Terapia și Profilaxia prin
71 Medicamente
Robert M. Friendship și John F. Prescott
Acest capitol ne oferă o perspectivă despre unele
medicamente majore și agenți biologici folesite la porci,
cu un accent deosebit asupra medicamentelor
antimicrobiale și principiilor de bază pe care se bazează
utilizarea eficientă a medicamentelor.
UTILIZAREA MEDICAMENTELOR:
CONSIDERENTE MAJORE
Gestionarea utilizării eficiente a medicamentelor si a
agenților biologici pentru prevenirea și tratarea bolilor
este o responsabilitate importantă pentru veterinari,
ceea ce impune cunoașterea detaliata a acestor agenți,
inclusiv riscurile asociate utilizării acestora și
reglementările naționale și, uneori, internaționale care
reglementează utilizarea acestora. Principala
considerație majoră în materie de reglementare și
industrie este pruducția de carne conformă și
necontaminată, urmate de considerente de bunăstare
pentru animale, cost, eficiență și uăurința aplicării. În
orice caz, trebuie luați in considerare mai multi factori
(Tabel 71.1) înainte de a implementa tratamentul
medicamentos sau profilactic, cu recunoașterea care stă
la baza că toată această utilizare implică un calcul al
căror beneficii de utilizare depășesc riscurile implicate
prin folosirea majoritații medicamentelor și agenților
chimici. Obiectivul principal este de a reduce folosirea
medicamentelor la porci în conformație cu producerea
de animale sănătoase într-un mod uman, necostisitor și
sa fie sigur pentru om și mediiu. Schimbările în practica
producție de suine au redus dependența de
medicamente antimicrobiale, dar rămane loc
considerabil pentru reducerea utilizării
necorespunzăatoare în multe țări.
Traseul Tratamentului Medicamentos
În general, tratamentul individual prin injectare este
rezervat pentru infecțiile grave, cu dezvoltare rapidă,
cum sunt infecțiile acute sistemice (septicemie,
pneumonie acută sau meningită streptococică), dar în
medicația în masă este preferată din cauza ușurinței,
eficacității și lipsa necesitării manevrării sau deranjării
animalelor. Injecția intramusculară (IM) este folosită în
inffecții majore deoarece are ca rezultat o absorbție mai
completă și concentrație tisulara mai mare ca și prin
administrare orală. Terapia parenterală individuală a
animalelor prin injecție IM și administrare chiar în
spatele urechii pe partea laterală a gâtului. Acest loc este
ales în cazul în care medicamentul preparat cauzează
leziuni tisulare locale sau pentru prevenirea posibilei
afectări a nervului sciatic daca mușchii sunt folosiți.
Mecicamentația orală este mai ușor de aplicat pe
grupuri de porci și reduce riscurile legate de injecții prin
ruperea acelor, abcese si leziuni tisulare.
Medicamentația prin apă este o metodă mai rapidă de
tratare a unui grup bolnav de poci decât medicația prin
mâncare, cu avantagele implementării imediate iar acei
porci bolnavi vor bea apă cand nu pot mânca. În orice
caz, dezavantajele sunt ca nu toate medicamentele sunt
solubile în apă, acea apă poate sa fie vărsată, iar unii
cărăuși de medicamente pot bloca suzeta sistemului de
adăpare. Administrarea madicamentelor prin apă se
face printr-un dozator atașat pe linia de apă, care conține
o soluție medicamentoasă concentrată, sau prin tank-ul
de apă ce contine medicamentul dozat. Porcii beau apă
aproximativ 8-10% din greutatea lor corporală, zilnic,
depinzând de temperatura mediului și gustul
medicamentului. O regulă aproximativă este că porcii ar
trebui dozati cu apă la 5-6 litrii (1,32 U.S gall.) per 60kg
(145 lbs).
Medicamentația prin mâncare este cea mai comună
cale de administrare a antihelmiticelor și a
medicamentelor antimicrobiale. Dezavantajele pentru
tratarea infectiilor acute este aceea că porcii bolnavi s-ar
putea sa nu mănânce și deasemenea mâcarea fără
medicamente trebuie scoasă sau mâncată. Din această
cauză, medicația prin mancare este adesea rezervată
pentru folosirea pe termen lung in prevenirea sau
tratarea infecțiilor cronice.
 Principiul Tratamentului
În general principiul tratamentului este de a maximiza
efectul terapeutic și minimizând efectele adverse ca și
toxicitatea, rezistența antimicrobiană, reziduri
periculoase pentru țesut sau impactul negativ asupra
mediului. Acesta implică un diagnostic clinic confirmat
sau rezonabil cu actualul medicament ales în funcție de
scopul dorit și administrat pentru a da efectul optim,
cosecvente în mod obișnuit cu dozarea marcata și
întotdeauna în cadrul regulamentului privind utilizarea
medicamentelor. Pentru antibioticele discuteate mai
devreme, multe din principiile tratamentului optim sunt
bine puse la punct. Durata tratamentului depinde de
medicament si evoluția bolii dar trebuie bazat pe date
științifice și/sau experiență clinică.
Tabel 71.1. Considerente folosite în medicația suinelor
Considerente Majore Considerente Viitoare
Siguranța oamenilor
Toxicitate directă la consumator; toxicitate pentru consumator prin reziduuri în țesuturi.
populație de control. Studiile clinice sunt greu de
realizat și există un potențial considerabil de eroare în
proiectarea și interpretarea greșită a rezultatelor.
Consecințele acestor deficiențe pot fi recomandări
terapeutice inadecvate și lipsa generală a succesului în
programele de tratament. Practicanții trebuie să fie
conștienți de metodologia corespunzătoare în care se
referă la proiectarea și interpretarea, în scopul de a
evalua terapeutica, fie prin efectuarea unui studiu la
ferma unui client, sau în interpretarea revendicărilor
pentru un nou medicament cum este prezentat de o
companie farmaceutica.
În primul rând, un studiu ar trebui să aibă un număr
limitat de obiective, în general unul primar și, eventual,
două sau trei obiective secundare, iar acestea trebuie
definite clar (Dewey 1999). De exemplu, un studiu care
examinează utilizarea unui medicament pentru

Bunăstarea animalelor
Prevenirea sau reducerea bolilor; ușurința administrării la animal.

