38.

DREPTUL DE UZUFRUCT

Dreptul de uzufruct este acel drept real principal, esenţialmente temporar, care conferă
titularului său (numit uzufructuar) atributele de posesie şi folosinţă asupra bunului ce aparţine
altei persoane (numit nud proprietar) cu obligaţia de a conserva substanţa bunului şi de a le
restituit proprietarului la încetarea uzufructului.
Acest drept reprezintă o dezmembrare a proprietăţii, în sensul că din atributele
proprietăţii depline, uzufructul nu are decât două: usus şi fructus.
Caracterele uzufructului sunt următoarele:
- este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia, este un
drept esenţialmente temporar.
Această trăsătură trebuie înţeleasă în sensul că dacă titularul său este o persoană fizică,
uzufructul poate fi cel mult viager (uzufructul se stinge în mod obligatoriu la moartea
uzufructuarului, nu este transmisibil pentru cauză de moarte; aceasta este durata sa maximă), iar
dacă este vorba de o persoană juridică, uzufructul nu poate dura mai mult de 30 de ani.
- este un drept real, fiind opozabil tuturor;
- este un drept incesibil pentru cauză de moarte; uzufructuarul poate însă ceda
beneficiul uzufructului;
Obiectul dreptului de uzufruct. Potrivit Codului civil, uzufructul se poate stabili pe tot felul
de bunuri, mobile şi imobile, corporale sau incorporale, fungibile sau nefungibile. De regulă el se
constituie numai asupra bunurilor neconsumptibile deoarece uzufructuarul are obligaţia de a
conserva substanţa bunului. Prin excepţie, uzufructul poate purta şi asupra unor bunuri
consumptibile. În această situaţie uzufructuarul dobândeşte pe lângă cele două atribute specifice
şi dreptul de a dispune de bunul respectiv, dar cu obligaţia ca la stingerea uzufructului, să
restituie bunuri de acelaşi gen, aceeaşi cantitate, calitate şi valoare sau preţ; acest uzufruct se
numeşte cvasiuzufruct.
Dacă uzufructul este stabilit asupra unui bun determinat, vom fi în prezenţa unui uzufruct
cu titlu particular. Tot astfel dacă el este constituit asupra unei fracţiuni dintr-o universalitate sau
asupra unei universalităţi el va fi, după caz, uzufruct cu titlu universal sau uzufruct universal. De
exemplu, constituie uzufruct universal: uzufructul unei turme de animale, uzufructul unei
succesiuni, uzufructul unui fond de comerţ.
Constituirea dreptului de uzufruct. Uzufructul se stabileşte prin lege şi prin voinţa omului.
Actualmente, deoarece constituirea uzufructului prin lege a fost abrogată, el poate fi dobândit fie
prin voinţa omului, fie prin uzucapiune. Constituirea uzufructului prin voinţa omului se poate face
în două moduri: prin convenţie (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit: vânzare, donaţie, schimb) şi
prin testament.
Uzufructul constituit prin convenţie: de exemplu, proprietarul înstrăinează bunul său
parţial, dezmembrând din proprietatea deplină dreptul de folosinţă şi dreptul de uz. Prin acest
mod de constituire se transferă folosinţa lucrului, nuda proprietate rămânând în aceleaşi mâini
(constituire directă); dacă proprietarul înstrăinează nuda proprietate şi reţine posesia şi folosinţa
bunului pentru sine, constituirea este indirectă.

