Condiția juridică a

străinului

Proiect realizat de:

Aanei Ioana-Maria
Aparaschivei Diana
Bosianu Ștefan-Andrei
Ciobanu Ioana-Elisabeta,
Grupa A4, anul IV
Cuprins
1. Noțiunea de străin .......................................................................................................................3
2. Condiţionarea social - istorică a condiţiei juridice a străinilor ..................................................4
3. Delimitarea dintre regimul străinilor și conflictul de legi .........................................................5
4. Formele condiţiei juridice a străinului .......................................................................................6
4.1. Regimul național ..................................................................................................................6
4.2. Regimul reciprocității ...........................................................................................................6
4.3. Regimul clauzei națiunii celei mai favorizate. ..................................................................... 8
4.4. Regimul special. ................................................................................................................... 8
5. Drepturile și obligațiile străinilor în România ...........................Error! Bookmark not defined.
6. Intrarea, șederea și ieșirea străinilor din România ....................Error! Bookmark not defined.
6.1. Intrarea străinilor pe teritoriul românesc .............................Error! Bookmark not defined.
6.1.1. Documentele necesare trecerii frontierei de stat ...........Error! Bookmark not defined.
6.1.2. Nepermitrea intrării în România ...................................Error! Bookmark not defined.
6.1.3. Regimul acordării vizelor ..............................................Error! Bookmark not defined.
6.1.4. Tipuri de viză acordate de statul român ........................Error! Bookmark not defined.
6.2. Șederea străinilor în România .............................................Error! Bookmark not defined.
6.2.1. Dreptul de ședere temporară .........................................Error! Bookmark not defined.
6.2.2. Dreptul de ședere permanentă .......................................Error! Bookmark not defined.
6.3. Îndepărtarea străinilor din România ....................................Error! Bookmark not defined.
6.3.1. Statutul de indezirabil....................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.2. Îndepărtarea sub escortă a străinilor ............................................................................. 19
6.3.3. Repatrierea umanitară asistată .......................................Error! Bookmark not defined.
6.3.4. Expulzarea .....................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.5. Extrădarea......................................................................Error! Bookmark not defined.
7. Interzicerea intrării pe teritoriul României ...............................Error! Bookmark not defined.
8. Regimuri juridice aplicabile unor categorii speciale de străini .Error! Bookmark not defined.
8.1. Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European. ... Error!
Bookmark not defined.

2
Bibliografie ..................................................................................................................................... 9

1. Considerații despre noțiunea de străin

Pentru a avea o înțelegere mai bună a noțiunii, propunem reiterarea definiției de “străin”,
din Dicționarul explicativ al limbii române, unde regăsim că străinul este: (Persoana) care face
parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește.1
Dreptul internațional privat ne arată, într-o accepțiune oarecum similară definiției oferite
de DEX, că prin străin se înțelege acea persoană care nu are cetățenia statului pe al cărui teritoriu
se află.
Iar, din punct de vedere juridic, prin străin se înțelege orice subiect de drept – persoană
fizică sau persoană juridică – lipsită de cetățenia, respectiv de naționalitatea statului la care se
raportează.
Am oferit această multitudine de definiții ale aceluiași termen, tocmai în ideea de a sublinia
că de-a lungul timpului, legiuitorul a dat mai multe definiții care s-au succedat în timp în funcție
de schimbările dinamice ale legislației care permanent necesită o adaptare la realitățile vremii.
Dacă, inițial, străin era considerat persoana care nu are cetățenie română indiferent dacă
are o cetățenie străină sau nu are nicio cetățenie(apatrizii), ulterior datei de aderarea la spațiul
comunitar acesta se definea 2 ca ” persoana care nu are cetățenia română sau cetățenia unui alt stat
membru al Uniunii Europene (După cum bine știm, în prezent Uniunea Europeană este formată
din 28 de state, pentru moment, Regatul Unit rămânând membru cu drepturi depline al UE), iar
drepturile și obligațiile care decurg din această calitate continuă să se aplice integral 3 ori al
Spațiului Economic European (unește statele membre UE precum și Islanda, Lichtenstein și
Norvegia într-o piață internă guvernată de aceleași reguli de bază.)”. Se observă așadar o extindere
a sferei acestei noțiuni.
Italia, spre exemplu, propune, prin constituție, o împărțire similară celei prezente în legea
românească, și anume, cei ce aparțin Uniunii Europene și al Spațiului Economic European și cei
ce care sunt din afara spațiului Uniunii Europene, aceștia fiind îmărțiți între cei care stau pe
teritoriul italian în baza unui permis de ședere, precum și cei care sunt rezidenți în mod legal sau
nelegal. Legea care reglementează drepturile și obligațiile străinilor persoane fizice sunt:
Consituția italiană, în baza articolului 10 4, legea nr. 286/1998, precum și decretul prezidențial nr.
177/2002, denumit și legea Bossi-Fini, care reglementează un regim dur la adresa imigranților.
Astfel, sunt introduse sancțiuni penale pentru persoanele prinse în mod ilegal în țară sau care se
întorc după expulzare. Conform noii legi, un imigrant care este oprit fără permis de ședere va fi
însoțit la graniță și expulzat imediat. migranții sunt, de asemenea, supuși arestării și detenției de la
șase la doisprezece luni, urmate de deportare imediată, dacă sunt prinși încercând să reintre în Italia

