BIOREACTOARE

DESCRIEREA BIOREACTOARELOR PENTRU

CULTIVARE ÎN SISTEM SUBMERS
 Bioreactoarele utilizate pentru
fermentaţii aerobe ce se
desfășoară într-un mediu lichid
agitat și aerat se numesc
bioreactoare submerse . Acestea
pot fi cu agitare mecanică, cu
convecţie forţată (cu pompă de
recirculare a lichidului) sau cu aer
comprimat.
Bioreactoare cu agitare mecanică
 Bioreactoarele cu agitare mecanică sunt cele
mai utilizate în biotehnologie. Schema unui
bioreactor cu agitare și cu aerare este arătată în
figura urmatoare: Ieșire
aer Agitator Cutie de etanșare

Spărgător de spumă

Serpentină de răcire
Ieșire apă de răcire

Șicană

Turbină cu palete plane

Intrare aer

Barbotor
Intrare apă
de răcire
 Amestecarea și dispersia bulelor de aer este asigurată de
agitarea mecanică; aceasta impune o anumită energie de
agitare pe un nivel de volum și un anumit tip de agitator.
Diferitele tipuri de agitatoare diferã între ele prin tipul și
caracteristicile rotorului

a b c

d e f

 a  ancoră;b  elice;c   turbină cu palete plane(numitã și turbinã deschisã);

d   cu palete tip zbaturã;e  ancoră complexã;f   șurub elicoidal.
 Pentru o mai bună omogenizare a mediului în
bioreactor se utilizează șicane montate în interior.
Circulaţia lichidului în astfel de bioreactoare poate fi
urmărită în figura de mai jos.
În mod obișnuit, numai 7080% din volumul unui
bioreactor agitat este umplut cu lichid. Aceasta
asigură degajarea bulelor de aer în partea de sus a
bioreactorului și permite instalarea unui agitator
suplimentar denumit “spărgător de spumă”. Acest
sistem mecanic de combatere a spumei este preferat
adăugării de antispumanţi chimici care micșorează
coeficientul de transfer al oxigenului. Viteza de agitare
variază în funcţie de natura bioprodusului.
Intrare aer Intrare aer
Bioreactorul cu agitare este prevăzut cu un sistem de
răcire, care poate fi o serpentină internă. Există însă mai
multe moduri de a prelua căldura de reacţie degajată în
timpul fermentaţiei în bioreactor

a b c

Schimbător
de căldură
exterior

Pompă
d e
Variaţia temperaturii apei de răcire
în timpul fermentaţiei.
Temperatura în bioreactor

TF
Tem
per
atur
a Ta
e

Ta
i

Suprafaţa de rãcire
 Bioreactoare cu agitare mecanică
și cu draft interior
 Circulatia lichidului într-un bioreactor cu agitare mecanică poate fi modificată (în
sensul creșterii coeficientului de transfer de masă), dacă în interiorul acestuia se
introduce un “draft” (cilindru metalic axial fără fund și capac). Circulaţia lichidului
într-un astfel de bioreactor este arătată în figura urmatoare:
 Bioreactoare cu aer comprimat
 Bioreactoare tip “coloană cu bule”
 O alternativă la bioreactoarele cu agitare mecanică o constituie bioreactoarele fără
sistem de agitare mecanică. În aceste bioreactoare, agitarea mediului de cultură se
realizează exclusiv prin barbotare de aer. Energia consumată este mai mică decât în
cazul agitării mecanice. Aceste bioreactoare tip “coloană cu bule” se utilizează în
industria drojdiei de bere, în industria berii, a vinului și în tratarea apelor reziduale.

Ieșire aer

Aliment
are aer
Barbotor
Circulaţia fluidului într-o “coloană cu
bule” aflată în “regim eterogen”
Ieșire gaz
Bioreactoarele “air-lift”
Ieșire gaz Ieșire gaz

Tub draft

Coloană
Deversor Deversor
turn

Coloană turn
Fig. 6.25. Configuraţia
bioreactoarelor “air-lift”:a ,
b  bioreactoare “air-lift”
Barbotor
cu o singură regiune
Barbotor c
aerată;  bioreactor “air-
lift” cu circulaţie externă
Aer Aer Aer
a b c
 Ieșire aer