1
 Uzufructul constituit prin testament este acela dispus de testator printr-un legat. De altă
parte, dreptul de uzufruct poate fi dobândit prin uzucapiune, bineînţeles cu respectarea
condiţiilor legale în materie.
În practica judic s-a ridicat întrebarea dacă dreptul de uzufruct poate să rezulte dintr-un
partaj. Când constituirea uzufructului se face asupra unui teren contractul trebuie să fie încheiat
în formă autentică.
Întrucât uzufructul este susceptibil de posesie, s-a admis că el poate fi dobândit şi prin
uzucapiune.
Constituirea uzufructului prin testament este o modalitate frecventă de stabilire a
uzufructului, legatul de uzufruct având avantajul de a asigura un venit beneficiarului, fără a lipsi
moştenitorii în mod definitiv de bunurile date în uzufruct.
Drepturile uzufructuarului. Drepturile uzufructuarului sunt următoarele:
- are dreptul să ceară predarea în folosinţa sa a bunului supus uzufructului; în caz de refuz
uzufructuarul are la dispoziţie acţiunea confesorie, acţiune care este asemănătoare acţiunii
în revendicare;
- are dreptul să se folosească de bun precum şi de a-i culege fructele; fructele naturale şi
industriale sunt dobândite pe măsura perceperii lor.
Cele neculese în momentul în care se deschide uzufructul sunt ale uzufructuarului, iar cele
neculese la momentul încetării uzufructului, se cuvin proprietarului. Fructele civile se dobândesc
zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului în proporţie cu durata uzufructului său.
- uzufructuarul are dreptul de a ceda beneficiul dreptului său de uzufruct, dar nu însuşi
acest drept; în caz de cedare el rămâne în continuare răspunzător faţă de nudul proprietar;
pentru protejarea dreptului său uzufructuarul are la îndemână acţiunea confesorie
(acţiune posesorie); uzufructuarul are şi o acţiune personală pentru a obţine intrarea în
folosinţă (izvorul acestei acţiuni este convenţia, testamentul);
- când uzufructul are ca obiect bunuri care se consumă prin folosinţă (bani, grâne, băuturi),
uzufructuarul poate dispune de ele dar la sfârşitul uzufructului trebuie să le restituie în
aceeaşi cantitate, calitate şi valoare ori preţul;
- poate ipoteca uzufructul (folosinţa pe care o are)
Obligaţiile uzufructuarului:
- uzufructuarul are obligaţia de a proceda la inventarierea mobilelor şi a constata
starea imobilelor; inventarul trebuie făcut în prezenţa nudului proprietar; cheltuielile legate de
inventar cad în sarcina uzufructuarului (proprietarul poate însă să-l dispenseze pe uzufruetuar de
această obligaţie);
- uzufructuarul este obligat de a da cauţiune. Cauţiunea (fidejusorul) este o persoană
răspunzătoare, capabilă şi solvabilă, care garantează restituire lucrului proprietarului. Vânzătorul
sau donatorul care şi-a rezervat uzufructul şi a transmis doar nuda proprietate, nu sunt obligaţi a
da cauţiune;
- uzufructuarul este obligat să se folosească de lucru ca un bun proprietar; este ţinut
astfel să facă reparaţiile de întreţinere, însă reparaţiile mari cad în seama nudului proprietar; are
obligaţia de a aduce la cunoştinţa nudului proprietar orice încălcări sau uzurpări ale dreptului
celui din urmă; în caz contrar el va rămâne răspunzător pentru toate daunele ce ar putea rezulta
pentru proprietar, ca şi cum le-ar fi cauzat el însuşi;

2
 - uzufructuarul trebuie să suporte cheltuielile şi sarcinile obişnuite cu privire la lucru;
ele vor ti suportate de uzufructuar din veniturile realizate. Celelalte sarcini ale proprietăţii vor li
suportate de nudul proprietar;
- uzufructuarul este obligat să respecte şi să continue a folosi lucrul întocmai ca şi
proprietarul:
Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. În privinţa drepturilor distingem:
- dreptul proprietarului de a dispune de lucru dar cu respectarea atributelor care revin
uzufructuarului;
- dreptul proprietarului de a exercita toate acţiunile care privesc proprietatea lucrului supus
uzufructului (de exemplu, acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii).
Obligaţiile nudului proprietar sunt:
- obligaţia de garanţie prin care nudul proprietar trebuie să-l garanteze pe uzufructuar
împotriva evicţiunii; aceasta în ipoteza constituirii uzufructului cu titlu oneros, de exemplu, prin
vânzare;
- obligaţia de a nu aduce atingere exercitării de către uzufructuar a drepturilor sale.
Stingerea uzufructului are loc în următoarele cazuri: prin moartea uzufructuarului;
aceasta deoarece el are un caracter viager şi nu se transmite moştenitorilor; la împlinirea
termenului pentru care a fost constituit; uzufructul poate fi constituit pentru întreaga viaţă a
uzufructuarului, dar şi pe o durată limitată, cu termen extinctiv; atunci când uzufructuarul
dobândeşte şi nuda proprietate, adică prin consolidarea dreptului; uzufructul se stinge prin neuz
sau prin prescripţie extinctivă (uzufructul se stinge prin neuz timp de 30 de ani); în cazul în care
lucrul a pierit în totalitate; dacă lucrul a pierit numai în parte, uzufructul rămâne asupra părţii
care nu a pierit; prin abuz de folosinţă dacă prin acest abuz uzufructuarul a provocat stricăciuni
fondului sau a produs degradări datorită lipsei de întreţinere; abuzul de folosinţă se stabileşte în
justiţie la cererea nudului proprietar.
Lichidarea uzufructului. La încetarea uzufructului principala obligaţie a uzufructuarului
este aceea de a restitui proprietarului posesia bunului respectiv; excepţie, cazul în care uzufructul
s-a stins prin consolidare sau prin pieirea totală a bunului din cauze neimputabile uzufructuarului.
Lucrul trebuie restituit proprietarului în starea în care uzufructuarul l-a primit. În cazul unui
cvasiuzufruct uzufructuarul trebuie să restituie alte bunuri de aceeaşi natură, cantitate şi calitate
sau preţul lor.
Dacă bunul a pierit sau a fost deteriorat din culpa uzufructuarului acesta este obligat la
despăgubiri faţă de proprietar (această obligaţie a uzufructuarului nu subzistă atunci când bunul
sau bunurile s-au deteriorat datorită întrebuinţării sau folosinţei lor şi numai dacă acestea sunt
bunuri mobile). Dacă obiectul uzufructului îl constituie un bun imobil, iar acesta s-a deteriorat ca
urmare a unei folosiri normale, uzufructuarul este obligat să acopere paguba prilejuită în acest fel
proprietarului.