FINAL ->

3.3 LEGEA WEIBULL


 t  
  

R t   e  

Caracteristica legii: ,

unde:
  este parametru de iniţializare (localizare) = momentul în care funcţia R(t)
începe să scadă faţă de valoarea iniţială egală cu unitatea, moment în care
probabilitatea de apariţie a unei defecţiuni începe să fie diferită de zero;
  - parametru de scară – arată întinderea pe axa timpului a distribuţiei legii
Weibull. Reprezintă momentul la care R(t) = 0,368:
pentru t R  t   e  1  e 1  0,368 


  - parametru de formă – prin valorile sale schimbă alura curbelor de variaţie

a indicatorilor de fiabilitate, putându-se modela comportarea dispozitivelor în
diferite perioade ale vieţii dispozitivelor:
etapadefecţiunilor timpurii
etapa vieţii utile;
etapa îmbătrânirii 
21.03.2012
 Densitatea de probabilitate a timpului de bună funcţionare

 t  
 1   
d R t   t   
f t       e  
dt    
 Rata de defectare
 1
f t   t  
z t      
R t     
 MTBF

 t  
   1   
 t    .
m   t  f t  dt   t    e   dt
   
0 0

Dacă se consideră  rezultă


t 
    
t   . Se face schimbarea de variabilă:
m      e   dt

0 
   1
t   t  1 d t  d x ;  t 
   x;    d t  d x; ;
     
 1 
t t 1 x
     1
    t 
;
 x
 x 1
  dt  dx 
 1 ; dt    x d x .
  x
x
Limitele de integrare: t = 0  x = 0;
t    x  .
1
1
  
Rezultă:  x 1 
m   x e x
 d x    x  e  x d x      1 ;
 x   
0 0
Unde  a  n    a  n  1   a  n  2    a   a  , funcţia Euler de tip I sau
funcţie gama.

30
  Dispersia timpului de bună funcţionare
În mod similar, se obţine:
  2  1 
D   2  1     2 1   .
     

 Abaterea medie pătratică a timpului de bună funcţionare

  D.

Weibull: R(t)

1
0.8
0.6 Beta=3.3
R(t) Beta=1
0.4
Beta=0.5
0.2
0
0 10000 20000 30000
t

31
32
 < 1   3,3
z(t)
Rodaj = 1 Îmbătrânire

I II III

Viaţa utilă

Timp
OBSERVAŢIE:
= const. =în oricare dintre etapele caracteristice ale
z(t) aplica
Legea Weibull se poate
vieţii unui dispozitiv.

30.03.2011

Determinarea parametrilor legii Weibull

A. Metoda grafică

  t   
 t     1 t  
   ; 1
e
  ; ln    ; rezultă
R t   e 
 
R t 
 R t    

1
lnln   ln t      ln  ; lnln1/R(t)
R t 

este ecuaţia unei drepte de forma:

1
y  lnln ;
R t 
y = x + c x  ln t   ;
c    ln 

ln(t - 

10 Determinarea lui 

y lnln1/R(t)

y1 lnln 1/R(t1)
=
y2 lnln1/R(t2)
=

y3 lnln1/R(t3)

33
 x3 x2 x1 x ln(t3-) ln(t2-)ln(t1-) ln(t-
)

Dacă y1 – y2 = y2 – y3, atunci x1 – x2 = x2 – x3.

 Se aşează în grafic punctele corespunzătoare lui R(t) pentru fiecare

defecţiune, dar neluând în seamă pe . Deoarece s-a neglijat punctele nu se
vor înscrie pe o dreaptă, ci pe o curbă.
 Se aleg trei puncte egal distanţate pe axa lnln1/R(t). Acestora le vor
corespunde trei puncte pe curbă ale căror abscise vor fi: ln(t3-); ln(t2-) şi ln(t1-).
Lor li se va impune condiţia echidistanţei:
ln(t1-) – ln(t2 - ln(t2-) – ln(t3 - ), care poate fi scrisă şi sub forma:
t1   t 2  
 , de unde rezultă:
t 2   t3  

t1  t 3  t 22

. t1  2t 2  t 3

 Cu valoarea lui  astfel determinată, se aşează în grafic noile puncte care

vor avea aceleaşi ordonate, dar abscise mai mici cu mărimea  decât punctele
amplasate înainte de cunoaşterea lui Se obţine dreapta lui Weibull care va fi
utilizată în continuare la determinarea celorlalţi parametri ai legii.

20 Determinarea lui 

Dacă lnln1/R(t) = 0, atunci ln (t -  ) = ln  .

ln(t- )
0 1 unitate Dreapta lui Weibull
ln -1 ln
lnln 1/R(t)
1/R(t)


0

-



t-

De la punctul de intersecţie dintre dreapta Weibull şi axa absciselor se coboară o

verticală şi se obţine .

34
 30 Determinarea lui 

1
lnln
Deoarece   R t  , în situaţia în care
ln t     ln
1
ln(t - ) – ln atunci   lnln
R t 

De la punctul de intersecţie dintre dreapta Weibull şi axa absciselor se ridică o

verticală până la scara ln(t-). De aici se face lateral un pas egal cu unitatea pe
această scară, după care se coboară vertical până la intersecţia cu dreapta Weibull, de
unde se duce o orizontală până pe scara lnln 1/R(t) pe care se citeşte valoarea lui .

