REFERAT

SEDENTARISMUL

Sedentarismul este un termen medical folosit pentru a caracteriza stilulde viata fara activitate fizic
a regulata. Reprezinta o realitate in tariledezvoltate sau in curs
de dezvoltare si este caracterizat de citit, activitate in fata calculatorului sau vizionarea programelor
TV pe toataperioada zilei, fara exercitii fizice efectuate.

Ce boli poti preveni daca alegi sa faci miscare

DEREGLAREA METABOLISMULUI
Toate transformările biochimice și energetice care au
loc în țesuturile organismului uman suntde fapt niște procese complexe ce atrag cu
sine schimburi de materii și energii. Dacă o persoană renunță la activitatea fizică, atunci metabolism
ul său va încetini afectând astfel șiaceste procese vitale, ducând la creșterea riscului de apariție a bolil
or metabolice. Printreacestea s-ar putea număra diabetul de tip
2, fibromialgia sau sindromul de oboseală cronică.
OBEZITATEA
Cu toții auzim din ce în ce mai des acest cuvânt și cunoaștem cel puțin o persoanăsupraponderală.
Din cauza sedentarismului, surplusul de calorii nu
se arde, ci se depoziteazăpe organele corpului uman afectând astfel cea mai parte
a corpului. Caloriile care sunt stocatedar sunt în plus,
se transformă în grăsimi contribuind în acest mod la creșterea numărului de kilograme. Totodată,
o greutate mare duce și la dureri lombare, afectând postura și coloanavertebrală. Greutatea excesivă p
une presiune sporită pe acest tub articular osos, mai ales înzona lombară și sacrală, și astfel apar dure
rile de spate.
În același timp, și mușchii vor fi mai puțin tonifiați, reducând din forța și putereaorganismului. Ei sun
t vitali și principalii pioni pentru a susține eficient toate activitățilezilnice pe care un om le desfășoară
, împreună cu oasele. Și acestea vor fi afectate de inactivitate prelungită, deoarece poate duce la scăd
erea rezistenței acestora, provocând înacest mod osteoporoza.
CREȘTEREA RISCULUI DE DEZVOLTARE A CANCERULUI
Un stil de viață sedentar crește riscul aparitiei a mai multor tipuri de cancer cum ar fi cel de sân, de
colon, de vezică urinară, pancreatic sau cel endometrial (țesut superficial
care acoperăsuprafața interna a uterului). Un organism
care stă mai mereu în repaus, inactiv, poate danaștere celulelor canceroase crescând probabilitatea un
ui deces provocat de cancer.
BOLI CARDIOVASCULARE
Cercetătorii au demonstrat faptul că oamenii care stau mai mult de patru ore pe zi la birou, fără să se
ridice și să facă puțină mișcare, măcar o dată la fiecare oră, au un risc mai mare de
a dezvolta hipertensiune arterială, ateroscleroză, tromboză și formarea de cheaguri de sangela nivelul
membrelor inferioare, dar si boli coronariene. Prin evitarea sedentarismului, veiputea combate și tulb
urările de somn (insomnia), accelerarea procesului de îmbătrânire, creșterea riscurilor diabetului zaha
rat, și vei îmbunăți în mod evident și starea generală de sănătate.
