MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA FEG EDUCATION ROSIORII DE VEDE

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU

CERTIFICAREA
COMPETENTELOR PROFESIONALE
Nivelul 5 de calificare
Domeniul: Sanatate si asistenta pedagogica
Calificarea: Asistent medical generalist

Indrumator, Cursant,
Popescu Rodica Badea Florica

Rosiorii de Vede, 2018

 SCOALA POSTLICEALA FEG ’’EDUCATION’’
ROSIORII DE VEDE

INGRIJIREA BOLNAVEI IN TIMPUL NASTERII NORMALE

ABSOLVENT,
BADEA FLORINA

AUGUST
2018
 CUPRINS
ARGUMENT

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI

GENITAL FEMININ …………………………………………………..pag7-23
Organele genitale externe …………………………………………………...pag7
Organele genitale interne …………………………………………………....pag10
Glandele anexe ale aparatului genital feminine…………………………..pag16
Anatomia bazinului………………………………………………………pag18
INFORMAŢII DE SPECIALITATE DESPRE NAŞTERE…………...…pag23-41
Semnele precursorii naşterii………………………………………………pag25
Determinismul naşterii……………………………………………………pag25
Fenomenele naşterii ………………………………………………………pag26
Perioadele naşterii ………………………………………………………..pag29
Dilataţia …………………………………………………………………..pag29
Expulzia……………………………………………………………….......pag30
Delivrenţa ……………………………………………………………...….pag33
Post-partum imediat ………………………………………………………pag35
Asistenţa de specialitate în prezentaţie craniană …………………………pag35
I. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ……………………………....pag41-46
Rol general ……………………………………………………………….…..pag41
Rol specific …………………………………………………………………...pag42
Proces de îngrijire …………………………………………………………….pag44

II. PLANURI DE INGRIJIRE, STUDIU DE CAZURI………………pag47-68

Caz clinic 1 ……………………………………………………………………pag47
Caz clinic 2…………………………………………………………………….pag56
Caz clinic 3…………………………………………………………………….pag63
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………….pag69
 ARGUMENT

Cred că sunt în asentimentul tuturor că naşterea, ca şi sarcina, este un

miracol: pe lume apare o nouă fiinţă care împlineşte visul unui cuplu
transformându-l în familie şi, nu în ultimă instanţă, aduce cea mai de neuitat
experienţă din viaţa unei femei.

După modelul unor ţări dezvoltate economic, precum Marea Britanie,

Olanda, SUA, Canada, Australia, în România apare un nou curent care
susţine ideea naşterii la domiciliu. Numeroase sunt cuplurile care incearcă
în prezent să dea naştere unui copilaş fără să se intervină medicamentos sau
chirurgical, apelând din ce în ce mai des la metode naturale de combatere a
durerii şi de dirijare a travaliului precum controlul respiraţiei, meditaţia,
suportul emoţional oferit de rude şi de personalul medical, etc. Cu toate că
sarcina şi naşterea nu reprezintă o patologie, în România încă este de
preferat dispensarizarea parturientei pentru evitarea oricăror complicaţii
neprevazute care ar putea transforma un proces fiziologic într-un eveniment
nefericit atât pentru făt cât şi pentru mamă.

Acest proiect, avand tema „Îngrijirea gravidei în timpul naşterii

fiziologice”, cuprinde un capitol de îngrijiri specifice cu planuri de îngrijire
a celor trei paciente: G.M. născută pe 15 iulie 1987 cu domiciliul in
Bucureşti; D.D. născuta pe data de 30 iulie 1980, cu domiciliul in
Bucureşti; A.F. născută pe data de 25 mai 1979, cu domiciliul in Bucureşti.

S-au internat cu diagnostice asemănătoare – naştere în prezentaţie

craniană la secţia de obstetrică a spitalului I. Cantacuzino, diferenţa
constând în faptul că: primul caz, d-na G.M. nu a prezentat complicaţii, în
cel de-al doilea caz, d-na D.D. copilul a fost extras cu ajutorul forcepsului,
ceea ce a determinat apariţia unor complicaţii şi a unui scor Apgar 7. Cel
de-al treilea caz, d-na A.F. reprezintă o situatie care a prezentat una dintre
cele mai grave complicaţii posibile la o naştere – ruptură uterină – rezolvată
ulterior prin histeroctomie.

Nu au existat probleme deosebite de îngrijire, dar au fost îngrijiri

largi, deosebite pe nevoi privitoare ca: nevoia de a evita pericolele, nevoia
de a se alimenta şi hidrata, nevoia de a respira, nevoia de a se odihni, nevoia
de a-şi păstra o buna postură.

Anxietatea şi-a spus de multe ori cuvântul, frica de ce va urma sau

de eventualele complicaţii reducând uneori eficienţa desfăşurării naşterii la
parametrii optimi.

Pacientele au fost destul de cooperante, ajutându-mă să realizez

ceea ce mi-am propus. Pentru mine, experienţa trăită mi-a întărit
convingerea că profesiunea aleasă este cu totul deosebită, implicând
pluridisciplinaritate şi aptitudini mai numeroase decât simpla intervenţie
tehnică.
 I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE
APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale

interne şi organe genitale anexe. Sistemul reproducător la femei, prezentând
modificări structurale ciclice care coincid cu fazele ciclului menstrual, la
rândul său dependent hormonal.
A. ORGANELE GENITALE EXTERNE
VULVA
Reprezintă ansamblul formaţiunilor genitale externe ale femeii: muntele
pubian, labiile mari şi mici, vestibulul, organele erectile şi glandele vulvare.
Este situată la capătul extern al vaginului, imediat în afara himenului.

Este delimitată:
lateral, de labiile mari;
inferior, de comisura posterioară;
superior, de muntele lui Venus.
Forma, în poziţie ginecologică, este ovoidă cu axul mare longitudinal şi
prezintă o fantă mediană – fantă vulvară – care desparte cele două labii mari.

7
Îndepărtând labiile mari se evidenţiază labiile mici care se unesc anterior
formând frenul clitorisului şi posterior furculiţa vulvară. Între formaţiunile
labiale apare un spaţiu, în care se deschide vaginul – canalul vulvar – cu o
profunzime de 5-6 cm, o deschidere de 7 cm şi care are ca extremitate
superioară şanţul labio-himenal.
Vascularizaţia
Ramuri din partea ruşinoasă internă. Venele sunt tributare venei iliace interne.
Limfa ajunge la ganglionii inghinali.
Inervaţia
Este asigurată de ramuri din nervul ruşinos intern.
MUNTELE PUBIAN
Este o formaţiune triunghiulară vârful inferior situat înaintea simfizei pubiene
şi limitată lateral de pliurile inghinale. Este format în principal din ţesutul
celulo-grăsos cu din piele şi are o grosime de 3,5 cm, continuându-se cu
grăsimea abdominală şi labiile mari.
Vascularizaţia
Muntele publian este vascularizat de arterele ruşionase externe superioare şi
inferioare, artera feniculară şi artera obturatorie.
FORMAŢIUNILE LABIALE
Labiile mari sunt pliuri cutanate care se întind de la muntele pubian până în
regiunea preanală.
Labiile mici (nimfele) sunt două repliuri cutaneo-mucoase situate înauntrul
labiilor mari, de culoare roz, umede şi lipsite de peri.
Vascularizaţia
Labiile mari şi mici sunt vascularizate exclusiv din partea perineală.

8
CANALUL VULVAR
Este delimitat de feţele interne ale labiilor mari şi mici. Anterior este delimitat
de clitoris, iar posterior de comisura posterioară a labiilor mici.
FORMAŢIUNILE ERECTILE
Sunt formaţiuni analoage cu cele ale bărbatului şi sunt formate dintr-un organ
median - clitorisul şi două organe laterale - bulbii vestibulului.
Clitorisul - analogul corpilor cavernoşi ai penisului, este format dintr-un
organ erectil, cavernos şi învelişurile sale.Corpii cavernoşi ca şi la bărbat iau
naştere prin două rădăcini simetrice de pe faţa internă a ramurilor
ischiopubiene, se unesc pe linia mediană formând corpul clitorisului ce se
termină prin gland. Conţine numeroşi corpusculi ai voluptăţii.
Bulbii vestibulului - sunt două formaţiuni erectile, ovoide situate pe pereţii
laterali ai uretrei şi ai orificiului vaginal, reprezintă omologul corpilor
spongioşi ai uretrei; la femeie sunt separaţi datorită persistenţei fantei vulvare.
Vascularizaţia
Cliorisul primeşte sănge prin arterele profunde ale clitorisului, artera dorsală
a clitorisului.
HIMENUL
Reprezintă o membrană circulară situată în interiorul labiilor mici, dar
separată de ele şi care delimitează intrarea în vagin. Reprezintă o barieră
elastică care închide parţial vaginul, fiind parţial perforată pentru a permite
scurgerea sângelui menstrual.
PERINEUL
Reprezintă o formaţiune musculo-aponevrotică romboidală care este delimită
de reperele osale ale celor două tuberozităţi ischiatice, vârful coccisului şi
marginea inferioară a simfizei pubiene.

9
B. ORGANELE GENITALE INTERNE
Orgenele genitale interne cuprind ovarul, vaginul, uterul şi trompele uterine,
între acestea existând o strânsă corelaţie fiziologică. Ele ocupă cea mai mare
parte a pelvisului, vaginul strabatând perineul, până la vulvă.

10
OVARUL
Este un organ perche feminin, în care se produc ovulele şi care este glandă
endocrină, ce secretă doi hormoni sexuali: foliculina şi enteina
(progesteronul). Este situat în interiorul abdomenului, în cavitatea pelviană,
de o parte şi de alta a uterului. Are formă de ovoid turtit şi este legat de
organele din jur printr-o serie de ligamente.
Structura ovarului
La exterior este acoperit de epiteliu ovarian sub care se găseşte albugineea
ovarului formată din ţesut conjunctiv. În interiorul ovarului se disting două
zone: medulară şi corticală. Zona medulară conţine ţesut conjunctiv, vase de
sînge, vase limfatice şi nervi vegetativi. Zona corticală conţine foliculii
ovarieni în diferite stadii evolutive. La naştere, în ambele ovare există 400000
foliculi din care se maturizează 300 – 400 foliculi, începând de la pubertate
până la instalarea menopauzei. Rolul foliculilor involuează. Foliculii ovarieni
primari sunt formaţi dintr-un ovocit de ordinul I, înconjurat de câteva straturi
de celule foliculare. Foliculii ovarieni veziculoşi (de maturaţie) rezultă din
precedenţii, prin acumulare de lichid folicular. La aceştia, o parte din celulele
foliculare rămân în jurul ovocitului I şi o altă parte se aşează la periferie,
alcătuind stratul granulos, înconjurat de celule care formează tecile (internă şi
externă).
Vascularizaţia
Este asigurată de artera ovariană, o ramură din aorta abdominală şi de o
ramură din aorta uterină. Sângele venos este colectat de vena ovariană care,
la stânga se varsă în vena renală stângă, iar la dreapta, în vena cavă inferioară.
Limfaticele merg în ganglionii lombari şi iliaci externi, aşezaţi de-a lungul
venei iliace externe.

