, ca sa agate una dintre clai, Tocmai trigeau, cand, pe ce sa neasteptate ... fy35! Ne uit&m, vezi? Pe antene fum, pe ancora fum, si chiar cablul incepuse si fumege, dar nu fumega pur si simplu, ci cu un suierat rautcios, veninos, asemanitor sarpelui cu clopotei. Pilotul a inteles ce se intampla, a aruncat cablul si a sters-o imediat, lati si cablul acela, atarnat, ajungand pana aproape de pamént, pe care a crescut deja o claie mica Si uite aga, usurel, incetinel, am plutit pana la capatul strazii, aproape de cotitura, Kirill se uit la mine: cotim? Ti fac cet. intoarce semn cu mana: cit mai ‘galosu" nostru si plecim cu viteza minima deasupra ultimelor marturii ale pamantului omenesc, Trotuarul se apropie, suntem la cativa pasi de el si, iat, umbra "galosului" cade deja pe spini ... Gata, Zona. Simt un fior, De fiecare data ma trece acelasi fior si nici pana azi nu stiu ce este: sau Zona ma intampina astfel, sau nervii stalkerului o iau razna, $i tot de fiecare data imi spun: la intoarcere, voi intreba daci si celorlalti li se intampla acelasi lucru, dar intotdeauna it. S-o lasdim balta, Ne taram ineetigor deasupra fostelor gradini, motorul de sub picioare toarce rotund, linistit. Ce-i past lui cine-i deranjeaz8? $i deodata Tender al meu nu mai rezista. N-ajungem bine la primul —marcaj, ci se-apucd A trincdneascd. Asa cum se-ntémpli mai intotdeauna. incepitorii au obiceiul trncdneascé in Zona: le clantane dinti inima se intrece pe sine, isi pierd minfile, le e rusine si nu se pot stapani. Dupa mine, este ca si cum ai avea un guturai, care nu depinde de om. iti curge intruna nasul si nu se mai opreste. $i despre cate nu trancdnesc! Ba sunt incantati de peisaj, ba se refera in general la cu totul alta problema, Asa si cu Tender acum. Flecreste despre noul sau costum si nu se mai poate opri: cat a dat pe el, ce land na, cum i-a schimbat croitorul nasturii — Mai taci, i spun. Se uiti la mine trist, plescaie si nou: cit mitase a folosit pentru captuseala Sub noi aparuse deja terenul argilos, unde fusese céndva groapa de gunoi a orasului. Simt cd pe aici sufla vantuletul Numai ci pani acum nu fusese nici un vantulef, dar s-a porit dintr-o data chiar acum $i dricusorii de praf au inceput si alerge deja. Parca aud ceva — Taci sau te omor, ii spun lui Tender. Nu, mu mai poate sa se opreasca. Acum ne povesteste despre intaritura costumului facuta din par de cal, Ei, atunci, seuza-ma, — Stai, i spun lui Kirill A franat imediat. Are reactii bune. Bravo! L-am luat pe Tender de umar, lam intors spre mine si, luandu-mi avant, i-am trasnit 0 palma. S-a lovit, acu’, cu nasul in geam, a inchis ochii sia tacut. $i cum a amutit am si auzit: trr Kirill se uita la mine cu tr tr clestati. i fac semn cu mana — stai, pentru Dumnezeu, stai, mu te mai mica, Doar gi el a auzit trosnetele alea, ins, ca tofi incepitorii, a vrut si actioneze, asa dintr-o data, si fac orice. — Mers inapoi? sopteste. Am dat din cap cu invergunare si i- am bagat pumnul in fata cAstii, doar o tacea, $i deodata am uitat de toate. Pe deasupra grimezii de gunoi vechi, peste lele sparte si diferite boarfe, a aparut un fel de vibrare, de tremur, ca si aerul fierbinte de dupi-amiazd deasupra acoperisurilor de tabla. A trecut peste o movilifé si a mers, a mers, tiindu-ne calea si s-a oprit aproape de marcaj. A stat deasupra drumului cam © jumatate de secunda — sau poate numai atat mi s- a parut — si s-a tart mai departe peste cmp, dincolo de tufe, de gardul putrezit, pana acolo, deasupra cimitirului de masini vechi Ta te uitd si la "ochelaristii" —astia! Unde s-au gandit si marcheze drumul, intr-o vagiuna! Dar nici cu mine nu mi-e rusine. Unde mi-au fost ochii cand admiram harta lor? — Hai, usor inainte, ii spun lui Kiril — Dar ce-a fost asta? — Pai de unde vrei s& stiu? A fost gi nu mai este, slava Domnului, Hai, inchide pliscu' ... te rog. Acum nu mai esti om, infelegi? Acum esti o masina, levierul meu m dat seama cA m-a Si imediat mi apucat si pe mine "guturaiul vorbirii" — Gata, spun. Nici o vorba in plus. Vantuletul parca se mai domolise gi nu se mai auzea. nimic infricosator, doar it, adormitor. motorul — torcea imprejur, soare, cildura, iar deasupra garajului ceata Totul pare normal, marcajele trec unele dupa altele, Tender tace, Kirill tace — incepaitorii se obignuiesc, Nu-i nimic, baieti, si-n Zona poti si respiri, dacd te pricepi ... Uite si marcajul 27 — 0 bara de fier si o sfera rosie cu numarul 17 pe ea, Kirill se uit la mine, eu dau afirma- tiv din cap si "galosu" nostru se opreste. Pa de-acum it aici a fost cum a fost, si vezi inte. Pentru noi, lucrul cel mai este calmul important cum desavarsit. N-avem unde s& ne grabim, nu e vant, vizibilitatea e buna, totul e ca- n palma... Uite si sanful unde s-a ‘ngropat" Slizniak — se vede ceva impestritat acolo, poate or fi boarfele lui. A fost un tip parsiv, lacom, prost, murdar, odihneasci-se in pace! Numai cei ca el pot avea aranjamente cu Sterviatnik. Acest Sterviatnik Barbridge te de la o posta oamenii ca Slizniak si ii foloseste in general, Zona nu intreaba: esti rau, esti bun, si tocmai de multumim Slizniak ca ai fost un prostinac; nimeni nu-ti mai stie numele adevarat, in schimb le-ai_aratat oamenilor destepti_ unde n-au voie si Asa. Cel eles, s& ajungem pand la asfalt. calce mai bine ar fi, bineit Asfaltul e neted, se vede clar totul si chiar o cripditura in el se cunoaste. in: nu-mi plac musuroaiele alea. Dac& mergi direct pe asfalt nimeresti chiar intre ele Stau, zimbind parca satisfacute, abia te asteapté. Nu, n-am si ma duc intre voi. A doua regula a stalkerului: si-n stnga, si-n dreapta, totul trebuie si fie curat pani la o suti de pasi. Dar uite ci se poate trece peste movilita din stanga E adevarat c& nu stiu ce este dincolo de ea. Pe hart nu e insemnat nimic, dar cine mai crede in harti? — Asculta, Red, imi sopteste Kirill. Hai sa sarim, ce zici? Douazeci de metri in sus, coboram imediat si am si ajuns lang garaj, nu’ — Taci, mai prostule, ii spun, Nu ma deranja gi taci. Auzi la el: in sus, Dar dacd acolo, la doudzeci de metri, te pocneste? Nici micar oasele nu le mai culegi. Dacd pe-aici, pe fnfarului", nu se mai pune problema apare undeva, “chelia ti mai rman ceva oase, nici macar un Joc umed nu mai gisesti. Vezi tu, arde de neribdare: hai si sarim ... In general, ¢ clar cum o s4 ajungem pan la movili iar acolo ne vom opri si vom vedea. Am bagat mana in buzunar si am scos un pumn de piulite. I le-am ardtat lui Kirill sii-am spus: — il mai tii minte pe Tom Degetel? Ai invatat la scoal&? Acum totul va fi invers. Uiti-te! $i am aruncat prima piulit, N-am aruncat-o departe, ci cum s-a nimerit, La vreo zece metri, Piulifa s- a dus normal. Ai vazut? Ei? — Nu "ci", am intrebat dacd ai vazut. — Am vazut. — Acum, cu cea mai mica vitezi, duci "galosu" pana la piulita. Te opresti la doi pasi de ea. Ai infeles? — Am infeles. Cauti concentratorul 2 de gravitat 16 — Ce caut, aia trebuie. Stai si mai arunc una. Urmireste-o, vezi unde cade si si nu-ti dezlipesti privirea de pe ea Am inch 0 aruncat piulita Bineinjeles ci s-a dus tot normal si s-a optit lan; prima — Haide, spun. "Galogu' lumineaza si pare linistit: se vede c& a porneste. Fafa i se mai injeles. De fapt, tofi "ochelaristii" astia sunt la fel. Pentru ei important este si wiseascd denumirea, Pani cind nu -e mild s& te ui de concentratorul de gravitatie — totul reusesc, la ei, dar de izbutese cum exemplu, a pared devine mai clar si dintr-o da viata li se pare mai ugoara. Am trecut de prima piulita, de a doua, de a treia, Tender ofteazd, sta picior peste picior, igi schimba pozitia si cased de-i trosnesc faleile, parc-ar scanci Nui Astizi 0 st un caine, Lancezeste, séracu’ nimic, 0 sti foloseasca slabeasc& pe putin cinci kilograme, mai mult decat cu oricare diet& ... Am aruncat si a patra piulita. Parc nu prea s- a dus. Nu pot sa-mi explic ce sa intamplat, dar simfind c& ceva nu e in regula, imediat Iam prins de man& pe Kirill — Stai. Ni i un pas inainte Si, luand a cincea piulita, am aruncat-o mai sus si mai departe. Uite si “chelia tantarului", Piulita si-a luat zborul normal, in continuare parc s-a dus, de asemenea, normal, dar cand a ajuns la drumului jumatatea sia schimbat directia, de parca cineva ar fi smucit-o tr-0 parte, ins atét de tare, inca a intrat in lut si a disparut de sub ochii nostri. — Ai vizut? soptesc. — Numai in filme, spune, si se intinde asa de tare in fata de ziveai c& acum-acum © sé cada din "galos". Mai arunea una, ce zici? Sa razi gi s& plingi. Una, Dar oare iti ajunge aici numai una? Eh, stiinta! .. in sfarsit. Am aruncat ined opt piulite pana am incercuit “chelia". La drept-vorbind, ar fi ajuns si sapte, dar una am aruni special pentru el, exact in centru — lasd 1 s& se minuneze de concentratorul lui. Piulita a intrat in argila ca un trasnet, de parca n-ar fi cizut o simpla bucatica de fier, ci o greutate