Sunteți pe pagina 1din 3

Factor reumatoid

Informatii generale
Factorii reumatoizi sunt un grup heterogen de autoanticorpi fata de determinantii antigenici ai
regiunii Fc a moleculelor de IgG, care formeaza complexe IgG-anti-IgG in circulatie sau in
lichidul sinovial. De obicei sunt anticorpi de tip IgM, dar pot fi si de tip IgG sau IgA 1;4.
Nivelul seric al factorului reumatoid este crescut in peste 70% din cazurile de poliartrita
reumatoida, avand un rol important in producerea manifestarilor extraarticulare. Factorul
reumatoid precede debutul bolii uneori cu mai multi ani. In prezenta sa, riscul de aparitie a
artritei reumatoide este de 5-40 de ori mai mare decat la persoanele seronegative 5. Nu este
implicat in initierea procesului inflamator care cauzeaza artrita reumatoida, dar probabil
determina perpetuarea si amplificarea acestuia.
In functie de prezenta sau absenta factorului reumatoid, poliartrita reumatoida este
clasificata in 2 categorii: seropozitiva sau seronegativa. Pacientii seropozitivi au un risc mai
mare decat cei seronegativi de a dezvolta artrita eroziva cu impotenta functionala articulara
si manifestari extraarticulare cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonara de boala,
vasculita, sindrom Felty (neutropenie si splenomegalie asociate cu artrita reumatoida),
polineuropatie, serozite si sindrom Sjögren secundar.
Factorul reumatoid nu este specific pentru poliartrita reumatoida, fiind intalnit si in alte boli
ale tesutului conjunctiv, precum si in infectii cronice (endocardita, tuberculoza, hepatita B) 1.
Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipita la frig (crioglobuline) 4.
Recomandari pentru determinarea factorului reumatoid – diagnosticul diferential si
prognosticul afectiunilor inflamatorii articulare (artrite) 4; test screening util in cazul in care se
suspecteaza crioglobulinemie mixta tip II sau sindrom Sjögren; monitorizarea seriala a
pacientilor cu sindrom Sjögren (disparitia factorului reumatoid poate fi un semnal pentru
debutul unui limfom)1.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator 3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.
Volum proba – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens lipemic sau intens hemolizat3.
Stabilitate proba – serul este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 zile la 4-8ºC; 1 luna la
–20ºC3.
Metoda – latex–imunoturbidimetrie3
Valori de referinta – <14 UI/mL3.
Interpretarea rezultatelor
Detectarea factorului reumatoid reprezinta unul din criteriile ACR (American College of
Rheumatology) de diagnostic al poliartritei reumatoide. Titrurile mari sunt mai specifice
pentru diagnosticul de artrita reumatoida5.
In tabelul de mai jos sunt prezentate alte conditii asociate cu factor reumatoid pozitiv 1;5:
Prevalenta factorului
Conditii asociate cu factor reumatoid reumatoid (%)

Afectiuni autoimune

Crioglobulinemie mixta tipul II 70-100


Sindrom Sjögren 75-90

Boala mixta de tesut conjunctiv 50-60

LES 20-35

Sclerodermie 20-30

Artrita juvenila 15-25

Vasculite sistemice 5-20

Polimiozita 5-10

Vasculite prin hipersensibilizare 5-15

Alte conditii:
-Senescenta
-Infectii bacteriene: endocardita bacteriana subacuta, salmoneloza,
bruceloza, tuberculoza, sífilis
-Infectii virale: oreion, rubeola, gripa, hepatita cronica activa
-Parazitoze (Tripanosoma, Plasmodium, Schistosoma, Trichinela)
-Afectiuni pulmonare: sarcoidoza, fibroza interstitiala, silicoza,
azbestoza
-Altele: ciroza biliara primitiva, afectiuni maligne (in special leucemia si
cancerul de colon)

Limite si interferente
Metodele analitice uzuale sunt limitate la detectia factorilor reumatoizi tip IgM, in timp ce cei
de tip IgG sau IgA sunt detectati numai partial. Totusi exista doar un numar mic de pacienti
cu artrita reumatoida care au factor reumatoid de tip IgG sau IgA fara factor reumatoid tip
IgM. Pe de alta parte, un rezultat pozitiv pentru toate cele trei tipuri de Ig este considerat
specific pentru artrita reumatoida. De asemenea, in multe cazuri, titruri mari de factor
reumatoid IgG sau IgA se asociaza cu progresia leziunilor erozive, iar manifestarile extra-
articulare se considera ca sunt asociate in primul rand cu factor reumatoid tip IgA 5.
Absenta factorului reumatoid nu exclude diagnosticul de poliartrita reumatoida, in special
daca s-a efectuat o singura determinare. Un marker mai sensibil si mai specific sunt
anticorpii anti-CCP2.
Niveluri usor crescute ale factorului reumatoid pot fi intalnite intr-un procent crescut (pana la
20%) la persoanele >60 ani, in absenta bolii.
Dupa unele vaccinari se poate inregistra o crestere tranzitorie a factorului reumatoid 1.
In cazuri foarte rare gamapatiile monoclonale, in special tip IgM (macroglobulinemia
Waldenström) poate cauza rezultate eronate3.