Leziunile gazdei și efectele Toxicitate directă la porc; leziuni tisulare; reacții adverse medicamentoase. Efecte adverse indirecte: rezistența la
adverse microorganisme; perturbare a microflorei.
Regulament Disponibilitatea produselor; reglementările naționale privind utilizarea; reglementări internaționale pentru export;
utilizarea extra-etichetei de medicamente (AMDUCA în S.U.A.); relație veterinară-client; perioada de retragere.
Eficiență și cost Evaluarea eficacității; Costul: beneficiu al tratamentului.
Doza de medicament și Calea, ușurința de administrare; proprietăți fizico-chimice; proprietăți farmacocinetice; proprietăți farmacodinamice.
aplicații
Principiile tratamentului Dozare; modificarea dozei; durată; dovezi clinice; datele privind testele de medicamente.
Principiile profilaxiei Dozare; durată; dovezi clinice; datele privind testele pe medicamente.
Evidență Înregistrările consumului de medicamente
Stabilitatea medicamentului Conditii de depozitare.
controlul pneumoniei într-o unitate de finisare ar putea
avea ca obiectiv principal scăderea mortalității, iar ca
Tabel 71.2. Consumul mediu zilnic de apă obiective secundare, cercetătorii ar putea fi interesați de
Greutate sau tipul porculiu Litrii/Cap/Zi o rată de creștere îmbunătățită și de o variație a greutății
reduse. Proiectul studiului ar fi probabil diferit dacă
7-20kg masă corporală 2-4
obiectivul principal a fost reducerea variației în greutate.
20-50kg masă corporală 4-6 Alte elemente importante ale unui studiu clinic
50-10kg masă corporală 6-8 includ o populație de studiu definită, alocarea aleatorie
a subiecților, mascarea sau orbirea observatorului,
Scroafă gestantă 8-12
urmărirea aprofundată și analiza corespunzătoare
Scroafă în lactație 16-20 (Dewey 1999). O eroare obișnuită în proiectarea unui
Evaluarea studiilor clinice studiu este să se bazeze analiza statistică asupra porcilor
individuali, dar să se atribuie tratamente la nivel de țarc
Cea mai bună metodă de evaluare a intervențiilor de
sau chiar hambar. Analiza statistică trebuie efectuată la
sănătate animală și de ghidare a luării deciziilor clinice
cel mai mic nivel la care tratamentul poate fi aplicat.
este de a efectua studii clinice la fermă (Dohoo et al.,
Analiza statistică trebuie efectuată la cel mai mic nivel la
2003). Într-un studiu clinic, expunerea la boli apare în
care tratamentul poate fi aplicat. Prin urmare, într-un
mod natural și porcii sunt adăpostiți și administrați în
proces de furajare în care toți porcii dintr-un țarc au o
condiții normale de fermă, dar tratamentul este
singură hrană și toți porcii din țarcul următor primesc o
repartizat aleatoriu cu un al doilea grup utilizat ca
a doua hrănire, țarcul este unitatea de îngrijorare.
Numărul de animale sau țarcuri sau hambare necesare
pentru a evalua dacă un medicament este benefic sau nu
poate fi calculat folosind formule care se găsesc în cărțile
de statistică statistice standard. Numărul de unități va
depinde de variația pe care o așteptați și de
magnitudinea diferenței pe care o considerați
importantă. De exemplu, dacă se presupune un
coeficient de variație (medie ÷ deviația standard) de 7%
pentru rata de creștere, ar fi nevoie de aproximativ 43 de
țarcuri per tratament pentru a detecta o diferență în
câștigul mediu zilnic de 5%. Întrucât ar necesita doar 12
țarcuri pe tratament pentru a detecta un câștig zilnic
mediu de 10%.
În mod obișnuit, intervalul de încredere este ales să
fie de 95%, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca
rezultatele să fie reale și nu datorită întâmplării este de
95%. Valoarea P sau nivelul de semnificație este opusul
(adică, P = 0,05 înseamnă că există o șansă de 5% ca
rezultatele să se datoreze numai hazardului). Puterea
statistică este de obicei stabilită la 80%, ceea ce
înseamnă că există o probabilitate de 80% să găsim o
diferență când există cu adevărat o diferență. Prin
urmare, 20% din timp că un astfel de studiu nu va
distinge o diferență între tratament și control când există
cu adevărat o diferență. Puterea statistică poate fi mărită
prin mărirea dimensiunii eșantionului.
Este important ca prejudecățile să fie minimizate ori
de câte ori este posibil. Prin urmare, subiecții trebuie
alocați unui grup de tratament într-o manieră cu
adevărat aleatorie și, dacă acest lucru nu este posibil,
poate fi utilizată o alocare sistematică alternativă.
Intervenția administrată grupului de control trebuie să
fie similară cu grupul de tratament. De exemplu, dacă
grupul de tratament trebuie reținut și injectat cu un
produs, controalele trebuie tratate într-un mod similar
și li se administrează un placebo. În mod ideal,
administratorii de îngrijire a animalelor și cei care
înregistrează observațiile clinice trebuie ținuți departe
de animalele care se află în grupul de tratament și care
se află în grupul de control.
Chiar și atunci când animalele sunt atribuite în mod
aleatoriu și studiile sunt proiectate cu grijă, factorii de
confuzie și alte surse de eroare pot fi introduse astfel
încât să fie necesare o mare atenție în evaluarea
informațiilor obținute dintr-un studiu clinic, dar aceasta
este încă cea mai bună baza pentru a judeca eficacitatea
măsurilor terapeutice și nici o cantitate de studii in vitro
nu poate corespunde valorii acestui tip de evaluare în
exploatație.
MEDICAMENTE ANTIMICROBIALE
Clasele majore de Medicamente
Antimicrobiale
În Tabelul 71.3 este prezentată o scurtă trecere în
revistă a unor aspecte cheie ale claselor majore de
medicamente antimicrobiene, a activităților lor
antimicrobiene, a proprietăților farmacocinetice, a
efectelor toxice sau a altor efecte adverse și a
aplicațiilor clinice majore. Alte detalii sunt disponibile
prin inserțiile de pachet ale producătorului sau prin
farmacologie și manualele asociate (Prescott et al.,
2000).
Terapia antimicrobiană
Utilizarea rațională a terapiei antimicrobiene necesită
mai întâi un diagnostic. Aceasta poate fi făcută clinic și,
de preferință, confirmată prin diagnosticul de
laborator, care ar include testarea sensibilității
antimicrobiene. Tratamentul antimicrobian va începe,
de obicei, înainte ca rezultatele obținute în laborator să
fie disponibile. Selectarea unui medicament particular
depinde de cunoașterea susceptibilității probabile sau
reale a microorganismului, de cunoașterea factorilor
care afectează concentrația medicamentului (doza,
proprietățile farmacocinetice) și activitatea
(proprietățile farmacodinamice) la locul infecției,
cunoașterea toxicității medicamentului și a factorilor
care creșterea acestuia, costul tratamentului și luarea în
considerare a reglementărilor privind consumul de
droguri, inclusiv timpii de retragere. Medicamentul
ideal este unul la care organismul este cel mai
susceptibil și care realizează o concentrare eficientă la
locul infectării fără a deteriora gazda. Medicamentele
bactericide sunt necesare în infecțiile grave care pun în
pericol viața, în cazul în care defectele gazdei sunt
afectate și în infecțiile țesuturilor vitale, cum ar fi
meningele, endocardul și oasele, în cazul în care
aparatele gazdă nu sunt, de asemenea, pe deplin
funcționale. În alte cazuri, medicamentele
bacteriostatice pot fi la fel de utile. Acolo unde este
posibil, un medicament cu spectru îngust ar putea fi mai
potrivit decât un spectru larg antibacterian, deoarece
medicamentul cu spectru îngust interferează mai puțin
cu flora microbiană normală și este mai puțin probabil
să selecteze pentru rezistența pe scară largă.
Într-o anumită măsură, doza de medicament poate fi
adaptată la sensibilitatea organismului, la locul infecției
și la proprietățile farmacocinetice și farmacodinamice