de aproape o suta de Kilograme. A cizut ca trasnita si a lasat numai o gaurd mic in lut. Kirill aproape ca chiuit de plicere — Hai, asi, spun, Ne-am jucat un pic, si gata, Aici s& te uifi, Am s& arune una de trecere gi s4 n-o scapi din ochi Ce s-o mai lungim. Am ocolit "chelia” si ne-am ridicat deasupra movilifei. Movilia asta... Neam mai vazut-o pana acum, Ca si vezi... Deci nne-am oprit deasupra movilitei, iar de aici pana la asfalt doar sa-ntinzi mana, vreo douazeci de metri, acolo, Locul era curat, se vedea fiecare fir de iarba, fiecare crapatura. Pai, ce-ar mai trebui? S& arune piulita si cu Dumnezeu inainte! Nu pot s-o arunc. Eu insumi nu infeleg ce se petrece cu mine, dar nu m-am hotirat s © arune — Ce ai? spuse Kirill, Ce m asteptim? — Ai ribdare, $i mai taci, pentru numele lui Dumnezeu! "Acum mi géndesc, am si arune piulifa, 0 s& pornim linistifi, totul os mearga ca pe roate, de n-o si freamite nici un fir de iarb, iar intr-o jumatate de minut vom ajunge la asfalt", Dar dintr-o dat m-au trecut toate sudorile, de-am imfit ci-mi transpira si ochii, si deja stiam cd n-am sa arune piulifa tocmai acolo. in stanga ... poftim, chiar si doua. chiar daca drumul este mai lung si vad un fel de pietricele nu prea placute, totusi m-am decis s@ arunc piulita intr- acolo, numai drept inainte nu, pentru Lita in nimic in lume, $i am azvarlit pi stanga. Kirill n-a spus nimic, a intors “galogu", s-a apropiat de piulifa si abia atunci s-a uitat la mine, Probabil c& nu aritam prea bine, pentru c& si-a intors repede privirea. Nu Drumul nimic, spun, ocolit ne duce mai repede. Am aruncat ultima piulita pe asfalt Mai departe treaba a mers mai simplu, Am g sit si crapatura mea, Era curata, draga de ea, nu crescuse nimic urdt pe-acolo si nici culoarea nu i se schimbase, Ma uit la ea si ma bucur, Ne- a condus pan& la poarta garajului_mai bine decat orice marcaj L-am ordonat tui Kirill si coboare pind la un metru si jumatate, m-am culeat pe burt si am inceput s& ma uit prin poarta deschisa, La inceput, fiind obignuit cu soarele, totul era negru si n-am vazut nimic, Apoi, ochii mi s-au deprins cu intunericul si am observat ca pani acum nu se schimbase nimic in garaj, Camionul de-acolo statea si acum neatins, ari nici o gaura, nici o pata micar, Pe platforma de ciment si de jur- imprejur totul ramasese ca la inceput — probabil c& in groapa s-a adunat prea pu- fie", iar aceasta nu a mai reusit sa se reverse. Nici macar o data. Cu toate acestea, un singur lucru nu mi-a plicut. Acolo unde sunt canistrele straluceste ceva ca argintul. Mai inainte nu era. in sfarsit, s4 straluceascd cum o straluci, doar n-am sa ma intorc acum din cauza asta. Doar nu straluceste cine stie ce, ci numai putintel, foarte slab si incetisor, ba chiar cu blandefe ... M-am ridicat si mam uitat in toate __partile. Autocamioanele de pe platforma par intr-adevar noi, ba mai mult decat atat: de cand am fost aici ultima data parca sunt si mai noi. in schimb, cisterna aceea a ruginit complet, sraca, si cred cA in curand 0 sa se dezmembreze complet. Ui fe si anvelopa trecuta si pe hart ce zace rasturnata in fata garajului Nu-mi place aceasta anvelop’. Ceva nu e-n regula cu umbra ei. Soarele ne bate in spate, iar umbra vine spre noi. Dar lasi, pana la ea mai avem, e inca departe. in general, totul e bine, se poate lucra. Numai cA ce straluceste acolo ca argintul, sau mi se pare? Acum ag fi fumat, m-as fi agezat in liniste si m-as fi gandit, De ce straluceste deasupra canistrelor, si mu alaturi? De ce anvelopa aruncé 0 asemenea umbra? Sterviatnik Barbridge ne-a povestit ceva nuit, dar despre umbre: ceva neobi nu periculos ... Cu umbrele astea se pot intampla multe, totusi, ce naiba straluceste acolo ca argintul? Parc ar fi de piianjen o fi impletit-o? Of, niciodata un plienjenis in padure. Ce fel nam vazut paianjeni sau gindaci in Zona. Si, colac peste pupazi, "biberonul” pasi de 1 iau atunci gi n-ag fi nostru se aflé chiar la doi canistre, Trebuia s avut nici o grija acum. Dar, fiind plin, era prea greu. De ridicat puteam si-l ridic, dar ca sil car cu spinarea, noaptea, in patru labe ... Cine n-a cArat vreodata un "biberon", las sa-ncerce: este ca si cum ai c&ra saisprezece kilograme de apa fri galefi. "Deci mergem, nu? Pai, sigur c& trebuie si mergem ... O duscd era bun acum" M-am intors spre Tender gi i-am zis — Acum am s& merg impreuna cu Kirill in garaj. RAmai pe loc, pe post de sofer, Nu te apropii de tabloul de comands fara ordinul meu, indiferent ce se intimpla. Chiar daca arde pamantul sub tine, Dac& te sperii si faci vreo boacina, te gisesc si pe lumea ailalta Clatina din cap cu un aer serios: nu ma sperii, adicd. Nasul ii seamana cu 0 prund, c& doar il pocnisem zdravan le de dati la Am lasat incet la pamant cablu avarie, m-am uitat inci o stralucirile din garaj, i-am fcut semmn lui Kirill si am inceput si cobor. Am ajuns pe asfalt si astept pana coboara si el pe alt cablu — Nu te grabi, ii spun, Nu ridica praful Stam pe asfalt, "galosu cablurile de sub picioare aluneca, Tender igi scoate cApatana peste balustrada, se uit& la noi, iar in ochi i se citeste se clatina, disperarea, Trebuia si mergem. ii spun lui Kirill — Sa mergi dupa mine, numai pe urmele pe care le las, cam la doi pasi in spate. MA privesti drept si nu casti gura in jur Si-am pornit. M-am oprit in pr ig St m-am uitat in jur. Totusi este mult mai usor s& Iucrezi ziua, Acum o saptimana S. eram culeat exact aici, pe acelasi p ntunerie ntr-o célimara. Din groapé, “piftia vrdjitorului" —scotea__limbi albastrui, ca flacdra spirtului, Ce pacat, cA nu lumineazi, ba chiar pare mai intuneric din cauza lor. Si-acum, ce si mai zic! Ochii s-au obignuit cu semiintu- nericul, totul este ca-n palma. Se vede praful chiar sin cele mai intunecoase colturi, $i, intr-adevar, firigoare de argint stralucese acolo si se intind de la canistre 14 foarte mult cu un spre tavan. Seam: paienjenis. Poate ca ar fi trebuit s&-I tin pe Kirill langa mine, S& astept pana se obignuiese ochii cu semiintunericul si sii atrag atengia asupra paienjenisului, ba chiar s& i-1 art cu degetul, si-1 bag cu nasu' acolo. Dar m-am deprins si lucrez singur, ochii mi s-auobigmuit repede si am uitat pur si simplu de Kirill Am pasit induntru si m-am dus direct spre canistre. M-am asezat pe vine Kanga "biberon", paienjenigul parca nu s- ar fi lipit de el. il prind de un capat si ii zic lui Kirill — Pune mana si nu-l sc&pa, c& e greu Cand am ridicat privirea, mi a oprit respiratia. Ag fi vrut s& strig: stai, opreste-te! — dar n-am putut si rostese nici un cuvant, Nici n-am avut timp. 19 Totul s-a petrecut prea repede. Kirill paseste peste "biberon’, se intoarce cu spatele spre canistre si intra in paienjenis cu toata spinarea. Inchid ochii, Totul moare in mine, nu mai aud nimic, in afaré de zgomotul ruperii paienjenigului, Parcd s-ar fi rupt un paienjenis obisnuit, cu un scartait slab, uscat, ins un pic mai tare, Stau pe vine, cu ochii inchisi, nu-mi simt nici mainile, nici picioarele, iar Kirill imi zice — Ce-i cu tine? il lum? — Il luam. Am ridicat biberonul si ne-am dus spre iesire intr-o parte, piezis. Of, ce greu e, prostu’! Chiar in doi daca-1 tragem si tot € greu. Am iesit la soare si ne-am oprit lang "galos". Tender si-a ntins labele spre noi — Hai! zice Kirill. Unu, doi — Nu, spun, Stai. Pune-I jos mai il punem. — intoarce-te cu spatele! Se intoarse fara s& spund un cuvant MA uit dar nu se vede nimic pe spinare. il rasucesc pe toate partile — nimic. Atunci ma-ntore si ma uit la canistre, in garaj. Nici acolo n-a mai ramas ic. — Asculta, ii zie lui Kirill, in timp dezlipese privirea de pe canistre. Ai vazut paienjenigul? ce nu-mi — Ce paienjenis? Unde? — Las, zic. Poate avem noroc. $i-n nea nu se stie daca inea mea gandesc: o s-avem" — Hai, i spun, i il ridicim in "galos" si-l punem in picioare, ca s& nu se rostogoleasci. Ma uit cum sti, dragdlagul de el, nou-nout, curajel. Cuprul sclipeste in soare, iar umplutura albastra dintre discurile de cupru se unduieste ca 0 ceata. Se vede acum c& nue un simplu "biberon", ci mai degraba un vas, un fel de borcan de 1 plin cu un sirop de culoare albastra. Lam admirat noi cat kam admirat, ne-am urcat, in "galos" si, fra s4 stim prea mult pe ganduri, am pornit, inapoi. Fericiti sunt savantii astia. in primul rand, lucreazi ziva, in al doilea rand, greu doar si intri in Zona, de-acolo te ‘ate "galogu". Are un cursograf care il duce pe acelasi drum pe unde a venit. Plutim inapoi si repetim toate cand in manevrele. Ne mai oprim, cand, mai stim putin, apoi trecem pe deasupra tuturor piulifelor. Daca vrei, poti si le si aduni si sa le pui in sac. injeles cA incepitorilor mei li s-a tidicat moralul. isi sucesc capetele in dreapta si-n stdnga, frica le-a disparut, le-a rimas doar curiozitatea si bucuria c& totul s-a terminat cu bine. S-au pornit si trincdneasca. Tender a inceput chiar