Sunteți pe pagina 1din 1

George Roncea

1 min ·

din seria - micile secrete ale lui Dan Voinea și Teodor Mărieș, kaghebistul și
turnătorul, pe bizniz împreună de decenii
.
Meşterul-surpriză din fabrica de revoluţionari: procurorul Dan Voinea....
.
Doru Mărieş (stânga), alături de Dan Voinea în operaţiunea care a umplut
România de revoluţionari cu certificat
.
Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzător, către două personaje
care au pozat permanent în apărători ai Revoluţiei: Dan Voinea şi Doru
Mărieş.
„Adevărul“ vă arată cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea
României de revoluţionari cu patalama.
Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de
revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode.
Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel
mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine
făcute la sfârşitul anului 2004.
La „butoane" s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în
apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş,
preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989", şi fostul procuror militar Dan
Voinea.
Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptată o nouă „lege a
recunoştinţei" faţă de eroii Revoluţiei, Legea 341. Aceasta deschidea
perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaţiilor lunare
şi pentru grosul revoluţionarilor, este vorba de aşa-zişii „luptători remarcaţi
pentru fapte deosebite". Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor
şi îşi propunea să elimine impostorii, solicitând, pe lângă declaraţiile altor trei
participanţi la evenimente, şi alte documente care să ateste participarea
activă în Revoluţie.