Sedentarism si efort fizic
Pentru 99,9%
din istoria umanitatii activitatea fizica a reprezentat o necesitate a vietii de zi cu zi (2), dar,
din nefericire, odata cu tehnologizarea, timpul acordat activitatilor fizice a scazutdramatic. Umanitate
a nu numai ca a supravietuit, dar chiar a inflorit de-
a lungul catorva mii de generatii inaintea inventarii automobilului, televiziunii, jocurilor video si a In
ternetului. Viataomului modern,
in schimb, este tot mai mult dependenta de tehnologizare, rezultatul fiindinlocuirea efortului fizic apr
oape in totalitate. Cercetarile arata ca in tarile europene, in mediulurban, in jur de
85% dintre persoanele adulte sunt sedentare si, mai mult, aproape jumatatedintre acestia nu realizeaz
a ca au un mod de viata nesanatos. Pe plan mondial, cel putin 60%
din populatie nu atinge nivelul recomandat de activitate fizica, nivel dovedit a avea efecte benefice as
upra starii de sanatate fizica si mentala. Aglomeratia, saracia, cresterea criminalitatii, traficulintens, p
oluarea atmosferica, scaderea suprafetei ocupate de parcuri, terenuri de sport
ca si de alte spatii destinate petrecerii timpului
in aer liber sunt numai cateva dintre consecinteleurbanizarii care descurajeaza implicarea populatiei i
n activitati cu caracter fizic.(3) Astazi, aproapenimeni nu mai circula pe jos, chiar atunci cand distant
ele de parcurs sunt mici, iar urcatul scarilorfara folosirea ascensorului este aproape de neconceput. Pl
imbarile pe jos, practicarea sportului in aer liber, mersul pe bicicleta, tot ceea ce inseamna miscare in
general, sunt treptat inlocuite de
computer, privitul la televizor si navigarea pe Internet. Asemenea activitati stimuleaza mintea, darign
ora corpul, iar implicatiile pe termen lung
nu sunt deloc benefice. Iata numai cateva dintreconsecintele nefaste ale acestui stil de viata: afectiuni
le articulare de tipul artrozelor, mai ales atunci cand apar inaintea varstei de 50
de ani, afectiunile coloanei vertebrale, supraponderea siobezitatea, afectiunile cardiovasculare, diabet
ul zaharat tip 2, sterilitatea, in special cea masculina, sensibilitatea sporita la infectii.
Din pacate, sedentarismul nu reprezinta un mod
de viata specific persoanelor adulte, ci este adoptat tot mai mult si de catre tineret (copii, adolescenti,
tineri). Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca mai putin de
o treime din populatia tanara acordasuficient timp activitatilor fizice, contrazicand parerea generala p
otrivit careia copiii, avand “atat de multa energie”, sunt suficient de activi si prin urmare efortul de a-
i antrena in activitati fizice suplimentare nu se justifica.
Dar ce este activitatea fizica? Activitatea fizica reprezinta orice miscare a corpului produsa de
muschii scheletici din care rezulta eliberare de energie. Un program regulat presupune practicarea
zilnica de activitati fizice, sau de cel putin 5 ori pe saptamana a unor sedinte de minim 30 de minute
de activitati fizice moderate sau de cel putin 3 ori pe saptamina a sedintelor de activitati fizice
viguroase de minim 20 de minute. Activitatea fizica este in stransa legatura, dar distincta de
exercitiile fizice si fitness. Pana nu demult, termenii de activitate fizica si exercitii fizice erau
considerati sinonime, dar in prezent ultimul termen este folosit pentru a desemna un subset de
activitati fizice planificate, structurate si repetitive efectuate cu scopul de a imbunatati sau a mentine
una sau mai multe componente ale fitnessului sau conditiei fizice (4,5). Fitnessul sau conditia
fizica ar putea fi definite ca si capacitatea fizica de
a indeplini sarcinile zilnice sitelurile personale cu vigoare, eficienta, fara a simti epuizare si pastrand
o cantitate suficienta de energie pentru a te bucura in mod activ de timpul liber si a
face fata unor solicitari neasteptate(5). Fitnessul este mai mult decat un program