11
Inervaţia
Este asigurată de plexul ovarian format din fibre simpatice şi parasimpatice.
VAGINUL
Este organ tubulo-cavitar, care prin extremitatea superioară se inseră pe colul
uterin, iar cu extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal, spaţiu
delimitat de cei doi lobi mici. Vestibului vaginal are două regiuni: una
anterioară, care se deschide în oficiul extern al uretrei (meatul urinar) şi una
posterioară în care se află oficiul vaginal.
La limita dintre orificiul vaginal si vestibul, se află himenul, care închide
incomplet acest orificiu. Vaginul are o lungime de 7-9 cm şi prezintă un perete
anterior şi unul posterior. Peretele anterior al vaginului are raporturi cu fundul
vezicii urinare şi cu uretra, iar pretele posterior cu rectul.
Structura vaginului
Peretele vaginului prezintă la exterior adventiţia formată din ţesut conjunctiv.
Urmează tunica musculară formată din fibre musculare netede dispuse într-un
strat longitudinal la exterior şi unul circular la interior. Sub tunica musculară
se află mucoasa, formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat. Mucoasa nu
are glande (mucusul ce acoperă epiteliul vaginului este secretat de glandele
din colul uterin). În porţiunea inferioară a vaginului, acolo unde el se deschide
în vestibulul vaginal, vaginul este înconjuat de sfincterul extern al vaginului
care are fibre musculare striate.
Vascularizaţia
Este asigurată de ramuri vaginale din artera iliacă internă şi din artera urinară.
Sângele venos ajunge în vena iliacă internă. Limfaticele sunt tributare
ganglionilor iliaci interni.
Inervaţia

12
Este asigurată de plexul vaginal format din fibre simpatice şi parasimpatice.
UTERUL
Este un organ musculos cavitar, nepereche, în care se dezvoltă oul. El este
situat în pelvis, înapoia vezicii urinare, înaintea rectului şi deasupra vaginului.
Dimensiunile sale variază în funcţie de vârsta femeii, diferite stări funcţionale,
graviditate.
Este organ cu funcţie menstruală, sexuală şi de procreere, găzduind oul după
a 5-a sau a 6-a zi de fecundaţie. Are o lungime de 7,5 cm şi o lăţime de 5 cm
la nivelul fundului. Grosimea pereţilor săi este de 1-2 cm. Este alcătuit dintr-
un corp de formă triunghiulară şi un col fusiform care se unesc formând istmul
uterin.
Structura uterului
Corpul uterului este acoperit la exterior de peritoneu, care se află pe feţele
anterioare ale corpului uterin, pe pereţii laterali ai pelvisului, formând
ligamentele late.
Colul uterin nu este acoperit de peritoneu. Sub peritoneu se află tunica externă
musculară (miometrul), care reprezintă stratul cel mai dezvoltat al uterului.
Fibrele musculare sunt dispuse în trei straturi: un strat circular interior, un strat
plexiform mijlociu, gros, care conţine în ochiurile reţelei vase sanguine
provenite din artera uterină şi un strat muscular, la exterior.

13
Tunica internă este mucoasa uterlui (endometrul), formată dintr-un epiteliu
cilindric simplu. Mucoasa este aplicată direct pe stratul muscular şi conţine
numeroase glande care pătrund până in miometru.
Endometrul are o evoluţie ciclică lunară: în timpul sângerării menstruale se
elimină în cea mai mare parte, urmând ca în ciclul următor să se refacă pe
seama epiteliului din fundul glandelor uterine, rămase pe miometru şi care nu
se elimină în timpul menstruaţiei. La interior se află cavitatea uterului care
comunică în jos cu vaginul prin orificiul extern, iar în sus lateral cu două
trompe.
Cavitatea uterină se subîmparte într-o cavitate a corpului uterin mai mare şi
canalul cervical situat în dreptul istmului uterin.
Vascularizaţia
Este asigurată de artera uterină, ramură din artera iliacă internă. Din artera
uterină se desprind şi ramuri care vascularizează vaginul, trompa uterină şi
ovarele.

14
Sângele venos este colectat de vena uterină care se deschide în vena iliacă
internă. Limfaticele uterului ajung la ganglionii lombari si iliaci.
Inervaţia
Este asigurată de plexul uterin care conţine fibre simpatice şi parasimpatice.
TROMPELE UTERINE
Sunt închise între ovare şi uter. Au o lungime de 7-8 cm şi prezintă 4 porţiuni:
intrauterină (care străbate pereţii uterului şi se deschide în cavitatea uterului),
istmul trompei (mai strâmtă), ampula tubei (mai dilatată, care se află lateral),
infidibulul (în formă de pâlnie).

Structura trompei
Distingem la exterior peritoneul care formează şi un mezou. Urmează
adventiţia formată din ţesut conjunctiv, apoi stratul muscular format din fibre
musculare netede dispuse în două straturi: un strat de fibre longitudinale la
exterior şi un strat de fibre circulare la inteior. Musculatura favorizează

15
înaintarea oului spre cavitatea uterină. La interior se află mucoasa cutată,
formată dintr-un epiteliu cilindric simplu ciliat.
Vascularizaţia
Este asigurată de ramuri tubulare venite din artera uterină şi artera ovariană.
Sângele venos este colectat de venele anonime.
Inervaţia
Este dublă: fibre simpatice şi parasimpatice.
C. GLANDELE ANEXE ALE APARATULUI GENITAL FEMININ
Glandele lui Bartholin, în număr de două, de formă ovoloidă, sunt situate pe
de o parte şi de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se deschide în
sanţurile dintre labiile mici şi himen. Se dezvoltă la pubertate şi se atrofiază
la menopauză. Produsul lor este expulzat în timpul actului sexual, având rol
de lubrifiere a căilor genitale.
Glandele periuretrale sau glande Skene, mai numeroase în apropierea uretrei.
Orificiile de deschidere se găsesc, în general, de o parte şi de alta a orificiului
uretral extern. Ele se dezvoltă în perioada pubertară.
Glandele vestibulare, mici şi foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa
orificiului vaginal, secreţia lor participând la lubrifierea orificiului vaginal.
Glandele mamare – apanaj al feminităţii, sunt în mod normal, organe pereche,
prezentând la exterior areola mamară, în centrul cărora se află mamelonul.

16
Descriptiv, la suprafaţă întâlnim mamelonul, situat în centru, înconjurat de o
areolă circulară 3-5 cm diametru. Pe suprafaţa areolei se găsesc tubercolii
Morgagni, glandele sebacee care în sarcină îşi modifică volumul, luând
denumirea de tuberculi Montgomery. Tot în sarcină apare şi areola secundară.
Secreţia glandelor sebacee împreună cu cea a glandelor sudoripare protejează
pielea împotriva eroziunilor din timpul suptului, tegumentele sânului fiind
foarte fine.
Mamelonul este o proeminenţă cilindrică sau conică, cu vârful rotunjit
şi baza lăţită. De formă variabilă, turtit, invaginat, ombilicat sau despicat,
prezintă la suprafaţa sa 15-20 pori galactofori prin care se deschid canalele
galactofore în număr de 15-25.
Secreţia laptelui apare la 2-5 zile după naştere, ea putând fi stimulată
sau inhibată la nevoie.

17
 Lactaţia se declanşează prin mecanism neuroendocrin, printr-un
proces de defrenare a hipofizei anterior după naştere în lipsa hormonilor
placentari determinând secreţia de prolactină.
D. ANATOMIA BAZINULUI
Descrierea bazinului, canal cu importanţă capitală, deoarece trebuie să fie
traversat de făt în timpul naşterii, cuprinde anatomia bazinului osos şi
anatomia părţilor moi.
BAZINUL OSOS
În mecanismul general al naşterii intervin:
Un mobil reprezentat prin făt.
O forţă metrică realizată de contracţia uterină.
Trei obstacole succesive de învins - colul, bazinul şi perineul.
Traversarea bazinului de către făt constituie, deci, o dată esenţială a problemei
obstetricale. Este necesar:
ca bazinul să aibă o conformaţie şi dimensiuni normale; - ca fătul să se
adapteze formei şl dimensiunilor bazinului.
Bazinul osos este format din cele două oase iliace, sacru şi coccige şi este
împărţit prin cele două linii nenumite în bazinul mare sau bazinul abdominal,
situat deasupra liniei nenumite şi bazinul mic sau bazinul obstetrical, situat
sub linia nenumită. Oasele care formează bazinul sunt unite prin cele patru
articulaţii:
articulaţia sacro-iliacă (2),
simfiza pubiană,
articulaţia sacro-coccigiană (2).

18
BAZINUL MARE
Bazinul mare sau bazinul abdominal formează partea cea mai de jos a
cavităţii abdominale. Susţine organele abdominale şi dirijează fătul spre
bazinul mic.
BAZINUL MIC
Bazinul mic, care interesează pe obstetricieni, este o filieră căreia i se
recunosc trei părţi:
- un orificiu superior - strâmtoarea superioară;
- o porţiune mijlocie - excavaţia;
- un orificiu inferior - strâmtoarea inferioară.
Fiecăruia din aceste etaje îi corespunde un timp al naşterii, este deci important
sa le cunoaştem topografia, forma şi dimensiunile exacte.
1. Strâmtoarea superioară
Strâmtoarea superioară este marcată de o linie care porneşte de la unghiul
sacro-vertebral, urmează marginile anterioare ale aripioarelor sacrate, apoi
liniile nenumite şi se termină la marginea superioară a simfizei pubiene. În
realitate, strâmtoarea superioară este un veritabil canal a cărui limită
superioară este constituită de către marginea superioară a simfizei şi de către
promontoriu, iar limita inferioară corespunde planului liniilor nenumite.
Elementele constitutive ale strâmtorii superioare sunt:
Simfiza - formează arcul anterior al strâmtorii superioare şi are o grosime
maximă de 1,2 cm.
Promontoriul - raportat la orizontala ce trece prin marginea superioară a
pubelui, este situat la 8 - 9 cm deasupra acesteia. În 80 - 85% din cazuri el
este situat deasupra planului liniilor nenumite. Unghiul ombo–sacrat are în
mod normal o deschidere de 125 - 130°.