O lună mai târziu, în august 2004, fără a avea în aparenţă nicio legătură cu
adoptarea Legii 341, Asociaţia „21 Decembrie 1989" depune la Parchetul
Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluţiei. La 7
decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor cu
privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluţie de începere a
urmăririi penale faţă de 102 persoane, printre care şi nume grele precum Ion
Iliescu şi Virgil Măgureanu.
Pe edificiul acestei iniţiative, Doru Mărieş şi Dan Voinea şi-au construit un
important capital de imagine, răspândind în toate părţile ideea că nimeni nu
se luptă mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morţilor de la
Revoluţie.
13.858 de adeverinţe semnate de Dan Voinea
Finalitatea a fost cu totul alta: prin erorile halucinante pe care le conţinea,
rezoluţia din 7 decembrie 2004 era practic lovită de nulitate.
Pe o coală A4, procurorul a scris cu pixul o înşiruire de persoane pe care le-
a acuzat la grămadă de infracţiuni extrem de grave, fără a preciza de ce se
face vinovat fiecare şi în ce împrejurări a săvărşit faptele. La niciunul dintre
cei 102 nu se regăsesc datele de identitate după care ar putea fi indentificat.
La unii învinuiţi lipseşte chiar şi prenumele, cum este cazul unui oarecare
colonel Ionescu, iar unii nici măcar nu mai erau în viaţă la momentul emiterii
rezoluţiei. Aşa cum s-a şi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiţi
era scos de sub urmărire penală imediat ce făcea o plângere către Parchet,
din cauza viciilor grave de procedură făcute de Voinea. 30 de inşi au cărat
un singur rănit Adevărata „realizare" a redeschiderii dosarului este perfect
reliefată într-o sinteză făcută de Parchetul General pe marginea traseului
avut de Dosarul Revoluţiei de-a lungul anilor.
„După 2004, cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea părţilor
vătămate şi a martorilor. (...) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au
eliberat 13.858 de adeverinţe spre a le servi la preschimbarea certificatelor
de revoluţionar. Eliberarea acestor adeverinţe, în majoritatea cazurilor, nu
avea temei legal", se afirmă în comunicatul Parchetului General. Cu alte
cuvinte, Dan Voinea n-a făcut decât să audieze mii de persoane, mai mult
sau mai puţin implicate în evenimentele din decembrie 1989, cărora le
elibera adeverinţe conform cărora nu au întreprins acţiuni împotriva
Revoluţiei, facilitându-le astfel preschimbarea certificatelor.
„Dan Voinea a fabricat revoluţionari. Acest maraton de audieri pe care l-a
făcut a fost o afacere. Mulţi se angajau ca în schimbul adeverinţei să dea
banii pe care aveau să-i primească din urmă. Sunt vreo treizeci şi ceva de
inşi care declară că au luat acelaşi rănit şi l-au dus la Spitalul Militar. Au
copiat unii de la alţii ca proştii, pentru că în realitate nici n-au fost audiaţi.
Nişte ofiţeri de Poliţie, detaşaţi să ajute Procuratura, îi puneau să scrie, iar la
final trecea Dan Voinea şi semna", afirmă colonelul în rezervă Viorel Tocan,
revoluţionar braşovean. Teren la Snagov Prima apariţie a procurorului Dan
Voinea în evenimentele din 1989 s-a produs în după-amiaza de 22
decembrie, când a sunat din Comitetul Central la Sibiu şi i-a cerut
colonelului Aurel Dragomir să oprească focul. La Sibiu a avut loc un
carnajiu, între militari şi securişti, soldat cu 99 de morţi. Pe 25 decembrie, a
jucat rolul de procuror în procesul soţilor Ceauşescu.
A susţinut un rechizitoriu halucinant, presărat cu peste 60.000 de morţi. După
1990 a instrumentat Dosarul Revoluţiei şi a pozat în acuzator al lui Ion
Iliescu, deşi în decembrie '89 i-a făcut jocurile. Dan Voinea are certificat de
„luptător remarcat" şi, pe baza acestuia, a primit gratis un teren de 2.000 de
metri pătraţi la Snagov. Un „luptător"care s-a remarcat auzind Dosarul
Revoluţiei este plin cu mii de declaraţii ale unor oameni care nu ajută cu
nimic la lămurirea evenimentelor din 1989. Oameni care au ieşit şi ei pe
stradă să caşte gura sau să lupte cu terorişti invizibili, dar pe care Dan
Voinea i-a audiat şi le-a eliberat adeverinţe, ajutându-i să obţină certificate.
Pentru o mai bună înţelegere vom da şi un exemplu.
Declaraţia lui Dănuţ Giurea, membru al Asociaţiei „Metrou" (asociaţia lui
George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari), este una din
zecile de relatări aproape identice ale „luptătorilor" din revoluţia buzoiană: „În
luna decembrie 1989 eram lăcătuş-mecanic la Întreprinderea de Mase
Plastice Buzău. Aveam cunoştinţă despre evenimentele petrecute în perioada
16-21.12.1989 la Timişoara întrucât ascultam postul de radio
«Europa Liberă». În data de 22, în timp ce mă aflam la locul de muncă - am
auzit de fuga soţilor Ceauşescu. Împreună cu mai mulţi colegi am plecat
spre sediul Comitetului Judeţean pentru a vedea ce se întâmplă.
Am ajuns aici în jurul orei 13.30 şi am văzut foarte multă lume adunată. (...)
Am scandat lozinci, iar în jurul orei 16 am plecat spre domiciliu". Declaraţia
continuă cu „aventurile" din ziua de 23 decembrie: „A doua zi am revenit la
locul de muncă, unde m-am oferit voluntar pentru paza unor obiective din
oraş. (...) Grupa noastră a fost repartizată la supravegherea bazei sportive
întrucât aflasem de la Ionaşcu Dumitru că pe teren vor fi paraşutate trupe de
desant care ne vor ataca. Aici am rămas până în jurul orei 14.30, când a
venit o altă grupă să ne schimbe. (...) În cursul zilei de 24 am auzit focuri de
armă trase din zona Tribunalului şi ulterior am auzit că sediul a fost
incendiat. Pe parcursul zilei am mai auzit focuri de armă trase răzleţ". Cam
aşa s-a remarcat Dănuţ Giurea la Revoluţie, aflând de fuga Ceauşeştilor,
păzind un teren de sport şi auzind focuri de armă. Acest cetăţean are titlu de
"luptător remarcat pentru fapte deosebite" şi beneficiază de o indemnizaţie
lunară de peste 2.000 de lei. În mod normal, un astfel de om nu trebuia să
deţină certificat de revoluţionar, pentru că nu avea niciun argument care să-l
încadreze în lege.
Pentru el şi pentru alte mii de impostori a fost creată stratagema care l-a
avut în prim-plan pe Dan Voinea.
.
Axa Dan Voinea - Doru Mărieş - George Costin
Această stratagemă a fost piatra de temelie pe care s-au construit, după
2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluţionari. Teoretic,
noua lege promulgată în 2004 trebuia să înăsprească condiţiile de acordare
a noilor certificate de revoluţionar, ceea ce presupunea că impostorii aveau
o problemă.
Soluţia a fost ingenioasă: adeverinţele eliberate de Dan Voinea au
reprezentat principalele dovezi pe care aceştia s-au bazat la preschimbare,
supralicitând faptul că erau eliberate de o instituţie a statului, respectiv
Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare. Mai mult decât atât,
deţinerea unei adeverinţe semnate de Dan Voinea a devenit o condiţie
esenţială, fără de care certificatul de revoluţionar nu putea fi preschimbat.