s& gesticuleze, s& ameninte cd imediat cum vom ajunge afara va manca ceva si hop! inapoi in Zon ca si marcheze drumul pana la garaj. Kirill m-a luat de_ménecd si a inceput si-mi explice despre concentratorul de gravitatie, cu alte cuvinte, despre "chelia tantarului” Le-am taiat insa elanul; e adevarat nu dintr-o dat Le-am povestit linistt citi prosti au fost care au murit la 20 intoarcere, "Taceti, le spun, Mai bine uitati-va in toate parle, altfel o s-o pa ca Lindon Bondocu' Nici Spusele mele au avut efect. macar nu m-au mai intrebat ce s-a intimplat cu Lindon Bondocu'. Plutim in liniste, iar eu ma gindese Ja un singur lucru; cum voi incepe si desurubez cpacelul. imi imaginez deja cum voi trage prima dusca, desi in fata ochilor imi straluceste din cand in cand un paienjenis. Pe scurt, am iesit din Zona si ne-am bigat cu "galos” cu tot in "paduchelnita’ sau, cum se spune stiinfific, in hangarul sanitar. Ne-au spilat in trei ape fierbinti si trei lesii, ne-au radiat cu o porcdrie mu stiu de care si ne-au tAvalit in tot felul de prafuri. Apoi iar ne-au lat si ne-au us cat, dupa care ne-au zis: Hai, Dafi-i Sunteti liberi _ baieti! drumul. Tender si Kirill cara "biberonul”, Tot poporul s-a bulucit sa vada, de n-ai loc sa mai iesi. $i ce curios! Toata lumea se uit&, scoate strigite de salut, de admiratie, dar nu s-a gasit nici un curajos care sii ajute pe oamenii astia obositi Dar la mine nu se uiti nimeni, De altfel, acum nu ma mai intereseaza nimic. Mi-am scos costumul special, lam aruncat direct pe jos (las’ i ridicd ei) si am plecat la dus, M-am inchis in cabin Am scos bidonagul, am desurubat capacelul, si m-am prins de el cao lipitoare, Stau pe bancuja si simt in genunchi un gol, in cap e gol, in suflet e gol si inghit taria ca pe apa. Triiesc. M-a lasat Zona, M-a lsat scorpia, Otrava Traiesc. Incepatorii nu pot s& inteleaga asta, $i imi curg lacrimile pe obraji, 0 fi Am de la tarie sau de la altceva, nu st supt tot ce era in bidonas. Sunt ud, bidonagul e uscat. Bineinteles c& doar 0 singur& inghitituré nu mi-a ajuns. Dar asta se rezolva. Acum totul se poate rezolva, Traiesc, Am aprins o tigard gi stau, Simt c& mi revin. Mi-am \cep s adus aminte de premiu. La noi in Institut asta se rezolva prompt: poti si merg chiar acum si sa iei plicu’, ba mai mult decat atat, poate mi-1 aduc ei chiar aici, sub dus. sama Am_ inceput dezbrac. Mi-am scos ceasul de la mana si cdnd m-am uitat ce credefi c-am vazut, domnii_ mei? Statusem in Zona peste cinci ore. Cinci ore! M-am infiorat. Da, domnii mei, in Zona nu exist’ timp. inci ore ... $i totusi, dacd ne gandim, ce-nseamna cinci ore pentru un stalker? E_ caraghios sprezece ore nu vreti? Doar doua zile si sa tot razi, Dar dou’- doua nopti, va place? intr-o noapte am ‘mai avut timp s& m&-ntore si am stat 0 zi intreaga in Zona, cu nasu-n pamant. Deja nici nu te mai rogi lui Dumnezeu si parca incepi si aiurezi, de nu m: stil esti viu sau mort ... iar a doua noapte, dupa ce fi-ai terminat treaba, te apropii cu marfa de frontier’, Dincolo de ea te asteaptii patrulele inarmate cu mitraliere =, care te urise — "broastele raioase” din adancul fiintei lor si mu le face deloc placere si te aresteze, De altfel, le ¢ frica de tine ca de moarte pentru cA esti con- taminat, Vor si te omoare si au toate atuurile in mand (du-te dupa aia si spune-le c& te-au omorit ilegal!). lar asta 21 inseamna din nou cu mutra-n pamént si rugiciuni de la rasirit pan la apus Marfa sti alaturi nici nu stii: zace pur si simplu sau te omoara incetul cu incetul. Cam asa a fost si cu Isaac Ciolanosu’, care s-a ratacit intr-o noapte, iar o data cu rasdritul a vazut cd sta intre doua rape, de nu mai putea si meargi nici la stanga, nici la dreapta. Doua ore au tras in el, dar nu [-au nimerit. Dowd ore s-a preficut ci € mort, pana cand, slava Domnului Lau crezut si, in sfarsit, au plecat. L-am vazut dupa aceea si mai sf nu-l recunose, Parc nu mai era om Mi-am ters lacrimile si-am dat drumu' la apa, M-am splat indelung, cu apa fierbinte, cu apa rece si iar cu fierbinte, pana ce am terminat bucata de sépun, si, m-am plictisit. Opresc dugul si deodata aud niste batai in usd. Kirill tipa vesel — Hei, mai stalker. esi de-acolo! Miroase a verzigorit Verzigori .. Asta-i bine. Deschid usa sil vad pe Kirill numai in chilofi, vesel, fara pic de melancolie. imi intinde plicu’ dela — Tine, omenirea recunoscatoare. — Ma doare-n cot de omenirea ta Cate aici? — in mod exceptional si pentru o comportare erica, in conditii periculoase — doua salarii Da. Aga se mai poate trai, Daca cei din Institut mi-ar fi dat cate doua salarii pentru fiecare "biberon", de mult Las fi trimis undeva pe Ernest. — Ei, cum e? Esti multumit? ma treba. Ki ill, cu gura pana la urechi, radiind de bucurie — Oarecum, Dar tu? Nu spune nimic. Ma ia pe dupa gat si. ma imbratiseaz, tragdndu-ma spre pieptul lui transpirat. MA strange puter- nic, apoi ma indeparteaz& si se ascunde in cabina de alaturi — Heil! strig la el. Ce face Tender al tau? Zace-n pat? — Da’ de unde! inconjurat corespondentii si dacd Lai Pe Tender [au vedea cati importanta isi da... Le ex- plicd asa de competent! — Cum zici cd le explica? — Competent. — Bine, sir. Alta data am iau gi dicfionaru' cu mine, sir. Dar parc& ma curenteaz ceva. — Stai putin, Kirill, ia vino-ncoa’ — P&i, sunt deja gol — Lasa, nu-i nimic, doar nu-s baba! Kirill iese, il iau de umeri si-l intore cu spatele la mine, Nu, mi s-a parut Spinarea e curata, Se vad numai darele de transpiratie uscata fi dau un gut, intru in cabina mea si ma incui, Nervii, naiba si-i ia. Acolo mi s-a part, aici mi se pare La dracu’ cu tot! Da’ las’ c& azi ma- mbit crit. Ce I-ag mai jupui pe Richard! $4 vezi cum joaca, puslamaua. Nu-l bati cu nici o carte. Am incercat si s& trigez, sisi descant cartile pe sub masa, si altele. — Kirill! strig. Vii azi la "Borj"? — Nu la "Borj", ci la "Bors". De cite ori si-ti repet? — Ia mai lasi-ma! Serie "Borj"? Ce 2a mai vrei? Nu te mai amesteca la noi cu ordinile tale. Deci, vii sau nu? "Ah, ce ay mai jupui pe Richard” — Oh, Red! Nu stiu. Sufletul tau plu nici nu poate si injeleaga ce chestie am adus noi de-acolo. — Da’ tu intelegi? — Nu. Asta-i adevarul. Dar acum e clar la ce au folosit "biberoanele” astea Daca una dintre ideile mele se potriveste "Lui Redrick Schuhart, stalker de onoare, cu scriu un articol si fi-l dedic: multumire si respect" — Si-atunci ma bagi la zdup pentru vreo doi ani — in intri schimb, in stiinga. Chestiei aceleia 0 sa-i zie "borcanul Schuhart”. Ce zici, suna bine? Cat timp am tranc&nit,m-am imbracat, am bigat bidonasul gol in buzunar si am plecat, numérand verzisorii imai cu bine, suflet complicat Nu raspunde. Apa curge cu zgomot mare. M& uit pe coridor gi-l ziresc pe domnul Tender in persoana, rosu si ‘umflat ca un curcan. in jurul lui e multi lume: colegii si corespondentii de presi Vad chiar si-o pereche de soferi, naiba stie cum sor fi riticit pe-acolo (pesemne ci abia au méneat, pentru c& se de in dinti) bolboroseste intruna scobese zor Tender "Tehnica aceasta pe care o avem la dispozitie di garantia succesului si securitatii in proportie de aproape suti la suta .." Tocmai acum ma observa si imediat paleste. Zambeste totusi si-mi face semn cu mana "Ei, ma gandesc, cred c-ar trebui sé-mi iau talpasita". N-am mai avut timp, Se aud deja tropaituri in spatele meu. Domnule Schuhart! Domnule Schuhart! Doua cuvinte despre garaj! — N-am ce comenta, le rispund si incep sa fug Pe dracu', parc& poji scapa de ei: unu' cu un microfon din dreapta, celalalt cu aparatul de fotografiat din stinga. — Afi vazut ceva neobisnuit in garaj? Numai dou cuvinte! — N-am ce comenta, le spun si incere s& m& asez cu ceala in obiectiv. Un garaj ca toate garajele — Multumesc. Ce pirere aveti despre turbo-platforme? — Minunata, zic si incerc sa fug in Wc. — Ce credeti despre telul Vizitei? — intrebati savantii, raspund si sti, dupa usa, de unde le spun: "Vi recomand foarte insistent pe domnul 1 de ce are nasul ca Tender. intrebati. sfecla. Este foarte modest si nu vorbeste despre asta, desi a fost cea mai cap- tivanta aventura a noastra’ Cum au mai galopat pe coridor, ca niste cai, zu aga! Am asteptat un minut. Linigte. Am scos capu': nimeni ... Am plecat fluierand, am coborat la poarta, i- am aratat prajinei legitimatia si-am vazut c& ma saluta, Deci, sunt eroul zilei, — Pe loc repaus, sergent! Sunt multumit de dumneata, sergent de parca i-as fi spus cine ce chestie. Dumnezeu stie cu ce L-oi aa fi magulit — Ba, Roscovane, bravo! Ma méndrese cu asemenea cunostint — Ce zici, ii spun, 0 s& cam ai ce povesti fetitelor tale suedeze. — Mai e vorba? Nu, nu-i baiat rau, Totusi, vorbind cinstit, nu-mi plac oamenii asa de inalti si rumeni in obraji, Fetele sunt moarte dup’ ei si de ce oare? ma-ntreb, Doar nu Si cum merg pe strada, m& gandese: unde-i secretul? € totul sa fii inalt Soarele straluceste, iar in jur