Drept instituțional al Uniunii Europene

Seminar 2

Discursul lui Winston Churchill – 19 septembrie 1946, Zurich

Am onoarea astazi sa fiu primit la universitatea dumneavoastra. Vreau sa va vorbesc de

tragedia Europei, acest continent magnific, care cuprinde zonele cele mai frumoase si mai
civilizate ale lumii, care are un climat temperat si agreabil si care este patria tuturor marilor
popoare inrudite ale lumii occidentale. Europa este, de asemenea, leaganul crestinismului si a
moralei crestine, originea unei mari parti din cultura, arta, filozofia si stiinta veche si
moderna. Daca Europa s-ar putea intelege pentru a se bucura de aceasta mostenire comuna, nu
ar exista limite ale prosperitatii, gloriei sale, de care ar profita cei 300 -400 milioane de
locuitori ai sai. Pe de alta parte, din Europa a plecat aceasta serie de tulburari nationaliste
ingrozitoare declansate de teutoni la venirea lor la putere si pe care le-am vazut in secolul XX.
Pacea a fost astfel tulburata si perspectivele intregii umanitati reduse la neant.

Si ce s-a intamplat in Europa? Cateva mici state au atins prosperitatea, dar regiuni vaste din
Europa ofera imaginea unei mase de fiinte umane torturate, infometate, nefericite care traiesc
intre ruinele oraselor si caselor lor si trebuie sa asiste la noi manfestari de tiranie si teroare
care intuneca cerul la apropierea de noi pericole. Printre invingatori e un Babel de voci;
printre invinsi: liniste si disperare. Marea republica de dincolo de Atlantic a inteles cu timpul
ca ruina sau sclavia Europei ar pune in joc propriul sau destin si atunci a intins o mana de
ajutor fara de care o perioada sumbra s-ar anunta cu toate ororile sale. Aceste orori s-ar putea
inca repeta.

Dar, exista un remediu pentru toate acestea si daca marea majoritate a polulatiei din
numeroase state ar dori-o, toata scena s-ar transforma ca prin farmec si in cativa ani Europa
sau macar cea mai mare parte a continentului, ar trai libera si fericita, cum o fac elvetienii azi.
In ce consta acest remediu? In a recrea familia europeana, asta in masura posibilului, apoi de a
o ridica astfel incat sa se poata dezvolta in pace, securitate si libertate. Trebuie sa edificam un
fel de State Unite ale Europei. Numai astfel sute de milioane de oameni vor avea
posibilitatea sa-si acorde acele bucurii marunte si sperante care fac viata sa merite sa fie traita.
Se poate ajunge la asta foarte simplu. E de ajuns hotararea sutelor de milioane de barbati si
femei de a face bine in loc de a face rau, pentru a culege binecuvantarea in locul blestemului.

Uniunea paneuropeana a facut mult pana sa atinga acest obiectiv si aceasta miscare datoreaza
mult contelui Coudenhove-Kalergi si omului de stat francez Aristide Briand. A mai fost, de
asemenea, aceasta organizare colosala de doctrina si procedura, care a fost creata dupa primul
razboi mondial si de care s-au legat atatea sperante, ma refer la Societatea Natiunilor. Daca
Societatea Natiunilor nu a cunoscut succesul, nu e pentru ca aceste principii au fost gresite, ci
pentru ca statele membre care au fondat-o au renuntat la acestea. Ea a esuat pentru ca
guvernele de atunci nu au indraznit sa priveasca lucrurile in fata. Nu trebuie ca acest rau sa se
mai repete. Avem acum mai multe cunostinte si experiente dobandite cu amaraciune pentru a
continua sa construim. Am citit cu mare satisfactie in presa, acum doua zile, ca prietenul meu,
presedintele Truman a manifestat interes si simpatie pentru acest plan grandios.

Nu exista nici un motiv pentru care organizatia Europei ar intra in conflict in vreun fel cu
Organizatia mondiala a Natiunilor Unite. Dimpotriva, cred ca organizatia generala nu poate
subzista decat daca se sprijina pe grupari create natural. Exista deja astfel de grupari de state
in emisfera occidentala. Noi, britanicii avem Commonwealth. Organizatia mondiala nu ar fi
slabita, ci dimpotriva ar fi întarita. Si de de n-ar exista o grupare europeana care sa dea unor
popoare indepartate unele de altele sentimentul unui patriotism mai larg si a unui fel de
cetatenie comuna? Si de ce o grupare europeana nu ar trebui sa ocupe locul care ii revine intre
alte mari grupari si sa contrbuie la conducerea destinului umanitatii? Pentru a atinge acest
obiectiv trebuie ca milioane de familii sa colaboreze cu buna stiinta si sa fie animate de
credinta necesara, oricare ar fi limba parintilor lor.