19
Diamertrele stramtorii superioare

Examenul clinic al strâmtorii superioare nu este posibil decât în ultimul

trimestru de sarcină. El va fi practicat cu blândeţe la femeia în poziţie
ginecologică. Totdeauna în aceeaşi ordine se examinează întâi diametrul
antero-posterior, degetele care examinează urmând faţa posterioară a
vaginului, urcă de-a lungul concavităţii sacrului; în mod normal contactul se
pierde în treimea superioară a sacrului şi promontoriul nu este atins.
Apoi se examinează arcul anterior care poate fi în întregime explorat: degetul
porneşte de la marginea superioră a simfizei şi urmează de o parte şi de alta
creasta pectineală şi cele 2/3 anterioare ale liniilor nenumite. Examenul clinic
al strâmtorii superioare se termină prin studiul arcului posterior sau numai
printr-o tentativă, pentru că treimea posterioară a liniilor nenumite şi
sinusurile sacro-iliace nu sunt accesibile la bazinul normal.
2. Excavaţia şi strâmtoarea mijlocie
Excavaţia e cuprinsă între strâmtoarea superioară şi cea inferioară. În
excavaţie se descrie o strâmtoare mijlocie. La acest nivel se inseră muşchii

20
diafragmului pelvin. Elementele constitutive ale excavaţiei şi strâmtorii
mijlocii sunt:
Sacru - lungimea feţei sale anterioare este de 11 - 12 cm.
Lăţimea feţei anterioare este în porţiunea superioară de 11 - 11,5 cm. Coarda
sacrului care uneşte promontoriul cu articulaţia sacro - coccigiana are 9,5 cm.
Unghiul dintre coarda sacrului şi diametrul promonto - retropubian variază
între 53 - 68°.
Simfiza - are o înălţime de 3,5 cm şi o înclinaţie pe verticală de 50°.
Pereţii laterali ai excavaţiei - au o înălţime de 11 -11,5 cm.
3. Strâmtoarea inferioară
Este formată dinainte înapoi din marginea inferioară a simfizei pubiene,
ramurile ischio-pubiene, marginea inferioară a tuberozitatilor ischiatice,
marile ligamente sacrosciatice, marginile şi vârful coccisului. Diametrele
strâmtorii inferioare sunt:

21
a. Diametre antero - posterioare
Diametrul cocci - subpubian - uneşte vârful coccisului cu marginea inferioară
a simfizei şi are 9,5 cm. Retropulsia coccisului îl poate aduce la 12,5 cm;
Diametrul subsacro - subpubian - cuprins între vârful sacrului şi marginea
inferioră a simfizei, măsoară 11 cm.
Diametrul transvers (bischiatic sau intertuberozitar) - are 11-12 cm.
Diametrele oblice ale strâmtorii inferioare - măsoară 11 cm.
BAZINUL MOALE
Bazinul moale cuprinde totalitatea structurilor musculo-fasciale ce tapetează
peretele interior al excavaţiei pelvine şi închid inferior cavitatea pelviană.
Pereţii laterali ai excavaţiei pelvine sunt căptuşiţi la interior de muşchii
obturatori interni şi de muşchii piramidali, la aceştia adăugându-se muşchiul
psoas şi muşchiul iliac ce traversează bazinul mare, fără însă a-i aparţine.
Ansamblul părţilor moi ce închid caudal cavitatea pelviană, formează
planşeul pelvian sau perineul. Acesta este străbătut de uretră, vagin şi rect care
îl subdivid în perineul anterior (urogenital) şi posterior (ano-rectal).

22
Porţiunea perineală dintre orificiul anal şi comisura vulvară, se numeşte
perineu anterior.
Porţiunea perineală dintre orificiul anal şi vârful sacrului poartă numele de
perineu posterior. Perineul anterior, de 3 – 4 cm înălţime, ajunge în timpul
naşterii până la 12 cm.
II. INFOMAŢII DE SPECIALITATE DESPRE NAŞTERE
Actul naşterii cuprinde totalitatea fenomenelor dinamice, mecanice,
biochimice, metabolice, care au ca rezultat expulzia prin filiera pelvigenitală
a produsului de concepţie, după ce acesta a atins criteriile de viabilitate.
Naşterea poate fi:
eutocică (fiziologică) sau distocică (patologică);
naturală sau artificială;
spontană sau provocată terapeutic.
Prin prezentaţie se înţelege partea corpului care se află la strâmtoarea
superioară: craniu pelvis sau umar.

23
Tipurile de prezentaţie sunt:
prezentaţie craniană;
prezentaţie pelviană; • prezentaţie transversă.
Naşterea în prezentaţie craniană reprezintă 96% din numărul naşterilor. Marea
majoritatea a prezentaţiilor craniene sunt cu capul flectat. În această poziţie
coboară primul vertexul, reperul cranian fiind occiputul. Poziţia reprezintă
raportul pe care îl ia reperul flectat cu jumătatea stângă sau dreaptă a bazinului
matern. În cazul prezentaţiei craniene se descriu două poziţii: dreaptă notată
OID şi stîngă notată OIS.
Diagnosticul de poziţie se poate stabili prin tact vaginal, dar mai ales prin
palparea abdominală.
În raport cu poziţia pe care o ia reperul fetal, se descriu trei varietăţi de poziţie
stângă sau dreaptă:
OISA (occipito iliacă stângă anterioară), când occiputul ia contact cu
eminenţia ilio pectinee stângă;
OIST (occipito iliacă transversală), când occiputul ia contact cu extremitatea
stângă a diametrului transversal;
OISP (occipito iliacă stângă posterioară), când occiputul ia contact cu
articulaţia sacroiliacă stângă;
OIDA (occipito iliacă dreaptă anterioară), când occipitul ia contact cu
eminenţa
OIDT (occipito iliacă dreaptă transversală), când occiputul ia contact cu
extremitatea dreaptă a diametrului transvers;
OIDP (occipito iliacă dreaptă posterioară), când occipitul ia contact cu
articulaţia sacro iliacă dreaptă.

24
1. Semnele precursorii ale naşterii
Din punct de vedere clinic, naşterea se anunţă printr-o serie de semne şi
simptome. Acestea sunt:
discrete dureri lombare sau în hipogastru;
poziţia ortostatică şi mersul devin dificile;
coborârea fundului uterin şi respiraţia uşurată ca urmare a coborârii fătului;
micţiuni frecvente;
constipaţie;
discrete secreţii sanguine sau mucoase;
scurtarea colului.
Declanşarea travaliului apare când contracţiile uterine se succed la un interval
de cel puţin 10 minute cu tendinţa de a deveni tot mai dese, de durată şi
intensitate crescândă. În caz de dureri neregulate vorbim de un travaliu fals.
Acesta se poate transforma într-un travaliu adevărat sau poate înceta.
2. Determinsmul naşterii
Factorul declanşator al naşterii a creat şi continuă să creeze mai multe teorii
dintre care amintim:
Teoria blocajului progesteronic;
Teoria ocitocică;
Teoria prostaglandinică;
Conceputul modificărilor biochimice miometriale;
Teoria imunologică bazată pe constatatarea apariţiei unor concentraţii
crescute de anticorpi ca urmare a senescenţei placentei;
Teoria genetică;
Teoria raportului optim dintre creşterea fetală şi schimburile materno-fetale
transplacentare;

25
Teoria maturizării fibrei miometriale cu atingerea pragului de excitaţie.
Numeroasele teorii propuse pentru explicarea declanşării travaliului, din care
am schiţat câteva, reflectă de fapt complexitatea mecanismului iniţiator al
naşterii.
3. Fenomenele naşterii
Fenomenele de bază care participă la realizarea actului naşterii pot fi active
sau pasive.
Fenomele ACTIVE sunt reprezentate de:
a. Contracţia uterină este proprietatea esenţială a uterului gravid, constituind
forţa esenţială care propulsează fătul. Contracţiile uterine în timpul travaliului
au următoarele caracteristici:
contracţiile uterine sunt dureroase, fiind descrise sub formă de colică.
Durerea iradiază spre regiunea lombară, perineu, ombilic, flancuri, regiunea
hipogastrului şi zona pubiană;
contracţiile uterine sunt intermitente şi ritmice şi au trei caracteristici
specifice:
1. Intensitate
30 - 40 mm Hg la începutul travaliului
50 - 80 mm Hg în faza de expulzie
2._Durată
20 - 30 sec. la începutul travaliului
60 - 70 sec. în faza de expulzie
Sunt definite ca slabe dacă durează 10 - 20 sec.
Sunt definite ca fiind puternice dacă durează >1 min.
3. Frecvenţă
o contracţie la 10 min. la începutul travaliului

26
o contracţie la trei în trei min. (sau mai frecvent) în faza de expulzie.
contracţiile uterine sunt involuntare, parturienta nu le stăpâneşte, ele
depinzând de controlul neural extrauterin;
contracţiile uterine sunt energice, dezvoltând o forţă suficientă pentru a
expulza produsul de concepţie în afara uterului.

Contracţiile muşchilor abdominali: forţa responsabilă de expulzia fătului este

produsă de creşterea presiunii intraabdominale generate de contracţia
voluntară a muşchilor abdominali. Când prezentaţia este pe planşeul perineal,
apăsând rectul, se declanşează o senzaţie de screamăt însoţit de o senzaţie de
defecare.
Contracţiile vaginului sunt slabe neavând importanţă prea mare în timpul
travaliului.
Fenomenele PASIVE ale naşterii survin ca o consecinţă a fenomenelor active
şi sunt reprezentate de:
Completarea formării segmentului inferior. Istmul uterin se transformă
progresiv în segment inferior. Definitivarea acestui proces se produce în
travaliu. Ampliaţia segmentului inferior este una dintre condiţiile esenţiale
pentru desfăşurarea normală a naşterii.
Scurtarea, ştergerea şi dilatarea colului uterin. Odată cu declanşarea
travaliului, sub influenţa contracţiilor uterine, se creează o presiune
intrauterină sporită, relieful colului uterin se şterge progresiv, canalul cervical
se dilată, iar dopul gelatinos se elimină din aria colului.
Fazele dilatarii colului
Faza de latenţă durează aproximativ 10 ore şi în acest timp dilatarea
progresează de la O la 2 cm;

27
Faza activă, viteza de dilatare este mult mai mare (2 - 3 cm/oră). Perioada de
acceleraţie, durează aproximativ 2 ore;
Faza de deceleraţie, ea precede expulzia.
c. Formarea pungii apelor şi ruperea spontană a membranelor. Presiunea
intraamniotică crescută, generată de contracţiile uterine din travaliu,
determină hernirea progresivă a membranelor aminotice prin canalul cervical
în curs de dilatare şi formarea aşa numitei „pungi a apelor ”. Volumul pungii
apelor este interesat pentru prognosticul naşterii. Astfel, o pungă mică
înseamnă o corespondenţă bună între prezentaţie şi bazin. Pot exista diferite
varietăţi de pungă a apelor: plată, formă de pară, hemisferică sau cilindrică.
Conţinutul pungii apelor este lichidul aminiotic în care uneori se găseşte
prolombat cordonul ombilical sau un membru fetal. Suprafaţa pungii apelor
se poate face în timpul travaliului la o dilataţie completă sau înainte de
dilataţia completă.
Ruperea pungii apelor poate fi la rândul ei:
precoce: în timpul travaliului;
prematur: în cursul sarcinii;
tardiv: când punga nu se rupe spontan nici la dilatare completă şi trebuie ruptă
artificial.
efectele contracţiilor uterine asupra fătului sunt prezentate de timpii care
alcătuiesc mecanismul naşterii: acomodarea, fixarea, angajarea, coborârea,
deflectarea şi degajarea craniului.
modificările plastice ale fătului. În cursul coborârii fătului prin filiera
pelvigenitală, acesta suferă unele deformări reversibile, mai accentuate în
cazul prezentaţiei craniene: modificări de formă sau de volum ale cutiei
craniene.