ale agentului antimicrobian selectat. Cu toate acestea,
datele de susceptibilitate in vitro sunt derivate din
laborator și condițiile standardizate în care sunt
generate datele de susceptibilitate nu există la locul
infecției. Factorii implicați în adaptarea unui regim de
dozare includ, printre altele, susceptibilitatea agentului
patogen în ceea ce privește concentrația inhibitorie
minimă (MIC), concentrația agentului antimicrobian la
locul infecției în formă activă (proprietățile
farmacocinetice ale medicamentului), și proprietățile
farmacodinamice ale agentului antimicrobian. Unele
antibiotice (aminoglicoproteine, fluoroquinolone) sunt
dependente de concentrație (acțiunea optimă a
medicamentului depinde de concentrația
medicamentului peste MIC), în timp ce altele (beta-
lactame, lincosamide, macrolide, trimetoprim-
sulfametazină) activitatea depinde de timpul de peste
MIC). Problemele complexe implicate în terapia
antimicrobiană optimă depășesc domeniul de aplicare
al acestui capitol, deși se poate concluziona că unele
recomandări de dozaj pentru medicamentele autorizate
în trecut nu au luat în considerare înțelegerea modernă
și sunt suboptimale sau necorespunzătoare. Ca urmare,
recomandările emise pot fi modificate în viitor. În
Statele Unite, abordarea flexibilă de etichetare a
Administrației pentru Alimentație și Medicamente
permite medicilor veterinari să ajusteze doza pe baza
MIC a agentului patogen. Deși un număr de factori
determină dozajul optim, factorul care limitează cel mai
frecvent doza este toxicitatea. Nivelul superior al dozei
recomandate nu trebuie depășit, deoarece acest lucru
este adesea determinat de toxicitate. Uneori, totuși,
efectele antibacteriene ale unui medicament pot fi
limitative și pot determina nivelul superior al dozei. De
exemplu, rata de ucidere a medicamentelor beta-
lactamice are o concentrație optimă, în timp ce cea a
aminoglicozidelor sau fluorochinolonelor este
proporțională cu concentrația medicamentului.
Penicilina G este practic netoxică la pacienții
nonalergeni, dar doza sa este limitată prin acțiunea
antibacteriană. Prin contrast, doza de aminoglicozidă
este limitată nu de efectele antibacteriene ci de
toxicitatea sa.
În ceea ce privește durata tratamentului, variabilele
care afectează durata tratamentului nu au fost definite.
Răspunsurile diferitelor tipuri de infecții la
medicamentele antimicrobiene variază, iar experiența
clinică cu multe infecții este importantă în evaluarea
răspunsului la tratament. Pentru infecțiile acute, va fi
de obicei clar în 2 zile dacă terapia este sau nu eficace
din punct de vedere clinic. În cazul în care nu se observă
nici un răspuns până în acel moment, atât diagnosticul,
cât și tratamentul trebuie reconsiderate. Tratamentul
infecțiilor acute trebuie continuat cel puțin 2 zile după
soluționarea clinică și microbiologică a infecției. Pentru
infecții acute grave, tratamentul ar trebui probabil să
dureze 7-10 zile. Pentru infecțiile cronice, tratamentul
va fi considerabil mai lung.
Eșecul tratamentului are multe cauze.
Antimicrobianul selectat poate fi necorespunzător din
cauza diagnosticării greșite, a inactivității la locul
infecției, a insuficienței în infecțiile culturii, a
rezultatelor inexacte sau inaplicabile din laborator, a
rezistenței agenților patogeni, a naturii cronice a
infecției (care poate afecta starea metabolică a agentului
patogen) în eșantionare. Acești factori sunt mai
susceptibili să provoace eșecuri decât doza inadecvată,
deși acest lucru poate fi, de asemenea, important. Este
important ca producătorii să respecte instrucțiunile de
dozare. Atunci când apare defecțiunea, diagnosticul
trebuie reevaluat și probele colectate pentru analiza de
laborator.
Principiile Profilaxiei
Medicamentele antimicrobiene sunt administrate la
porcine pentru prevenirea anumitor boli. Principiile
general acceptate de profilaxie antimicrobiană sunt:
 Medicamentul trebuie îndreptat împotriva
agenților patogeni sau bolilor specifice.
 Profilaxia trebuie utilizată numai atunci când
eficacitatea este stabilită. Profilaxia trebuie să
aibă o durată cât mai scurtă posibil, în
concordanță cu eficacitatea.
 Dozele trebuie să fie aceleași cu cele utilizate
terapeutic.
 Efectele adverse detaliate anterior ar trebui să
fie reduse la minimum.
În general, după cum s-a discutat mai jos,
medicamentele antimicrobiene de importanță
terapeutică atât la oameni cât și la animale au fost
considerabil suprautilizate atât pentru scopuri
profilactice de promovare a creșterii, cât și pentru
boli, într-o manieră incompatibilă cu principiile
general acceptate de profilaxie. Trebuie găsite
alternative pentru aceste practici de utilizare
antimicrobiană, după cum se discută mai jos.
O practică profilactică rezonabilă este aceea a
"medicamentului pulsatoriu", în care un nivel
terapeutic al unui medicament specific este inclus în
hrană la concentrații terapeutice pe o perioadă scurtă
de timp pentru prevenirea bolilor endemice, cum ar
fi enteropatia proliferativă sau pneumonia enzootică
înainte de debutul previzibil din aceste boli într-un
cadru particular.
Regulament
Utilizarea medicamentelor antimicrobiene la
animale este reglementată de lege în multe țări, astfel
încât medicii veterinari trebuie să știe și să respecte
reglementările. Reglementările implică un proces de
aprobare a medicamentelor fabricate de un
producător special, numai dacă respectă standardele
de siguranță pentru oameni și animale și se
dovedește a fi eficace la doze specificate pentru
anumite scopuri (doza / scop marcat). Un exemplu
de utilizare reglementată a medicamentelor
antimicrobiene, cel al Statelor Unite, este prezentat
în tabelul 71.4. În Statele Unite, nerespectarea
reglementărilor poate duce la amenzi sau la
închisoare.
Retragerea de medicamente
antimicrobiene
Majoritatea medicamentelor antimicrobiene nu
trebuie utilizate în apropierea sacrificării, pentru a
evita reziduurile semnificative din produsele din
carne. Perioada exactă variază în funcție de
medicament și de dozaj. Pentru medicamentele
utilizate la dozarea etichetată, aceasta va fi
specificată pe prospect. În cazul utilizării extra-
etichetate a medicamentelor, informațiile de
retragere pot fi obținute de la producător sau, în
unele cazuri, din baze de date naționale sau
internaționale, cum ar fi, în Statele Unite, baza de
date pentru evitarea reziduurilor animalelor de
companie (număr gratuit în Statele Unite, 800-
USFARAD). Exemple de timp de retragere a
medicamentelor de prelungire în Statele Unite sunt
prezentate în Tabelul 71.5.
Există atât nevoi, cât și posibilități considerabile de
reducere a utilizării medicamentelor antimicrobiene
la porcine. Medicina umană se confruntă cu o criză
de rezistență antimicrobiană din cauza valului de
rezistență la agenții patogeni importanți umani din
ultimul deceniu. Apariția acestei crize a rezultat din
numeroase cauze, inclusiv utilizarea pe scară largă și
utilizarea excesivă a unor medicamente timp de
mulți ani, schimbarea practicilor sociale, inclusiv a
centrelor de îngrijire de zi și a grupurilor de locuințe
pentru vârstnici, creșterea numărului de persoane
imunosupresate și, eventual, folosit. ntrucât știința
medicală încearcă să reducă rezistența, ea se
concentrează din nou pe utilizarea pe scară largă a
medicamentelor antimicrobiene la animalele de
fermă. Agricultura utilizează aproximativ jumătate
din toate antimicrobienele produse, iar utilizarea la
porcine este o componentă majoră. De ce
antimicrobialele pot fi administrate animalelor la
scară largă pe perioade lungi de timp pentru a
promova creșterea și pentru a preveni boala
endemică, nu pot fi înțelese de medici disperați să