1
Dexonline - https://dexonline.ro/definitie/str%C4%83in, accesat ultima dată la 7 Mai 2019
2
Conform art.2 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată in Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008.
3
Conform datelor oferite de site-ul Uniunii Europene - https://europa.eu/european-union/about-eu/countries_ro,
accesat la data de 7 Mai 2019
4
Foreigners in Italy - http://www.gaetanopetrelli.it/catalog/documenti/00000115/Foreigners%20in%20Italy%20-
%202006.pdf, accesat ultima dată la 8 Mai 2019

3
înainte de expirarea unei interdicții de reintrare. O a doua infracțiune este pedepsită cu închisoare
de până la patru ani.5
În ceea ce privește societățile comerciale care pot fi înființate atât de străini cât și de
rezidenți, Italia a adoptat actul nr. 218/2005, precum și articolele 2506 și următoarele, din Codul
Civil, care reglementează următoarele tipuri de societăți: societatea în nume colectiv(Società in
nome collettivo) , societatea în comandită simplă(Società in accomandita semplice) societatea în
comandită pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată (Società a responsabilità limitata) și
societatea cu răspundere limitată simplificată(Simplified Società a Responsabilità Limitata
Semplificata), diferența dintre ultimele două fiind că SRL-ul simplificat poate fi constituit doar de
către o persoană fizică, și nu de o persoană juridcă și capitalul social inițial nu trebuie să depășească
10.000 de euro.6
În dreptul nostru7 apatridul este asimilat cetățeanului străin, dar care nu are cetățenia
niciunui stat. Totuși între aceștia există unele ușoare deosebiri de tratament:
 unele texte (expulzarea) se referă numai la cetățenii străini, apatrizii cu domiciliul
în țară nu se expulzează;
 statutul personal al apatridului este supus legii domiciliului, iar în lipsa acestuia este
supus legii reședinței;
 dovada cetățeniei și identității sunt supuse unor reglementări proprii diferitelor
sisteme de drept;
 cetățenii străini beneficiază de acordurile încheiate cu statul respectiv, aceștia
beneficiind și de protecția diplomatică și consulară.

Apatridul, deși nu are cetățenia acelui stat pe care își are domiciliul, trebuie să se supună
regulilor și obligațiilor acelui stat, iar în consecință, îi vor fi acordate o serie de drepturi, precum:
aplicarea convenției fără discriminare pe motiv de rasă, religie sau țară de origine 8, egalitatea de
tratament cu cetățenii acelui stat, în ceea ce privește libertatea de praticare a religiei și libertatea
de a-și educa copiii, în spiritul religiei dorite 9, asigurarea posibilității accesului liber la justiție, în
cadrul țării unde își are domiciliul sau reședința, a persoanei apatride.10
De noțiunea de străin dreptul leagă multiple efecte juridice. Mai întâi, sunt problemele care
se ridică în legătură cu drepturile de care se bucură străinul, respectiv determinarea condiției
juridice a străinului, apoi apar o serie întreagă de aspecte care se nasc ca urmare a conflictului de
legi și de jurisdicții, generate de calitatea de străin a unei persoane fizice. Recunoscându-se
calitatea de subiect de drept a unui străin, urmează a se preciza ce norme vor fi aplicabile cu ocazia
determinării drepturilor și a condițiilor de recunoaștere și exercitare a lor.
Regimul străinilor în România este reglementat de O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002,
alături de legea 247/2018, ce privește modificarea și completarea unor acte normative privind
regimul străinilor în România, și reprezintă un cadrul juridic util, care instituie o concepție unitară,