de antrenament pe care sa-l executam de 2-
3 ori pesaptamana, reprezintand o conditie dinamica, multidimensionala, complexa care
include mai multeelemente: rezistenta cardio-
respiratorie, mobilitatea articulara, flexibilitatea si forta musculara, compozitia corporala (5). Un pro
gram eficient de fitness trebuie sa acopere toate aceste elementeprin practicarea de activitati diverse
in asociere cu o alimentatie echilibrata. Rezistenta cardio-
respiratorie defineste capacitatea sistemului cardiovascular si a celui respirator de
a furniza oxigenpe parcursul unei activitati fizice sustinute (5,6). Antrenamentul este deci aerob, folo
seste repetitivgrupe musculare mari si se desfasoara pe o perioada cat mai indelungata de timp,
minim 30 de minute pe sedinta, cu o frecventa de minim
3 ori pe saptamana. Intrunesc aceste conditii: mersulsustinut pe distante lungi, drumetiile pe munte, a
lergarea (joggingul), programele de
aerobic, dansul, mersul pe bicicleta sau bicicleta stationara, vaslitul, ski-ul,
etc. Flexibilitatea estecapacitatea de a executa miscari ample. Mobilitatea este o calitate de
care toti avem nevoie, pentru imbunatatirea posturii corporale, reducerea tensiunilor la nivelul musch
ilor si a risculuiaccidentarilor datorate exercitiului fizic. Tipurile de activitati recomandate pentru dez
voltareamobilitatii articulare si a flexibilitatii sunt stretchingul,
yoga, gimnastica Pilates, miscarile de dansefectuate la bara, inotul. Forta musculara reprezinta capac
itatea de a efectua eforturi de invingere, cedare sau mentinere a unei rezistente, printr-
o contractie musculara (exercitii la aparate, cu haltere sau greutati, box, circuit
training). Trebuie sa stim ca de forta avem nevoie indiferent de activitatea fizica pe care
o prestam si indiferent de sportul pe care il practicam. Pentru dezvoltareafortei musculare sunt necesa
re cresterea progresiva a efortului si continuitateaantrenamentelor. Compozitia corporala se refera la
procentul de masa musculara, osoasa, de grasime si al altor componente vitale ale organismului (5,6).
Contractia musculara, avand o componenta mecanica si una metabolica, poate fi clasificataatat in izo
metrica (statica) si izotonica (dinamica) cat si,
in functie de disponibilitatea oxigenului in timpul contractiei,
in aeroba (in prezenta oxigenului) si anaeroba (in absenta oxigenului).Caracterul aerob sau anaerob d
epinde in primul rand
de intensitatea activitatii fizice; aceasta la randul sau prezinta variatii interindividuale in functie de co
nditia fizica a fiecaruia. Din punct de vedere al intensitatii, activitatile fizice se clasifica in activitati d
e intensitate usoara, moderata siviguroasa.
De intensitate usoara sunt considerate formele de miscare cotidiene (dereticatul, gatitul, spalatul vase
lor), cantatul la diverse instrumente, mersul normal (cu viteza de 4 km/h), practicarea golfului,
cricket-ului, biliardului, pescuitului. Activitatea fizica moderata reprezinta acel cuantum de activitate
care si-a dovedit efectele benefice asupra starii de sanatate, adica o activitate fizica efectuata la o
intensitate de 3 pana la 6 MET[*] (4) sau care consuma 3,5 pana la 7 kcal / minut si induce
individului o crestere perceptibila a frecventei cardiace si respiratorii (7). Activitatea fizica
viguroasa, definita printr-un consum de oxigen mai mare de 6 MET sau consum energetic mai mare
de 7 kcal/minut, produce o crestere semnificativa a frecventei cardiace si respiratorii (conversatia
devine dificila sau chiar imposibila) (7). In tabelul I sunt redate cateva exemple de activitati fizice
moderate si viguroase (adaptat dupa 3,8).
Angajarea in diverse activitati fizice atrage dupa sine modificari adaptative din partea tuturor
sistemelor fiziologice, modificari care au menirea de a creste eficienta si capacitatea organismului.