Aerisire
Nămol Ulei
Aer Intrare recirculat

Ieșire
Compresor

Aer

Aer

Curent
descendent H

NH3
Curent
h Recirculare
ascendent
Intrare mediu

Apa de răcire

Aer

Bioreactor “air-lift” pentru Bioreactor “air-lift” cu serpentine de

tratamentul nămolurilor (adaptat răcire utilizat în biosinteza proteinelor
după Hines ș.a., 1975). microbiene(existent la ICCF)
Bioreactoare cu dializă
F1
S1 S
X1
F2
S0
Fermentator
S1
Rezervor dializor X
Membrana de dializă

F1 S1 S
X
F2
S0
S1S
X
S1 X
 Cultură microbiană

Soluţie de nutrienţi

Membrană de dializă

Folie de poliamidă
Modul de dializă cu membrană
interioară

camera 1 camera 2
F1
S0
S
V2
S
V1 X
S1

S1
 Operarea bioreactorului cu dializă poate fi efectuată în două moduri

semicontinuu: F 1  0
discontinuu: F  0
1
În camera2 , procesul din bioreactor poate fi reprezentat prin ecuaţia:
S
dX
 X    max
dt K S S

Concentraţia substratului:

d S1 F1 1 dS 1 1
  S 0  S1   S  S   X
dt V1 V1 dt V2 Y
Transportul de substrat prin membrană este:

undeA este suprafaţa membranei și

S  P  A  S1  S  P – coefientul de permeabilitate al membranei
 BIOREACTOARE PENTRU
CULTURI de SUPRAFAŢĂ
 Din punct de vedere istoric, reactoarele pentru
culturi de suprafaţă au fost primele sisteme de
fermentaţie utilizate. În timp ce pentru
reactoarele submerse este nevoie de
aprovizionarea continuă cu energie în scopul
menţinerii interfeţei gaz-lichid, reactoarele
pentru culturi de suprafaţă nu depind de sistemul
exterior decât în mică măsură. Aceste
bioreactoare sunt utilizate pentru
microorganisme cultivate pe medii solide și
semisolide, sau pe straturi lichide aflate în
repaos.
 Alimentarea cu nutrienţi

Mediu nutritiv Talere de

Deversor fermentaţie
Intrare vapori
vapori

Manta dublă

Suport de Intrare aer

susţinere
Ștuţ de golire

Ieșire aer Condens

Bioreactor cu tăvi, sterilizabil, cu răcire, cu alimentare pe la partea superioarã

 Gaz exhaustat
Mediu recirculat

Aer

Umplutur Vas cu
ă cu agitare
catalizato
r
Agitat Barbot
or or

Pom
pă

Bioreactor tip “coloană cu umplutură” cu recircularea mediului.

Gaz exhaustat

Recirculare
lichid

Pompă

Intrare gaz

Bioreactor în pat fluidizat.

 Gaz exhaustat

Distribuitor cu
pulverizare

Recirculare lichid

Intrare gaz Pompă

 Distribuitor
L

Suport cu film biologic

Biofiltru utilizat la purificarea apelor reziduale

 Bioreactoare cu enzime imobilizate

A0  A1  A 2  A3
A 0  activitatea enzimatică iniţială, în U/g;
A 1  activitatea enzimatică regăsită în preparatul imobilizat, în U/g;
A 2  activitatea enzimatică regăsită în mediul de cuplare;
A 3  activitatea enzimatică pierdută în procesul de imobilizare.

A1
  100 
A0

Cantitatea de proteină enzimatică cuplată la un suport variază între

1 mg proteină / g preparat imobilizat, până la 1 g proteină / g preparat imobilizat.
 Zona Nernst

S0
P0

S0 S
P0 P
l

Preparat enzimatic Masa de soluţie

imobilizat
de substrat

Mecanismul de difuzie a substratului la enzima imobilizată

 Procesele elementare implicate în transformarea
substratului pentru catalizatorul enzimatic în stare
liberă, respectiv imobilizată sunt:
pentru enzima solubilă:

Km kcat
E + S ES E + P
pentru preparat enzimatic imobilizat:
K0 m
E + S 0 ES E + P 0

în care:S șiS 0 sunt concentraţiile de substrat în mediul de

reacţie, respectiv în microvecinătatea catalizatorului;P șiP 0
– concentraţiile de produs în mediul de reacţie, respectiv în
microvecinătatea catalizatorului.