totul e pustiu. Tree de locul de parcare si vad mai incolo un cordon de pazi: doua masini de patrula ce stau in toata galbene, automate (v-afi zbarlit, splendoarea lor, late, cu reflectoare si "broaste raioase"!), iar pe langi astea, bineinfeles, clstile. Au ocupat toata strada, de n-ai loc s& treci, Merg, si-n timp ce ma apropii las ochii in jos: "Mai bine si mu-i privesc". Mai ales ziua, pentru c& sunt acolo vreo dout-trei persoane pe care mice fricd si nu le recunose, Dac& reusesc asta, iese cu scandal mare, Pe legea mea, au avut no- roc cand m-a convins Kirill sé vin la Institut, Le-am eAutat atunci pe canaliile astea, si daca le gfseam le bateam in cuie fara ca macar sa clipese Intru prin multime cu umarv-nainte si, tocmai cnd trecusem de tofi, aud deodata: "Mai stalker!" Dar asta nu ma priveste, merg inainte si pescuiesc din pachet o figari, Ma ajunge cineva din spate Tau si ma trage de maneca mana asta de pe mine si, intorcdndu-ma numai intreb foarte pe jumatate, politicos: — Ce dracu’ te agati de mine mister? — Stai, mai stalker. Doar doua intrebari. Ridic privirea si-l vad pe cApitanul Quarterblood, cunostintd veche. Era galben la fata gi parca se uscase de tot — Al SA traiesti, cApitane! Ce va ‘mai face ficatu'? — Hai, stalker, lasi vorbaria, zice supirat, si ma strapunge cu privirea. Mai bine spune-mi, de ce nu te opresti cand te striga cineva? Si deja au aparut doua casti albastre in spatele lui, cu labele pe tocul pistolului. Ochii nu li se vad. in schimb li se observa mestecatul falcilor. De unde mai aduni gi specimenele astea? Cred ci ii culege pentru reproducere, pentru perpetuarea specie’, De obicei, ziua nu mi-e frici de patrule, dar "broastele raioase" ma pot perchezitiona oricdnd gi asta nu-mi convine in momentul de fata. — Oare pe mine m-ati_ strigat, capitane? Parca era vorba de-un stalker — Si tu, bineinteles, nu mai esti stalker. — Cum datorité: dumneavoastra am ficut pamaie, nu ma mai ocup de-asa ceva. Am jurat. iti multumesc, c&pitane, cA mi-ai deschis ochii. Dac& nu erai matale — Dar ce cAutai lang Zona? — Cum adic ce? Doar lucrez acolo. De doi ani Si ca s& pun capat acestei convorbi a4 neplicute, scot legitimatia si i-o arat Quarterblood "crticica" si se capitanului Avesta ia la fiecare pagina Miroase pur si simplu fiecare stampila, mai ca nu le linge. imi da legitimatia inapoi, bucuros, ochii ii stralucesc si pare ca se imbujoreaza. larta- Schuhart, Nu-m-am asteptat. Vad ca sfaturile mele nu s-au dus in vant, i asta-i foarte bine. Vrei si ma crezi sau nu, dar ined de atunci mi- am dat seama ca trebuie sa iasi ceva bun din tine, Nici nu-mi inchipuiam ca asa un baat Si di-i, si d&-i, "Eh, ma gandeam, am mai vindecat inc& un melancolic, 0 pacoste pe capul meu". Dar, bineinteles, il ascult si-mi las ochii in jos, rusinat. Aprob cu sfiala, mai dau si din maini, ba chiar scormonesc pamantul cu picioru' Gorilele cApitanului au ascultat cat au ascultat si pe urma, scérbindu-se, au plecat unde-i mai vesel, iar cépitanul a ajuns deja la perspective: im tatura, cicd, e lumina, ignoranta e beznd ... lui Dumnezeu, vezi bine, ii place munca nstita ... Cu alte cuvinte, vorbea despre lucrurile acelea nedigerabile cu care popa ne asasina in fiecare duminica la inchisoare. $i vreau si beau, si nu mai am rabdare! Da’ lasa, mai Red, fratioare, c-o s& rezisti. Trebuie s4 suporti! N-o si mai poati continua in ritmul sta, si uite ci deja a inceput sa sufle mai greu ... $i spre bucuria mea, una dintre masinile patrulei incepe si claxoneze. Capitanul Quarterblood intoarce capul, oftind cu necaz, si imi intinde ména cu regret: — Am fost bucuros s& te cunose, mai Schuhart, om cinstit, Cu mare plicere ag bea un paharel cu tine in cinstea acestei cunostinte. E adevarat ci doctorii mi-au interzis taria. Cu toate astea, 0 bere tot as bea. Dar vezi tu datoria! 0 sa ne mai intdlnim, "Fereasc’ Dumnezeu!", ma gandese Dar ji strang mana, mi-nrogese si iar scormonese paméntul, Fac totul asa cum vrea. Pe urma pleaci, in sfarsit, iar eu 0 zbughesc ca din puscd direct la "Borj" La "Borj" nu e nimeni la ora asta. Emest sti dupa tejghea, freacd paharele si le studiaza la lumina, E surprinzétor totusi: oricind ai veni, intotdeauna barmanii sterg paharele, de parc de asta depinde salvarea sufletelor lor. Uite-asa ar putea s& stea chiar si-o zi intreaga: ia paharul, mijeste ochii, il studiaza atent la lumina, sufla si hai! Freaci, freact freaci ... Se uiti din nou, de data asta prin fundul paharului, si da-i, si da — Buna Emie, zic, Nu-l mai chinui atta, c&-i faci gaurd! Se uit& 1a mine prin pahar, mormaie ceva, pared din burta, si, fir © vorbi, imi pune tarie cam de patru degete, Ma ure pe taburet, inghit, inchid ochii, scutur capul si iar trag 0 dusca. Frigiderul din scarfaituri slabe. Ernest sufla in paharul zumzaie, iar tonomat se aud urmator, Ce bine e! Totul s-a linistit pe tejghea, Ernest imi pune imediat inca patru degete de licoare Termin bautura si pun paharu! — Ei, cum e? E mai bine acum? mormaie, Te-ai dezghetat, mai stalker? cind a venit si duhul riu. ins pe urma a trait ca un pasa, — $i cine era ala? intreaba Ernie, neincrezator. — A fost pe-aici un barman, Mai inaintea ta. — Si ce-i cu asta? — Nimic. De ce crezi ca a fost Vizita? A frecat si iar a frecat .. Cine crezi c& ne-a vizitat? — Mare palavragiu mai esti! imi spune Ernie, si prin asta aproba njeleg c& ma Se duce la bucatarie si se intoarce cu © farfurie, imi aduce carnati prajiti. Pune farfuria in fafa mea, imi intinde ketchup- iar ia paharu'-n primire. Emest isi cunoaste meseria, Are ochiul imediat versat vede cand vine stalkerul din Zona si stie ci e rost de marf’. $i mai stie Ernie ceva: ce-i trebuie stalkerului dupa ce a venit din Zona. Omul nostru, binefacatorul Emie! Termin carnatii, aprind tigara si incep sa socotesc cat castigd Erie de la “fratii" nostri, Nu cunose prefurile in Europa, dar am auzit ca, de exemplu, "biberonul” ar merge spre doud mii si jumatate, iar Emie ne di numai patra sute. Bateriile cost acolo aproape o suta si noi nu primim mai mult de douazeci, Probabil ci restul tot cam asa este. E adevarat c& transportul marfii in Europa costa bani. Dé seful minanca i fu’ unu, d@-i tu’ alta’ — transporturilor doar de la ei in general, daca stau si ma gandesc mai bine, Ernie nu castiga prea mult, Vreo cincisprezece -doutzeci la suti — nu mai mult, Dar daci-l prind, are asigurati zece ani de munca silnica Si aici gindurile mele cuvioase sunt intrerupte de aparitia unui tip politicos. Nici nu auzisem cand a intrat, Apare anga cotul meu drept si intreabii — imi dati voie? — Va rog ... Care-i necazu"? Micuf, slabut, cu nasucu’ ascutit si cu papion la Mutra git mi-e cunoscuta._L-am mai vazut undeva, dar unde anume nu mai stiu, S-a ureat alituri pe taburet si fi zice lui Ernest. Burbon, te rog. $i imediat spre_mine: “Iertafi-ma, dar am impresia cA va cunose, Nu cumva lucrati la Insti- tutul International?” — Ba da, Dar dumneavoastri Scoate vioi dintr-un buzuniirel 0 carte de vizité si-o pune in fata mea. Citesc: "Aloise MacNaught, agent la Biroul Emigrari". Bineinteles ca il cunose. Se leagi de oameni ca sa plece din oragul nostru. Cineva doreste foarte mult ca toti locuitorii oragului sa plece. Si-aga au ramas in Marmont numai jumatate. Vor si curete complet locul, imping cartea de vizita cu varful unghiei — Nu, multumesc. Nu ma intereseazi. Vreau si mor in patrie. — De ce? intreaba vioi. Jertati-mi indiscretia, dar ce vi leagi de aceste locuri? {i raspund direct — Pai, cum ce ma leaga? Amintirile dulei ale copilariei, Prima sérutare in parcul orasului, maicuta si taticuru’ Prima betie, chiar in acest bar, si 26 dragostea inimii mele, politia ... (Scot din buzunar o batisté murdara si-o pun la ochi.) Nu, ii zie. Pentru nimic in lume Se uit la mine, ia un pic de burbon spune ganditor — Nu pot si va infeleg pe voi, marmontienii. Stati pe-un vulcan. in fiecare moment poate s& se extind’ o epidemie, sau poate ceva mai rau. fi injeleg pe batrani. Le vine greu sa plece din locurile natale, Dar dumneavoastra c de douazeci si doi -doudzeci si trei ii ani avefi? Probabil ci nu mai mult Vreau si infelegeti ci biroul nostru este © organizatie de binefacere! Nu avem nici un profit. Dorim, pur si simplu, ca sta si locul jiavolesc. Le dim posibilitatea s& tri iascd © viata adevarata. Noi le oferim si le asiguram loc de munca. lar tinerilor, ca dumneavoastri, le credm condi ii ca sa invete .. Nu, ziu ci nu inteleg! — Da’ ce? Nimeni nu vrea sa plece? Uni vor, mai ales familigtii, dar tineretul si — Ei nu, nu chiar nimeni batranii .. Ce avefi in oragul asta? O vagiuna, in fundul provinciei $i atunei ii zic: Domnule Aloise MacNaught! Aveti dreptate .. Ducem o viati grea Oraselul nostru e o vagauna. intotdeauna a fost o "gaura", Numai ci acum este 0 "gaura” spre vitor. Prin aceasta gauri vom aduce in lumea dumitale parsiva asemenea lucruri, incat