Magnitudinea acestora depinde in principal de intensitatea si durata efortului fizic dar si de conditia
fizica individuala anterioara. Se vorbeste despre un raspuns fiziologic imediat la efort si despre o
adaptare pe termen lung la antrenament. Atat exercitiul aerobic, cat si cel de rezistenta, induc un
raspuns fiziologic din partea sistemului musculoscheletal, cardiovascular, respirator, endocrin si chiar
imun (5).
Daca o activitate fizica usoara cum este mersul lejer cu o viteza de 4 km/h nu solicita in mod deosebit
sistemele cardiovascular si respirator, raspunsul cardiovascular la efort fizic este direct proportional
cu cerintele de oxigen ale muschiului striat si creste liniar cu intensitatea efortului. Debitul cardiac
(produsul dintre frecventa cardiaca si volumul bataie), fluxul sanguin si tensiunea arteriala cresc in
timpul efortului fizic proportional cu gradul efortului. In repaus tegumentul si musculatura scheletica
primesc aproape 20% din debitul cardiac, procent care creste la aproximativ 80% in timpul efortului
fizic maximal ca urmare a cresterii debitului cardiac si a redistributiei fluxului sanguin dinspre
teritoriul splanhnic. Tensiunea arteriala creste mai ales pe seama tensiunii arteriale sistolice care
poate sa ajunga la 200-240 mmHg la persoane normotensive si chiar mai mult la hipertensivi,
raspuns adaptativ indispensabil pentru a evita riscul hipotensiunii severe in timpul unei activitati
fizice intense. Cu toate acestea, in urmatoarele 2-3 ore, tensiunea arteriala revine la valori inferioare
celor anterioare exercitiului fizic (9). De asemenea creste fluxul sanguin coronarian ca rezultat al
cresterii presiunii de perfuzie si al vasodilatatiei coronariene.
Ca raspuns la stresul asociat exercitiului fizic ventilatia pulmonara creste aproape imediat prin
stimularea centrilor respiratori si printr-un mecanism de feedback exercitat de proprioceptorii de la
nivelul musculaturii si articulatiilor active. Daca efortul fizic se prelungeste sau se intensifica,
cresterea productiei de CO2, ioni de hidrogen si a temperaturii induc cresteri suplimentare ale
ventilatiei pulmonare (5).
Raspunsul cardiorespirator la exercitiile de rezistenta este similar cu cel descris anterior, cu exceptia
unei cresteri tensionale mai accentuate.
Pe parcursul unui efort fizic, musculatura scheletica isi modifica capacitatea de extractie a oxigenului
si de debarasare de produsii de catabolism si isi alege sursa corespunzatoare de energie in functie de
solicitare. Substratul energetic este reprezentat ca si in cazul altor sisteme si organe de ATP
(adenozin trifosfat) generat pe trei cai: calea ATP-creatinfosfat, calea glicolitica si oxidativa. Aceste
trei cai genereaza energie musculaturii scheletice active in aproape toate tipurile de efort fizic in
proportii variabile in functie de intensitatea efortului si de disponibilitatea oxigenului la acest nivel.
De exemplu, calea ATP-creatinfosfat reprezinta principala sursa de energie intr-un efort de
intensitate mare si durata scurta de tipul unui sprint pe distanta de 40-200 metri. Atunci cand cererea
de oxigen depaseste oferta, asa cum se intampla intr-o cursa de 800m, de exemplu, calea glicolitica
anaeroba devine principalul furnizor energetic cu pretul cresterii productiei de lactat care va duce la
scaderea pH-ului sanguin si muscular. Trebuie spus ca la un pH de 6,4 enzimele responsabile de
productia de energie devin nefunctionale. Calea oxidativa nu poate sustine eforturile bruste, dar
reprezinta principala cale energetica in eforturile de lunga durata, cum ar fi alergarea pe distante
mari. De asemenea capacitatea de preluare a oxigenului creste direct proportional cu intensitatea
efortului pana la atingerea unui prag denumit capacitate maxima de preluare a oxigenului. Acest
prag, considerat cea mai buna metoda de estimare a rezistentei cardio-respiratorii, poate fi crescut
prin antrenament pana la atingerea unui anumit nivel determinat genetic pentru fiecare individ in
parte (5).