Tabel 71.4. Reglementarea consumului de medicamente antimicrobiene pentru animalele de companie din Statele Unite.
Categoria sau regulamentul privind Descriere
medicamentele
Producția de medicamente pentru furaje Promovarea creșterii și eficiența hranei pentru animale, inclusiv utilizarea subterapeutică sau
terapeutică în scopuri specificate în furaje. Doza specifică, durata, perioada de așteptare
specificată. Fara prescriptie
Medicamente fără prescripție medicală Medicamentele pentru utilizare orală sau parenterală sunt disponibile fără prescripție
medicală. Doza specifică, durata, perioada de așteptare specificată.
Medicamente cu prescripție Retete veterinare numai pentru uz parenteral. Doza specifică, durata, perioada de așteptare
specificată
Etichetare flexibilă profesională Produsele aprobate au extins gamele de doze pentru uz veterinar
Directiva privind hrana animalelor Folosit în hrana animalelor numai sub îndrumarea unui medic veterinar. Cerințe stricte de
înregistrare.
Utilizare extra-etichetă Regulament privind Legea privind Clarificarea Medicamentelor Medicale (AMDUCA) atunci
când utilizarea efectivă sau intenționată a unui medicament nu este în conformitate cu
etichetarea aprobată. Numai atunci când produsele etichetate disponibile sunt ineficiente.
Înregistrări stricte și alte cerințe, inclusiv utilizări interzise.
Tabel 71.55 Exemple de timpi de retragere din ultimul medicament pentru porcine în Statele Unite
Formă de dozare Medicament pentru etichetare Zile
Medicament parenteral Ceftiofurul 0
Grmtamicina (administrare neonatală) 10
Procaină penicilină 7
Preparate orale, solubile în apă Bacitracină 1
Chlorotetraciclină 5
Neomicină 20
Tilozină 2
Forme orale de alimentare (timpul Apramicină 28
maxim poate varia în funcție de doză) Chlortetraciclină, penicilină procaină, sulfametazol 15
Tiamulină 0-2
păstreze antimicrobienii eficienți. Gradul de
Criza de rezistență antimicrobiană și contribuție a utilizării animalelor de fermă la
rezistența agenților patogeni umani a făcut obiectul
impactul acesteia asupra consumului de
unor dezbateri viguroase de mai mulți ani. Deși este
medicamente antimicrobiene la porcine ușor să se documenteze că bacteriile, inclusiv bacte-
Tabel 71.3. Prezentarea generală a claselor majore și a identităților medicamentelor antimicrobiene utilizate la porcine, a activităților lor
antimicrobiene, a proprietăților farmacocinetice, a efectelor toxice sau a altor efecte adverse și a aplicațiilor clinice majore
Clasa de Agent specific sau Activitate Proprietăți Efecte toxice sau Aplicații majore
medicament exemplu de agenți antibacteriană, farmacocinetice adverse
Rezistență
Sulfamide Sulfametazină cu Bacteriostatic; Absorbție rapidă din Residuuri volatile ai Valoare minimă; în mare
acțiune spectru larg, gram +, intestin, bine rinichiului, reziduale măsură promovarea
intermediară; alții gram; aerobi; distribuită în din utilizarea creșterii, prevenirea
utilizate de anaerobi; rezistența țesuturi furajelor prin posibilă a bolilor
asemenea dobândită foarte reciclare,
răspândită. Bacterii contaminarea hranei
intracelulare active, pentru animale în
protozoare cazul în care hrana
nu a fost retrasă cu
15 zile înainte de
sacrificare
Sulfonamidai- Sulfametazin- Bactericid; gram +, Absorbție rapidă din Marja de siguranță Utilizarea în general a IM
diaminopirimidină trimetoprim gram-aerobi; intestin, bine marcantă pentru infecții acute
combinaţii anaerobi. distribuită în (pneumonie, meningită
Mycoplasma, țesuturi; traversează streptococică). În hrana
Leptospira, bariera hemato- pentru rinita atrofică
rezistentă cerebrală
neinflamată
Beta-lactam Peniciline Penam, Bactericid; foarte Absorbit greu în Safe drug; possible Excelent pentru utilizarea
grupa 1: penicilină G activă multe gram +, intestin, relativ slab anaphylaxis or IM în erizipel, infecții
unele gram-, aerobe, distribuitîn țesuturi; procaine-induced streptococice incluzând
de exemplu, traverseaza numai excitement meningita, infecții
H.parasuis, P. bariera hemato- clostridiene. Unele
multocida; anaerobi; encefalica inflamata. pneumonii bacteriene
Leptospira. Penicilina procaină
Bacterii enterice și este o formă care
rezistente la acționează
Mycoplasma îndelungat pentru
administrarea IM,
deoarece
medicamentul
neconjugat se
excretă rapid
Beta-lactam Peniciline Penam, Ca penicilină G, o Ca penicilină G, dar Medicament sigur Similar cu penicilina G.
grupa 4: ampicilină, activitate mai largă mai bine absorbită Adăugarea inhibitorilor
amoxicilină împotriva gram- pe cale orală și beta-lactamazei (de
aerobilor, dar distribuită prin exemplu, acidul clavulanic)
rezistența este larg țesuturi a reînnoit utilizarea
răspândită penicilinelor penamilor la
alte specii
Beta-lactam Grupa 4, Bactericid; gram- Slab absorbit în Poate predispune la Excelent pentru utilizarea
cefalosporine de "a aerobi în special, intestin, relativ slab colita Clostridium IM în infecții gram-aerobe,
treia generație"; inclusiv E. coli, distribuitîn țesuturi; difficile dacă este inclusiv colibaciloză,
ceftiofur Salmonella, gram + traverseaza numai utilizată la porcii salmoneloză, pneumonii
aerobi, anaerobi. bariera hemato- neonatali. Rezistența gram-bacteriene
Rezistent la encefalica inflamata care apare la
mioplasme Salmonella poate
reprezenta un pericol
pentru sănătatea
umană
Aminoglicozide Gentamicină, Bactericid; gram- Slab absorbit în Nefrotoxic cu Gentamicina IM pentru
neomicină aerobi, inclusiv intestin, distribuit utilizare prelungită infectiile neonatale E. coli;
enterici relativ prost în parenterală; neomicină pe cale orală
țesuturi reziduuri renale pentru infecția cu E.coli
persistente
Aminociclitol Apramicina, Bactericid; gram- Slab absorbit în Nefrotoxic cu Pe cale orală pentru
spectinomicina aerobi, inclusiv intestin, distribuit utilizare prelungită infecția cu E. coli
enterici relativ prost în parenterală;
țesuturi reziduuri renale
persistente
Llincosamidă Lincomicină Bacteriostatic; gram Bine absorbit în Medicament sigur Administrare orală pentru
+ aerobi, anaerobi intestin și bine pentru porcine controlul Brachyspira;
incluzând B. distribuit în țesuturi administrarea orală sau IM
hyodysenteriae; pentru controlul
Mycoplasma Mycoplasma
Macrolide Tilozin Bacteriostatic; gram Bine absorbit în Medicament sigur în Utilizare orală pentru
+ aerobi, anaerobi, intestin și bine porcine; Iritant IM, controlul enteropatiei
câteva gram-aerobi; distribuit în țesuturi poate provoca edem, proliferative, a rinitei
Mycoplasma prurit, proeminență atrofice, posibil a
anală leptospirozei