B. Metoda grafo – analitică (a celor mai mici pătrate)

lnln 1/R(t) x

Mi x
i

yi x
Yi x mi

x
x

ln (ti - ) ln (t - )

Yi ‚ lnln1/R(t) =  ln(ti - ) - ln

i = yi – Yi = yi - ln(t-ln

Se defineşte funcţia:

n n
g  α, η, β    δi2    y i  β ln ti  α   β ln η 2 .
i 1 i 1
Se pun condiţiile necesare de extrem:
g
 0;

g
 0;  

g
 0.


35
 




A. Metoda grafo – analitică

lnln 1/R(t) x

Mi x
i

yi x
Yi

x
x

ln (ti - ) ln (t - )

Yi ‚ lnln1/R(t) =  ln(ti - ) - ln

i = yi – Yi = yi - ln(t-ln

Se defineşte funcţia:

n n
g   i2    y i   ln t i      ln  2 .
i 1 i 1
Se pun condiţiile de maxim:
g
 0;

g
 0;  

g
 0.


3.4 LEGEA BINOMIALĂ (legea lui Bernoulli)

Caracteristica legii
Probabilitatea de producere, la un moment dat, t, a unui număr de k defecţiuni
în cazul unui eşantion format din N0 dispozitive, cunoscându-se valoarea funcţiei de
defectare a unui element, F, este:

Pk ,N 0  CNk 0  F k  t   1  F  t  
N0 k

Numărul mediu de defecţiuni: MB = N0  F(t) .

36
 Dispersia şi abaterea medie pătratică ale numărului de defecţiuni:
DB  N0  F  t   1  F  t  ;
 B  N0  F  t   1  F  t  

18.11.2013
29.04.09
3.5 LEGEA LUI POISSON

Caracteristicile legii
 Este un caz limită al repartiţiei binomiale:
 eşantioane formate dintr-un număr mare de dispozitive (N0  100);
 probabilitatea de defectare este redusă (F  0,1) cu condiţia ca
numărul mediu de defecţiuni în diferite şiruri de experimente să
rămână neschimbat (N0 F = a = constant).
a k  a  N0  F 
k
 lim PN 0 ,k  P,k  e   e  N 0 F
N0  k! k!

În cazul înregistrării statistice, numărul mediu de defecţiuni este:

1 k max
a   k  nk , unde nk reprezintă numărul de dispozitive care au
N0 k  0
înregistrat k defecţiuni.
Numărul mediu de defecţiuni şi dispersia lui: M(k) = D2(k) = a = N0 F ;

k max
Funcţia de repartiţie a numărului de defecţiuni: F  k    P,k .
k 0

28.03.2012

3.4 LEGEA LUI POISSON

Caracteristicile legii
 Este un caz limită al repartiţiei binomiale:
 eşantioane formate dintr-un număr mare de dispozitive;
 probabilitatea de defectare este redusă (F  0,1) cu condiţia ca
numărul mediu de defecţiuni în diferite şirurui de experimente să
rămână neschimbat (N0 F = a = constant).
a k  a  N0  F 
k
 lim PN 0 ,k  P,k  e   e  N 0 F
N0  k! k!

37
 În cazul înregistrării statistice, numărul mediu de defecţiuni este:
1 k max
a   k  nk , unde nk reprezintă numărul de dispozitive care au
N0 k  0
înregistrat k defecţiuni.
Numărul mediu de defecţiuni şi dispersia lui: M(k) = D2(k) = a = N0 ;

k max
Funcţia de repartiţie a numărului de defecţiuni: F  k    P,k .
k 0

Capitolul 4 FIABILITATEA SISTEMELOR

4.1 ASPECTE GENERALE

Din punct de vedere al fiabilităţii, sistemele sunt dispozitive complexe, alcătuite

din mai multe componente care, la rândul lor, sunt considerate dispozitive.
Poziţionarea reciprocă a componentelor în cadrul sistemului trebuie privită din
două puncte de vedere:
 structural – funcţional;
 fiabilistic.
Rezultă două scheme diferite:
 schema constructiv – funcţională, care redă poziţia relativă a compo-
nentelor în cadrul arhitecturii sistemului şi care permite analiza funcţională
a acestuia;
 schema logică de fiabilitate, care urmăreşte să evidenţieze modul în
care fiabilitatea unui component al sistemului poate influenţa fiabilitatea
întregului sistem.
Componentele care, din punct de vedere fizic, sunt aşezate în paralel, în cazul schemei
logice de fiabilliatate pot fi amplasate în serie.
12.04.2011 13.04.2011
4.2 FIABILITATEA SISTEMELOR CU COMPONENTELE DISPUSE ÎN SERIE

Un sistem are componentele dispuse în serie din punct de vedere al

fiabilităţii dacă defectarea oricăruia dintre acestea conduce la defectarea
întregului sistem.

Schema logică de fiabilitate

c1 c2 .... cn

n
R  t  sistem   R  t  i
38 i 1
 Funcţia de fiabilitate a sistemului: ; R(t)i  1.

 R(t)sistem  R(t)i ,  i  [1, n] .