Sistemul endocrin, care controleaza eliberarea hormonilor de la nivelul glandelor specializate si
raspandirea acestora in tot organismul, joaca si el un rol important in mentinerea homeostaziei atat in
repaus cat si pe parcursul desfasurarii unei activitati fizice. Ca raspuns la efortul fizic, o serie de
hormoni cum sunt catecolaminele, somatotropul (hormonul de crestere), TSH-ul (hormonul care
stimuleaza producerea de tiroxina de catre glanda tiroida), glucagonul, hormonii sexuali
(testosteronul, estrogenii, progesteronul) sunt secretati cu o rata mai mare, in timp ce secretia de
insulina scade, cu efecte benefice mai ales la supraponderali si obezi.
Prin interactiunile cu sistemul nervos si endocrin, sistemul imun influenteaza si el raspunsul
organismului la exercitiu fizic. Exista dovezi potrivit carora activitatea fizica moderata sustine
functia celulelor cu rol imunologic (limfocite B si T, celule NK, celule ale sistemului monocito-
macrofagic) astfel scazand incidenta unor infectii si avand un posibil rol protector impotriva
cancerelor. Trebuie stiut insa ca eforturile fizice de lunga durata si intensitate mare, ca si
antrenamentele excesive, ar putea avea efecte inverse asupra sistemului de aparare a organismului
(5).
Angajarea intr-un program regulat de activitati fizice moderate sau viguroase determina modificari
adaptative pe termen lung din partea sistemului musculo-scheletal, cardiovascular si respirator cu rol
benefic asupra starii de sanatate. Antrenamentul regulat de rezistenta si, in mai mica masura, cel
aerob determina cresterea masei musculare prin hipertrofie (cresterea volumului fibrelor musculare)
si hiperplazie (cresterea numarului de fibre musculare), efect observat mai ales la sexul masculin.
Dezvoltarea si chiar numai tonifierea musculaturii consecutiva practicarii regulate a unei activitati
fizice intensifica utilizarea caloriilor ingerate, stiut fiind ca tesutul muscular este un mare utilizator
energetic, in timp ce tesutul adipos nu. S-au mai observat cresteri modeste ale masei osoase (efect
mai evident la copii) si fortificarea ligamentelor si tendoanelor. Din punct de vedere metabolic, in
celula musculara cresc substantial numarul si volumul mitocondriilor, organite implicate in
producerea de energie, capacitatea miocitului de a stoca glicogen, de a mobiliza acizii grasi liberi din
depozitele lipidice si de a utiliza lipidele ca sursa energetica. Magnitudinea modificarilor adaptative
cardiovasculare pe termen lung depind de conditia fizica initiala a individului si de durata,
intensitatea si frecventa antrenamentelor ca si de perioada de timp pe care acestea se efectueaza
(saptamani, luni sau ani). Astfel, o persoana antrenata are un debit cardiac neschimbat in repaus si in
timpul unui efort submaximal, dar acesta creste cu 30% sau mai mult la eforturi maximale. Dupa
antrenament, volumul bataie este crescut in repaus, pe parcursul unui efort submaximal sau maximal,
in timp ce frecventa cardiaca este mai mica in repaus si la eforturi submaximale. Apar de asemenea
modificari adaptative structurale de tipul hipertrofiei musculaturii cardiace si cresterii numarului de
capilare care iriga miocardul. Tensiunea arteriala in repaus, in timpul unui efort fizic submaximal ca
si amplitudinea varfului atins in timpul efortului fizic intens sunt mai mici, atat la normotensivi, cat
mai ales la hipertensivi. Se estimeaza ca valorile tensiunii arteriale in repaus (sistolica / diastolica)
vor scadea cu 3/3 mmHg la normotensivi, cu 6/7 mmHg la cei cu hipertensiune de granita si cu 10/8
mmHg la hipertensivi (5).