Tabel 71.3. (continuare)
Clasa de Agent specific sau Activitate
medicament exemplu de agenți antibacteriană,
Rezistență
Pleuromutilin Tiamulin Bacteriostatic; gram
+ aerobi, anaerobi,
câteva gram-aerobi;
Mycoplasma. Mai
activ decât tilozina
Tetracicline Oxi-,Cloro-, Bacteriostatic; clasic
tetracicline de spectru larg,
gram +, gram - dar
rezistența dobândită
este extrem de
răspândită.
Erysipelothrix,
Haemophilus,
Leptospira,
Pasteurella sunt
excepții
riile, inclusiv bacteriile rezistente, se deplasează de la animalele de
fermă, inclusiv porcinele la oameni, la scară și, într-o oarecare
măsură, importanța mișcării este neclară. Extinderea și tipul de
rezistență la E. coli comens, izolat din porcine, s-a dovedit a fi direct
proporțional cu gradul și tipul de utilizare antimicrobiană la
porcine (Dunlop și colab., 1998). Pe o scară mai largă, utilizarea
medicamentelor antimicrobiene pe parcursul mai multor ani poate
nu numai că a fost selectată pentru patogeni bacterieni rezistenți și
pentru un rezervor enorm de gene de rezistență în bacteriile
comensale, dar poate, de asemenea, a promovat sau a mărit
capacitatea bacteriilor de a muta rezistența și alte gene prin
creșterea elementelor genetice mobile cum ar fi transpozonii,
plasmidele și integrronele și, probabil, schimbarea mai rapidă.
Există o frecvență ridicată de rezistență la medicamente
antimicrobiene multiple la E. coli enterotoxigenice porcine, cu
unele dovezi că apariția unor noi serotipuri rezistente cu virulență
aparent crescută poate avea gene virulente legate de cele ale
rezistenței (Noamani et al., 2003), deci că utilizarea
medicamentelor antimicrobiene nu numai că poate menține
bacterii rezistente, dar și virulente.
În 1999, Uniunea Europeană a interzis utilizarea de
medicamente antimicrobiene care promovează creșterea
animalelor de companie. Impulsul pentru interzicerea avoparcinei,
bacitracinei, spiramicinei, tilozinei și virginiamicinei se datorează
intrării Suediei în Uniune. Suedia le-a interzis acestor promotori de
creștere în 1986, dar, pentru că a trebuit să-și armonizeze
reglementările cu cele ale UE, a convins UE să schimbe
reglementările Uniunii. Această interdicție a fost susținută de
Danemarca și producătorii de porc danez, care au convenit asupra
interdicției voluntare cu puțin timp înainte de 1999. Impulsul
pentru interdicția daneză a fost dovada convingătoare că utilizarea
avoparcinei la păsările de curte, porcine și vițeii a fost selectată
pentru enterococci rezistenți la vancomicină (VRE), care au atins
populația europeană prin intermediul lanțului alimentar (Bager et
al., 1997). Enterococii rezistenți la enzomicină au devenit agenți
patogeni nosocomiali majori în spitalele umane, în special în
Statele Unite. Enterococcus faecium sunt bacterii rezistente în mod
natural, pentru care vancomicina este adesea singurul medicament
la care acestea sunt susceptibile; VREs sunt infecții esențial
Proprietăți Efecte toxice sau Aplicații majore
farmacocinetice adverse
Bine absorbit în Medicament sigur Administrare orală pentru
intestin și bine pentru porcine controlul Brachyspira,
distribuit în Mycoplasma, pneumonii
țesuturi cronice, enteropatie
proliferativă, leptospiroză
Bine absorbit în Medicament sigur Utilizarea orală ca medicamente
intestin și bine pentru porcine "pentru hrană" pentru
distribuit în promovarea creșterii și
țesuturi profilaxia bolilor nespecifice în
țările în care este permisă.
Utilizat în hrana pentru
animale, ocazional IM, pentru
tratamentul infecțiilor cauzate
de bacterii enumerate ca
susceptibile
netratabile. Interzicerea acestor promotori de creștere în
Danemarca a dus la o reducere de peste 50% a consumului de
medicamente antimicrobiene, o reducere dramatică a
enterococilor rezistente la promotorii de creștere și o ușoară
creștere a costului de producție a porcinelor estimat la aproximativ
un euro [Organizația Mondială a Sănătății 2002).
Numeroase rapoarte au recomandat ca toți actorii implicați în
utilizarea antimicrobienilor atât în hrana animalelor, cât și în
rândul oamenilor să fie implicați într-o strategie globală globală de
limitare a rezistenței (de exemplu, Organizația Mondială a
Sănătății 2000a) și au recomandat măsuri pentru îmbunătățirea
utilizării prudente a antimicrobiene la animale, inclusiv eliminarea
promotorilor de creștere dacă aceste medicamente sunt importante
în medicina umană (de exemplu, Organizația Mondială a Sănătății
2000b). La nivel internațional, Organizația Mondială pentru
Sănătatea Animalelor (Biroul Internațional de Epizooții) (2003,
2004) continuă să formuleze recomandări și opțiuni pentru
managementul riscurilor legate de utilizarea antimicrobiană la
animale. În afara UE, alte țări sunt în curs de a evalua sau de a
începe să reevalueze utilizarea medicamentelor antimicrobiene la
animalele alimentare, pe baza importanței medicamentului în
medicina umană și a probabilității de expunere a oamenilor la
bacteriile rezistente sau la genele de rezistență provenite de la
animale (de exemplu, Health Canada 2002, Centrul de Medicină
Veterinară, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente
2004).
În ultimii ani, multe țări au început să monitorizeze rezistența
la ambii agenți patogeni importanți (de exemplu Campylobacter
jejuni, Salmonella), precum și la bacteriile comensale "indicator"
(de exemplu speciile Enterococcus) izolate de animale, alimente și
oameni. De exemplu, în Statele Unite, Sistemul Național de
Monitorizare a Rezistenței Antimicrobiene (NARMS), creat în
1996, este conceput pentru a documenta problemele de rezistență
apărute, precum și pentru a furniza date privind deciziile de
politică publică în domeniul sănătății pentru utilizarea
medicamentelor antimicrobiene în produsele alimentare -
producerea de animale. În Canada, Programul Canadian Integrat
de Supraveghere a Rezistenței Antimicrobiene a adoptat o
abordare similară cu ANRMS.
 O problemă de rezistență emergentă, care va deveni probabil o
preocupare și mai mare în viitor, este rezistența la cefalosporină cu
spectru extins în serovarele E. coli și Salmonella rezistente la mai
multe medicamente (Winokur et al., 2001, Zhao și colab., 2003) 2
care codifică rezistența cefalosporinei cu spectru extins pot fi găsite
pe mai multe plasmide diferite care pot fi ușor transferate prin
conjugarea bacteriană (Caratolli și colab., 2002).
Instrucțiuni de utilizare prudentă
Preocuparea generalizată privind rezistența
antimicrobiană și legătura rezistență animal-om a
determinat majoritatea organizațiilor veterinare majore
de a îmbunătăți consumul de droguri antimicrobiene
prin elaborarea unor orientări de utilizare prudentă.
Aceste orientări reprezintă primii pași în utilizarea mai
judicioasă a medicamentelor antimicrobiene care pot
deveni considerabil mai complexe în timp, dacă
abordează alegerea medicamentelor antimicrobiene
pentru anumite boli. Un exemplu de astfel de orientări,
cel al Asociației Americane a Veterinarilor de Porcine,
este prezentat în Tabelul 71.6.
Selecția de medicamente pentru anumite boli
Tabelul 71.7 conține recomandări pentru tratamentul
bolilor bacteriene specifice întâlnite frecvent în America
de Nord. Este dincolo de sfera de aplicare a acestui text
pentru a discuta toate indicațiile și precauțiile
referitoare la produs, dar utilizatorul trebuie să
revizuiască întotdeauna informațiile furnizate de
prospect și eticheta produsului. Nici nu intră în
domeniul de aplicare al prezentului text să includă toate
opțiunile de tratament posibile; în schimb, acest tabel ar
trebui să fie considerat o orientare generală.
Tabel 71.6. Asociația Americană a Veterinarilor de Porcine Ghidul de
bază al utilizării terapeutice judicioase a antimicrobienilor în producția
de porc
(1) Strategiile de prevenire, cum ar fi îngrijirea și igiena
adecvată, monitorizarea de rutină a sănătății și imunizarea,
ar trebui subliniate.
(2) Trebuie luate în considerare și alte opțiuni terapeutice
înainte sau în combinație cu terapia antimicrobiană.
(3) Utilizarea rațională a antimicrobienelor, atunci când sub
îndrumarea unui medic veterinar, ar trebui să îndeplinească
toate cerințele unei relații medic veterinar-pacient-pacient.
(4) Prescripția, Directiva privind hrana pentru animale și
utilizarea extra-etichetă a antimicrobienilor trebuie să
îndeplinească toate cerințele unei relații veterinare-pacient-
pacient valabile.
(5) Terapia antimicrobiană extra-etichetă trebuie prescrisă
numai în conformitate cu amendamentele la Legea privind
medicamentele de uz veterinar privind modificarea
utilizării medicamentelor, amendamente la Legea privind
alimentele, medicamentele și cosmeticele și reglementările
sale.
(6) Veterinarii ar trebui să colaboreze cu persoanele
responsabile de îngrijirea animalelor pentru a folosi
antimicrobiene în mod judicios, indiferent de sistemul de
distribuție prin care a fost obținut antibioticul.
(7) Modalitățile de utilizare antimicrobiană terapeutică trebuie
optimizate utilizând informațiile și principiile
farmacologice actuale.
(8) Antibioticele considerate importante în tratarea infecțiilor
refractare în medicina umană sau veterinară ar trebui să fie
utilizate la animale numai după o examinare atentă și o
justificare rezonabilă. Luați în considerare utilizarea altor
antimicrobiene pentru terapia inițială.
(9) Utilizați rezultatele culturii și susceptibilității pentru a ajuta
la selectarea antibioticelor atunci când este relevant din
punct de vedere clinic.
(10) Utilizarea antimicrobiană terapeutică trebuie să se limiteze
la indicațiile clinice adecvate.
(11) Expunerea terapeutică la medicamente antimicrobiene
trebuie minimizată prin tratarea numai pentru cât timp este
necesar pentru răspunsul clinic dorit.
(12) Limitați tratamentul terapeutic antimicrobian la animalele
bolnave sau la risc, tratând cele mai puține animale
indicate.
(13) Minimizați contaminarea mediului cu antimicrobiene ori de
câte ori este posibil.
(14) Trebuie utilizate înregistrări precise ale tratamentului și ale
rezultatelor pentru evaluarea regimurilor terapeutice.
Notă: Site-ul AASV elaborează aceste linii directoare de bază enumerate
mai sus (http://www.aasp.org/aasv/jug.html).
Tabel 71.7. Selecția de medicamente antimicrobiene pentru anumite boli bacteriene (Avertisment - Aceste doze pot să nu fie conforme cu reglementările
guvernamentale sau cu instrucțiunile de etichetare).
Diagnostic Agent cauzal Comentarii Medicamentul sugerat

