Johann Sebastian Bach

Johann Sebastian Bach s-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul
lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte. Frecventează şcoala gimnazială din Eisenach şi apoi liceul
din Ohrdruf. Aici studiază latina, greaca, literatura, istoria şi muzica.

Simultan deprinde, sub supravegherea tatălui său, mânuirea viorii, şi, ajutat de fratele său Johann
Christoph, a clavecinului şi a orgii. Muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a lungul întregii sale
vieţi (avea să compună circa 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă). Compoziţia o
învaţă cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf.

La vârsta de 15 ani activează ca membru al corului din Ohrdruf, după care părăseşte oraşul,
îndreptându-se către Luneburg. Aici va compune pentru organistul G. Boehm şi va descoperi muzicienii
francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea. Compune prima sa cantată (1704) şi îşi creează
imediat reputaţia unui improvizator plin de virtuozitate. Geniul său excepţional alăturat unei
intransigenţe a caracterului au condus mereu la neînţelegeri atât cu patronii săi, cât şi cu autorităţile.

La vârsta de 21 de ani se căsătoreşte cu verişoara sa, Maria Barbara, care îi dăruieşte şapte copii. În
această perioadă este angajat ca organist la Muhlhausen, unde compune numeroase cantate noi (131,
71, 196) şi “Actus tragicus”. Apoi călătoreşte, la invitaţia ducelui Wilhelm Ernst, la Weimar, unde obţine
postul de organist de curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani (1708 – 1717). Este o perioadă fericită
pentru Bach. Compune numeroase lucrări pentru orgă (“Toccata în re major” – 1709, “Alla breve în re
minor” – 1709, “Orgelbuchlein” – 1717), cantate şi piese pentru clavecin.

Johann Sebastian Bach: sute de lucrări pentru orgă şi… 20 de copii

25 Martie 2015 Personalităţi - Vedete, Prima pagina Fara pareri

Sebastian-BachJohann Sebastian Bach s-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania,
fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte. Frecventează şcoala gimnazială din Eisenach şi
apoi liceul din Ohrdruf. Aici studiază latina, greaca, literatura, istoria şi muzica.

Simultan deprinde, sub supravegherea tatălui său, mânuirea viorii, şi, ajutat de fratele său Johann
Christoph, a clavecinului şi a orgii. Muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a lungul întregii sale
vieţi (avea să compună circa 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă). Compoziţia o
învaţă cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf.
La vârsta de 15 ani activează ca membru al corului din Ohrdruf, după care părăseşte oraşul,
îndreptându-se către Luneburg. Aici va compune pentru organistul G. Boehm şi va descoperi muzicienii
francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea. Compune prima sa cantată (1704) şi îşi creează
imediat reputaţia unui improvizator plin de virtuozitate. Geniul său excepţional alăturat unei
intransigenţe a caracterului au condus mereu la neînţelegeri atât cu patronii săi, cât şi cu autorităţile.

Cantata s-a aflat în centrul creaţiei vocale a lui Bach, care a scris cinci serii de lucrări în acest gen.
De menţionat şi faptul că Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepţia
operei.“Creaţia lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge, totuşi, în paralel cu
claritatea şi bogăţia melodică. Se poate vorbi, în acest sens, de o sinteză a elementelor germanice şi
italiene; asta fără a uita influenţele franceze, asimilate şi puse în valoare remarcabil, mai ales în suitele –
sau uverturile – pentru orchestră(…)”, potrivit “Larousse – Dicţionar de mari muzicieni”.

Luptă pentru ca munca sa să fie apreciată la adevărata ei valoare, însă, din nefericire, rezultatul
este un lung şir de dispute cu autorităţile şcolii Saint-Thomas şi cu Consiliul orăşenesc. În ciuda
problemelor, Bach este mai mult decât oricând preocupat de munca sa. Din această perioadă datează
“Ofranda muzicală”, “Magnificat” (1723), “Patimile după Ioan” (1723), “Patimile după Matei”(1729),
“Oratoriul de Crăciun”(1734) şi multe alte compoziţii.

Efectele muncii sale titanice nu întârzie să se arate – starea sănătăţii marelui compozitor începe
să se înrăutăţească. Are probleme cu vederea şi este operat de un celebru chirurg englez, dar fără
succes, Bach pierzându-şi vederea. Moare la 28 iulie 1750, la Leipzig. Compozitor admirat pe plan
internaţional, Bach nu a trezit interesul decât la aproape un secol după moartea sa, când Mendelssohn
Bartholdy dirijează, în anul 1829, “Patimile după Ioan”.