OBSERVAŢIE:
Funcţia de fiabilitate a unui sistem cu componentele dispuse în serie din
punct de vedere al fiabilităţii este mai mică sau cel mult egală cu funcţia de
fiabilitate a celui mai slab component.

t n t
Deoarece   z  t  dt
, rezultă: z  t  i dt .
Rt   e 0 R  t  sistem  e i 1 0

Dacă z(t)i = i,  i  [1, n],

n n n
  i t  t  i
Atunci   sistem t , unde sistem   i .
R  t  sistem  e i 1 e i 1 e i 1

Sist. rulare dr.

Tr. planet. dr.

Diferenţial
Motor Ambr. S.V. Tr. card. + Tr. centr.

Tr. planet. st.

Sist. rulare st.

D+ T.P. S.R. T.P. S.R.

M A S.V. T.Cd. T.C. dr. st.
dr. st.

03.04.2013

4.3 FIABILITATEA SISTEMELOR CU COMPONENTELE DISPUSE ÎN PARALEL

Un sistem are componentele dispuse în paralel din punct de vedere al

fiabilităţii dacă defectarea sistemului se produce numai după defectarea tuturor
componentelor.

Schema logică de fiabilitate

n
Funcţia de repartiţie: F  t  sist .   F  t  i ;
i 1
39
 c1
Funcţia de fiabilitate:
n
c2 R t  sist.  1  F t  sist.  1   F t  i ;
i 1
n

 R t  sist.  1   1  R t  i 
i 1


Deoarece F(t)i  1, rezultă că
cn
F(t)sist.  F(t)i,  i  [1, n] .

Dar R(t)sist. = 1 – F(t)sist.

Deci R(t)sist  R(t)i ,  i  [1, n]

OBSERVAŢIE:
Funcţia de fiabilitate a unui sistem cu componentele dispuse în paralel din punct de

vedere al fiabilităţii este mai mare sau cel puţin egală cu fiabilitatea celui mai rezistent

component.

11.04.2012 25.11.2013

4.4 FIABILITATEA SISTEMELOR CU COMPONENTELE DISPUSE MIXT

4.4.1 Sisteme formate din componente amplasate în serie şi/sau paralel

Sistemele complexe pot avea în structură componente amplasate atât în serie cât şi în
paralel din punct de vedere al fiabilităţii.
Fiabilitatea sistemelor de acest tip se determină în etape succesive, pornind de la calculul
fiabilităţii celor mai simple grupări având elemente cu acelaşi tip de dispunere, continuând
cu calculul fiabilităţii ansamblurilor formate din grupări legate în acelaşi fel ş.a.m.d., până
la definirea fiabilităţii întregului sistem.
Exemplu:

e1 e10
e2
G1 e4 e5
e3 B1 G2 e8 e11
e9
G4
G3 A1

e6 e7 e12
G5
SS1

40
G – grupare; B – bloc; A – ansamblu; SS – subsistem.
RG1 = R1 R2 ; RG2 = R4 R5 ; RG3 = R6 R7 ; RG4 = R8 R9 ;
RG5 = 1 – (1 – R10) (1 – R11) (1 – R12);
RB1= 1 – (1 - RG1) (1 - R3) ; RA1 = RB1 RG2 ; RSS1 = 1 – (1 - RA1) (1 - RG3) ;
RSIST. = RSS1 RG4 RG5
13.05.09
4.4.2 Sisteme ale căror componente nu sunt dispuse numai în grupări de tip serie
şi/sau paralel

Exemplu:

e1

e2 e3

e4

e5 e6

Valoarea funcţiei fiabilităţii unui astfel de sistem se determină cu ajutorul

formulei fiabilităţii totale:

Rsist. = R(s=1/j=1)  Rj + R(s=1/j=0) , (1 – Rj)

în care: s=1 simbolizează starea de bună funcţionare a sistemului;
j =1 – starea de fiabilitate maximă a componentului j;
j =0 – starea de defect a componentului j.
Elementul j este componentul care împiedică descompunerea sistemului numai
în grupări de tip serie şi/sau paralel. În exemplul dat componentul j este e4.
Schema sistemului atunci când componentul e4 are fiabilitate maximă (R4 = 1)
este:

e1

2
1, 3 6, 7

4 5

8, 9, 10

41
 OBSERVAŢIE:
În unele cazuri concrete, la alcătuirea schemei logice de fiabilitate
trebuie ţinut seama de particularităţile funcţionale privind sensul de
parcurgere al diagramei, atunci când se consideră anumite componente ca
fiind de tipul „j”. Astfel, sensul de parcurgere în cazul unui sistem hidraulic
va trebui să respecte traseul de la pompă către elementul de execuţie şi nu
se va accepta sensul invers; o acţionare prin cablu va putea funcţiona, de
asemenea, într-un singur sens, cel corespunzător întinderii cablului şi nu în
cel al comprimării cablului etc.

4.5 REDUNDANŢA LA AUTOVEHICULE 12.04.2013

În fiabilitate, (lb.
Redondance redundanţa reprezintă un procedeu prin care se obţine creşterea
Franceză)
fiabilităţii unui sistem prin utilizarea dispozitivelor de rezervă.