Chiar şi văduvele eroilor martiri, care îşi puteau atesta cu uşurinţă calitatea,
erau nevoite să treacă pe la Dan Voinea pentru a li se elibera o astfel de
hârtie. George Costin şi şefa serviciului Contencios din SSPR Aşa s-a ajuns
ca revoluţionarii să devină practic dependenţi de aceste adeverinţe, iar aici
intervine o altă mutare decisivă. Sub pretextul că îi este mai uşor să
găsească oamenii, Dan Voinea a acceptat să facă audierile prin intermediul
asociaţiilor de revoluţionari (în Bucureşti, multe dintre audieri s-au ţinut chiar
în sediul Asociaţiei "21 Decembrie").
Concret, nu puteai ajunge să fii audiat şi să primeşti mult râvnita adeverinţă
fără o programare făcută de o asociaţie de revoluţionari. În acest fel,
revoluţionarii care voiau să-şi preschimbe certificatul au devenit dependenţi
de o asociaţie, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaşe afaceri bazată
pe perceperea de comisioane. „E posibil să se fi luat bani. Ei, între ei, pe la
asociaţii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legătură", ne-a declarat,
nonşalant, Dan Voinea. „Avem echipă, avem valoare" Unul dintre marii
beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, actualul secretar de
stat pentru revoluţionari.
În 2004, acesta era preşedintele Asociaţiei „Metrou", care la acea vreme
număra peste 5.000 de membri cu certificat de revoluţionar, dintre care
majoritatea aveau probleme mari în a se încadra în rigorile noii legi, întrucât
nu făcuseră aproape nimic la Revoluţie.
Din acest punct de vedere, adeverinţele lui Dan Voinea au fost o mană
cerească. La fel, şi din perspectiva subjugării revoluţionarilor faţă de
asociaţii.
Costin şi-a pus miile de membri din Asociaţia „Metrou" să semneze convenţii
prin care aceştia se angajau să-i cedeze un procent din banii încasaţi
retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasări de ordinul milioanelor
de euro! Întâmplător sau nu, între George Costin şi Doru Mărieş s-a legat, în
jurul anului 2004, o prietenie strânsă, care mai durează şi în zilele noastre.
Imediat după apariţia Legii 341, Mărieş a cerut redeschiderea Dosarelor
Revoluţiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând
mare sesiune a adeverinţelor, iar Costin a profitat cu vârf şi îndesat. Mărieş
l-a susţinut cu vehemenţă pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat să
revină la şefia Parchetelor Militare, aşa cum l-a susţinut şi pe George Costin
când acesta a preluat funcţia de secretar de stat al revoluţionarilor, în
octombrie 2010.
După numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul
Asociaţiei „21 Decembrie", în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat,
deşi ştia foarte bine că acesta are o biografie mai mult decât pătată. „Pe
probleme de documentaţie, de arhivă, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe
nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem
echipă, avem valoare", declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.
.
Repere din biografia unui şef de asociaţie
Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor
Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie", poate cea mai
cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară. Asta şi pentru că Mărieş s-a
priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă
diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care
unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei
pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice,
dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi
articolele pe foamea mea"; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în
2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii"
de certificate.
Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor
fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era
portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la
Revoluţia din Bucureşti, iar apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa
Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului
1990.
După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din
Piaţa Universităţii şi s-a retras, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de
câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi" de
autorităţi, oferindu-i şi un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor" minerii.
Mărieş, mediatizat de revista Securităţii Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că
a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa
Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii
şi, implicit, Opoziţia.
„De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar
pentru laşi", spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au
rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare. „Le-am cumpărat cu banii mei,
am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC".

Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie", susţine


că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri: „Eu am
un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat
mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de
revoluţionari. Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile
lor".
Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa", care la începutul
anilor '90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa" a publicat în
1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş.
Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic" din democraţia lui Iliescu.
Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii,
în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui
Ceauşescu. Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze,
moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit.
Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa": „Doru
Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine
că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului,
să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic".
„Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau
şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de
culoare revistei", se apără acum Mărieş preşedintele Asociaţiei „21
Decembrie"
.
5 august 2011, article de Cristian Delcea
Citeste mai mult: /adevarul.ro/news/societate/mesterul-surpriza-fabrica-
revolutionari-procurorul-dan-voinea-
1_50ad4ba87c42d5a66392760e/index.html