totul o si se schimbe, Viata o s& fie alta, mai bund, si fiecare va avea tot ce-i trebuie, Uite aga-i cu astal Pe aici "gaura" curg, informatiile, iar cand o si le cunoastem bine, o si-i facem pe tofi bogati si or si zboare spre stele. $i vor ajunge unde do- resc. Asa-i la noi in vagauna asta Aici observat cum Emie cAsca och cam m-am oprit pentru la mine si parc. m-am rusinat. in general, nu suport sa repet cuvinte straine, chiar daca sunt de acord cu ele si-mi plac. Mai ales 4 le scot ca din topor. Cand vorbeste Kiril, il asculti cu gura cascat, dar cand m-apuc sa vorbesc si eu despre acelasi lucru, parci nu mai iese la fel, Poate fiindca Kirill nu a pus niciodata "marfa" sub tejgheaua lui Ernest. in sfarsit Emie se dezmeticeste repede si imi toarna mai mult de sase-degete, adica "Vino-fi in fire, mai baiete. Ce-i cu tine astizi?”, iar domnul MacNaught, cu nasul lui ase1 fit, gusta din burbon. — Da, e adevarat .. Baterii vegnice, "panaceul —_albastru" Dar dumneavoastra credefi ci asa 0 si fie intr-adevar? — Nu-i treaba matale ce cred cu adevarat, Asta am spus-o pentru oras. Cat despre mine, hai s4-ti zie: "Ce nam vazut la voi in Europa?” — Dar de ce neaparat in Europa? — Lasi, ci peste tot e la fel, iar in Antarctica mai e si frig. E curios faptul c& cea ce spuneam credeam din toata inima, Si-n momentele astea, Zona noastra blestemata i devine mai dragi de o suta de ori. $i nu m-am pilit — Dar dumneata ce zici? il intreaba Nas-Ascutit pe Ernest. a7 — Eu am de lucru, zice, Emie cu greutate, Sunt un mucos, un pierde-vara, Tofi banii i-am bagat in afacerea asta, La mine vine si comandantul ... Generalul Deces plec de-aici? Domnul Aloise MacNaught si exemplifice cu ciffe, dar nu-l mai \cepe ascultim. Tragem bine din pahar si, scofind din buzunar un pumn de maruntis, dam tonomatul la maximum. E acolo un cantec, "Sa nu te-ntorci, daca nu esti sigur". Dup& ce ma-ntore din Zona ma in bine influenteaza Tonomatul urla si zdranganeste. imi iau paharu si plec intr-un colt si discut socoteli mai vechi c-un amic, "pirat cu cirlig de fier", Timpul zboara ca pasirea Tocmai imi beam si ultimul banut, cand intra Richard Nunan si Cremi-de- ghete. Bun’ pereche. Cremi-de-ghete, un uriag negru ca cizma de ofiter, cu prul cret, maini pana la genunchi, iar Dick — micut, rotofei si roz, aproape c& luceste — Hei! tipi Dick cind ma vede. Uite-I si pe Red! Vino la noi, Red! — Asa e, url Crema-de-ghete. in tot oragul nu sunt decat doi oameni adevarati. Red si cu mine! Restul sunt blestemati, sunt copii Satanei. Red! $i tu esti sluga Satanei, dar totusi esti om MB& apropii de ei cu paharu-n mana Crema-de-ghete ma ia de scurta, ma asaza la mast gi zice: — Stai, mai Roscovane! Stai jos, sluga a Satanei. imi place de tine, mai Roscatule. Hai s& plangem pacatele ome- nesti cu lacrimi amare Sa nghitim lacrimile pacatului plangem, fi zic, Si — Siva veni ziua ... anunti Crema- de-ghete, Deja calul palid e-nfranat, iar calareful pune piciorul in scara. Degeaba se vor ruga cei care s-au vindut Satanei pentru ci se vor salva numai cei care au fost impotriva lui Voua, copii ai omenirii, care va jucafi cu jucariile Satanei, voud, celor ispititi de bogatiile Satanei, va spun; orbilor! Dezmeticiti-va pané nu e prea tarziu si cAleati in picioare juciriile diavolului! (Aici tace de parca ar fi uitat ce urmeaza.) Da’ nu- mi di nimeni si beau? continua el, cu voce schimbata. Da’ unde ma aflu? Sti, mai Roscovane, cA iar m-au azvarlit din serviciu? "Esti agitator rogu", mi-au zis. Le explic: "Veniti-va in fire, sunteti orbi si veti cidea in prapastie, iar in cAderea voastra o s& trageti dupa voi alti orbi". incep 4 rada. Atunci ma duc la sef si ii trag un pumn in mutra, dupa care plec. Acum o si ma bage la zdup. $i pentru ce? Dick se apropie si pune pe masa o 18. — Azi platese eu, ii strig lui Ernest. Dick se uita cam ciudat la mine. — Totul ¢ legal, zic. Bem premiul meu — Ati fost in Zona? intreaba Dick. Ati adus ceva? — Un "biberon" plin si pantalonii la fel. Pui in pahare sau nu? - de Cremi-de-ghete. Mama lui "biberon" riigneste amarni Pentru orice "biberon” si-ti risti viata? Ai rimas viu, dar ai adus in lume inca un a lueru diavolesc. $i cum poti si sti, Rogcovane, cite nenorociri si picate Crema- — Vezi si nu te usuci, de-ghete, i-o plasez sever. Mai bea si fii vesel ci m-am intors viu. Sinitate, mai baieti! A. fost grozay pentru sinatate. Cremi-de-ghete sa descleiat complet Sta si plnge si fi curge din ochi ca de la robinet, N-are nimic, il cunose eu. Asta-i numai o etapa, atunci cand plange si propovaduieste ci Zona este ispita diavolului, c& nu ai voie scofi nimic din ea, iar ce s-a scos si se arunce inapoi; vom trai ca si cum Zona n-ar Sa-i diavolului, exista dam diavolului ce-i_ al Dar il iubese pe Crema-de-ghete si in general imi plac oamenii aiuriti, Cand are bani, cumpara marfi de la oricine fra SA se targuiascd. Cat i se cere, atta da. Zona toata marfa si o ingroapa. Doamne, Pe urma, noaptea, cari inapoi in ce mai plangel — Dar ce-i asta, "biberonul” plin? ma intreaba Dick. Pe ala simplu il stiu, dar pe cel plin ... Aud pentru prima data, T-am explicat. A dat din cap si a plescait — Mda, foarte interesant. Asta-i ceva nou. Cu cine ai fost? Cu Kirill? Cu rusu' ala? — Da. Cu Kirill si laborantul nostra ‘ender. Stii care — Probabil cA te-ai cam chinuit cu ei — Ba deloc. Baiefii s-au finut foarte bine. M: ales Kirill. Ce mai, stalker innascut. Dac-ar avea mai multa experienta si nu s-ar gribi copilareste, ag merge in Zona cu el in fiecare zi. — Si-n fiecare noapte, nu? ma- ntreabii Dick, razand prosteste, ca unul pilit. — Auzi? Lasi asta. Cand glumim, glumim. — Stiu. Cand glumim, glumim, iar pentru asta poti si ie si una peste bot. Considerd cd-ti datorez. doua labe — Hmm ... Cui? Ce doua labe? se trezeste, Crema-de-ghete. Care esti ba, pe-aici? L-am apucat de maini si abia Lam asezat la loc, Dick i-a strecurat in gura o figard gi i-a aprins-o. L-am linistit, intre timp s-a mai strans ceva lume, La tejghea nu mai e loc, multe mese s-au gi ocupat. Emest a chemat si fetele, care alearga de colo-colo: unii vor bere, alfi cocktail sau tarie curat, Ma uit si observ c& in ultimul timp au aparut in oras multi necunoscufi, majoritatea mucosi, purtand flare pestrife pana la pamant, I-am zis asta si lui Dick, care m-a aprobat Zona noi, iar vor s-0 imprejmuiascé cu un zid, de la cimitir pana la ferma veche, S-au dus vremurile bune pentru stalker. — Dar cand a avut stalkerul vremuri bune? Mi gindese: Ia uiti-te ce noutati Inseamna ci de-acum ite nu voi mai putea "ciupi" nimic. Poate ci-i mai bine asa, tenta mai putine, Am si merg in Zona ziua, ca un domn. Ban nu vor mai fi aceiasi, dar, in schimb, va fi mai 29 multi sigurangé ("galogu"", costumul special, una-alta), patrula nu te mai deranjeaz’, De trait o sa traiese si cu un salariu, iar la bautur’ am si m& due numai de premieri. Si, stand aga, m& cuprinde o tristete groaznic’. Fiecare banut va trebui si-1 socotesc: asta pot si-mi permit, asta nu pot, Pentru fiecare cérpa a Gutei va trebui si am rabdare si si pun ban peste ban ... fa bar s& nu merg, mai bine s& m& duc la film ... Totul este cenusiu, mohorat. Fiecare zi va fi la fel, fiecare seara, fiecare noapte. Stau asa, géndindu-ma, pana cénd Dick imi mormaie la ureche: — leri, la hotel, am intrat in bar ca si-mi beau paharutu’ inainte de culcare si-am vazut niste nou-veniti. De la prima vedere nu mi-au plicut, Vine unul din ei spre mine, se asaz si incepe si ma ia pe departe. Si-mi di de-nfeles cA ma cunoaste, stie cine sunt si unde lucrez. Ar plati gras anumite servicii — A, copoi d-aia, zic, (Nu prea mi-a trezit interesul, Doar vazusem destui copoi.) Las c& despre serviciile astea am auzit cdte-n lund sien stele — Nu, dragul meu. Nu sunt copoi Asculti-ma cu atentie, il interesa cate ceva din Zona, si mai ales lucruri se- rioase, N-avea nevoie de baterii, "baza", "stropii negri" sau de alte bijuterii, Nu mi-a spus direct ce vrea, ci mumai mi-a sugerat — Sice vrea? — "Piftia vrdjitorului", dupa cum am inteles Se uit& la mine cam ciudat. — Oho? fi trebuie "piftia vrajitorului? Dar de "lampa mort", intamplator, n-are nevoie? — Sieu |-am intrebat la fel. —si? — inchipuieste-ti c&-i trebuie. — Da? Atunci lasi-l sisi fact singur rost de toate astea. Doar e un lucru de nimic, Subsolurile sunt pline de “piftia vrajitorului”, Iei galeata si 0 scofi ins& inmormantarea si si-o plateasc& singur, Dick tace, se uit la mine incruntat si nici _macar nu zimbeste. Ce-o fi insemnand asta? Vrea si ma angajeze, sau ce? Si dintr-o data injeleg — Stai putin, zic. Cine zici ca fost? "Piftia" este interzisi pentru cercetare chiar si-n Institut — E adevarat, zice Dick fra grabi, tot uitandu-se la mine. Cercetarea ei reprezint& un pericol potential pentru ‘omenire. Acum ai inteles cine a fost' Eu tot nu infelegeam nimic. fie? — Pai, cine sa Poate, vizitatorii? Rade, ma