BOALĂ ENTERICĂ
Enterită Clostridiană Clostridium Tratamentul purceilor bolnavi afectați cu tip C nu este Bacitracină în dieta scroafelor (
perfringens tip A și C eficient. 100g/tonă de mancare)
Medicamente pentru scroafe pentru a reduce vărsarea. Ampicilină (6mg/kg, oral)
Coccidioză Isospora suis Tratamentul trebuie să înceapă înainte de apariția diareei Toltrazuril (20-30mg/kg, oral)
(purcei cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 zile). Amprolium 9,6% (2ml/purcel/zi
pentru zilele 3-5)

Colibaciloză E. Coli Pulpele neonatali trebuie tratate prompt și furnizarea de Nou-născuți:

electroliți ajută la minimizarea efectelor deshidratării. Gentamicină (5mg/kg, oral)
Porcii înțărcați cel mai bine tratați cu antibiotice în apă Neomycină (7mg/kg, oral)
Spectinomicină(50mg de două ori pe
zi)
Înțarcați:
Apramicină (12.5mg/kg/zi, in apă)
Colită Brachyspira pilosicoli Boala este adesea ușoară și răspunde la schimbarea
furajelor, dar dacă este mai severă, tratați în mod similar
cu dizenteria porcină
Enteropatii Proliferative Lawsonia Gestionarea all-in / all-out și igiena bună pot reduce la Tylozină (100g/tonă de mâncare)
intracellularis minimum necesarul de antibiotice. Hrana pentru Lincomicină (100g/tonă de mâncare)
medicamente poate preveni semnele clinice. Tiamulin (35g/tonă de mâncare)

Salmoneloză Salmonella Antibioticele pot fi contraindicate prin faptul că

typhimurium și alte prelungesc vărsarea și promovează rezistența
serotipuri
Dizenterie porcină Brachyspira Rezistența împotriva medicamentelor mai vechi este Tiamulin(200g/tonă de mâncare
hyodysenteriae obișnuită. Tratamentul pentru o perioadă lungă de timp pentru tratament) (35 g/tonă pentru a
după dispariția semnelor clinice este necesar. prevenii)
Medicamente în apă în focar acut. Carbadox (50g/tonă de mâncare)
BOLI MULTISISTEMICE
Septicemie cu Actinobacillus suis A. suis este sensibil la cele mai multe antibiotice, dar boala Procaină penicilină G 20,000 UI/kg IM
Actinobacillus apare acut, astfel încât tratamentul nu poate fi în timp.
Erizipel Erysipelothrix Rezistența la Penicilină nu pare a fi o problemă Procaină penicilină G 20,000 UI/kg IM
rhusiopathiae dar deasemenea tilozină, tetracilcină
sau lincomicină
Boala lui Glasser Haemophilus Doze mari, administrate parenteral tuturor membrilor Procaină penicilină G 20,000 UI/kg IM
parasuiss grupului afectat. Unele rezistențe la penicilină. sau mai mult
Cetiofur, 3mg/kg IM
Trimiethoprim-sulfadoxină 16 mg/kg
IM
Mycoplasma poliserozită Mycoplasma Doze mari, administrate parenteral, dar rezultatele tind să Lincomicină 10 mg/kg IM
hyorhinis fie slabe. Tilozină 9mg/kg IM
Tiamulin 11 mg/kg IM

Salmonella Tratamentul viguros devreme poate reduce durata și Cetiofur, 3mg/kg IM

choleraesuis severitatea. Trimiethoprim-sulfadoxină 16 mg/kg
IM

BOLILE MUSCULOSCELETALE

Umflarea piciorului Arcanobacterium Podele și canalizare îmbunătățite. Dezinfectanții topici vă Procaină penicilină G 20,000 UI/kg IM
pyogenes pot ajuta. În general, răspunsul slab la tratament. Oxytetraciclină 6,6 mg/kg IM
Fusobacterium
necrophorum
Artrită cu Mycoplasma Mycoplasma Antibiotice injectabile și posibil corticosteroizi. Lincomycin 10mg/kg IM
hyosynoviae Tiamulin 11 mg/kg IM
Tylosin 9 mg/kg IM
Poliartrita neonatală Staphylococcus Tratamentul este ineficient dacă nu a început mai Procaină penicilină G 20,000 UI/kg IM
spp.Streptococcus devreme.
spp. si altii
Artrită supurativă Arcanobacterium Tratamentul este, în general, ineficient. Procaină penicilină G 20,000 UI/kg IM
pyogenes Oxytetraciclină 6,6 mg/kg IM

BOLI NEUROLOGICE
Boala edemelor E.coli Bolnavii bolnavi mănâncă și beau foarte puțin și trebuie Trimetoprim-sulfadoxine 16 mg/kg IM
tratați parenteral. Cetifour 3mg/km IM
Otită medie ( Infecția Staphylococcus Pot apărea abcese și recidivele sunt frecvente Trimetoprim-sulfadoxine 16 mg/kg IM
urechii medii) spp.Streptococcus Cetifour 3mg/km IM
spp.
Tetanos Arcanobacterium Prognostic rezervat
pyogenes
Clostridium tetani
 2003). Cu toate acestea, chiar și în cadrul
managementului ideal există circumstanțe în care

Tabel 71.7 (Continuare)

Diagnostic Agent Cauzal Comentarii Medicamentul sugerat

BOLI ALE APARATULUI REPRODUCATOR
Leptospiroză
Mastită și/ sau metrită
Boli ale aparatuli respirator
Leptospira Spp.
În general bacterii gram-
Antibioticele nu pot elimina Streptomicină 25mg/kg IM
starea de purtător.
Chlor sau oxytetraciclină la 600-800
g/tonă de mâncare
Trebuie să se acorde atenție Ampicilină 6 mg/km IM
purceilor încurajatori.
Tratamentul variază în funcție
de microorganisme și
sensibilitate.

Pneumonie enzootică Mycoplasma hyonneumoniae și De preferință, bolnavii sunt Oxitetraciclină 6,6 mg/kg
secundare tratați parenteral pentru a
atinge niveluri mari de țesut. Trimethoprimsufodixoine 3 mg/kg IM

Pleuropneumonie Actinobacillus Tratamentul parenteral La fel ca mai sus

pleuropneuumoniae deoarece porcii bolnavi acută
mănâncă și beau foarte puțin. Tilmicocin (191-363 g/ton/ cap

Rinita atrofică progresivă Bordetella bronchiseptica și Responsive to Sulfatiazină 400-2000g/tonă de

tulpinile toxigenice de housing/management and mâncare in rația creșterii
Pasteurella multocida vaccination programs.
BOLI ALE PIELLII

Epidermita exudativă (boala Staphylococcus hyicus Poate să vadă rezistența la Procaină penicilină G 20,000 UI/kg
porcină grasă) penicilină, necesitatea tratării IM
locale a rănilor proaspete.