28
4. Perioadele naşterii
În timpul naşterii se descriu 4 perioade:
A.dilataţia
B.expulzia fătului
C.delivrenţa
D.post-partum imediat
A. DILATAŢIA
Dilataţia apare când încep contracţiile uterine. Contracţiile musculaturii
corpului uterin deschid segmentul inferior şi prin intermediul acestuia se trage
de col. În timpul contracţiilor creşte presiunea intrauterină, conţinutul uterului
fiind împins spre partea cu rezistenţă mai mică, deci spre segmentul inferior
astfel încât şi prezentaţia contribuie la dilataţia canalului cervical. În afară de
aceşti factori de tracţiune şi de presiune în mecanismul dilatării colului mai
este descris şi un proces biologic de depolimerizare a fibrelor colagene ale
colului.
Eliminarea dopului gelatinos se face pe parcursul dilatării. Prin această
eliminare procesul dilatării este uşurat, endometrul fiind lubrifiat şi
congestionat.
Scurtarea şi stergerea colului se face diferit la primipare faţă e multipare. La
multipare, dilataţia începe de la exterior spre interior, ultimul care se deschide
fiind orificiul intern.
Fazele dilatarii colului: - faza de latenţă durează aproximativ 10 ore şi în
acest timp dilatarea progresează de la O la 2 cm; faza activă, viteza de dilatare
este mult mai mare (2 - 3 cm/oră).
Perioada de acceleraţie, durează aproximativ 2 ore; Faza de deceleraţie, ea
precede expulzia.

29
Durata dilatării:
Valorile Prima A
medii fază doua
calculate (faza fază
de de (faza
Kilpatrick latenţă) activă)

Primipare
Fără 8,1 - 54 -
peridurală 16,6 h 132
Cu 10,2 - min.
peridurală 19 h 79 -
195
min.

Multipare
Fără 5,7 - 19 -
peridurală 12,5 h 61
Cu 7,4 - min.
peridurală 14,9 h 45 -
131
min.
Gradul de dilatare se măsoară prin examen vaginal cu valve sau digital, iar
aprecierea dinamicii uterine se face prin palparea abdominală a uterului care
este dur în timpul contracţiilor.
EXPULZIA FĂTULUI
Expulzia fătului începe când prima perioadă a fost terminată, fiind efectul
forţei contracţiilor la nivelul uterului şi a peretelui abdominal. Contracţiile
din această perioadă sunt mai frecvente şi mai regulate. Fătul va executa
anumiţi timpi în mecanismul naşterii conform legii concordanţei formelor şi
curburilor filierei pelviperineale. Pentru aceasta fătul trebuie să se angajeze

30
şi să depăşească strâmtoarea superioară la cea inferioară şi să degajeze din
strâmtoarea inferioară a bazinului osos şi din orificiul vulvoperineal al
bazinului moale.
Angajarea. Înainte de angajare, craniul se orientează cu axul său mare în
diametrul oblic al bazinului şi cu occiputul anterior. Reducerea care precede
angajarea se realizează prin flexia capului, astfel încât diametrul occipito-
frontal ce măsoară 11,5 – 12 cm este înlocuit de diametrul suboccipito-
bragmatic de 9,5 cm. Angajarea craniului presupune totodată şi angajarea
diametrului transvers al craniului în diametrul anteroposterior al escavaţiei,
ce măsoară aproximativ 11 cm.

Coborârea şi rotaţia capului – se realizează prin coborârea craniului fetal

în axul ombilco-coccigian al mamei. Craniul se roteşte 45 grade de la stânga
la dreapta printr-o mişcare în spirală, încât occiputul atinge marginea
inferioară a simfizei.

31
Degajarea craniului este marcată în câteva elemente:
axul progresiei este de sus în jos şi dinapoi înainte;
craniul ia contact prin frunte cu sacrul, se hiperflexează fixându-şi occiputul
sub simfiză. Diametrul scapă de tuberozităţile ischiatice şi din acest moment
începe să se destindă perineul posterior. Destinderea perineului posterior se
face prin întinderea rafeului nococcigian cu destinderea orificiului anal,
occiputul rotindu-se spre coapsa mamei spre care este orientat spatele fetal.

32
Când fătul nu este mare, degajarea umerilor şi a pelvisului este foarte uşoară:
se tracţionează fătul în jos, apoi în sus şi înainte spre cel care asistă naşterea.
Astfel se degajă întâi umărul anterior, apoi cel posterior şi apoi trunchiul fetal.
DELIVRENŢA
Este decolarea urmată de expulzia prin filiera pelvi-genitală a placentei şi a
anexelor sale.
Placenta este organul destinat să asigure nutriţia, oxigenarea şi epurarea
embrionului şi a fătului, în viaţa intrauterină. Pe lângă rolul fundamental de a
asigura schimbul dintre mamă şi făt, placenta are şi alte roluri, dintre cele mai
importante sunt cel endocrin şi protecţie.
Placenta are dublă origine:
- fetală, din tromboplast care începe să se formeze din ziua a cincea de viaţă;
- maternă, rezultată din mucoasa uterină preparată pentru gestaţie, denumită
curată sau decidua uterină.
Placenta la termen, este un disc de 20 cm, gros de 3 cm, cântărind circa 500
gr. Se poate distinge faţa fetală care este netedă, lucioasă, acoperită de foiţă
amniotică.
Cordonul ombilical are o lungime de circa 50 cm. În alcătuirea lui intră ţesut
mezonchimatos, trei vase de sânge (două artere şi o venă) înconjurate de
amnios. Prin venă este adus sângele bogat în oxigen de la mamă la făt.
Învelişurile fetale înconjoară împreună cu lichidul amniotic fătul şi pereţii
cavităţii uterine. Învelişurile fetale se compun din corion, situat la exterior şi
amnios la interior.
Lichidul amniotic protejează fătul de acţiunile mecanice şi asigură presiune
egală pe toată suprafaţa fetală; mai serveşte şi la nutriţia metabolismului
fătului

33
Cantitatea de lichid amniotic este maximă în a 35-a săptamână de sarcină,
ajungând la 1000 ml. După această perioadă, cantitatea de lichid scade la 800
ml spre sfârşitul sarcinii.
Cantitatea de lichid amniotic este diminuată în cursul unei gestaţii patologice
sau poate creşte peste 1200 ml. Începând din luna a treia de sarcină, are loc
secreţia de urină fetală în lichidul amniotic, iar din luna a cincia, cea mai mare
parte a lichidului amniotic se absoarbe prin tractul gastro-intestinal, deoarece
fătul înghite lichidul amniotic.
Lichidul amniotic conţine 90%: electroliţi, proteine, glucoză, grăsimi,
creatinină, uree etc. În ultimul trimestru de sarcină, se secretă la fiecare oră o
treime de lichid amniotic.
Delivrenţa se desfăşoară în trei faze:
Faza de decolare
După expulzia fătului are loc retracţia uterină, care este pasivă şi are drept
rezultat reducerea volumului uterin şi creşterea grosimii pereţilor uterini.
Retracţia uterină acţionează asupra ariei de inserţie placentară astfel încât
placenta este înghemuită. Înghemuirea placentei va duce la apariţia unor
focare hemoragice care vor conflua, formînd hematomul retroplacentar.
Faza de expulzie
Sub acţiunea contracţiilor uterine, a hematomului retroplacentar şi a propriei
sale greutăţi, placenta coboară în segmentul inferior care este plisat, pe care îl
deplisează.
Pentru verificarea decolării placentei se poate efectua manevra Kustner.
Placenta este expulzată fie spontan, natural, prin presiunea fundului uterului;
fie se dirijează cu Ergomet adm. i.v. în momentul degajării craniului fetal; fie
prin extracţie manuală, când placenta nu decolează în totalitate.