bate pe mana si zice: — Hai mai bine si bem, suflet bun si simplu ce esti! — Hai, zic eu, dar deja m-am enervat, V-ati gisit sufletul simplu, desteptilor! Ba, Crema-de-ghete! Ajunge cu dormitu'! Hai si bem Si-a pus mutra neagra pe masa de aceeasi culoare si-a adormit bustean, iar mai au ajuns pana la podea, Am biut cu Dick si fir Crema- de-ghete 20 — Asa e. Oi fi un suflet simplu sau complicat, dar despre tipu’ asta. m-as duce si ag vorbi acolo unde trebuie, Nici eu nu prea ador politia, dar ziu c& m-ag duce si l-ag reclama. — thi. Si-acolo la politie or s& te- nirebe: "Dar de ce tipu’ Asta a venit tocmai la tine?" Ce zici? Am dat din cap. — Mire totuna, Mai, pore gras, in oragul asta. esti de-abia de trei ani si-n fost "Piftia vrijitorului" ai vazut-o numai in filme Zona n-ai niciodata. Dar daca ai fi vazut-o in realitate, si mai ales ce face cand prinde un om, ai fi facut pe tine, Dragul meu, e un cosmar. Stii si Vor lar din Zona n-ai voie s-o scoti tu c& stalkerii sunt oameni duri cat mai mult& "varzi". Cu afacerea asta, insd, nici Slizniak din groapa n-ar fi de acord. Nici macar Sterviatnik Barbridge Mi-e fricd doar si ma gandese pentru ce si cui ii trebuie "piftia” — Da. Totul e asa cum zici, insa infelege si tu c& frumoasa dimineafa si m& gaseasca in neag vrea ca 0 pat, sinucis, Nu sunt stalker, dar si eu sunt un om dur, un businessman, Nu stiu dack ma-njelegi, dar imi place si trdiese, Aga m-am obisnuit Ernest striga de dupa tejghea. —Domnule Nunan! La telefon! Drace! zice Dick cu riutate. Probabil, iar o reclamatie. Agstia ma giisesc oriunde, Scuzi-mi, Red. Se ridicd si merge la telefon, iar eu rman cu sticla si cu Cremi-de-ghete ca faci! Va si inexistent acum. Ce sé trebui sé ma lupt singur cu sticla, Dracu’ s-o ia de Zona! Nicaieri nu scapi de ea. Unde mergi, cu cine vorbesti — Zona, Zona, Zona ... Ce fumos vorbeste Kirill. E baiat bun, nimeni nu spune c& e prost, ba, din contra, toti zic cd e destept. Despre viata, ins, nu stie nici pe dracu! Nu-si poate imagina cata marsavi pe langi Zona. Poftim! Ci nevoie de "piftia vrajitorului" .. O fi Cremi-de-ghete si nebun religios, dar céteodata te gandesti dacd nu are cumva dreptate: oare nu-i mai lasim diavolului ce-i_al bine si-i diavolului? Pe locul lui Dick se agazi un mucos cu fular pestr intreaba —Cee? Malta. Ma cheama Kreon. Sunt din — Si cum mai e pe la voi, in Malta? — Nu e rau, dar vreau altceva. M-a trimis Ernest. "Asa, gandesc. Deci Ernest ¢ totu: © canalie. Ui N-are nici un pic de mila. te la baietelul asta masliniu, curatel si frumusel, Probabil c& nu s-a barbierit niciodata si nici macar n-a sarutat vreo fata. Lui Ernest € totuna, Important € SA trimit cat mai multi in Zona, Unul din trei daca se intoarce cu marfa. si tot scoate «varza».." — Si cum o mai duce bitranul Emest? intreb, dupa o scurté tacere. Se imtoarce spre tejghea si zice: — Dupa parerea mea, n-o duce rau, As face schimb cu el — Eu n-as face, Vrei si bei? a — Mulfumese, nu beau — Atunci, poate o tigar’? — MA scuzati, dar nici fumator nu sunt. Prietene, atunci pentru ce-ti trebuie bani? Se imbujoreaza, isi ia un aer serios si-mi zice soptit — Poate ma priveste numai pe ne, domnule Schuhart — Asa e, aga e, si-mi torn din nou de patru degete. $i trebuie s& spun c& in cap mi se porneste un zgomot surd, iar in corp mi se intinde © moleseala plcut’: m-a lasat Zona. — Acu' sunt beat, ii zic, si petrec, dupa cum vezi, Am fost in Zon’, -m-am intors viu si cu bani, Nu se- ntampli prea des si te-ntorci viu, iar cu bani rar de tot. Asa c& hai si sim vorbele mari Se ridica si isi cere scuze. Vad c& se- ntoarce Dick. Sti langé scaun si dupa fafa lui vad c& s-a intamplat ceva — Ei? il intreb. Tar fi s-au inecat corabiile? — lar Se asaza, isi toarna, imi pune si mie si vad cA mu sunt de vina reclamatiile, Reclamatiile ——_nu-1 deranjeaza, sunt lucruri de nimic. — Hai si bem, zice. $i, fara si mai astepte, inghite toata portia si imediat isi pune alta, $tii, zice, Kirill Panov a murit Fiind beat, nu |-am infeles la inceput. A murit cineva si cu asta, basta Eh! sufletul lui Atunci s& bem pentru Holbeazi ochii la mine si atunci simt cum inauntru parc se rupe totul. ca minte ridicat, mam mam sprijinit de masa si m-am uitat la el — Kirill? Si-n fata mea apare paienjenisul de argint si iar aud cum se rupe cu un slab. sinistru vocea lui Dick ajunge la mine ca zgomot lar prin zgomotul asta din camera cealalta — Infarct. L-au gisit gol, sub dus. Nimeni nu injelege nimic. intreaba de tine, dar le-am spus c& esti in regula — Da' ce si mu inteleaga? Zona Stai, imi zice Dick. jos bea — Zona, repet, si nu pot si ma mé oprese: Zona ... Zona Nu mai nimic in jur decat paienjenig argintiu. Tot barul este impaienjenit, iar oamenii se migcd de co- lo colo. Paienjenigul se rupe cu un zgomot slab atunci cand este atins. in mijlocul barului sti maltezul, cu fata , si nu mai intelege lagului aluia! Spune-i si sterge-o la gara. Cumpari-ti bilet pentru Malta, Nu mai intarzia nici o clipa Nu mai stiu ce-am_ strigat. imi fata tejghelei, Emest imi punea in fai o bautura ri- amintesc cA stteam a coritoare si ma intreba: — Astiizi parc ai bani? — Da. Am. Poate imi dai trebuie si plitese impozitul datoria? Maine Si-n momentul acela am vazut c& fineam in pumn o grdmajoar’ de bani. M-am uitat la "varza" si-am bolborosit: — Ia uitite. Nu ia luat Kreon Maltezu'! Va sa zicd e mandru = tine? ma intreaba Cei cu prietenul Ernie. Te-ai cam imbitat. — Nu. Sunt in regula, proaspat ca de sub dus. — Du-te acasa, zice prietenul Ernie. Ai baut cam mult — Kirill a murit. — Care Kirill? Chelosu'? — Ba tu esti chelos! Dintr-o mie ca tine mu scot un singur Kirill. Esti negustor, ma, putoare! Negustorul mor- fii, Ne-ai cumparat pe tofi .. Vrei si fac praf toata pravalia asta? Am ridicat mana, dar m-au prins si m-au tras nu stiu unde. Nu mai infelegeam nimic si nici nu vroiam asta Urlam, loveam cu picioarele si cu pumnii, Cand 1 stiiteam in -am revenit, WC, ud, cu fata lovita. Ma uit in oglinda si pupazi, ceea ce nu mi s-a intamplat Din nu m& recunose. $i, colac peste niciodata, imi zvacneste obrazul. sali se aude zgomot mare: se sparge sticliie, iar tipetele fetelor nu reugesc si acopere urletul lui Crema-de-ghete Poci |. parazitilor! Unde-i Roscatu’? Unde ati ascuns, fir-ati ai dracului?! Se aude sirena politiei. $i de cum am auzit-o, parc mi s-a limpezit totul in creier, ca-ntr-un cris al, Tin minte totul, stiu totul, inteleg totul, $i-n suflet nu mai am loc decat pentru o rautate de gheata "Asa care va si zicd? gandesc, Atunci si Va pregitesc o sear plicut ... Las’ ci va art eu ce-nseamnd un stalker" Am scos din buzunarul pentru ceas 0 “baza’ nefolosité, am stra ‘0 intre degete de doud ori, am deschis usa de la sala si am strecurat "baza" in scuipatoare. Am deschis apoi fereastra si, hop, afard. As fi vrut sa vad cum 0 sa fie, dar nu suport "baza". imi curge singe din nas din cauza ei Am strabatut curtea in fuga, auzind cum incepe si lucreze "baza" din plin. Pe urma incepu s& urle careva in "bomba", dar in asa hal incat, desi departe, tot am simfit cum mi se sfigie urechile. Mi-am inchipuit cam cum s-a tulburat toata acolo. Unii cazut in lumea au melancolie, alfii au devenit violent i, iar pe alfii i-a cuprins frica, de nu mai stiu pe unde si se ascunda, Groaznie lucru, baza” asta, O si mai treacd ceva timp pana cand 0 si se stranga din nou lume in "bomba" lui Ernest. Bineinfeles ca 0 nu-mi ghiceasca cine a facut asta, in pasi. Gatal Nu mai stalkerul Red! exist Mi-ajunge. Nu mai vreau sa caut moartea impreuna cu alti prosti pe pare trebuie si-i invit meserie. A gresit, Kirill, prietenul meu drag, larti-ma, dar mu ai dreptate. Cremi-de-ghete are Oamenii nu au ce ici, Zona nu are nimic bun in ea Sar gardul gi m& duc acasi. imi aa muse buzele, vreau si pling si nu pot Ce-o si facem, Kirill? Cum am si triiesc fara tine? Mi-ai aratat viitorul, lumea noua, o lume schimbata ... si acum ce-o si fie? O sa planga cineva dupa tine, acolo, in Rusia indepartat’, iar eu nici macar nu mai pot s& plang si numai eu sunt de vina! Cum am putut, animalul de mine, si-I duc in garaj, cand ochii nu i se obignuisera cu intunericul? $i cum mi-am adus aminte de toate astea, mi s-a oprit ceva in gat si_mi-a venit sa urlu ca lupii, Probabil ci am facut-o pentru cA oamenii au inceput sa fuga din calea mea in toate pi ile. Cand m-am_ linistit, observ ca apare Guta. imi vine in intampinare frumoasa mea fetita, cu piciorusele ei dragilase, cu fustita deasupra genunchilor si toata lumea cased gura la ea. Dar ea merge rept inainte, mu se uita la nimeni, si eleg imediat, nu stiu de ce, ca ma cauta pe mine — Buna, Guta! Unde te duci? Se ita la mine si intr-o secunda observa totul: mutra mea batuté, geaca zea nimic de asta, ci doar atat: ud& si pumnii Nu-mi spuse — Buna, Red! Pe tine te caut — Stiu, zic. Hai fa mine Tace, intoarce capul si se uit