Din pacate, toate aceste modificari adaptative benefice vor disparea la un interval variabil de timp
daca persoana in cauza intrerupe antrenamentul. De obicei acestea diminua la 2 saptamani de la
sistarea sau reducerea substantiala a antrenamentelor si dispar intr-o perioada de 2 pana la 8 luni daca
activitatea fizica nu este reluata in tot acest interval de timp, chiar daca se mentine un nivel de
activitate fizica usoara (5).
Activitatea fizica este, deci, o parte importanta a unui mod de viata sanatos. Organismul uman are
nevoie de miscare, corpul uman fiind creat pentru a se misca. Se poate spune ca activitatea fizica
regulata are o baza biologica supusa unui control central, in timp ce lipsa de activitate, cu alte
cuvinte sedentarismul, disturba functionarea normala a organismului, contribuie la un dezechilibru
energetic de durata si predispune la o serie de imbolnaviri. Aceasta nu este o pledoarie pentru a ne
intoarce in timp la caznele fizice suportate de stramosii nostrii, ci doar un argument in favoarea
adoptarii unui stil de viata activ. Studiile epidemiologice si experimentale au demonstrat ca
activitatea fizica de intensitate moderata practicata in mod regulat, in contrast cu sedentarismul, se
insoteste de efecte benefice asupra tuturor organelor si sistemelor prevenind astfel o multitudine de
afectiuni patologice. In fiecare an, cel putin 1,9 milioane de oameni mor ca urmare a lipsei de
activitate fizica (3). Intr-adevar, activitatea fizica regulata este asociata cu o rata mai mica a
mortalitatii atat pentru tineri, cat si pentru varstnici, atat pentru barbati, cat si pentru femei. Mai mult,
cei care desfasoara in mod regulat activitati fizice moderate, au o rata a mortalitatii mai mica decat
cei care sunt activi, dar la un nivel de intensitate mai mic (1,10). Frecventa aterosclerozei, a
infarctului miocardic si a accidentului vascular cerebral este de doua ori mai mare la persoanele
sedentare comparativ cu cei angajati intr-un program de antrenament regulat. Un adult, cu o conditie
fizica slaba, va pierde la fiecare 10 ani aproximativ 10% din capacitatea sa cardiopulmonara. Riscul
de a dezvolta boala coronariana, accident vascular cerebral, hipertensiune arteriala, diabet zaharat tip
2 si cancer de colon este cu 30-50% mai mic la persoanele active (7). Activitatea fizica cel putin
moderata practicata in mod regulat pe perioade indelungate de timp imbunatateste starea de sanatate
si reduce riscul de deces prematur prin:
• Reducerea riscului de boala coronariana si de deces prin boala coronariana;
• Reducerea riscului de accident vascular cerebral;
• Reducerea riscului unui nou infarct miocardic la persoane cu infarct miocardic in antecedente;
• Scaderea nivelului de trigliceride si cresterea HDL colesterolului (colesterolul “bun”);
• Reducerea riscului de hipertensiune arteriala;
• Reducerea valorilor tensiunii arteriale la persoane deja hipertensive;
• Reducerea riscului de diabet zaharat tip 2;
• Reducerea riscului de cancer de colon;
• Obtinerea si mentinerea greutatii corporale ideale;
• Diminuarea depresiei si anxietatii;
• Diminuarea stresului;
• Mentinerea functionalitatii si prevenirea deteriorarii tesutului muscular, osos si a articulatiilor;
• Imbunatatirea conditiei fizice a varstnicilor cu reducerea dependentei de alte persoane si a riscului
de cazaturi. (7)
Surse bibliografice ;
https://www.romedic.ro/sedentarism
http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/sedentarismul-efecte-asupra-sanatatii_7950