5
http://www.errc.org/roma-rights-journal/harsh-immigration-law-passed-in-italy, accesat la data de 8 Mai 2019
6
Setting up a company in Italy - https://www.italiancompanyformations.com/services/set-up-a-company-in-italy/,
accesat ultima dată la 8 Mai 2019
7
România a aderat la Convenția privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954 prin Legea
nr. 362/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1.146 din 19 decembrie 2005.
8
Ibidem, articolul 3
9
Ibidem, articolul 4
10
Ibidem, articolul 16

4
precizând drepturile si obligațiile ce revin străinilor. Prevederile textelor legale se referă la regimul
administrativ al străinilor, posibilitatea angajării în muncă și răspunderea lor disciplinară,
materială, civilă, contravențională sau penală. În materia regimului străinilor, actele normative
interne se întregesc cu reglementările internaționale. Prin corelarea lor se asigură respectarea
angajamentelor internaționale asumate de țara noastră.

2. Condiţionarea social - istorică a condiţiei juridice a străinilor

În decursul istoriei, condiţia juridică a străinului a suferit transformări profunde

determinate de schimbările produse în sfera relaţiilor de producţie, în raporturile dintre state pe
plan internaţional şi de o serie de factori care pot influenţa condiţia juridică a străinului:
dezvoltarea economică, contextul istoric concret (regimul libertăţilor, gradul cooperării
economice, starea de pace din zona respectivă).
În Antichitate, străinii erau denumiţi "barbari", fiind destinaţi sclaviei. În Roma antică, spre
exemplu, după apariţia "statului cetate", străinii erau lipsiţi de protecţia juridică pe care legea
romană o acorda cetăţenilor. În condiţiile unei economii naturale şi a unor schimburi sporadice cu
cetăţile din jur, orice străin era privit ca un duşman şi tratat ca atare (lipsit de drepturi, transformat
în sclav)
Mai târziu, în perioada imperiului, ca urmare a dezvoltării economice s-a asigurat o
anumită protecţie juridică străinilor. Condiţia juridică a străinilor la Roma nu era aceeaşi pentru
toate persoanele, exercitând o anumită gradaţie care cu timpul s-a estompat (mai ales după edictul
lui Caracalla, în anul 212 e.n.).
Străinii cu care romanii nu menţineau relaţii economice (numiţi barbari) nu erau protejaţi
în ceea ce priveşte persoana şi bunurile lor.
În feudalism, situaţia străinilor s-a îmbunătăţit într-o anumită măsură, dar statutul lor
rămânea inferior cetăţenilor proprii statului. În Franţa, la început străinii aveau condiţia juridică a
ţăranilor aserviţi (iobagi), iar mai târziu îşi puteau păstra calitatea de oameni liberi (cu o capacitate
de folosinţă diminuată). Aceştia erau loviţi de unele incapacităţi şi supuşi unor prestaţii. De
exemplu: datorau capitaţia care constata starea lor de inferioritate; datorau o taxă pentru căsătoria
cu o altă persoană de altă seniorie (formariage); nu aveau drepturi succesorale (bunurile ce
reveneau unui străin din masa succesorală se luau de senior, iar bunurile ce rămâneau la moartea
străinului reveneau tot seniorului acelui teritoriu.
În vechiul drept românesc se făcea distincţie între localnici şi străini. La acordarea
cetăţeniei care intervenea după circumstanţe şi necesităţi de fapt, se făcea o deosebire între străinii
creştini şi cei necreştini (turci, evrei, armeni). Necreştinii erau lipsiţi de unele drepturi (nu puteau
depune mărturie, nu puteau încheia căsătorii cu creştinii, nu puteau adopta un creştin, nu puteau
exercita anumite meserii, dobândi imobile, exercita unele funcţii publice, etc).
După apariţia pravilelor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu şi chiar după codurile lui
Calimach şi Caragea, regimul străinilor a continuat să fie reglementat de dreptul cutumiar
românesc (căsătoriile şi adopţiile erau oprite între creştini şi necreştini).
Regulamentele organice cuprind şi ele prevederi privind regimul străinilor. De asemenea,
în Codul Civil de la 1864 art.11, găsim o reglementare de principiu a străinilor, aceştia având
aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii români, dacă legea nu prevede altfel.
Una dintre cele mai importante distincții care a dispărut odată cu adoptarea Codului Civil
de la 1864, a fost eludarea dispozițiilor ce prevedeau segregarea creștinilor de necreștini.