34
Faza de hemostază
Prin retracţia uterului, fascicolele musculare obstruează venele sanguine
deschise efectuând hemostază. Sinusurile venoase se trombozează, datorită
tromboplastinei de la nivelul caducii şi datorită factorilor de coagulare
crescuţi în timpul travaliului.
D. POST-PARTUM IMEDIAT
Supravegherea parturientei (lehuzei) după delivrenţă Ea trebuie să fie
considerată ca un rănit grav.
se va face o toaletă vulvară şi ne vom asigura de integritatea colului, vaginului
şi perineului;
se va controla în primele două ore persistenţa globului de siguranţă şi
cantitatea de sânge pierdut;
se va supraveghea starea generală, temperatura, tensiunea arterială, pulsul
(orice accelerare a acestuia este un semn precoce a unei hemoragii).
La sfârşitul celor două ore, când lehuza poate părăsi sala de naşteri, uterul
trebuie să fie de consistenţă dură şi la nivelul ombilicului. Înainte ca ea să
părăsească sala de naştere se vor face indicaţiile pentru:
tipul de alăptare;
necesitatea sau nu a administrării de ocitocice şi/sau antibiotice; - eventuala
necesitate a prevenţiei trombo-flebitelor.
5. ASISTENŢA DE SPECIALITATE ÎN TIMPUL NAŞTERII CU
PREZENTAŢIE CRANIANĂ
În perioada de TRAVALIU:
Prima etapă o constituie stabilirea unui diagnostic corect şi complet. Acestea
se referă la stabilirea rangului de gestaţie şi paritate cu consemnarea atentă a
istoricului avorturilor şi ale naşterilor aterioare. Examenul clinic la debut de

35
travaliu, precizează tipul prezentaţiei, varietatea de poziţie, raportul
prezentaţiei cu aria strâmtorii superioare, starea segmentului inferior şi a
bătăilor cordului fetal (BCF), precizându-se frecvenţa lor.
Se va urmării diferenţierea falsului travaliu de cel real. În cazul travaliului
adevărat se întâlnesc contracţii uterine regulate care apar la intervale de timp
ce descresc progresiv, cu intensitate crescândă, necedând la spasmolitice şi
fiind însoţite de durei de spate şi abdomen. Diagnosticul de fals travaliu se
stabileşte prin prezenţa contracţiilor uterine nesistematizate, care în timp nu
devin mai intense sau mai frecvente şi care cedează la administrarea de
substanţe litice.
Pregătirea parturientei la debut de travaliu presupune câteva îngrijiri
obligatorii cum sunt:
raderea sau cel puţin tunderea părului pubian;
spălarea organelor genitale externe cu soluţii dezinfectante;
administrarea de clisme evacuatorii;
se va indica decubit lateral stâng al parturientei în travaliu; - alimentaţia
exclusiv lichidă (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi); - golirea frecventă a
vezicii urinare.
În perioada de DILATAŢIE:
În naşterea în prezentaţie craniană occipitală, pentru ca aceasta să se
desfăşoare fără accidente materne sau fetale, trebuie urmăriţi următorii
parametri fundamentali.
starea generală maternă: TA, puls, temperatură, echilibru psihic;
contracţiile uterine: se urmăreşte frecvenţa, intensitatea, durata;
tactul vaginal va fi practicat cu prudenţă. În general 1-2 tacte vaginale în
cursul unui travaliu sunt necesare şi suficiente: primul la internare, al doilea

36
pentru evaluarea ruperii membranelor, numai la dilataţia de 6 cm şi cu craniul
bine fixat. Al treilea tact vaginal poate fi efectuat numai în condiţii cu totul
excepţionale;
starea membranelor amniotice. Ruperea membranelor se poate face spontan
sau artificial;
aspectul lichidului amniotic poate furniza indicii despre suferinţa fetală.
Culoarea galbenă exprimă suferinţa fetală veche, în timp ce culoarea verde
închis exprimă suferinţa fetală acută;
progresiunea canalului în raport cu strâmtoarea superioară. Examenul vaginal
stabileşte raporturile prezentaţiei cu strâmtoarea supeioară a bazinului,
precum şi poziţia şi varietatea de poziţie a prezentaţiei;
monitorizarea activităţii cardiace fetale. Ritmul cardiac normal este de 120 –
160 bătăi pe minut. Auscultaţia se practică la interval de 30 de minute;
funcţia vezicii urinare;
dirijarea travaliului are drept scop reducerea duratei dilataţiei şi o analgezie
corespunzătoare şi se realizează prin administrarea de analgezice, ruperea
artificială a membranelor la 4-5 cm dilataţie pe un craniu fixat, eventual dacă
este necesar, administrarea unui ocitocic.
În perioada de EXPULZIE:
Asistenţa naşterii face bloc comun cu urmărirea perioadei de dilataţie. Se
completează pregătirea psihologică a pacientei, adoptând o atitudine
corespunzătoare. Astfel ne asiguram colaborarea pacientei care trebuie să:
asocieze contracţia voluntară expulzivă a presei abdominale, cu reţinerea
respiraţiei şi împingerea puternică. În momentul în care apar primele
contracţii expulzive, pacienta va fi condusă în sala de naşteri şi instalată pe
masa ginecologică.

37
se vor urmări: dinamica uterină care trebuie să se desfăşoare în parametrii
adecvaţi, progresiunea prezentaţiei şi starea fătului. Bătăile cordului fetal se
auscultă după fiecare contracţie.
în acelaşi timp, pacienta va fi instruită să se relaxeze între contracţii respirând
adânc şi calm.
Perioada de expulzie nu trebuie să depăşească 40-45 de minute de la apariţia
senzaţiei de screamăt.
Când perineul începe să se amplieze, se va trece la desfăşurarea măsurilor de
antisepsie: toaletă vulvo-perineală riguroasă - badijonarea cu alcool sanitar
iodat a întregii regiuni
asepsie: izolarea vulvei cu câmpuri sterile, spălarea şi îmbrăcarea sterilă a
personalului care asistă naşterea.

MATERIALE NECESARE PENTRU ASISTENŢA LA NAŞTERE

patru câmpuri sterile;
patru pense Kocher;
o foarfecă dreaptă;
comprese sterile;
un produs antiseptic pentru pregătirea câmpului (Betadine);
două perechi de mănuşi;
o sondă urinară de unică folosinţă;
seringi şi ace de unică folosinţă;
material de sutură pentru o epiziotomie sau a unei mici rupturi;
xilină 1%;
o pensă chirurgicală;
un port-ac;

38
catgut nr. l şi 2;
mersilen sau vierii cu resorbţie rapidă.
Craniul va apărea lent la orificiul vulvar degajându-se progresiv după o
inflitrare prealabilă a perineului cu procaină sterilă.
După ce craniul este degajat se controlează eventualitatea unei infăşurari de
cordon care se secţionează între două pense dacă este prea strânsă sau se trece
peste capul fătului dacă este laxă. După ce se execută spontan rotaţia externă
a capului fătului, se apucă acesta cu ambele mâini, cu palmele în întregime
aşezate pe cele două parietale şi se completează rotaţia în timpul unei
contracţii, până ce occiputul se orientează spre stânga sau dreapta şi se trage
apoi în jos craniul fetal, pentru a se degaja umărul situat ventral sub simfiză,
până la apariţia reliefului deltoidian; se ridică apoi capul în sus pentru
degajarea umărului situat dorsal.
În timpul degajării umerilor se solicită din partea pacientei un efort expulziv,
iar apoi, degajarea trunchiului, a pelvisului şi a membrelor inferioare, se face
cu usurinţă. Uneori expulzia se poate prelungi prin lipsa rotaţiei. Dacă rotaţia
capului se face sacrat, asistenţa la naştere este mai dificilă, rupturile sunt de
obicei foarte mari şi de aceea epiziotomia profilactică este obligatorie, iar
aplicaţia de forceps adesea necesară.

Asistenţa DELIVRENŢEI:
După naşterea fătului, cordonul ombilical, tăiat şi prins într-o pensa Kocher,
este pus pe un câmp steril pe abdomenul mamei şi se aşteaptă dezlipirea
placentei. În această perioadă pacienta trebuie supravegheată cu grijă,
urmărind starea ei generală, cantitatea de sânge pierdut.

39
Dacă uterul este moale, sângerează fie în interior, fie ăn exterior, mărindu-şi
toate diametrele. Expulzia placentei poate fi rareori spontană dar, de cele mai
multe ori ea trebuie ajutată prin mici manevre, asa numita expulzie naturală
sau extracţia simplă a placentei. Dacă placenta nu decolează în 60 min, se face
extracţia manuală.
Extracţia simplă se face numai după ce există certitudinea că placenta este
dezlipită, tacţionându-se foarte uşor de capătul prins de pensa Kocher. Simpla
tracţiune a cordonului aduce masa placentară la vulvă, care se deschide facând
vizibilă faţa fetală a placentei. Se trage usor cordonul în sus şi placenta cu
membranele se elimină.
Dacă membranele nu au fost desprinse de segmentul inferior, se apasă cu
mâna pe abdomen, deasupra simfizei pubiene, întinzându-se astfel segmentul
inferior. Placenta se torsionează în jurul axului ei pentru a uşura dezlipirea
membranelor.
Dupa delivrenţă se face controlul integrităţii placentei şi a membranelor cu
multă atenţie. Ori de câte ori la examenul placentei se constată lipsuri
cotiledonare sau de membrane, este necesară verificarea integrităţii uterine.
Tehnica constă în introducerea mâinii în cavitatea uterină în timp ce cealaltă
mână susţine transabdominal fundul uterului pe care-l apasă cu degetele,
sistematic pereţii uterini, extragând resturile cotiledonare, de membrane şi
cheaguri de sânge. Mâna nu va fi scoasă decât în momentul cînd există
certitudinea că uterul este gol, scoaterea şi introducerea repetată fiind
contraindicate, deoarece cresc riscurile infecţiilor.
5. Asistenţa în perioada POST-PARTUMUL IMEDIAT
Parturienta este supravegheată permanent, riscul accidentelor fiind mai
frecvente la multipare. Se supraveghează:

40
starea generală (comportament, puls, tensiune arterială),
se inspectează regulat pansamentul vulvar (observarea cantităţii şi ritmul
pierderii de sânge)
se constată starea uterului, care trebuie să se menţină globulos şi tonic, la
nevoie executându-se masajul uterului de excitaţie a contractilităţii uterine.
În această perioadă pot apărea hemoragii. Dacă pierdera de sânge nu este mare
şi uterul este relaxat, se procedează masarea uterului şi aplicarea unei pungi
de gheată; dacă hemoragia este importantă, se face controlul cavităţiii uterine.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ROL GENERAL:
preia pacienta nou internată, verifică identitatea, toaleta personală, ţinuta
de spital şi o repartizează în salon, după informarea prealabilă asupra structurii
secţiei şi drepturile ce îi revin ca pacientă;
perzintă medicului pacienta pentru examinare şi dă informaţii asupra stării
şi simptomelor manifestate de aceasta, rezultatul monitorizării, tratamentul şi
ingrijirile acordate conform indicaţiilor din foaia de observaţie;
identifică problemele de ingrijire a pacientei, monitorizează funcţiile
vitale, stabileşte priorităţile pentru planul de ingrijire, evaluează rezultatele
obţinute pe care le înregistreză în dosarul de ingrijiri;
pregăteşte pacienta pentru tehnicii specifice, pentru investigaţii speciale
sau chirurgicale;
administreză medicaţia prescrisă de medic, recoltează produse biologice
pentru examen de laborator;
pregăteşte materialul şi instrumentarul în vederea sterilizării;

