28. CONTRACTUL DE VAÂ NZARE-CUMPAĂ RARE.

VARIETAĂ TŢ I DE VAÂ NZARE

1. Vânzarea cu grămada. Obiectul acestei vânzări îl formează anumite bunuri generice,

care sunt susceptibile de cântărire, numărare sau măsurare, dar care sunt într-un anume mod
individualizate, iar preţul este determinat global pentru întreaga cantitate (se vinde tot grâul aflat
într-un hambar, fără a fi cântărit, cu un anumit preţ global). Contractul se consideră încheiat în
momentul când părţile au căzut de acord asupra lucrului şi asupra preţului, cu toate că bunurile
nu au fost cântărite, numărate sau măsurate.
Întrucât bunurile care fac obiectul contractului sunt individualizate într-un anume mod, iar
preţul este determinat, dreptul de proprietate şi riscurile se transmit de la vânzător la cumpărător
în momentul încheierii contractului.
2. Vânzarea după greutate, număr sau măsură. Vânzarea după greutate, număr sau
măsură, are ca obiect anumite bunuri determinate generic, care aparţin vânzătorului. Întrucât
contractul priveşte bunuri generice, pentru determinarea lucrului vândut este necesară o
operaţiune de individualizare, care poate fi, după caz, cântărirea, numărarea sau măsurarea
bunurilor.
În cazul vânzării după greutate, număr sau măsură, contractul se consideră încheiat în
momentul în care părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, cu toate că bunurile nu au
fost cântărite, numărate sau măsurate, dar dreptul de proprietate se transmite după ce se
realizează individualizarea bunurilor prin cântărire, numărare sau măsurare. Până la
individualizare, riscul pieirii fortuite a bunurilor îl suportă vânzătorul, iar după individualizare
riscul este suportat de cumpărător.
Dacă bunul piere fortuit, cumpărătorul va suporta riscurile, având calitatea de proprietar.
Invers, dacă bunurile nu au fost individualizate şi preţul nu a fost determinat, dacă pierirea este
fortuită, vânzătorul va suporta pagubele pieirii lucrurilor (în calitatea sa de proprietar), însă nu va
fi obligat la plata daunelor-interese.
În cazul în care vânzătorul nu îşi execută obligaţia de predare, cumpărătorul va putea cere,
fie executarea, fie rezoluţiunea contractului, cu daune-interese.
3. Vânzarea pe gustate. Vânzarea pe gustate are ca obiect bunuri care, de obicei, se gustă
înainte de a se cumpăra: de exemplu, vinul, brânza etc. Vânzarea nu există până ce cumpărătorul
nu a gustat şi n-a declarat că îi convine bunul. Aprecierea bunului este pur subiectivă:
cumpărătorul poate refuza bunul pe simplu motiv că nu îi place, vânzătorul neputând cere o
expertiză. Cumpărătorul poate să renunţe la gustare, deoarece aceasta este în favoarea lui.
Înainte de gustare şi de declaraţia cumpărătorului că îi convine bunul, între părţi nu există
contract de vânzare-cumpărare. Contractul de vânzare-cumpărare devine perfect prin gustarea şi
aprobarea bunului.
4. Vânzarea pe încercate. În anumite cazuri, bunul care face obiectul vânzării este supus
unei încercări de către cumpărător sau de un expert, pentru a se putea constata dacă are
însuşirile care îl fac apt pentru a fi folosit potrivit destinaţiei sale. În această situaţie vânzare
reprezintă un contract încheiat sub condiţie suspensivă. Părţile pot stipula un termen pentru
încercare şi răspuns. Bunul poate fi refuzat numai dacă în mod obiectiv el este necorespunzător.
Cumpărătorul nu ar putea refuza bunul pe motiv că nu îi place, deoarece, în acest caz, condiţia ar
1
fi pur potestativă, contractul fiind nul. În caz de litigiu, vânzătorul poate cere o expertiză, care să
aprecieze însuşirile bunului.
Contractul se încheie în momentul realizării acordului de voinţă al părţilor asupra lucrului
vândut şi asupra preţului vânzării. Până la îndeplinirea condiţiei dreptul de proprietate nu se
transmite, deoarece contractul încheiat sub condiţie suspensivă nu este translativ de proprietate.