Clasificare

10 După durata de acţionare a dispozitivelor de rezervă:

 redundanţă activă – dispozitivele de rezervă funcţionează permanent
(circuit dublu de frânare);
 redundanţă pasivă – dispozitivele de rezervă funcţionează numai în
caz de necesitate (frâna de staţionare);
 redundanţă semiactivă – dispozitivele de rezervă funcţionează în mod
normal la o solicitare parţială, iar în caz de defectare a dispozitivului
principal vor prelua total sarcina sistemului (servodirecţia).
20 După natura rezervării
 redundanţă structurală – se referă la construcţia sistemului (circuit
dublu al frânei de serviciu);
 redundanţă de solicitare – dispozitivul este asfel construit încât
solicitarea în utilizare este mai mică decât rezistenţa lui;
 redundanţă funcţională – în caz de necesitate, dispozitivul de rezervă
preia funcţiuni suplimentare (frâna de staţionare poate prelua,
temporar, funcţiunile frânei de serviciu).
20.04.2011
Exemplu: sistemul de frânare al unui autoturism

Schema constructiv – funcţională a unui sistem de frânare cu circuit simplu

42
 Schema logică de fiabilitate a unui sistem de frânare cu circuit simplu

M.cd. Cond. Cil. acţ. Mec. fr. Reg. Cil. Mec.

P.C. faţă
fr. serv. racord faţă. limit. acţ. sp. fr. sp.
0,9 0,8 0,85 0,9 0,65 0,8 0,9 0,6
M.cd. Timon.
fr. parc. fr. parc.
0,9 0,8

Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de serviciu:

Rfr.serv.= 0,9  0,8  0,85  0,9  0,65  0,8  0,9  0,6 = 0,155
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de parcare:
Rfr.parc.= 0,9  0,8  0,6 = 0,432
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru întreg sistemul de frânare:
Rsist.fr. = [1 – (1 – 0,9  0,8  0,85  0,9  0,65  0,8  0,9)  (1 – 0,9  0,8)]0,6 = 0,475
Schema constructiv – funcţională a unui sistem de frânare cu circuit dublu

Schema logică de fiabilitate a unui sistem de frânare cu circuit dublu

P.C. Conducte şi Cilindr. Mecanism

secţ. I racorduri acţ. faţă. frânare faţă
0,85 0,9 0,65
M.cd. 0,8
fr. serv.
0,9 Cil. acţ. sp.
P.C. Cond. Reg. Mec.fr.
secţ.II racord limit. 0,9 spate
0,6
0,8 0,85 0,8
Timon.
fr. parc.
M.cd.
fr. parc.
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru
0,9 frâna de serviciu:
0,8
Rfr.serv.= 0,9  [1 – (1 – 0,8  0,85  0,9  0,65)  (1 – 0,8  0,85 0,8  0,9  0,6)] = 0,517
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru frâna de parcare:
Rfr.parc.= 0,9  0,8  0,6 = 0,432
Valoarea funcţiei de fiabilitate pentru întreg sistemul de frânare:
Dispozitivul „mecanism frânare spate” împiedică gruparea componentelor
sistemului numai în blocuri de tip serie şi/sau paralel. Schema logică de fiabilitate se
poate structura în varianta simplificată:

0,8  0,85  0,9  0,65 = 0,3978

0,9
0,8  0,85  0,8  0,9 = 0,4896 0,6
43
0,9  0,8 = 0,72
 a) starea s = 1/j = 1
B1
0,3978

0,9
0,4896

0,72
RB1 = 0,9 [1 – (1 – 0,3978) (1 – 0,4896)] = 0,6234 ;
R(s=1/j=1) = 1 – (1 – 0,6234) (1 – 0,72) = 0,8946

b) starea s = 1/j = 0
0,9 0,3978

R(s=1/j=0) = 0,9  0,3978 = 0,3580

Fiabilitatea sistemului (se aplică formula fiabilităţii totale):
Rsist. = R(s=1/j=1) Rj + R(s=1/j=0)  (1 – Rj) = 0,8946  0,6 + 0,358  (1 – 0,6) = 0,680

Concluzii
 Fiabilitatea frânei de serviciu creşte de la 0,155 la 0,517, deci de 3,34 ori;
 Fiabilitatea întregului sistem de frânare creşte de la 0,475 la 0,680, deci
de 1,43 ori.
27.04.2011 02.12.2013
4.6 CONSTRUCŢII GRAFICE UTILIZATE ÎN STUDIUL FIABILITĂŢII SISTEMELOR

4.6.1 Diagrama PARETO

Se prezintă sub forma unei histograme care arată numărul de defecţiuni

înregistrate până la un moment dat „t” la fiecare din componentele unui sistem.
Diagram a PARETO - grup moto-propulsor

16 t = 100.000 km
14
12
Nr. defecţiuni

10
8
6
4
2
0
M A SV TC Dif Tplan. S.Rul
component

44
 PARETO - motor

100.000 km
9
8
7

Nr. defecţiuni
6
5
4
3
2
1
0

sist.
alim.

distrib.
mec.

sist.

răcire

ungere

pornire
mot.

apr.
Componente

PARETO - sist. aprindere

100.000 km
4

3
Nr. defecţiuni

0
cabl. JT
fişe Î.T.
ruptor

bujii
bobină ind.

condens.

distribuit.