Stim cu totii ca cele doua razboaie mondiale pe care le-am trait s-au nascut din eforturile
vanitoase ale Germaniei recent unite de a juca un rol dominator in lume. Ultimul razboi a fost
marcat de crime si masacre incat ar trebui sa ne intoarcem la invaziile mongolilor, din secolul
13, pentru a gasi ceva asemanator, masacre pe care istoria umanitatii nu le-a cunoscut pana
atunci. Vinovatul trebuie pedepsit. Germania trebuie pusa in imposibilitatea de a se reinarma
si de a incepe o noua agresiune. Cand acest lucru va fi realizat – si va fi – va trebui sa se
produca ceea ce Gladstone numea odinioara actul binecuvantat al uitarii. Trebuie cu totii sa
intoarcem spatele ororilor trecutului si sa ne indreptam privirile spre viitor. Nu putem
continua sa purtam cu noi in anii care vor veni ura si dorinta de razbunare, nascute din
nedreptatile suferite in trecut. Daca vrem sa salvam Europa dintr-o mizerie de nedescris,
trebuie sa facem loc credintei in familia europeana si sa uitam toate nebuniile si crimele
trecutului. Popoarele libere ale Europei vor putea sa se ridice la nivelul acestei hotarari? Daca
vor fi capabile, nedreptatile cauzate vor fi pretutindeni spalate de mizeriile indurate. Agonia
trebuie sa se prelungeasca? Singura lectie a istoriei este ca umanitatea este opaca la orice
invataminte? Sa facem loc justitiei si libertatii. Popoarele nu au decat sa vrea pentru ca
sperantele lor sa se realizeze.

Fac acum o declaratie care va va uimi. Primul pas în re- crearea familiei europene trebuie să
fie parteneriatul dintre Franţa şi Germania. Numai aceasta metoda va putea permite
Frantei sa preia conducerea Europei. Nu se poate concepe renasterea Europei fara o Franta
mare spiritualiceste si o Germanie mare spiritualiceste. Daca vrem sa ducem la bun sfarsit
opera de constructie a Statelor Unite ale Europei, structura lor va trebui conceputa in asa fel
incat puterea materiala a fiecarui stat sa nu joace decat un rol secundar. Statele mici vor conta
ca si statele mari si se va asigura respectul prin contributia lor la cauza comuna. Vechile state
şi landuri ale Germaniei, reunite într-un sistem federativ cu acordul lor reciproc, pot să-şi
ocupe locul în rândul Statelor Unite ale Europei. Nu vreau sa incerc sa elaborez in detaliu un
program pentru sute de milioane de fiinte umane care vor sa traiasca libere si fericite, ferite de
nevoi si pericole, care vor sa se bucure de cele patru libertati de care vorbea presedintele
Roosevelt si care cer sa traiasca potrivit principiilor Cartei Atlanticului. Daca asta e dorinta
lor, nu au decat sa o spuna si se vor gasi cu siguranta mijloacele de a o indeplini.
Dar, as vrea sa lansez un avertisment. Nu avem mult timp la dispozitie. Traim in prezent un
moment de ragaz. Tunurile au incetat sa scuipe schije si lupta a luat sfarsit. Dar pericolele nu
au disparut. Daca vrem sa creem Statele Unite ale Europei – sau ce nume ii vom da –
trebuie sa incepem acum. In aceste zile, traim in mod curios, sub semnul – am putea spune
sub protectia – bombei atomice. Bomba atomica e inca in mana unui stat si a unei natiuni
despre care stim ca nu o va folosi decat pentru cauze de drept si libertate. Dar, se poate
totodata ca peste cativa ani, aceasta enorma putere de distrugere sa fie larg cunoscuta si
raspandita si atunci catastrofa generata de utilizarea bombei atomice de catre popoare in
razboi, ar insemna nu numai sfarsitul a ceea ce noi reprezentam prin cuvantul civilizatie, dar
poate chiar dezintegrarea globului însuşi.
Vreau sa concluzionez. Trebuie ca scopul nostru permanent sa fie cresterea si intarirea fortei
Organizatiei Natiunilor Unite. Trebuie sa creem familia europeana dotand-o cu o structura
regionala plasata sub aceasta organizatie mondiala si aceasta familie se va putea numi
atunci Statele Unite ale Europei. Primul pas concret pe aceasta cale este constituirea
unui Consiliu european. Daca, la inceput, toate statele europene, in ansamblu, nu vor sau nu
pot sa adere la Uniunea Europeana, va trebui totusi sa reunim statele care doresc si care pot.
Salvarea omului de rand, indiferent de rasa si de tara, de riscul de razboi sau sclavie, are
nevoie de fundamente solide si de vointa tuturor barbatilor sau femeilor de a muri mai
degraba decat de a se supune tiraniei. Pentru aceasta sarcina imperioasa e nevoie ca Franta si
Anglia sa se asocieze. Marea Britanie, familia popoarelor britanice, puternica America si, am
credinta ca si Rusia – totul ar fi pentru mai bine – trebuie sa fie amicii si sustinatorii noii
Europe si trebuie sa apere dreptul ei la viata si la prosperitate. Si in aceasta idee va
zic: Europa sa reinvie!