41
 pregăteşte echipamentul, instrumentarul şi materialele sterile necesare
intervenţiei;
efectuează în scris şi verbal preluarea-predarea fiecărei paciente şi a
activităţii desfăşurate în timpul serviciului, în cadrul raportului de tură;
respectă reglementările privind prevenirea, controlul şi combaterea
infecţiilor nosocomiale, a condiţiilor igienico-sanitare, a circuitelor sanitare;
organizează şi desfăsoară programe de educaţie pentru sănătate;
participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical si al
îngrijirilor pentru sănătate;
ROL SPECIFIC:
ÎN TRAVALIU:
stă lângă gravidă asigurându-i confortul psihoafectiv, oferindu-i siguranţă;
urmăreşte TA, T°, CUD, BCF-urile şi în general evoluţia travaliului;
execută examenul general sumar şi obstetrical în lipsa medicului
(exceptând tuşeul vaginal);
urmăreşte cu precizie dinamica uterină, notând ritmul, durata şi intensitate
CUD.
între contracţii ascultă BCF-urile;
semnalează imediat medicului anomaliile de dinamică uterină sau
modificările BCF-urilor;
ÎN PERIOADA DE EXPULZIE:
când partea prezentaţiei începe să întindă perineul, aşază gravida pe masa
ginecologică;
pregăteşte câmpul operator după ce face o dezinfecţie largă suprapubiană,
vulvoperineală şi a feţelor posterointerne ale coapsei, cu soluţie de alcool
iodat;

42
 aşază câmpurile sterile, izolând regiunea vulvoperineală;
explică gravidei modul de executiei a efortului susţinut;
ajută medicul la naşterea pe care o asistă;
daca i se va încredinţa să asiste o naştere, va respecta întocmai regulile de
asepsie, astfel: işi spală mâinile cu trei perii sterile, cu apă sterilă şi săpun timp
de cinci minute pentru fiecare perie; prima perie folosind-o pâna la două laturi
de degete de plica cotului, a doua perie pâna la jumatatea antebraţului, iar cu
a treia perie va spăla numai mâna. Va avea grijă sa nu atingă obiectele din jur
(nesterile) şi ca apa de pe mâini să se scurgă spre cot şi nu invers.
după aceasta, mâinile se freacă cu o soluţie diluată de alcool iodat,
septozol şi alcool de 70 grade.
îmbracă bluza şi masca sterila;
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN DELIVRENŢA
PLACENTEI
în momentul când aşteaptă dezlipirea placentei, supraveghează atent
parturienta urmărind starea generală, cantitatea de sânge pierdut (maxim
300 ml), fiind pregătită pentru o extracţie manuală a placentei;
verifică dacă uterul este bine contractat;
verifică dacă s-a dezlipit placenta, prin apăsare cu mâna deasupra
simfizei pubiene (manevra KUSTNER);
extracţia placentei se face numai după ce avem certitudinea decolării
placentei (prin tracţiune uşoară);
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
CONSOLIDAREA HEMOSTAZEI
urmareşte integritatea colului, vaginului, perineului;
face toaleta externă a lehuzei;

43
 pune pansament vulvar steril şi ţine lăuza 2-4 ore în sală;
administrează ocitocice dacă gravida are atonie uterină şi prezintă
hemoragie;
în cazul unei hemoragii prezente, se anunţă medicul imediat;
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN LEHUZIA
IMEDIATĂ
supraveghează funcţiile vitale: TA, P, curba termică;
palpează şi inspectează uterul pentru a aprecia forma şi consistenţa sa;

inspectează pansamentul vulvar observând astfel cantitatea de sânge

eliminată la nivelul căilor genitale;
informează pacienta ca nu are voie sa doarma în aceste ore (2-4 ore)
deoarece este pericol de hemoragie prin vasodilatatie.
3. PROCES DE ÎNGRIJIRE
Procesul de îngrijire se efectuează împreună cu medicul şi se stabileşte pe
baza:
a) Examenului clinic general
Acesta cuprinde o culegere de date la parturientă şi constă în: date de
identitate, domiciliul, vârsta, profesia, condiţiile de muncă, antecedente
heredocolaterale, antecedente personale:
fiziologice: data primei menstruaţii, durata ciclului, fluxul menstrual, însoţit
sau nu de dureri, ritmul şi cantitatea;
ginecologice: dacă a avut vreo boală a aparatului genital, dacă a a avut
avorturi;
obstetricale: câte naşteri a avut, cum a născut, cum a decurs lehuzia şi
alăptarea.

44
 Se iau informaţii privind istoricul sarcinii actuale: data ultimei menstruaţii
(dacă a avut caracter normal), data raportului sexual fecundat (dacă se poate
stabili exact, este un element important pentru stabiliarea vârstei sarcinii),
felul în care decurge sarcina, cum este suportată, data primelor mişcări fetale
(PMF), stările patologice prezente în cursul sarcinii, tratamentele efectuate.
b) Măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative
- Se măsoară şi se notează în foaia de observaţie obstetricală: temperatura,
tensiunea arterială, pulsul, respiraţia gravidei.
c) Determinarea datelor antropometrice
se măsoară înălţimea gravidei cu ajutorul taliometrului şi se notează;
se cântăreşte gravida şi se notează în foaia de observaţie (în tot timpul sarcinii,
gravida nu trebuie să ia în greutate mai mult de 12 kg).
d) Examenul obstetrical
- se aşază gravida în poziţia ginecologică pe masa de examinare, se efectuează
toaleta externă a vulvei, se îndepărtează pilozităţile; se spală cu apă călduţă
fără substanţe dezinfectante, fără sapun şi i se recoltează secreţia vaginală în
vederea unui frontiu vaginal (pentru depistarea infecţiei gonococice sau
tricomoniazice); se efectuează o clismă evacuatorie.
Cu ajutorul centimetrului se măsoară înălţimea fundului uterin la
abdomen stabilindu-se vârsta sarcinii; se măsoară circumferinţa abdominală
la nivelul ombilicului (la termen 92-95 cm); se măsoară diametrele bazinului
cu ajutorul pelvimetrului, se măsoară diametrul utilizabil obstetrical
(pelvimetria internă prin tact vaginal).
Prin examenul obstetrical intern se stabilesc: starea colului
uterin, starea memranelor şi a lichidului amniotic, prezentaţia, poziţia şi

45
varietatea de poziţie şi situaţia craniului, caracterele bazinului osos şi ale celui
moale.
În funcţie de bilanţul stării de sănătate generală a unei femei gravide
şi de concluziile examenului clinic şi de laborator, medicul stabileşte conduita
şi măsurile necesare pentru evoluţia favorabilă a sarcinii în condiţiii
corespunzătoare.
Depistarea precoce a gravidei şi consultaţiile prenatale
periodice asigură urmărirea dezvoltării fătului şi prevenirea apariţiei
complicaţilor.

46
 PLANURI DE ÎNGRIJIRE STUDIU DE CAZURI
CAZUL CLINIC NR. 1
G.M. născută pe data de 15 iulie 1987, cu domiciliul în Rosiorii de Vede,
Teleorman, de profesie ospătar, se internează pe data de 24 martie 2018, la ora
14:15 în secţia de obstetrică a spitalui Municipal Rosiorii de Vede cu
diagnosticul de sarcină 39 săptămâni, făt viu, în prezentaţie craniană, CUD cu
frecvenţă e 15-20 min şi durată de 10-20 sec.
Antecedente fiziologice: menarhă la 15 ani, ciclu de 3 zile, nedureros.
Antecedente patologice: neagă.
Antecedente obstetricale şi ginecologice:
3 avorturi la cerere;
un avort spontan;
fără naşteri spontane (primipară)
data ultimei menstruaţii 20 iunie 2017
Examenul clinic general relevă următoarele:
Tegumente modificate prin hiperpigmentarea liniei albe;
Sistem gaglionar superficial nepalpabil;
Aparat cardio-vascular normal;
Aparatul respirator prezintă un torace normal conformat şi murmur vezicular
prezent; Aparatul digestiv: tranzit intestinal prezent. Abdomenul este destins
de uterul gravid.
Examenul obstetrical efectuat la internare relevă următoarele prin:
Inspecţie: hiperpigmentarea liniei albe, abdomen destins de uterul gravid,
segmentul inferior deviat de craniul fetal la dreapta;
Tact vaginal: vagin suplu, col scurtat, admite indexul, craniul aplicat;

47
Examen cu valve: nu pierde sânge, pierde lichid amniotic, promontoriu nu se
atinge, curba sacrată liberă;
Pelvimetrie internă: arc interior de rază normală.
Pacienta nu este alergică la nici un fel de medicamen; i se recoltează sânge
pentru determinarea grupei sanguine şi a Rh-ului.
La ora 08.00, în data de 25 martie, gravida este condusă în sala de naşteri cu
foaia de observaţie şi rezultatul analizelor.
Probleme de îngrijire ale pacientei:
Contracţii ineficiente;
Deshidratare;
Pericol de infecţie;
Modificări respiratorii provocare de CUD;
Diagnostic de îngrijire:
Deficit de cunoaştere;
Comunicare ineficientă din punct de vedere afectiv;
Deficit de volum lichidan;
Alterarea stării de confort.
Obiectivele generale propuse în acest caz sunt:
Pacienta să cunoască modalităţile de a ajuta expulzia eficientă a fătului printr-
un efort voluntar de screamăt în momentul solicitat de cadrul medical care
asistă naşterea; - Echilibrarea hidrică după bilanţul eliminărilor;
Explic metodele de relaxare în timpul travaliului;
Învăţ pacienta tehnicile respiratorii;
Ameliorarea sindromului digestiv;

48
Asigur pacientei o stare de bine fizic prin sugerarea pozitiei de decubit lateral
stâng şi, psihic, prin comunicare activă şi informare cu privire la etapele ce
vor urma.
Gravida are nevoie să o susţin în timpul travaliului pentru a-şi satisface
următoarele nevoi:
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a se alimenta şi hidrata
Nevoia de a respira
Nevoia de a se odihni
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Manifestări de dependenţă:
Îngrijorarea pentru actul naşterii;
Teama de a nu se infecta; - Strigăte în timpul contracţilor.
Probleme:
Pacienta nu acceptă colaborarea;
Prezintă sindrom digestiv; - Respiraţie ineficientă.
Surse de dificultate:
Pacienta se află la prima naştere; - Prezintă contracţii uterine dureroase.
Diagnosticul de îngrijire:
Deficit de cunoaştere datorită lipsei de experienţă şi al instruirii inadecvate
din cursul sarcinii;
Frica de necunoscut.
Obiective:
Educarea pacientei în ceea ce priveşte evoluţia travaliului;
Liniştirea pacientei pentru a reusi obţinerea unei bune cooperări în timpul
travaliului;