BOLI ALE TRACTULUI URINAR

Cistită Actinobaculum suis și eventual Recidivele sunt frecvente. Procaină penicilină G 20,000 UI/kg
altele IM
Ampicilină 6mg/kg IM
Chlor sau oxitetraciclină 600-800
mg/tonă de furaj

tratamentul este necesar și succesul terapiei depinde

ALTERNATIVELE ANTIBIOTICELOR
în mare măsură de diligența inventatorilor pentru
Management și biosecuritate identificarea devreme a semnelor clinice ale bolii,
Modern housing and husbandry methods that tend to pentru tratarea adecvată și pentru asigurarea unui
segregate age groups, allow for cleaning of the mediu pentru porcul bolnav care promovează
environ- ment between production groups, and vindecarea.
minimize the risk of disease introduction through
Vaccinuri
strict biosecurity measures, are the most important
Vaccinurile sunt utilizate pe scară largă în producția de
methods of reducing the use of antimicrobials and
porcine și, de fapt, există puține boli pentru care vaccinul
other therapeutic prod- ucts. Immune system
nu este disponibil. Din păcate, faptul că un vaccin este
stimulation results in decreased feed efficiency and
licențiat și disponibil nu înseamnă că acesta
growth rate whether or not clinical disease occurs.
funcționează (Ribble 1990). Utilitatea vaccinării variază
Valoarea antibioticelor în hrana animalelor este
de la boală la boală și chiar de la efectiv la efectiv. În
discutabilă atunci când crescătorii de porci sunt
ciuda progreselor rapide în domeniile imunologiei și
crescuți într-un mediu curat, biosecur (Van Lunen
biologiei moleculare, există încă boli pentru care
vaccinurile au doar eficacitate moderată până la slabă
(Haesebrouck et al., 2004). Detalii despre mecanismele
patogenezei și a răspunsului imun sunt acoperite în altă
parte în acest text.
Există o serie de considerente importante pe care un
medic veterinar trebuie să le evalueze pentru a decide
asupra unui program de vaccinare pentru o anumită
efectiv. Trebuie să se țină seama de avantajele costului
vaccinării și aceasta include estimarea costului
programului, inclusiv a forței de muncă pentru
administrarea vaccinului; estimarea îmbunătățirii pe
care o așteptăm de la programul de vaccinare, care
necesită o cunoaștere a eficacității vaccinurilor și o
înțelegere a costurilor de boală prezente în efectiv; și
evaluarea valorii măsurilor de control alternative. În
plus, medicul veterinar trebuie să fie conștient de
posibile efecte secundare negative, cum ar fi o reacție
potențială a țesutului care ar putea duce la reducerea
pierderilor sau la o pierdere a apetitului tranzitoriu care
ar putea determina o reducere a creșterii.
Decizia de a institui un program de vaccinare este
complexă și, din nefericire, există o lipsă de date
imparțiale cu privire la eficacitatea vaccinurilor utilizate
în condiții practice de fermă (Moon and Bunn 1993).
Există exemple bune de vaccinuri care au funcționat bine
în modele experimentale de control experimental, dar
nu au nicio valoare în domeniu. Multe dintre bolile
importante ale porcinelor sunt un complex al unuia sau
mai multor agenți infecțioși și al factorilor gazdă, de
mediu și de management.
Practicanții la porcine se confruntă uneori cu un eșec
neașteptat de vaccinare într-o situație când folosesc un
produs care a funcționat bine în circumstanțe similare în
trecut. Cauzele posibile ale unei eșecuri includ
depozitarea și manipularea necorespunzătoare a
vaccinului, cum ar fi lipsa de refrigerare sau protejarea
de lumină; administrarea incorectă, cum ar fi injecția
subcutanată atunci când este necesară o injecție
intramusculară; sau eventual omiterea vaccinării
întregului grup de animale. În cazul vaccinurilor
administrate prin intermediul apei potabile, există o
serie de preocupări, însă cel mai important este clorul
prezent în apă, care poate ucide bacteriile atenuate vii în
vaccinuri (Kolb 1996).
Momentul unui program de vaccinare este adesea o
problemă. Pentru a maximiza respectarea și a minimiza
forța de muncă, industria porcină preferă să utilizeze
vaccinuri combinate care necesită administrarea unei
singure injecții într-un moment în care animalele sunt
manipulate în mod obișnuit (cum ar fi la înțărcare).
Printre problemele asociate acestei abordări se numără
îngrijorarea că, pentru porcii nou-înțărcați, pot exista în
continuare niveluri ridicate de imunitate pasivă pentru a
interfera cu stimularea imunității de vaccinare. Prin
urmare, trebuie să se cântărească consecințele
vaccinării. într-un moment de cea mai mare ușurință
comparativ cu costurile suplimentare de muncă și
stresul la animalele de vaccinare la momentul cel mai
potrivit pentru a asigura eficacitatea vaccinului.
Imunitatea Pasivă
Plasma de animale uscată prin pulverizare a fost
utilizată pe scară largă în dietele pentru porcii nou-
înțărcați și este asociată cu rate de creștere crescute de
ordinul a 27% (van Dijk et al., 2001). Modul de acțiune
al plasmei animalelor pulverizate nu este pe deplin
înțeles, dar se presupune că este cel puțin parțial
datorită prezenței imunoglobulinelor, care poate oferi
un anumit nivel de protecție purceii nou-înțărcat într-un
moment în care aportul de imunoglobuline din scroafe
laptele a încetat. Capacitatea proteinelor din plasmă de
a neutraliza efectul organismelor specifice depinde de
imunizările și istoricul bolii porcilor din care se
colectează sângele.
Anticorpi specifici din gălbenușul de ouă de pui au
fost examinați ca sursă de imunitate pasivă și pentru
porcii nou-înțărcați. Găinuțele de găină sunt vaccinate
împotriva agenților patogeni specifici de porc, cum ar fi
E. coli. Anticorpii sunt secretați în gălbenușul oului (IgY)
în cantități mari (până la 200 mg / ouă) (Marquardt și
Li 2001) și gălbenușul uscat este încorporat în rațiile de
porc pepinieră. Încercările care utilizează produse
specifice gălbenușului de ou pentru a preveni diareea de
E. coli după naștere au produs rezultate incoerente
(Chernysheva et al., 2004). Stabilitatea produsului în
timpul procesării hranei și trecerea prin sistemul
gastrointestinal al porcului reprezintă preocupări
majore.
Alte Produse Biologice
Microbii cu hrănire directă (probiotice).
Probioticele sunt definite ca microbii vii furnizați în furaj
în încercarea de a încuraja proliferarea intestinului
microorganismelor specifice hrănite cu scopul de a oferi
animalelor gazdă beneficii pentru sănătate (Fuller
1989). Probioticele cele mai frecvent utilizate includ
specii de Lactobacillus, Enterococcus, Bifidobacterium
și Saccharomyces (Alverez-Olmos și Oberhelman 2001;
Holzapfel et al., 2001, Rolfe 2000). Majoritatea studiilor
care implică probiotice s-au concentrat pe
îmbunătățirea sănătății intestinale, în special în
perioada de înțărcare, când microflora intestinului porc
suferă schimbări dramatice.
Este general acceptat faptul că, cu o atenție deosebită
la criteriile utilizate pentru a selecta tulpina probiotică
particulară, poate exista un loc pentru probiotice în
prevenirea bolilor enterice, dar rezultatele până în
prezent sunt incoerente. Există o serie de criterii pe care
trebuie să le îndeplinească potențialele tulpini
probiotice pentru a fi luate în considerare ca probiotice,
inclusiv capacitatea de a demonstra beneficiile
previzibile și măsurabile pentru sănătate. Screeningul și
selecția unui probiotic include testarea in vitro sau in
vivo a următoarelor criterii:
 Trebuie să fie nepatogen și dovedit sigur.
 Trebuie să aibă stabilitate într-un mediu acid,
în prezența unei bile și rezistent la degradarea
prin enzime digestive.
 Trebuie să adere la țesutul epitelial intestinal și
să poată persista în tractul gastro-intestinal al
gazdei.
În plus, microbii utilizați ca probiotice trebuie să-și
mențină viabilitatea și stabilitatea în timpul producției
