Sistemul cardiovascular

Frecventa cardiaca in efort atinge valori de peste 200 bat/min iar acest lucru se
realizeaza prin reglarea intensitatii efortului.
In scop terapeutic/profilactic intensitatea efortului trebuie sa fie una submaximala
atunci debitul cardiac creste pe seama fortei contractile a inimii (muschii adaptati la efort
moderat aerob), cantitatea de sange data in circulatie deschide numeroase capilare
nefunctionale si iriga tesuturi aflate in efort,iar inima trece de la o angajare cantitativa la o
angajare bradicardica cu mai putine batai pe minut, deci cu un consum biologic mult mai
scazut.
Odata cu intreruperea efortului temperat aerob specifiac unei practici corecte
terapaeutice se declanseaza reducerea jumatatii drepte a inimii, in timp ce jumatatea stanga
sa nu revina la valorile fiziologice dinainatea efortului si sa inregisteze fenomene
nonregresive, fara existenta unui pericol de ordin functional, mai mult sa asigure acestei
jumatati de inima stanga un suport important de sustinere a activitatii inimii in acest tip de
efort.
Se dilata printr-o expansiune reglatoare a cavitatii inimii, atriile si ventriculele
asigurand golirea completa a miocardului si reducerea volumului hematic rezidual.
Elasticitatea patului vascular si dezvoltarea microcirculatiei datorita expansiunii
retelei capilare (in muschii scheletici) mentin miocardul tanar si eficient incetinind procesul
de imbatranire.
Ca orice alt sport de anduranta inotul este asociat longevitatii. El se opune
morbiditatii cardiovasculare sau factorilor de risc al acestui sistem, curba ponderala in exces,
hipercolesterilemie, ateroscleroza , hipertensiune arteriala, suprasolicitare neuropsihica.

Sistemul respirator
Presiunea hidrostatica a apei asupra cutiei toracice solicita baroreceptorii (receptorii
de presiune) care se afla pe intreaga suprafata a pielii ( sub derm) si intensifica mecanismul
aspiratiei toracice.
Aspiratia toracica este un mecanism care actioneaza mai ales in inspiratie si
favorizeaza circulatia de intoarcere a sangelui spre inima.

Aparatul respirator:
 De regula o persoana adulta are un consum maxim de oxigen adaptat efortului
cotidian.
 In efortul fizic, practicat chiar cu intensitati submaximale, necesarul de oxigen creste
pana la 10-aproximativ 30 de ori.
 Daca este practicat cu o oarecare frecventa acest efort fizic, preponderent aerob,
creaza adaptari respiratorii si instaleaza in timpul efortului aerob, o stare de echilibru intre
consum si aport-stare de echilibru, iar capacitatea organismului de a absorbi oxigenul din
hemoglobina in tesuturile interesate in efort.

 La inot, modificarile adaptative ale aparatului respirator sunt:

a. dezvoltarea toracelui, a muschilor inspiratori;
 b. cresterea posibilitatilor de a reduce sau a opri temporar frecventa respiratorie sau de
accelera fazele ciclului respirator.
c. cresterea ampliatiei toracice
d. cresterea valorilor debitului respirator pana la 200 l/min.

Presiunea apei asupra cutiti toracice regularizeaza ritmul respirator realizandu-se un

adevarat dus subacval pe cutia toracica care determina in timp o respiratie de tip costal
superior si creste capacitatea de compensare a oxigenului, irigandu-se foarte bine toate
tesuturile printr-o irigare mai buna cu sange a tesuturilor.
Se va dezolvat functia cardio-respiratorie si de aceea in timpul inotului trebuie
acordata atentie deosebita momentului scurt inspirator, dar si mementului lung expirator.
1. Inspir: scurt la suprafata apei.
2. Expir: lung pe gura si nas in apa.
In caz contrar vor aparea sufrinte cardio-vasculare si respiratorii. Ritmul respirator trebuie
integrat corect in fazele ciclului de vaslire.

Sistemul nervos
Inotul induce un echilibru psiho-afectiv reglat umoral de sistemul endocrino-vegetativ,
glandele care regleaza afectivitatea si adaptarea la efort, stabilizandu-se un regim de
economie vagala.
Termalitatea apei ajuta la
 tratarea afectiunilor psiho-fizice,
 profilaxia stresului;
 senzatia de euforie data de scaderea greutatii corpului.

Influenta asupra componentetelor psiho-motrice

 Mediul acvatic solicita o adaptare senzori-motrica atipica, iar in timpul inotului se

solicita interpretarea unor stimuli net diferiti fata de cei din mediul terestru.
 Coordonarea in apa este o sarcina dificila care in timp determina o adaptare psiho-
motrica mai rapida decat in mediul terestru.
 in cadrul procesului de reglare se adauga si fortele antagoniste celor musculare si
anume rezistenta apei (700 ori mai mare)
 Viteza undelor electromagnetice este de 3-4 ori mai mare sub apa, iar obiectele se
percep mai aproape decat in realitate.
 Orientarea spatio-temporala este afectata datorita tulburari vazului si auzului.
 Sub nivelul apei adaptarile psiho-motorii, ajuta la imbunatatirea preciziei miscarii.
 Efecatele stimularii psiho-motrice sunt foarte importante si sunt vizibile mai ales la
copiii intre 0-4 ani care isi insusesc mult mai rapid miscarile voluntare.

Influenta asupra metabolismului energetic

 Adaptarea la temperatura apei si a aerului umed din bazin asigura ameliorarea

sensibilitatii termice.
 Termalitatea este o componenta importanta a programului acvatic.
 Stimulii puternici produsi de o apa cu temperatura de 25-27 de grade rpoduc intial
vasoconstrictie capilara urmata de vasodilatatie, acest lucru determina o rata de
crestere a metabolismului energetic si genereaza o cantitate sporita de energie
calorica.
 Inotul este o activitate multivalenta ce solicita:
o sistemul somatic (structura si rezistenta aparatului locomotor).
o Functional (cardio-vascular, respirator, endocrinometabolic)
o Psihic (informational, decizional, atitudinal, motivational).