intr-o Ah, mandru! Pe urma zice: parte. ce trisituri are, ce gat — Nu stiu, Red. Poate n-o s mai vrei si te intalnesti cu mine. Mi se stringe inima: ce-o mai fi asta? Dar ii spun linistit — Nu prea injeleg, Guta, Astizi am biut putin si poate de-aia nu infeleg De ce sa nu vreau sé ma mai intalnesc cu tine? O iau de brat si mergem, fara grabs, la mine acasi. Toti cei care cascasera ochii la ea pana acum isi intore privirile. Pe strada asta am stat toata viafa, iar pe Red Roscovanul il cunose tofi prea bine $i pe cel care nu ma cunoaste il fac eu sé ma cunoasca repede. — Mama zice sa fac chiuretaj, dar eu nu vreau, zice Guta Am fScut céjiva pasi pana ce am infeles, iar Guta a continuat — Nu vreau nici un chiuretaj. Vreau un copil de la tine, iar tu faci cum vrei Nu te fin, Pofi s& te duci oriunde vezi cu ochii, © ascult, dar se enerveazi si tot ascultand-o imi pierd minfile, Nu mai pot s& inteleg nimic, iar in cap mi se in- a“ varteste o prostie: unul pleacd, altul vine. — Mama imi spune: "Vai de mine, un copil de stalker! Vrei sa nasti_ un monstru? E un pungas, n-o si aveti familie niciodat! Azi e liber, maine e in inchisoare". Ins mie mi-e tot una si sunt gata si fac orice, Pot si singura: si nase, crese, si-l fac om. Chiar fara tine, numai c& la mine si nu mai vii, S4 nu-mi calei pragul — Guta, zic, fetita mea! Stai putin si nu mai pot, mi apucd un rs nervos, ca de idiot .. Randunica mea, zic, da’ de ce ma gonesti? Si rad ca ultimul prost, iar ea se opreste din mers, isi pune capul pe pieptul meu si plange. — Si cum o sa fie acum, Red? zice ea printre lacrimi, Ce-o si fie cu noi? CAPITOLUL IL REDRICK SCHUHAI D FARA OCUPATIE STABILA REDRICK SCHUHART statea dupa. © piatra de mormant si, finand intro parte o ramura de scorus, se uita spre drum, Luminile reflectoarelor de pe masinile de patrulare se prelingeau prin cimitir si, din cand in cdnd, il orbeau, obligandu-l_ in acele momente si-si mijeasca ochii si s-si tind respiratia Trecuserd deja doua ore, iar pe drum nici o schimbare Masina statea tot acolo, duduind, cu motorul mergind in gol. Darele luminoase cAdeau peste mormintele parasite, peste crucileruginite si aplecate, nimereau monumentele ruinate si napidite de tufigurile de scorus, apoi lunecau de-a lungul coamei zidului, sus, la trei_metri, oprindu-se, in cele din urma, putin mai la stinga, unde se termina zidul. Patrulele se temeau de Zona. Nici macar nu iesiser& din masina. Chiar si aici Langa cimitir le era fried s& tragi cu mitraliera. Uneori, Redrick auzea voci infundate si observa cum din masind zbura cdte un muc de tigard, care, izbindu-se de sosea, arunca mici jerbe de scdntei rogcate, Afari totul mustea de apa, pentru c& plouase nu de mult, si Redrick, desi purta © canadian groasi, simjea cum il pitrunde frigul si umezeala Las& din mana ramura gi, intoreand capul, asculté atent. Undeva, la dreapta, nu prea aproape, dar nici prea departe, tot aici in cimitir, mai era cineva. Se , 28 DE ANI, CASATORIT, auzea cum este rascolit pamantul si cum fosnesc frunzele, iar dupa cateva clipe ceva greu si tare cizu cu un zgomot indbusit, Redrick incepu s& se térascd inapoi, macar capul, lipindu-se de iarba uda incet, fara si intoarca Deasupra capului lunecau neintrerupt Redrick neremeni, urmérind miscarea lor tacuta luminile _proiectoarelor si parca, intre cruci, pe un mormant, statea nemiscat un om imbracat in negra Statea fara sf se ascunda, sprijinindu-se cu spatele de un obelise de marmura, Se intoarse spre Redrick cu fafa lui alba si parc avea in loc de ochi doua scobituri intunecate, Adevarul este cd Redrick nu vazuse si nici nu putea si observe toate aceste intr-o amanunte fractiune de secunda, dar i inchipui c& aga ar trebui SA arate, Se tira din nou cativa pasi, pipai bidonasul de la piept, dupa care il scoase, Un timp, statu culcat strangand lang obraz metalul cAldut, apoi se tara departe, bidonasul in mana, fra sf se mai uite mai continuand si {ina sau sa asculte imprejur in gardul cimitirului era o gaura si langa ca, pe un balonzaid plumbuit, stitea lungit Barbridge. Continua si stea pe spate si trgea cu ambele maini de gulerul puloverului, Scapa din cand in cind un geamat, tusind —incetigor, chinuitor, Redrick se asez langa el si deguruba capacelul bidonasului, Strecura cu grija mana sub capul lui Barbridge, nfind cu toata palma chelia fierbinte si parc lipicioasa din cauza transpirati apoi potrivi gatul bidonasului intre buzele bitranului. Desi era intuneric, Redrick deslusi, la o licarire slaba a ochii reflectoarelor, larg deschisi gi iclosi ai lui Barbridge, barba aspra si neagra ce-i acoperea obrajii, A inghitit de cateva ori cu lacomie, apoi s-a grabit nelinistit sa pipaie sacul cu "marta" — Te-ai intors ... Bun baiat Rogcatule .. Nu Lai lasat_pe batran Si orape ... zise el cu respiratia taiata igi didu gi el capul pe spate, tragdnd o inghititura zdravana — Stau "brostele raioase", Ca niste tori Asta... nu degeaba, spuse Barbridge sacadat, ca dintr-o suflare. A ciripit careva si acum ne asteapta. e poate. Sa-fi mai dau un — Nu, Deocamdata ajunge. SA nu ‘ma lagi singur. Dacd nu ma parasesti, nu mor. Si-atunci n-o sit para rau. Nu-i aga, Roscatule, c& nu ma lasi? Redri Se uita in k nu raspunse. directiagoselei, la _strafulgerarile albastrui ale reflectoarelor, Obeliscul de marmura se vedea de aii individul disparuse, , dar nu era clar tot daca stitea acolo. sau — Asculté-ma, Roscovane. Nu trinednesc ca si n-adorm, N-o s para du, $tii de ce batranul Barbridge traieste si acum? Hm? Bob Gorilla a mierlit-o Faraonul Bunker a disparut. Ca si cum n- a fost. Ce stalker era! Slizniak la fel a disparut, Norman Ochelaristul, Kallogen, Pete Bubosu'. Toti. Numai eu am ramas. De ce? Asta stii? 6 — Pentru cA ai fost intotdeauna o canalie, ii réspunse Redrick iri si-si dezlipeasciprivirea de pe sosea. Un Sterviatnik. — Canalie ... Mda, asta-i adevarat Altfel nici nu se poate. Doar toti au fost asa, Faraonul, Slizniak. Dar am ramas numai eu, Stii de ce — Stiu, raspunse Redrick, mai mult ca s& scape de el — Minfi, Nu stii. Ai auzit de Globul de Aur? — Am auzit. — Crezi ca-s povesti? — Mai bine taci, il sfatui Redrick Te obosesti degeaba — Nu-i nimic. Ma s scoti tu. Doar am mers impreund de atétea ori. Cum 0 sa ma lagi tocmai acum? Te stiu inca de cnd erai mic. Pana si pe taicd-tu il cunosteam, Redrick ticea. Vroia sii fumeze si scoase o figard, desert tutunul din ea in palma si incepu s&-I prizeze'. Nu-I ajut& ‘insa. — Trebuie si ma sco. Din cauza ta m-am "ars". Numai tu n-ai vrut sa-l luam pe Maltez. Maltezul dorise foarte mult si mearga cu ei, Toata seara le cantase in strund, le propusese o suma mare de bani, ba chiar se jurase cd va face rost de costume speciale, Barbridge statea langa Maltez. si, punandu-si drept _paravan palma grea si noduroast, ii ficuse complice cu ochiu' lui Redrick: adica, n- or si piarda nimic daca o si fie de acord PRCA Tne ge, © pe | Poate tocmai din cauza asta spusese Redrick nu. — Pentru c& esti z zise Redrick. Nu e vina mea, $i mai bine taci Un timp, Barbridge nu ficu altceva decit s& geamé incetigor. Trase din nou cu degetele de guler, apoi isi didu capul pe spate. — a toaté marfa, numai si nu ma lasi aici Redrick isi privi ceasul, Pana la rasarit mai era putin, iar patrula tot mu pleca. lumineze tufisurile, iar undeva, pe acolo, foarte aproape de patruld, statea ascuns Land Roverul, Puteau s&-1 descopere in Reflectoarele continuau sa orice clipa, — Globul de Aur, spuse Barbridge Eu Lam gasit, Pe urma au fost numai minciuni despre el. Chiar si eu minteam: adic& poate indeplini orice dorinta. Nu chiar orice. Daca ar fi fost asa, nu mai eram aici. Ag fi trait in Europa. M-ag fi scaldat in bani Redrick se uita la el, in jos. in bleu, reflectoarelor, fafa lui Barbridge parea a jumina tremuratoare, a unui cadavru, Doar ochii sticlosi si bulbucati se holbau ficsi la el — N-am primit tinerefea vegnici, bolborosea el, Bani — nici pe dracu. Sanatate insa am avut. Copiii sunt buni, iar eu traiesc i Nici macar nu poti sé inchipui pe unde am fost, $i totusi traiesc. (isi linse buzele.) L-am rugat un singur lucru: sa traiesc ... si sinatate si pentru copii — Ia mai inchide pliscu’. Ce, esti muiere? Daca pot, te scot. Mi-e mili a de Dina ta — 0 s-ajunga si facd tro- tuarul — Dina ... hardi Barbridge. Fetita mea, frumoasa lu! taticu Sunt risfiitati?, Roscovane. Nu stiu ce-i Arthur, Rogcovane. la un refuz si asta o si-i piardi.. Archie al meu. Tu il st Unde ai mai vazut asemenea biiat? — Ti-am mai spus ¢ scot. Nu, se incapayana Barbridge. Trebuie si ma scoti orice ar fi .. Globul de Aur. Dacd vrei, it spun unde e — Ei, hai spune, Barbridge gemu si se rasuci din nou ) Pipaie- — Picioarele mele, (Haré le si zi-mi cum sunt. Redrick intinse mana si ii pipai picioarele de la genunchi in jos. — Oasele, suieré Barbridge. Oasele mai sunt? — Sunt, sunt, minti Redrick. Nu te mai foi