Componente

Diagrama PARETO permite evidenţierea componentei cu fiabilitatea cea mai scăzută a

unui sistem. În cazul sistemelor complexe se ridică diagrame PARETO în etape succesive,
până la evidenţierea elementelor simple cu cea mai mare rată a căderilor.
18.04.2012
4.6.2 Matricea defectelor

Prezintă numărul de defecţiuni înregistrate pe fiecare componentă a sistemului la

intervale de timp egale.
Se procedează la însumarea numerelor de defecţiuni pe orizontală, deci pentru
fiecare componentă în parte, pe durata desfăşurării experimentului. În dreapta
matricei se construieşte histograma corespunzătoare, care reprezintă diagrama
PARETO a sistemului.
Apoi se însumează numerele defecţiunilor pe verticală, deci pe intervale de timp. În
partea inferioară a matricei se construieşte o histogramă care prezintă evoluţia numărului de
defecţiuni din intervalele de timp t pentru întregul sistem. Deoarece densitatea de
n  t 
probabilitate a timpului de bună funcţionare este f  t   , iar N0 şi t sunt constante,
N 0  t
rezultă că histograma respectivă reprezintă histograma lui f(t), dar la altă scară.

45
 0– 5.001 - 10.001 15.001 20.001 25.001
5.000 10.000 – - – -
15.000 20.000 25.000 30.000
Motor 3 1 2 0 2 3 11
Ambreiaj 0 0 1 0 2 0 3
S.V. 0 0 0 1 0 0 1
Tr. centr. 0 0 0 1 0 0 1 Diagrama PARETO
Diferenţ. 0 0 1 0 0 0 1 t = 30.000 km
Tr. pl. 0 0 1 0 1 0 2
Sist. rul. 1 0 1 0 0 1 3
4 1 6 2 5 4 t

n(t )
f (t ) 
N O  t

n(t)
03.05.2011 10.04.2013
Capitolul 5 DETERMINAREA LEGII TEORETICE DE REPARTIŢIE.
VERIFICAREA IPOTEZELOR STATISTICE

5.1 DETERMINAREA LEGII TEORETICE DE REPARTIŢIE

De cele mai multe ori, studiile de fiabilitate se organizează pe eşantioane de dispozitive

formate dintr-un număr mai mic sau mai mare de dispozitive care se caută să reprezinte cât
mai fidel întreaga populaţie.
În urma testelor de fiabilitate la care va fi supus eşantionul se vor obţine
informaţii privind indicatorii de fiabilitate ai dispozitivelor respective. Se pune
problema extinderii informaţiilor căpătate în acest mod la scara întregii populaţii şi pe
o durată mai lungă decât cea experiomentului statistic pentru oricare dispozitiv al
acestei populaţii.
Pentru aceasta se va proceda la definirea, sub forma unei ipoteze statistice, a
legii teoretice de distribuţie care descrie comportarea eşantionului studiat statistic,
cât şi a întregii populaţii de dispozitive.
Pentru identificarea legii respective se va proceda la trasarea histogramelor de
variaţie în timp a unor indicatori de fiabilitate, ca de exemplu f(t) şi/sau z(t). Analizând
aspectul acestor histograme şi comparându-l cu formele curbelor respective
cunoscute pentru diferite legi teoretice de distribuţie, se poate enunţa ipoteza
statistică potrivit căreia, în cazul studiat, acţionează o anumită lege teoretică.

5.2 VERIFICAREA IPOTEZELOR STATISTICE

După formularea unei ipoteze statistice, urmează să se determine nivelul de încredere cu

care ipoteza respectivă poate fi acceptată. În cazul în care acest nivel nu mulţumeşte pe
experimentator, se va căuta o altă lege teoretică de distribuţie, formulându-se astfel o nouă
ipoteză ce va trebui verificată la rândul ei.

5.2.1 Criteriul  2 (Pearson)

Se poate aplica eşantioanelor mari, cu dimensiune N0  100 dispozitive.

Mărimea ce apreciază diferenţa dintre evoluţia fiabilităţii conform legii teoretice
presupuse a acţiona şi evoluţia eşantionului studiat statistic este:

DP  
k n t  0i  n *  t  i  2
46
i 1 n  t  i
*
 unde k este numărul subintervalelor de observare;
n(t)0i – numărul defecţiunilor înregistrate experimental în evoluţia
eşantionului în subintervalul de observare „ i”;
n*(t)i – numărul defecţiunilor corespunzătoare subintervalului de observare
numărul „i”, potrivit acţiunii legii teoretice de distribuţie, rotunjit la valoare întreagă.

Dacă DP  2(, r) ,

unde 2(, r) este valoarea funcţiei 2 cu:

 - nivelul de încredere cu care se poate accepta ipoteza;
r – numărul gradelor de libertate ale funcţiei 2,
r=k–1
se acceptă ipoteza făcută, cu un nivel de încredere .
Modul de lucru
 Se înregistrează momentele defectării dispozitivelor din eşantionul studiat;
 Se determină mărimea t a subintervalului de observare;
 Se contorizează numerele de defecţiuni pentru fiecare subinterval – n(t)0i;
 Se calculează, pe baza datelor înregistrate experimental, f(t)0i şi/sau z(t)0i şi
se reprezintă histogramele respective;
 Se analizează aspectul histogramelor şi se formulează ipoteza statistică
potrivit căreia, în cazul studiat, acţionează o anumită lege teoretică de
repartiţie;
 Se determină parametrii legii teoretice de distribuţie folosind relaţiile de
calcul statistic pentru eşantion;
 Se calculează valorile f(t)i utilizând expresia analitică corespunzătoare legii
respective la aceleaşi momente ti cu cele din cazul studiului statistic
(mijloacele subintervalelor de observare);
 Se calculează n(t)i = f(t)i  N0  t;
 Se rotunjeşte n(t)i la valoarea întreagă cea mai apropiată n*(t)i;
k
n t   n *  t  i  2
 Se calculează DP  
i 1
0i
n *  t  i
;

 Se calculează numărul gradelor de libertate ale funcţiei integrale 2 :

r = k – 1;
 Considerând la limită 2 = Dp, se determină din tabelul funcţiei 2 valoarea 
corespunzătoare lui 2 = Dp pentru r = k – 1;

r  0,99 0,98 0.97 ...  ...