5
 Constituţia de la 1866 conţinea, de asemenea, dispoziţii privind regimul străinilor (una din
acestea prevedea posibilitatea dobândirii cetăţeniei române prin împământenire numai de către
străinii creştini, dispoziţie care a fost abrogată prin legea constituţională din 1879.
Articolul 11 al Codului Civil a fost abrogat prin art. 54 al Legii din 24 februarie 1924
privind dobândirea şi pierderea naţionalităţii române. Au urmat apoi: Decretul nr. 260/1957, Legea
nr. 25/1969 şi Legea nr. 123/2001 (abrogată prin O.UG. nr. 194/2002).

3. Delimitarea dintre regimul străinilor și conflictul de legi

Condiția juridică a străinului este instituită de statul de reședință a acestuia, având deci un
caracter unilateral. În virtutea suveranității fiecare stat are dreptul de a stabili intrarea, șederea și
ieșirea străinilor de pe teritorilul său precum și drepturile și obligațiile pe care aceștia le pot avea.
Desigur, acest drept nu exclude posibilitatea încheierii unor convenții internaționale întemeiate pe
respectul reciproc al drepturilor suverane și intereselor statelor contractante.
Există o legătură și în același timp o delimitare între condiția juridică a străinului și
conflictul de legi. În ce privește ordinea în care se ridică, doctrina de specialitate a relevat faptul
că problema privind condiția juridică a străinului primează întotdeauna conflictului de legi.
Deci, numai în măsura în care i se recunoaște străinului un anumit drept se trece apoi la
determinarea legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate11. În consecință s-a ajuns
la părerea conform căreia, dacă unui străin i se refuză folosința unui drept în țara forului, devine
inutilă o analiză privind modalitățile în care el va exercita acel drept. Nu prezintă deci, interes că
acel drept este recunoscut persoanei fizice de către legea ţării căreia îi aparţine prin cetăţenie (ori
prin domiciliu când ca străin se găseşte în altă ţară).
Delimitarea dintre cele două instituții se regăsește mai ales în domeniul stării și capacității
persoanei și se concretizează sub două aspecte diferite. Astfel, normele care determină regimul
juridic al străinului nu sunt conflictuale, ci sunt norme materiale sau substanțiale, deoarece
determină direct drepturile și obligațiile străinului. Apoi, condiția juridică a străinului are în vedere
capacitatea de folosință a persoanei, în vreme ce conflictul de legi are în vedere capacitatea de
exercițiu12.
Deci, regimul străinilor este o „problemă națională”, spre deosebire de conflictul de legi,
care pune în discuţie o „problemă internaţională”.

4. Formele condiţiei juridice a străinului

Practica statelor a evidențiat mai multe tipuri de regimuri în privința tratamentului aplicabil
străinilor, fără a exista un set de reguli cu valoare generală. De obicei la baza acestor regimuri
subzistă principiul reciprocității dintre state care reflectă buna colaborare a lor și un anumit respect
pe care statele semnatare și-l acordă unul altuia. Aceste forme se regasesc fie în legislația internă,
fie în tratate internaționale încheiate între state suverane sau între state și organizații internaționale.
Principalele forme sunt:
 regimul național;
 regimul reciprocității;
 regimul clauzei națiunii celei mai favorizate;

11
Ioan Macovei, Drept internațional privat, Curs universitar, Ed. C.H. Beck. București, 2011.p. 133-134.
12
I. Chelaru, Gh. Gheorghiu, Drept internațional privat, ed. a II-a, Ed. C. H. Beck, București, 2009, p. 132.

6
  regimul special.