atata. in realitate, se simfea numai rotula, iar pana la talpa, piciorul parca era de cauciue, Puteai sil legi si sti faci noduri — Minti, De ce minti? Crezi c& nu stiu, c& n-am mai vazut niciodata? — Genunchii sunt intregi. — Minti probabil, zise Barbridge cu nu-i nimic, tristete. Lasé i ma scoti de fi dau totul: Globul de Aur aici, si-o s Am arat i desenez o harta, am s toate capcanele. iti spun totul PAA i of Oc mento ci ‘nhzabi Lavo tcp 6 ane prot cso ta # Pp) Dati soon gh =e Rg a6 Has Continua si vorbeasc4, si promita cate-n lund si-n stele, dar Redrick nu-1 mai asculta deja. Se uita in directia go- Luminile reflectoarelor_nu selei mai fugeau pe tufisuri. Se oprira brusc, incrucisindu-se pe acel obelisc de mar- mur ceafa lor intens albastra, Lai Redrick vazu clar un individ imbracat in negru ce se tara printre cruci. Silueta neagra se indrepta direct spre reflectoare. Redrick observa cum acesta se loveste de o cruce mare, se da inapoi, din nou se izbeste de o cruce si abia dupa aceea le ocoleste. Se ducea totusi inainte, intinzand in fafa mainile lungi, cu degetele ragchirate. Apoi disparu dintr-o dati, ca si cum Lar fi inghit Dupa cateva secunde, aparu din nou, mai la dreapta si un pic mai departe, inaintand = cu o \cApatanare neomeneascd, de parc ar fi fost un me- canism intors gi care abia pornise. La un moment dat, reflectoarele se insera. motorul Ambreiajul scragni, incepu s& huruie silbatic, iar printre tufiguri licdrira intermitent luminile de are, Masina patrulei se urni din loc, demara semn cele rosii si albastre nebuneste si tagni ca din pusca spre oras, disparand dupi zid. Redrick inghiti spasmodic si isi trase fermoarul de la canadiana, — Or fi plecat? ingaima Barbridge infrigurat. Hai, ma Rogcatule, hai_mé repede! Se rasuci, incepu si pipaie in jurul sau gi lund sacul cu marfa incercd i se ridice. Hai, ce mai stai? Redrick tot se mai uita in directia oselei. Era fntunerie si nu se vedea as nimic, Pe undeva, pe-acolo, insa, era dla care mergea ca o papus mecanica, Calca prost, cidea, lovindu-se de cruci, si se-ncurca printre tufiguri — Bine! Hai il ridica prinse cu mana stangi de gat, ca-ntr-un mergem! pe Barbridge. Batranul il se mai ridice, cleste. Neavand puterea Redrick incepu si-l tragi mergénd in patru labe. fl trecu prin gaura din gard, apucdndu-se cu mainile de iarba udi — Haide odata! haraia Barbridge. Neavea grija ar de Hai! fin eu marfa scipat Poteca era cunoscuta si pe iarba uda se aluneca foarte usor. Ramurile de scorus il loveau in plina fata, iar batranul sta gras era atat de greu incat jurai c&-i mort. Sacul cu marfa se agafa tot timpul de cate ceva si se lovea, zdranganind, sien plus le era fricd s& nu se intalneasca cu ala, care poate mai umbla pe-aici, prin bezna Cand iesira pe sosea era incd intuneric, dar nu mai era mult pana la rasarit. In padurice, de partea cealalta a soselei, pasdrile incepuré s& ciripeasca somnoroase si inci nehotarate, Pe deasupra caselor negre si a felinarelor galbene, rare, din cartierele indepartate, intunericul noptii incepu a capita o nuanta de violet inchis. Batea un vantulet umed si rece, care te ficea sf te scuturi infrigurat. Redrick il lisa pe Barbridge la marginea drumului si se uita imprejur un paianjen mare si negru tocmai fugea peste drum, Red gasi repede Land Roverul, arunca de pe caroserie ramurile care il mascau, se aseza la volan gi, incet, fara sa aprinda luminile, iesi pe asfalt. Barbridge statea pe jos, cu mand finand sacul cu marfa, iar cu cealalté pipaindu- si picioarele. Hai inca ii mai am — Repede, suierd el mai repede! Genunchii micar genunchii sii salvez. Redrick il ridica dingi de incordare, il arun si, seragnind din in Land Rover. Barbridge se prabusi pe scaunul din spate si ieni. Sacul ins& nu-l scApa din mana. Redrick ridica de la pamant impermeabilul plumbuit si il aruncd deasupra lui Barbridge. Acesta_ in zgarcenia lui, izbutise nu numai si care toata marfa, dar nici macar balonzaidul greu nu-l lasase in Zona Redrick scoase lanterna si, mergand cand inainte, cand inapoi, cAuta urme la marginea drumului. Nu gasi_nimic. lesind pe sosea, Land Roverul trecu peste iarba deasa si inalta, care trebuia si se ridice la loc dupa cateva ore. in jurul locului unde statuse masina patrulei, ziceau grimezi de mucuri, Redrick isi aminti c& de mult vroia si fumeze. isi ‘oase linistit tigara si-o aprinse, desi chiar acum ar fi vrut s& sard in masina si s& goneascé |, Si goneascd, si goneascd ct mai departe de-aici. Dar nu avea inca voie s-o stearga. Totul trebuia ficut incet sicaleulat. — Ce-i cu tine? se auzi din masina vocea plingareala a lui Barbridge. Apa nai varsat, navodul e uscat, Ce mai stai? Haide, ascunde o data marfa aia! — Taci, Nu ma mai deranja, spuse Redrick si mai trase un fum. O s& cotim spre marginea sudica, 29 — Cum adic spre margine? Ce-ai innebunit? imi paradesti genunchii, scirba! Genunchii mei! Redrick trase ultimul fum si stinse mucul in cutia de chibrituri Hai, curent, Nu se poate direct prin oras, Sunt - Sterviatnik, nu mai fi treiposturi si m&car la unul tot ne oprese. — $i ce daca? — 0 siti vada copitele si atunci s-a terminat cu noi — Da’ ce-au copitele mele? Am fost si prindem peste cu dinamita si mi-am rupt picioarele, Asta-i tot. — Si daca le pipaie careva. — Le pipaie pe dracu’ ... Am si urlu in aga hal c-or sa uite s mai pipaie. Dar Redrick se hotirase deja scaunul spre volan si, in tu lanternei, deschise un capac mascat. — Punem marfa aici Rezervorul de benzina, de sub scaun era fals, Redrick lua sacul si il baga induntru, auzind cum sund gi se rosto- goleste ceva — Neam voie sa rise, mormai. Nu am dreptul Aranji la loc capacul, arunc& deasupra niste carpe si un pic de gunoi si puse scaunul la loc. Barbridge icnea, ofta, insista pe un ton plingaret ca si meargi totul mai repede si iar incepu si promita Globul de Aur, in timp ce se foia mereu pe scaun, uitandu-se cu grija in se dilua continu. intunericul care Redrick ins nu-i mai dadea atenfi sacul de plastic plin cu apa si pesti, vars apa deasupra navodului aruncat pe platforma din spate, iar pestele care se zbitea il puse intr-un sac impermeabi Sacul de plastic il impaturi si il puse in buzunarul canadienei. Acum totul era in regula: pescarii se intorceau fra s& fi avut prea mare noroc. Se asezi la volan si porni masina, Pand la cotitura, au mers fr sa aprinda luminile, La stanga se intindea zidul solid, inalt de trei metri, care inconjura Zona, iar in dreapta erau tufigurile si paduricea, nu prea rara, in care rasireau din cand in cand viligoare pi si cu peretii cojit e, cu feresterele batute in scdnduri Redrick distingea foarte bine toate astea, obisnuindu-se cu intunericul ce se destrama. De altfel, stia ce va urma si, de aceea, cand inaintea lor apiru silueta incovoiata ce inainta ritmic, nici mcar nu micsora viteza, aplecdndu- Individul mergea chiar pe mijlocul soselei, cum, se doar deasupra volanului. de altfel, ficeau tofi ceilalfi. Se-ndrepta spre oras. Redrick il ocoli, virand spre stanga si il depasi, apasand mai tare pe accelerator — Maica precisté! bolborosi_ in spate Barbridge. Roscatule, l-ai vazut? —Da. Doamne-Dumnezeule. Numai asta ne lipsea, mormai Barbridge, si deodati incepu s& se roage cu glas tare — inchide gural! tip Redrick Cotitura trebuia fie pe undeva pe aici si Redrick micsora viteza, cercetand linia casufelor si a gardurilor strambe care se intindeau pe partea dreapta. Casuja_veche a transformatorului 40 Un podulet putrezit peste un gant, Redrick Stalpul de telegraf cu rezematoare vira brusc. Masina sari peste un damb, scuturdndu-se puternic. — Pe unde dracu’ o ii? url, nebuneste, Barbridge Redrick se intoarse pentru o secunda iI lovi bruse, pe mos drept in fat simfind cu dosul palmei obrazul tepos. Barbridge icni si ticu. Masina se scutura si rofile alunecau in noroiul proaspat Redrick aprinse farurile. in lumina alba ce dansa deasupra drumului vedea se iarba abundenta, acoperita de biltoace imense, rasdreau garduri putrezite si daramate. Barbridge se plangea, suspina si-si sufla nasul. Nu mai promitea nimic, se jelea si ameninta, dar nu prea tare si cam nedeslusit. Re- drick auzea numai cuvinte separate. Ceva despre picioare, despre genunchi, despre frumosul Archie ... Pe urma, amuti Drumul se intindea de-a lungul marginii de vest a oragului, Candva, aici fuseseri vile, gradini, livezi_ si resedinfele de vara ale bogitanilor din oras si ale celor din conducerea uzinei Locuri vesele, verzi , lacuri micute, ma- luri cu nisip curat, padurici luminoase de mesteacdn, balfi unde cresteau crapii Mirosurile urate si norii de fum de la uziné nu ajungeau pani aici si_nici canalizarea oragul i, de altfel. Acum insa locurile erau parasite gi in tot acest timp au vizut o singuri casi locuiti, cu o fereastra luminata si perdelutele trase. in curte, pe sfori, atirnau rufele ude de ploaie. Un céine urias, care aproape se