1
2
3
...

 2
 DP  
kn t  0i  n *  t  i  2

r=k-1 i 1 n *  t  i
...

47
  Se analizează dacă nivelul de încredere , astfel obţinut, este satisfăcător
sau nu. În caz afirmativ, înseamnă că se poate accepta ipoteza formulată,
iar dacă nu, se formulează o nouă ipoteză privind acţiunea unei alte legi
teoretice şi se reia calculul în acelaşi mod.
Nivelul de încredere acceptabil în general este de 80% (0,8). El poate avea însă şi alte

valori, în funcţie de exigenţele experimentatorului.

19.04.2013
5.2.2 Criteriul Kolmogorov

Se aplică în cazul eşantioanelor de dimensiune 20 dispozitive N0  100 dispozitive.

Ca măsură a diferenţei dintre evoluţia fiabilităţii conform legii teoretice presupuse
a acţiona şi comportarea eşantionului studiat statistic se utilizează mărimea:
DK  max R  t  0 i  R  t  i .

care reprezintă, în valoare absolută, diferenţa maximă dintre valoarea funcţiei

fiabilităţii în cazul eşantionului studiat şi în cazul aplicării legii teoretice de repartiţie
presupusă a acţiona.
Diferenţele se calculează pentru fiecare moment ti la care s-a determinat
valoarea funcţiei fiabilităţii.
Pe baza lui DK se calculează parametrul criteriului Kolmogorov:
K  DK  N 0 cu N0 - numărul dispozitivelor din care este alcătuit
iniţial eşantionul.
Fiecărei valori K îi corespunde o valoare a funcţiei Kolmogorov, K(care este
prezentată tabelar şi care reprezintă nivelul de încredere cu care se poate accepta
ipoteza statistică formulată. Valorile funcţiei K(scad pe măsură ce K creşte.
OBSERVAŢIE:
În unele lucrări, valorile funcţiei Kolmogorov prezentate în tabel corespund
nivelului de semnificaţie al testului, p = 1 - , unde  este nivelul de încredere cu
care se poate accepta ipoteza statistică formulată. În acest caz, valorile K cresc
odată cu creşterea valorilor lui .

Mod de lucru
 Se înregistrează momentele defectării dispozitivelor din eşantionul studiat;
 Se determină mărimea t a subintervalului de observare;
 Se calculează valorile funcţiei de fiabilitate determinate experimental, R(t)0i;
 Se calculează, pe baza datelor înregistrate experimental, f(t)0i şi/sau z(t)0i
şi se reprezintă histogramele respective;
 Se analizează aspectul histogramelor şi se formulează ipoteza statistică
potrivit căreia, în cazul studiat, acţionează o anumită lege teoretică de
repartiţie;
 Se determină parametrii legii teoretice de distribuţie folosind relaţiile de
calcul statistic pentru eşantion;
 Se calculează valorile funcţiei fiabilităţii R(t)i în cazul legii teoretice la
aceleaşi momente cu studiul experimental;
 Se calculează DK;
 Se determină K  DK  N0 ;

48
  Din tabelul funcţiei Kolmogorov se determină nivelul de încredere cu care
se poate accepta ipoteza statistică.
În general, se pot accepta valori de până la 50% (0,5), dar în unele cazuri se
poate coborî chiar până la 30% (0,3); cu cât eşantionul este format din mai multe
dispozitive, cu atât nivelul de încredere va trebui să fie mai ridicat.
04.05.2011
10.05.2011
02.05.2012
17.04.2013

6. ÎNCERCĂRI DE FIABILITATE

6.1 CLASIFICARE

6.1.1 După scopul urmărit

 De investigare
 Pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate
 De omologare

6.1.2 După importanţa dispozitivelor supuse încercării

Standuri simple
 Încercări asupra dispozitivelor simple N0 mare
Nivel de încredere ridicat
 Încercări asupra dispozitivelor cu standuri mai complexe
grad mijlociu de complexitate (subansambluri) N0 mai mic
standuri complexe
 Încercări asupra dispozitivelor complexe N0 mic
Nivel de încredere scăzut

6.1.3 După condiţiile în care are loc funcţionarea dispozitivelor

Condiţii de funcţionare în cazul automobilelor:
- climă – temperatura şi presiunea atmosferice, umiditate, precipitaţii, vânt;
- încărcare – încărcarea automobilului, intensitatea traficului, declivitatea
drumului
- mediu ambiant – starea drumului, densitatea prafului atmosferic;
- materiale utilizate – combustibili, lubrifianţi, lichid de răcire etc;
- utilizator – nivel de calificare, stil de conducere, calitatea şi frecvenţa
operaţiilor de mentenanţă.
 În condiţii normale
 Accelerate – condiţiile de funcţionare se înăspresc în scopul grăbirii
apariţiei defecţiunilor; aceasta nu trebuie să afecteze natura fenomenelor
ci numai intensitatea lor