4.1. Regimul național

Potrivit acestui mod de tratament, un stat recunoaște străinilor aflați pe teritoriul său
aceleași drepturi civile fundamentale și garanții individuale pe care le acordă propriilor săi cetățeni
cu excepția drepturilor politice (dreptul de a alege și de a fi ales, dreptul de a ocupa anumite funcții
publice, obligația de a satisface serviciul militar ș.a.). În România, posibilitatea de a alege și a fi
ales este reglementată de către articolul 16, alin. 4, conform căruia: „În condiţiile aderării României
la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a
alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”
Conform dispozițiilor art.18 alin 1 din Constituția României, cetățenii străini și apatrizii
care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și averilor, garantată de
Constituție și de alte legi. Aceste dispoziții se regăsesc și în art.3, alin.(1) al Ordonanței de urgență
a Guvernului nr. 194 din 2002.
Totuși drepturile cetățenilor nu se suprapun în totalitate cu cele ale străinilor, regimurile
celor două categorii de persoane nefiind identice. Există pentru străini anumite instituții care nu se
aplică și cetățenilor cum ar fi: regimul intrării, șederii, ieșirii, expulzarea (un stat nu-și poate
expulza proprii cetățeni), declararea ca fiind indezirabil etc. Chiar dacă expulzarea este permisă în
cazul celor străini, sunt și situații de excepție, de altfel, în care expulzarea nu va fi efectuată
deoarece ar putea exista un risc în ceea ce privește relele tratamente ce ar putea fi suferite de către
persoana expulzată în țara de destinație. Astfel, unul dintre cele mai elocvente exemple pe care le
propunem este cel din anul 1989, Soering c. Marii Britanii13, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului stabilind pentru prima oară că răspunderea unui stat poate fi angajată dacă
acesta decide să expulzeze o persoană care poate suferi rele tratamente în ţara de destinaţie. Pe
scurt, Reclamantul, Jens Soering, cetăţean german, s-a născut la 1 august 1966, se afla într-o
închisoare din Regatul Unit, aşteptând extrădarea în Statele Unite ale Americii unde va fi judecat,
în statul Virginia, pentru două infracţiuni de omor, având și antecedente penale constând în
infracțiuni de fals. Problema care a intervenit a fost situația că în ipoteza extrădării, Soering putea
să fie condamnat la pedeapsa cu moartea, aceasta fiind abolită în cadrul Marii Britanii. CEDO a
admis cererea acestuia, în baza articolului 3 din Convenție, care stauează că “Nimeni nu poate fi
supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.14

4.2. Regimul reciprocității

Conform acestui regim, anumite drepturi sunt conferite străinilor sub condiţia ca statul
străin să asigure, la rândul său un tratament identic.
Reciprocitatea poate fi de trei feluri : legislativă, diplomatică şi de fapt.
Reciprocitatea legislativă – presupune identitate între dispoziţiile normative, care
reglementează condiţia străinului, în cele două state; legislaţia din ţara străinului trebuie să acorde
aceleaşi drepturi şi celor care nu sunt cetăţeni.
Reciprocitatea diplomatică - derivă din prevederile convenţiilor internaţionale, înlăturând
astfel aplicarea regimului naţional.

13
CASE OF SOERING v. THE UNITED KINGDOM - https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-
57619%22]}, accesat ultima dată la 8 Mai 2019
14

7
 Reciprocitatea de fapt - constă în practica din statele în cauză privind drepturile străinilor,
conform acestei practici, hotărârile pronunţate de autorităţile dintr-o ţară sunt producătoare de
efecte în statul de origine.