49
Evitarea complicaţiilor.
Intervenţii
a) Autonome:
explic pacientei timpii normali ai unei naşteri, durata travaliului la o
primipară; - ii recomand sa se concentreze pe respiraţii eficiente în timpul
contracţiilor şi să se odihnească între contracţii
evit efectuarea tuşeului vaginal des pentru a preveni pătrunderea germenilor
în vagin;
încurajez să împingă în momentele contracţiilor expulzive;
liniştesc pacienta că totul va trece mai repede daca cooperează eficient;
respect regulile de igienă, asepsie, antisepsie;
pregătesc vulva pentru naştere;
explic necesitatea oxigenului pentru copil.
b) Delegate: - oxigen 6 l⁄minut.
Evaluare:
Pacienta se linişteşte, înţelegând procesele naturale ale naşterii.
Pacienta se concentrează asupra respiraţiei şi a efortului voluntar de
contractare a muşchilor abdominali în expulzie. - Pericolul infecţiilor este
evitat.
2. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA
Manifestări de dependenţă:
Sete;
Arsuri la nivelul esofagului datorită vărsăturilor; - Senzaţia de uscăciune
bucală şi tegumentară.
Probleme:
Sindrom digestiv;

50
Deshidratarea mucoaselor şi a tegumentelor prin prezenţa vărsăturilor.
Surse de dificultate:
Aport insuficient de lichide datorită apariţiei contracţiilor;
Transpiraţii;
Micţiuni frecvente;
Vărsături; - Clismă.
Diagnosticul de îngrijire:
Hidratare indecvată;
Cooperare ineficientă datorată necunoaşterii;
Modificarea confortului, bilanţul hidric dezechilibrat.
Obiective:
Obtinerea unei colaborari eficiente din partea pacientei;
Stoparea sindromului digestiv;
Rehidratare,
Intervenţii:
a) Autonome:
şterg de transpiraţie faţa pacientei cu un tampon umezit cu apă;
ofer pacientei un pahar cu apa pentru a-şi clăti gura după vărsătură;
ofer pacientei cuburi de gheaţă şi ceaiuri cu lămâie pentru a grabi stoparea sindromului
digestiv;
montez perfuzia prescrisă de medic.
b) Delegate: - glucoză 10%, 500 ml
Evaluare:
Pacienta îşi recapătă confortul şi se simte mai bine;
Senzaţia de uscăciune a gurii dispare;
Sindromul digestiv este stopat;

51
Bilanţul hidric intrări-ieşiri este echilibrat.
3. NEVOIA DE A RESPIRA:
Manifestări de dependenţă:
Dispnee manifestata prin ritm respirator neregulat, apnee în timpul contracţiilor
Problema:
Oxigenarea insuficientă a copilului şi a mamei.
Sursa de dificultate:
Prezenţa CUD;
Lipsa de cunoaştere a modului de a respira eficient..
Diagnosticul de îngrijire:
Intoleranţă la actul naşterii;
Modificări ale respiraţiei datorită poziţiei inadecvate şi hidratării ineficiente.
Intervenţii:
a) Autonome:
învăţ pacienta să respire atât în timpul contracţiilor cât şi între acestea;
menţin tubul de oxigen la nivelul nărilor explicând pacientei că acesta este necesar pentru
oxigenarea fătului;
creez un mediu liniştit şi aerisesc camera de travaliu.
B )Delegate:
Oxigen 6 l⁄minut;
Evaluare:
Pacienta poate să efectueze exerciţii care îi facilitează o respiraţie eficientă cu minim de
efort;
Pacienta şi fătul sunt bine oxigenaţi.

52
4. NEVOIA DE A SE ODIHNI
Manifestări de dependenţă:
Oboseala;
Epuizarea fizică şi psihică.
Problema:
Cooperarea dificilă; - Timp de odihnă inadecvat.
Sursa de dificultate:
Lipsa odihnei datorita apariţiei contracţiilor dureroase în timpul nopţii; - Stare de stres
şi de nelinişte.
Diagnosticul de îngrijire:
Odihnă insuficientă canitativ şi calitativ.
Obiective:
Pacienta să-si poată crea momente de relaxare.
Intervenţii:
Explic pacientei poziţiile cele mai bune care trebuie adoptate în timpul travaliului; -
Masez longitudinal sau transversal spatele pacientei în timpul contracţiilor; -
Explic tehnicile de relaxare;
Încurajez pacienta să se concentreze pe respiraţii eficiente în timpul contracţiilor si să se
odihnească între contracţii;
Masez abdomenul pentru ca acesta sa se menţină contractat, timp în care pacienta se
poate odihni mai bine.
Evaluare:
Pacienta se relaxează între contracţii reuşind să-şi dozeze efortul pentru perioada
următoare;
După perioada post-partum, mama reuşeşte să se odihnească după eforturile efectuate.

53
EVOLUŢIA TRAVALIULUI ÎN SALA DE NAŞTERI
Ora Evoluţia Tratament
8.00 Dilataţie Perfuzie cu
completă, oxitocină 5%
BCF 240 în 500 ml
min, glucoză,
contracţie oxigen
ineficientă
4⁄20” la 25
min.
8.40 Naşte prin Oxigen 61⁄min
expulzie
spontană,
făt viu de
3000 g,
scor Apgar
8,
masculin,
prezentaţie
craniană.
9.00 Delivrenţa, Controlul
decolaţia manual
placentei se al cavităţii
face prin uterine,

54
 mecanismul examenul cu
Schultze; valve,
este integră suturarea
şi are o zonelor dupa
greutate de epiziotomie
500 g
9.05 Formarea
globului de
siguranţă
9.20 Transportul Toaleta vulvară
mamei în cu apă
salon oxigenată 3%,
masaj
transabdominal
al uterului.

55
CAZUL CLINIC NR. 2
D.D. născută pe data de 30 iulie 1980, cu domiciliul în sat Bacalesti,
Teleorman, de profesie economistă, se internează pe data de 2 aprilie 2018,
ora 10:15 cu motivul CUD, la secţia de obstetrică a spitalului Municipal din
Rosiorii de Vede.
Diagnosticul pus la internare este sarcină 37-38 saptamâni, făt viu în
prezentaţie craniană, membrane intacte şi CUD la interval de 10-15 min cu
durata de 20 sec; (pacienta afirmă că primele contracţii au apărut la ora 22.00
pe data de 1 aprilie 2018).
Antecedente fiziologice: menarhă la 15 ani, ciclu regulat 5 zile.
Antecedente patologice: neagă.
Antecedente ginecologice şi obstetricale:
Un avort la cerere; - Fără avorturi spontane; - Primipară.
Examenul clinic general relevă următoarele:
Stare generală bună;
Tegumente hiperpigmentate;
Sistem ganglionar limfatic nepalpabil;
Schelet integru;
Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice; TA 120⁄80 mmHg
Aparat respirator: sonor pulmonar bilateral;
Aparat digestiv: abdomen destins de uterul gravid;
- Aparatul urinar: loje renale libere;
Sistemul neuro-endocrin: ROT pozitiv.
Examenul obstetrical se efectuează prin:
Inspecţie: abdomen destins de uterul gravid, sânii măriţi de sarcină;
Tact vaginal: col şters, dilataţie de 5 cm, membrane intacte;

56
- Examenul cu valve: nu pierde sânge sau lichid amniotic.
Pacientei i s-a recoltat sânge în vederea determinării grupei sanguine. La ora
11:20 este însoţită în sala de naşteri unde se declanşează travaliul cu următoarea
evoluţie.
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Manifestări de dependenţă:
Creşterea stării de anxietate;
Stres psihic datorat necunoaşterii mecanismelor fiziologice ale naşterii.
Probleme:
Relativa deshidratare datorită cantităţii mici de lichide consumate;
Durere datorită poziţiei defectuoase de odihnă în pat.
Sursă de dificultate:
Pacienta se află la prima naştere.
Diagnosticul de îngrijire:
Lipsa experienţei şi lipsa de pregatire în cadrul cursurilor de instruire pentru
naştere;
Frica de necunoscut;
Posibila expunere la infecţii.
Obiective:
Înlăturarea neliniştii pacientei pentru a asigura o bună colaborare cu echipa
medicala şi reducerea disconfortului matern fără traumatizarea fătului.
Interveţii:
Dau date referitoare la starea pacientei şi a copilului în urma examenelor
efectuate prin palpare, tact vaginal, ausculaţie;
Liniştesc pacienta, o încurajez, explicându-i actul naşterii;
Explic toate procedurile care se vor pune în aplicare;

57
Raspund la orice întrebare pe care o formulează pacienta;
Monitorizez semnele vitale şi BCF;
Asigur asepsia în timpul oricărui examen vaginal.
Evaluare:
Femeia işi poate păstra autocontrolul;
Înţelege informaţiile oferite şi procedurile efectuate;
Pacienta se implică după puterile ei în procesul de proprie îngrijire.

NEVOIA DE A-ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE INTEGRE ŞI CURATE

Manifestări de dependenţă:
Prezenţa de lichid amniotic, sânge, mucus.
Probleme:
Pericolul infectării copilului şi a mamei în cursul travaliului şi a naşterii;
Surse de dificultate:
Scurgerea lichidului amniotic; - Epiziotomie; - Forceps.
Obiective:
Să se prevină apariţia infecţiei;
Pacienta să prezinte tegumentele pe cât posibil curate.
Intervenţii:
Pregătsc vulva pentru naştere explicându-i pacientei procedura;
Folosesc soluţii neiritante;
Supraveghez activitatea personalului însărcinat cu schimbarea lenjeriei de pat;
Ajut pacienta să se schimbe ori de câte ori este nevoie;
Fac spălătură cu apă oxigenată pentru îndepărtarea petelor de sânge şi dezinfectarea
după terminarea operaţiilor de suturare a tegumentelor, apoi aplic un tampon steril.

58
Evaluare:
Pacienta se simte bine şi este curată în timpul dilataţiei;
Riscul infecţiilor este înlăturat iar pacienta nu se mai teme din acest motiv;
Confortul pacientei este inbunătăţit prin schimbarea frecventă a tampoanelor
puse pentru colectarea lohiilor.
NEVOIA DE A ELIMINA:
Manifestări de dependenţă:
Senzaţie de defecare;
Posibilă deshidratare;
Senzaţia de a urina frecvent.
Probleme:
Vezica plină poate împiedica descinderea părţii prezentate, atonia musculaturii;
Pacienta confundă presiunea exercitată de partea prezentată asupra rectului şi
reflexul de screamăt cu nevoia de defecare.
Surse de dificultate:
Durerile datorate contracţiilor uterine;
- Prezentaţia fătului.
Intervenţii:
Însoţesc pacienta la toaletă,
Încurajez pacienta pentru golirea vezicii cel putin o dată la 2 h;
- Determin gradul de umplere a vezicii;
- Monitorizez lichidele administrate.
Evaluare:
Pacienta are vezica golită;
Bilanţul hidric intrări-ieşiri este echilibrat;
S-au evitat posibile complicaţii date de o vezică plină.