La îndeplinirea condiţiei, aceasta are efect retroactiv şi astfel cumpărătorul este considerat că a
devenit proprietarul bunului din momentul încheierii contractului. În cazul în care până la
realizarea condiţiei, bunul a pierit fortuit, riscul îl suportă vânzătorul.
5. Vânzarea cu pact de răscumpărare. Vânzarea cu pact de răscumpărare este o varietate
de vânzare prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a relua bunul vândut, restituind
cumpărătorului, într-un timp determinat, preţul şi cheltuielile. Dispoziţiile din Codul civil care
reglementau vânzarea cu pact de răscumpărare au fost abrogate. Drept urmare, vânzarea cu pact
de răscumpărare este interzisă prin lege sub sancţiunea nulităţii absolute. Această varietate de
vânzare era supusă unei condiţii rezolutorii exprese, prin care vânzătorul îşi rezerva facultatea de
a relua bunul vândut, restituind preţul şi cheltuielile făcute de cumpărător într-un anumit termen.
Raţiunea înlăturării vânzării cu pact de răscumpărare constă în aceea că ea reprezenta de regulă
un împrumut cu dobândă cămătărească (garantat cu bunul respectiv). Dacă împrumutatul nu
reuşea să plătească la termenul convenit suma trecută în contract (evident o sumă
disproporţionat de mare faţă de suma împrumutată, diferenţa reprezentând dobânda) drept preţ,
pierdea definitiv bunul respectiv, pentru o sumă mult inferioară valorii lui.
6. Vânzarea drepturilor litigioase. Pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi
drepturile litigioase, adică acele drepturi - reale sau de creanţă - în legătură cu care există un
litigiu în faţa instanţei judecătoreşti sau o contestaţie asupra lor.
Prin cumpărarea unor drepturi litigioase, cesionarul urmăreşte un scop speculativ, în
sensul de a cumpăra pe un preţ mic drepturi litigioase, pentru a le valorifica apoi la adevărata lor
valoare. Debitorul are posibilitatea de a pune capăt procesului intentat contra lui, prin plata către
cesionar a preţului plătit cedentului, precum şi dobânda şi cheltuielile făcute de cesionar. Această
operaţiune prin care debitorul îl elimină din proces pe cesionar se numeşte retract litigios.
Contractul are caracter aleatoriu (câştigarea sau pierderea procesului). Spre deosebire de
cesiunea de drept comun, în acest caz vânzătorul nu garantează existenţa dreptului cedat, o astfel
de situatie fiind echivalentă cu garantarea câştigării procesului, ceea ce nu este posibil.
Pentru exercitarea retractului litigios trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- dreptul vândut să fie litigios (să existe un proces sau o contestaţie asupra fondului)
Procesul trebuie să fie început, dar neterminat, adică să fie în curs de judecată, atât în
momentul vânzării dreptului litigios, cât şi în momentul exercitării retractului litigios.
- dreptul litigios să fie înstrăinat cu titlu oneros (vânzare);
- să existe o manifestarea de voinţă din partea debitorului cedat de exercitare a
retractului litigios; această manifestare de voinţă trebuie realizată în faţa instanţei de
judecată.
Retractul litigios nu se poate exercita în următoarele cazuri: când cesiunea dreptului
litigios s-a făcut către un comoştenitor sau coproprietar al dreptului cedat (în acest caz se
urmăreşte a se pune capăt indiviziunii); când cesiunea s-a făcut unui creditor al cedentului pentru
plata creanţei sale; când cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia poartă
retractul litigios.
2
 Ca urmare a retractului litigios se produc următoarele efecte: contractul de vânzare-
cumpărare a drepturilor litigioase încheiat între cedent şi cesionar se desfiinţează cu efect
retroactiv; procesul se stinge întrucât retractantul, substituindu-se în drepturile cumpărătorului
dreptului litigios, cumulează două calităţi incompatibile în acelaşi timp: reclamant şi pârât.