4.3. Regimul clauzei națiunii celei mai favorizate.

Potrivit acesteia, străinii cetățeni ai unui anumit stat beneficiază de drepturi și avantaje cel
puțin egale cu cele pe care le au cetățenii unor state terțe. Această formă de tratament presupune o
convenție internațională încheiată prin care s-a acordat clauza națiunii celei mai favorizate15, în
mod reciproc, asigurându-se astfel egalitatea dintre state. Domeniile în care această clauză își are
aplicabilitatea sunt: comerțul și plățile internaționale; transportul internațional; drepturile și
obligațiile persoanelor fizice și juridice; stabilirea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare,
privilegiile, imunitățile și tratamentul lor; proprietatea intelectuală ( incluzând dreptul de
inventator și cel de autor pentru opere literare și artistice); administrarea justiției.
De-a lungul timpului România a încheiat numeroase convenții internaționale prin care s-a
acordat reciproc aceasta clauză. Printre statele cu care s-au contractat astfel de acorduri se numără:
Austria, Italia și Franța privind garantatea reciprocă a investițiilor; Belgia și Italia pentru evitarea
dublei impuneri, S.U.A pentru facilitarea relațiilor și schimburilor economice. Rom\nia era
considerată o țară disidentă în raport cu Rusia datorită primirii clauzei națiunii celei mai favorizate
din partea Statelor Unite ale Americii, bucurându-se de un adevărat suport din partea occidentului.
Sub tutela lui Ronald Raegan, S.U.A, a continuat să sprijine orice mișcare de dizidență din partea
statelor socialiste, invocând în repetate rânduri necesitatea existenței unei practici continue asupra
respectului drepturilor omului. Noua modalitate a regimului comunist din România(accentuarea
cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu și hotărârea României de a achita rapid datoriile
externe) nu mai beneficia de nicio șansă de a beneficia de sprijinul Statelor Unite, lucru subliniat
prin Actul Final al Conferinței de la Helsinki din 1975, cât și de politica președintelui Jimmy
Carter, care făcuse din respectarea drepturilor omului criteriul de bază în relațiile cu celelalte țări,
în primul rând cu cele din blocul sovietic.16 Ignorarea de către partea română a cererilor
Washingtonului a dus la încordarea raporturilor bilaterale, în următoarea decadă relațiile
îmbunătățindu-se, având drept avantaj redarea clauzei națiunii celei mai favorizate României.
Clauza națiunii celei mai favorizate, însă, asigură o egalitate abstractă, fără a indica
întinderea reală a drepturilor, spre deosebire de regimul național. De aceea în practică se constată
și limite de aplicare a acestui privilegiu, micșorându-i-se mult aria de influență mai ales în rândul
convențiilor cu caracter economic. Aceste rezerve au fost justificate prin apărarea unor situații
preferențiale și punerea la adăpost față de pretențiile terților sau când anumite interese esențiale
determină înlăturarea clauzei17.

4.4. Regimul special.

În baza acestui regim, unele categorii de străini și în domenii de activitate determinate, pot
beneficia de anumite drepturi prevăzute în legislația națională sau în tratate și acorduri
internaționale. Regimul special se completează cu tratamentul național și clauza națiunii celei mai
favorizate, în același timp fiind compatibil și cu regimul reciprocității.

15
I I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de Drept Internațional Privat, Ed. Universul Juridic, București, 2007, p. 179
16
Clauza națiunii celei mai favorizate și relațiile româno-americane -
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/clauza-natiunii-celei-mai-favorizate-si-relatiile-romano-americane,
accesat ultima dată la 8 Mai 2019
17
M.V. Antonescu, Regimul juridic al străinilor în România, Ed. All Beck, București, 2001, p.198

8
 Bibliografie
1) Antonescu, Mădălina - Virginia, Regimul juridic al străinilor în
România, Ed. All Beck, București, 2001.
2) Chelaru, Ioan, Căsătoria și divorțul. Aspecte juridice civile,
religioase și de drept comparat, Ed. Acteon, Iași, 2003.

9
3) Chelaru, Ioan, Gheorghiu, Gheorghe., Drept internațional privat,
Curs universitar, Ed. C.H. Beck, București, 2009.
4) Diaconu, Nicoleta, Drept internațional privat, Curs universitar,
ed. a IV-a revizuită, Ed. Lumina Lex, București, 2009.
5) Filipescu, Ion, Filipescu, Andrei, Tratat de drept internațional
privat, Ed. Universul Juridic, București, 2008.
6) Lupașcu, Dan, Drept internațional privat, ed. a II-a emedată și
actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2010.
7) Macovei, Ioan, Drept internațional privat, Curs universitar, Ed.
C.H. Beck. București, 2011.
8) Mitrache, Constantin., Drept penal român. Partea generală, Ed.
Universul Juridic, București, 2008.
9) Tatar, Adrian Constantin., Străinul rezident în România, Ed.
C.H. Beck, București, 2008.
10) Diaconu, N., Marcu, V., Drept comunitar – Partea specială –
Politicile comunitare, Ed. Lumina Lex, București, 2003.
11) A. Fuerea, Drept internațional privat, Ed. Universul Juridic,
București, 2005.
12) Ion Deleanu - Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II,
Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996

10