6.1.4 După procedura utilizată

 Încercări cenzurate – se derulază până la producerea unui număr de
defecţiuni stabilit iniţial;
 Trunchiate – se derulează o perioadă de timp stabilită iniţial;

49
  Secvenţiale – la producerea fiecărei defecţiuni se compară timpul total de
funcţionare cu două valori limită corespunzătoare nivelurilor „acceptabil”,
respectiv „neacceptabil” ale fiabilităţii dispozitivelor încercate; dacă timpul
total de funcţionare se situează între cele două valori de referinţă, testul
de consideră neconcludent şi se continuă până la producerea următoarei
defecţiuni, când procedura se repetă.
26.04.2013
6.2 ÎNCERCĂRI CENZURATE

Caracteristica încercărilor cenzurate:

Se derulază până la producerea unui număr de defecţiuni, „r”, stabilit
iniţial.
r < N0.
Scopuri:
 Determinarea valorii aproximative a MTBF pentru un eşantion de
dispozitive la care se înregistrează un număr „r” de defecţiuni;
 Determinarea intervalului de timp în care se află valoarea MTBF pentru
întreaga populaţie de dispozitive, acceptându-se un nivel de risc  (sau
un nivel de încredere p = 1 - 
a) Încercări cenzurate fără înlocuire – dispozitivele defectate nu se înlocuiesc.
O încercare efectuată asupra unui eşantion alcătuit din N0 dipozitive este
cenzurată la nivelul „r” dacă se încheie în momentul tr de apariţie a celei de a r – a
defecţiuni, numărul r  N0 fiind ales înainte de începerea încercării.

N
N0
N0 – r . . .
r+1
r
r-1
...
3
2
1

t1 t2 t3 tr-1 tr t

Timpul total de bună funcţionare:

r
T   t i   N0  r   t r
i 1

b) Încercări cenzurate cu înlocuire – dispozitivele defectate se înlocuiesc

imediat după producerea defecţiunii și se urmărește evoluția noilor dispozitive.

N0*
N0* -1
...
r
...
50
 3, N0*+3
2, N0 +2, N0*+r-1
*

1, N0*+1,N0*+r-2

t1 t2 t 3 ... tr-2 tr-1 tr t

S-a notat cu N0* numărul de dispozitive din care a fost alcătuit iniţial eşantionul.
Timpul total de bună funcţionare:
T = N0* tr
Relaţiile următoare sunt valabile pentru oricare din cele două tipuri de încercări cenzurate.

Valoarea aproximativă a MTBF pentru eşantion:

T

r

Limitele intervalului în care se află valoarea MTBF pentru întreaga populaţie de

dispozitive
Relaţiile prezentate în continuare sunt aplicabile în cazul în care dispozitivele se află în
perioada vieţii utile, atunci când acţionează legea exponenţială.

a) cazul intervalului centrat:

2T
m1c 
  , limita inferioară;
 2  2r , 
 2

2T
m2c 
  , limita superioară,
 2  2r ,1  
 2

unde  este pragul de semnificaţie; nivelul de încredere este p = 1 - 

b) cazul intervalului necentrat:

2T
m1n 
 2
 2r ,  , limita inferioară;

2T
m 2n 
 2
 2r ,1    , limita superioară.

6.3 ÎNCERCĂRI TRUNCHIATE

Caracteristica încercărilor trunchiate:

Se derulează până la un moment, „t*”, fixat a priori.

Scopuri:
 Determinarea valorii aproximative a MTBF pentru un eşantion de
dispozitive la care, pe durata t*, se înregistrează un număr „r” de defecţiuni;

51
  Determinarea intervalului de timp în care se află valoarea MTBF pentru
întreaga populaţie de dispozitive, acceptându-se un nivel de risc  (sau
un nivel de încredere p = 1 - 

a) Încercări trunchiate fără înlocuire – dispozitivele defectate nu se

înlocuiesc.

N
N0
N0 – r . . .
r+1
r
r-1
...
3
2
1

t1 t2 t3 tr-1 tr t* t

Timpul total de bună funcţionare:

r
T   t i   N0  r   t *
i 1
b) Încercări trunchiate cu înlocuire – dispozitivele defectate se înlocuiesc
imediat după producerea defecţiunii.

N0*
N0* -1
...

...
3, N0*+3
2, N0*+2, N0*+r-1, N0+r
1, N0*+1,N0*+r-2

0 t1 t2 t3 ... tr-2 tr-1 tr t* t

Timpul total de bună funcţionare:
T = N0* t*
Relaţiile următoare sunt valabile pentru oricare din cele două tipuri de încercări trunchiate.

Valoarea aproximativă a MTBF pentru eşantion:

T
 , unde r este numărul de dispozitive defectate în timpul
r
experimentului.

Limitele intervalului în care se află valoarea MTBF pentru întreaga populaţie de

dispozitive
52
 Relaţiile prezentate în continuare sunt aplicabile în cazul în care dispozitivele se află în
perioada vieţii utile, atunci când acţionează legea exponenţială.

a) cazul intervalului centrat:

2T
m1c 
  , limita inferioară;
 2  2r  2, 
 2

2T
m2c 
  , limita superioară,
 2  2r ,1  
 2

unde  este pragul de semnificaţie; nivelul de încredere este p = 1 - 

b) cazul intervalului necentrat:

2T
m1n 
 2
 2r  2,  , limita inferioară;

2T
m 2n 
 2
 2r ,1    , limita superioară.