59
NEVOIA DE A RESPIRA
Manifestări de dependenţă:
Amorţeli în degete şi în jurul gurii; - Ameţeală datorată hiperventilaţiei; - Stres.
Problema:
Tahipnee, ritm respirator neregulat
Sursa de dificultate:
Prezenţa CUD;
Anxietate marcată.

Diagnosticul de îngrijire:
Ritm cardiac de transfer al gazelor la nivelul cardiopulmonar datorită hiperventilaţiei;
Obiective:
Corectarea modului de respiraţie pentru prevenirea oricăror efecte negative asupra
mamei şi a fătului.
Intervenţii:
Determin pacienta să respire în coşul palmelor;
Ajut pacienta să-şi regleze ritmul respirator; - Ascult BCF.
Evaluare:
Pacienta nu mai prezintă simptomele şi efectele hiperventilaţiei;
Starea de stres datorită efectelor hiperventilaţiei este redusă;
Ritmul respiraţiei pacientei revine la normal, iar BCF se încadrează în limite normale.
NEVOIA DE A SE HIDRATA
Manifestări de dependenţă:
Sete, iritaţii pe trahee şi esofag.
Probleme:
Scăderea volumului de lichide ingerate şi creşterea celui eliminat.
60
Sursa de dificultate:
Instalarea şi progresul travaliului;
Diagnosticul de îngrijire:
Deficit de hidratare;
Obiective:
Ameliorarea stării de deshidratare;
Intervenţii:
Pun în aplicare procedurile de sporire a lichidelor administrate;
Respect prescripţiile medicului;
Ofer lichide transparente (ceai cu miere şi lămâie);
Ofer cubuleţe de gheaţă;
Montez perfuzia cu glucoză 10%.
Evaluare:
Pacientei îi este asigurată cantitatea de lichide necesară şi de calorii prin perfuzie
şi ceai îndulcit, pierdută în timpul travaliului şi a naşterii;

61
ORA ECOLUŢIA TRATAMENT
11:20 Craniul aplicat OIS, Oxigen 6 l⁄min
BCF 130 b⁄min, CUD
la interval de 3 min
timp de 30 sec;
dilataţie 5-6 cm
12:00 BCF = 130, CUD = 2- Oxigen 6 l⁄min
3⁄30” dilataţie 7-8 cm
12:30 Dilataţie completă, Oxigen 6 l⁄min
contracţii cu caracter
expulziv 2⁄50”
13:45 Naşterea prin aplicaţie Xilină 1% 1 fiolă,
de forceps direct pe Epiziotemie, forceps
craniul fetal, oblic la de tip
bazin, făt viu de sex Simpson
masculin, de 3550 g, cu
scor Apgar 7. Durata
expulziei a fost de 40
min.
14.00 Formarea globului
Pinard
14:20 Transportarea pacientei Toaleta vulvară cu apă
în salon oxigenată 3%,
aplicarea unui torşon
steril, masaj

62
 transabdominal al
uterului.

Temperatura culoarea şi aspectul tegumentelor şi al mucoaselor rămân neschimbate;

Densitatea urinei în limite normale.

CAZUL CLINIC NR. 3

A.F. născută pe data de 25 mai 1979, cu domiciliul în sat Scrioastea, şomeră,
se prezintă la camera de gardă a spitalului Municipal din Rosiorii de Vede din
cauza apariţiei CUD. Sarcină 40 săptămâni. Este internată pe data de 27 ianuarie
2018 la ora 08:30 cu diagnosticul sarcină 40 de săptămâni, făt viu, în prezentaţie
craniană, CUD prezente.
Antecedente fiziologice: menarhă la 13 ani, ciclu neregulat, flux abundent;
Antecedente patologice: apendicectomie 1997; Antecedente obstetricale:
Două avorturi spontane;
O naştere (secundipară).
Data ultimei menstruaţii: 20 mai 2017.
Examenul clinic şi general constată că pacienta prezintă:
Stare generală bună;
Tegumentele prezintă hiperpigmentarea liniei albe;
Sistemul ganglionar limfatic nepalpabil;
Schelet integru;
Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice, AV = 80b⁄min, TA = 110⁄60 mmHg;
Aparatul respirator: murmur vezicular prezent, torace simetric normal deformat;
63
Aparatul digestiv: abdomen destins de uterul gravid;
- Aparatul urinar: loje renale libere, polakiurie.
Examenul obstetrical se relevă prin:
Inspecţie: abdomen destins de uterul gravid, sânii prezintă modificări de sarcină, fiind
măriţi în volum şi cu arola pigmentată;
Palpare: uter cu axul mare longitudinal;
Ascultaţie: BCF = 140b⁄min, pe linia spino ombilicală stângă.
Tact vaginal: col scurtat, orificiu extern deschis, pierde sânge.
Pacienta are grupul sanguin AB IV, Rh pozitiv şi nu este alergică.
Problemele de îngrijire ale pacientei sunt:
Disconfort;
Odihnă insuficientă;
Polakiurie;
Hidratare inadecvată. Diagnosticul de îngrijire:
Deficit de cunoaştere,
Dezechilibru hidoelectrolitic.
Obiectivele generale:
Pacienta să prezinte o postură adecvată perioadei de dilataţie; - Promovarea relaxării;
Prevenirea infecţiilor.
NEVOIA DE A ELIMINA
Manaifestări de dependenţă:
Deshidratare;
Sete
Problema:
Polakiurie
Sursa de dificultate:

64
Sarcină;
Contracţiile uterine dureroase.
Diagnosticul de îngrijire:
Dezechilibru hidroelectrolitic prin aport insuficient impus de starea pacientei;
Deficit de cunoaştere.
Obiective:
Pacienta să fie bine hidratată şi să cunoască regimul dietetico-hidric adecvat.
Intervenţii:
Explic pacientei cauza polakiuriei;
Încerc să contribui la rehidratarea pacientei cu aport de apă (un pahar); - Explic
pacientei că nu are voie să consume cantităţi mari de lichide; - Monitorizez lichidele
administrate.
Evaluare:
Pacienta îşi potoleşte setea;
Este hidratată corespunzător;
Întelege cauza polakiuriei şi regimul impus.
NEVOIA DE A-ŞI PASTRA O BUNĂ POSTURA
Manifestări de dependenţă:
Presarea venei cave;
Hipotensiune;
Problema:
Necunoaşterea poziţiilor adecvate perioadei de dilataţie.
Sursa de dificultate:
Sarcină la termen.
Obiective:
Pacienta să cunoască poziţiile cele mai adecvate situaţie.

65
Intervenţii:
Ajut pacinta să se plimbe putin dacă i s-au rupt membranele;
- La o dilataţie mai mare poziţionez pacienta în decubit lateral drept;
- Masez spatele pacentei în timpul contracţiilor.
Evaluare: Pacienta are o potiţie comodă adecvată.
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Manifestări de dependenţă:
Teamă;
Problema:
Potenţial pericol de infectare şi de şoc hemoragic.
Sursa de dificultate:
Actul naşterii.
Diagnosticul de îngrijire:
Posibila alterare a stării generale.
Obiective:
Pacienta să cunoască principiile generale ale pregătirii actului naşterii.
Intervenţii:
Se rade vulva cu o lamă de unică folosinţă;
Se linişteşte pacienta.
Evaluare:
Pacienta îşi măreşte încrederea în personalul medical.

66
ORA EVOLUŢIA TRATAMENT
9.00 Col scurtat, craniul Oxigen 6 l⁄min
mobil, permite indexul,
BCF = 140 b⁄min,
CUD 4⁄20”
10.00 Col şters, CUD 3⁄20, Oxigen 6 l⁄min
dilataţie 2-3 cm
11.00 Col sters CUD 3⁄30- Oxigen 6 l⁄min
40”, dilataţie 6-7 cm,
BCF = 150b⁄min
11. 45 Naşte făt viu în Epiziotomie
prezentaţie craniană,
copilul prezentând
circulară simplă pe
cordonul ombilical
11.50 Delivrenţa cu Controlul manual al
decolarea placentei uterului şi controlul cu
prin mecanismul valve, epizigrafia
Shultze părţilor rupte sau
taiate.
12:10 Hemoragie uterină Chiuretarea uterului,
masivă perfuzie cu glucoză
10% 500 ml cu 3 fiole
de oxitocină

67
 12:20 Pacienta este Toaleta cu apă
transportată cu patul în oxigenată 3%, pungă
salon cu gheaţă, masaj
transabdominal al
uterului, perfuzie
glucoză 10% 500 ml
cu 3 fiole oxitocină .
NEVOIA DE A RESPIRA
Manifestări de dependenţă:
Respiraţie precipitată; - Ţipete.
Problema:
Necesitatea controlului respiraţiei pentru dirijarea corectă a expulziei.
Sursa de dificultate:
Prezenţa craniului fetal în filiera pelvină.
Diagnosticul de îngrijire:
Dezechilibru al stării de confort prin modificări respiratorii.
Obiective:
Pacienta să cunoască modul corect de a efectua respiraţia care să o ajute.
Intervenţii:
a) Autonome:
i se explică pacientei rolul şi modul respiraţiei astfel: în contracţii trebuie să-şi ţină
respiraţia după care inspiră profund fără să elimine aerul prin ţipete.
b) Delegate:
administrez 6 l⁄min oxigen pentru aportul suficient copilului.

68
 BIBLIOGRAFIE
1. Florin Stamatian: Ostretica si Ginecologie vol 1 editia Echox, Cluj 2003

2. Dr. ROXANA MARIA ALBU ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA

OMULUI
ŞI COLABORATORII Ed.UNIVERSUL, Bucureşti
2001

3. LETIŢIA MORARIU BAZELE TEORETICE ŞI PRACTICE

ALE
ŞI COLABORATORII ÎNGRIJIRII OMULUI SĂNĂTOS ŞI
BOLNAV
Ed. CAROL DAVILA, Bucureşti
2001

4. FLORIAN CHIRU ÎNGRIJIREA OMULUI

BOLNAV
ŞI COLABORATORII ŞI A OMULUI
SĂNĂTOS
Ed. CISON, Bucureşti
2001

69
5. LUCREŢIA TITIRCĂ MANUAL DE ÎNGRIJIRI
SPECIALE
ACORDATE
PACIENTULUI
DE ASISTENTA
MEDICALĂ
Ed. VIAŢA MEDICALĂ
ROMÂNEASCĂ
Bucureşti
1998

70