Dacă o încercare cenzurată la nivel „r” durează prea mult, ea se poate

transforma într-o încercare trunchiată la momentul „t*”.
09.05.2012
6.4 ÎNCERCĂRI SECVENŢIALE

Scop:
Se urmăreşte verificarea nivelului de fiabilitate al unor dispozitive pe baza MTBF.

Caracteristica încercărilor secvenţiale:

În cazul încercărilor secvenţiale se adoptă iniţial două valori de referinţă
pentru MTBF – una inferioară, respectiv una superioară. La apariţia fiecărui defect se
compară timpul cumulat de funcţionare înregistrat la eşantionul studiat pentru
dispozitivele care s-au defectat cu valorile corespunzătoare momentului respectiv
calculate pe baza celor două limite ale MTBF alese iniţial. Dacă timpul cumulat de
bună funcţionare înregistrat experimental este mai mare decât cel calculat
corespunzător valorii superioare a MTBF, atunci produsele sunt acceptate; dacă el
este mai mic decât timpul calculat pentru valoarea inferioară a MTBF, produsele sunt
declarate necorespunzătoare. În cazul în care valoarea obţinută experimental se află
între cele calculate, rezultatul este considerat neconcludent, iar testul se continuă
până la producerea defecţiunii următoare, când analiza se reia în acelaşi mod.
Se iau în consideraţie riscul producătorului şi al beneficiarului:
-  reprezintă probabilitatea de respingere a unui dispozitiv corespunzător
(riscul producătorului);
-   este probabilitatea de acceptare a unui dispozitiv corespunzător;
-  este probabilitatea de acceptare a unui dispozitiv necorespunzător
(riscul beneficiarului);
- 1   este probabilitatea de respingere a unui dispozitiv necorespunzător.
53
 Se definesc:
- Mi – limita inferioară a MTBF;
- Ms – limita superioară a MTBF.
Dacă MTBF = m  Ms, dispozitivele sunt declarate corespunzătoare.
Dacă MTBF = m  Mi, dispozitivele sunt declarate necorespunzătoare.
Se formulează ipotezele:
H0 – ipoteza potrivit căreia m Ms, în care caz dispozitivele sunt acceptate;
H1 – ipoteza potrivit căreia m Mi, în care caz dispozitivele se resping.
1  
Se notează: a  1 şi b 1 .
 1 

Probabilitatea de producere a r defecţiuni atunci când dispozitivele se află în

perioada vieţii utile se determină cu ajutorul legii Poisson pentru cazul legii
exponenţiale:
r T
1T  
Pr    e m
r!  m  , în care:

T este timpul cumulat de funcţionare pentru cele r dispozitive care s-au defectat;
m – MTBF.
Pentru situaţiile corespunzătoare celor două valori de referinţă ale MTBF rezultă:
r T r T
1 T   Mi 1 T   Ms
Pri    e ; Prs    e ;
r!  Mi  r !  Ms 
 1 1 
r     T
Pri  M s 
   e  M i M s  .
Prs  M i 
Acest raport se compară cu mărimile a şi b definite anterior.
Pri
Dacă  a , se respinge H0 şi se acceptă H1 (dispozitivele se resping).
Prs
Pri
Dacă  b , se respinge H1 şi se acceptă H0 (dispozitivele sunt acceptate).
Prs
Pri
Dacă b   a , se continuă testul.
Prs
Condiţia de continuare a testului se mai poate scrie şi sub forma:
 1 1 
r     T
M  M i M s 
b   s   e  a.
 Mi 
Prin logaritmare se obţine:
Ms  1 1 
ln b  r  ln      T  ln a , sau
M i  M i M s 
 1 1  M  1 1 
ln b      T  r  ln s  ln a      T , relaţie ce poate fi scrisă şi sub
 M i Ms  Mi  Mi Ms 
forma:

1 1 1 1
 
ln b M Ms ln a M Ms
 i T  r   i T
Ms Ms Ms Ms
ln ln ln ln
Mi Mi Mi Mi
54
care reprezintă, la limită, ecuaţiile a două drepte ce delimitează trei domenii în planul
graficului:
A + BT < r< C + BT.
1 1
ln b  ln a
și C 
A Mi Ms
Unde Ms , B  M .
ln M ln s
Mi ln s Mi
Mi
La limită, rezultă valorile de referință pentru timpul cumulat de funcționare
corespunzător numărului r de dispozitive defectate:
1 A
Tsup  r  ;
B B
1 C
Tinf  r  .
B B

Condiţiile de acceptare sau respingere a dispozitivelor devin:

1 A
- dacă T  Tsup  r  , dispozitivele sunt acceptate;
B B

- dacă 1 C , dispozitivele se resping.

T  Tinf  r 
B B

O reprezentare grafică a desfăşurării unui astfel de test poate avea una din formele

prezentate în figura următoare.

T Dispozitivele se

acceptă Test 1 C
(ipoteza H0 este neconcludent Tinf  r 
valabilă) B B

Dispozitivele
sunt respinse
(este valabilă ipoteza H1)
1 A
Tsup  r  0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 r
B B

55