comerciale, al procesării furajelor, al depozitării și al
livrării și trebuie să fie rentabile.
Principalele mecanisme prin care probioticele
exercită efecte protectoare sau terapeutice nu sunt pe
deplin înțelese, însă au fost postulate mai multe moduri.
Probioticele produc substanțe antimicrobiene cum ar fi
acizi organici, acizi grași liberi, amoniac, peroxid de
hidrogen și bacteriocine (Alverez-Olmos și Oberhelman
2001). În plus, probioticele pot spori imunitatea gazdă
specifică și nespecifică (Kailasapathy și Chin 2000), iar
probioticele pot împiedica colonizarea
microorganismelor patogene prin inhibarea competitivă
a siturilor de adeziune microbiană.
S-au observat constatări inconsecvente atunci când
probioticele au fost utilizate în studii pentru a controla
boala porcină sau pentru a îmbunătăți performanța de
creștere (Conway 1999). Este puțin probabil ca aceștia să
fie capabili să înlocuiască antibioticele în combaterea
bolilor, dar pot avea un loc alături de alte tehnici de
îmbunătățire a stării de sănătate a microflorei
intestinale și de reducere a deversării agenților patogeni
cum ar fi Salmonella.
Există un interes considerabil pentru utilizarea
furajelor lichide fermentate și se pare că există o asociere
între utilizarea lor și o reducere a prevalenței salmonelei
(van der Wolf et al., 2001). O posibilă explicație a
efectului benefic al furajelor lichide fermentate constă în
faptul că pH-ul redus al dietei și prezența unui număr
mare de bacterii producătoare de acid organic în hrană
au un efect pozitiv asupra microflorei intestinale și
creează o enormă nepotrivită pentru Salmonella și alte
bacterii coliforme.
Bacteriofagi. Bacteriofagii sau fagii sunt virusi
bacterieni care invadează celulele bacteriene și în cazul
fagilor litici, distrug metabolismul bacterian și
determină lizarea bacteriei (Sulakvelideze et al., 2001).
Din punct de vedere clinic, fagii par a fi inofensive, nu
atacă flora intestinală normală și sunt foarte frecvente în
mediul înconjurător. În ciuda tuturor proprietăților
pozitive ale fagilor litici, acestea nu sunt utilizate în mod
obișnuit profilactic sau terapeutic, iar eficacitatea lor
este încă o problemă de controversă aproape 100 de ani
de la descoperirea lor inițială.
Nutrienți
Există o cantitate bogată de ingrediente furajere
fiziologic active care pot îmbunătăți performanța și
sănătatea porcului prin modificarea mediului tractului
digestiv (Pettigrew 2003). Oxidul de zinc adăugat la
rațiile de pepinieră la un nivel de 2500 ppm timp de 2
săptămâni va duce la creșterea ratei de creștere și la
scăderea prevalenței diareei (Jensen-Waern et al.,
1998). Studiile in vitro au arătat că zincul are efecte
antimicrobiene, dar studiile in vivo nu arată nici o
reducere a numărului de E. coli și nici o modificare a
funcției neutrofilelor circulante. Există temeri că
nivelurile ridicate de oxid de zinc vor provoca toxicitate
hepatică dacă sunt hrănite mai mult de 3-4 săptămâni.
De asemenea, sulfatul de cupru la niveluri de până la
250 ppm a fost adăugat la hrana pentru porci pentru a
promova creșterea. Cu toate acestea, combinația dintre
zinc și cupru nu are ca rezultat un răspuns de creștere
aditiv (Hill și colab., 2000). În cazul cuprului și al
zincului, există motive de îngrijorare legate de protecția
mediului în ceea ce privește utilizarea acestora din cauza
acumulării acestor minerale în gunoi de grajd.
Căutarea alternativelor la antibiotice în furajele de
porc a provocat interes pentru remedii naturale, inclusiv
ierburi, condimente, produse botanice și uleiuri
esențiale. Aceste produse pot îmbunătăți performanța
prin îmbunătățirea gustului furajelor și prin exercitarea
de efecte antibacteriene, dar trebuie să existe și alte
dovezi ale eficacității lor (Pettigrew 2003).
Acizi organici (fumaric, formic și acid lactic), se
adaugă în mod obișnuit în furaje sau apă, în scopul de a
îmbunătăți creșterea și a reduce diareea în timpul
perioadei postînțărcare (Tsiloyiannis et al. 2001).
Modurile de acțiune susținute pentru efectul de
stimulare a creșterii acizilor organici includ scăderea
pH-ului gastric, reducerea populației coliforme, secreția
exocrină pancreatică stimulată, activarea pepsinei
crescute, morfologia intestinală modificată și creșterea
și digestibilitatea (Partanen 2001).
Răspunsul la acidifiere a fost variabil și poate fi
atribuit factorilor furajelor și animalelor, precum și
diferențelor în proprietățile diferitelor acizi organici.
Două probleme care sunt asociate cu utilizarea unor
niveluri ridicate de acizi organici sunt acizi care pot avea
un efect negativ asupra gustului și hrana este corozivă
pentru ciment și oțel în carcasa porcului (Canibe et al.,
2001).
O abordare alternativă a modificării microflorei
intestinale este aceea de a alimenta material
nedestinabil care furnizează un substrat pentru
bacteriile benefice cum ar fi bacteriile producătoare de
acid lactic. Aceste produse sunt adesea denumite
 prebiotice. Pentru ca o hrană să fie clasificată ca
prebiotic, ea nu trebuie hidrolizată și nici absorbită în
partea superioară a tractului gastro-intestinal, să fie un
substrat selectiv pentru unul sau un număr limitat de
bacterii comensale potențial benefice și să inducă efecte
luminale sau sistemice care sunt benefice sănătății
gazdei (Roberfroid 2001). Oligozaharidele nedestinabile
sunt cel mai frecvent tip de prebiotice, incluzând
fructooligozaharidele și oligozaharidele mannan. În
general, prebioticele sunt considerate a furniza
îmbunătățiri mici, dar pozitive ale ratei de creștere și
sunt utilizate pe scară largă în industria porcilor. Cu
toate acestea, rolul lor în asigurarea beneficiilor pentru
sănătate, cum ar fi reducerea vărsării salmonelei, trebuie
clarificat.
Enzimele adăugate la hrana pentru animale pentru a
încuraja îmbunătățirea eficienței hranei pentru animale
și, în unele cazuri, beneficii potențiale pentru sănătate
sunt utilizate pe scară largă. De exemplu, furajele pot fi
suplimentate cu fitază pentru a permite porcinelor să
digere fosforul de plante care este sub formă de fitat. S-
a emis ipoteza că utilizarea enzimelor poate permite
industriei să utilizeze mărimea particulelor de furaje
grosiere ca mijloc de reducere a ulcerului gastric și a
prevalenței Salmonella, dar menținând în continuare
conversia furajelor acceptabile.
Există o posibilitate ca antimicrobalele în furaje
pentru promovarea creșterii să poată fi reduse printr-o
combinație de manipulări de hrănire, cum ar fi utilizarea
diferitelor combinații de furaje lichide sau mărimea
particulelor grosiere, enzime, probiotice, prebiotice și
acidifianți.
ALTE TERAPEUTICI
Anestezice, Tranquilizatoare
Există puține produse autorizate pentru utilizare la
porcine. Cel mai frecvent o combinație de medicamente
utilizate într-o manieră neetichetă este utilizată pentru a
asigura o anestezie satisfăcătoare pe teren. Acest lucru a
devenit un domeniu controversat, deoarece industria
porcilor a suferit presiuni pentru a reduce posibilele
suferințe ale porcilor în timpul și după procedurile
chirurgicale de rutină, cum ar fi castrarea sau după un
traumatism, și totuși reducerea la minimum a
consumului de droguri fără aprobarea corespunzătoare
a licențelor.
Tabel 71.8. Antihelmintice porcine comune și doze
Produs Doză
Dichlorvos 11,2-21,6mg/kg masă corporala în
furaj sau ratie
Doramectin 300 µg/kg body weight IM
Fenbendazole 9 mg/kg greutate corporală peste 3-
12 zile în mâncare
Ivermectină 300 µg/kg SC sau 100 µg/kg
greutate corporală
Piperazină 275-440 mg/kg greutate corporala
sau apă
Pyrantel tartrat 22 mg/kg greutate corporala la 1 zi
de tratament sau 96g/tonă in
mancare ca doză profilactică
Antiparazitare
În operațiile moderne de confiscare, există puține
probleme parazitare (Roepstorff și Jorsal 1989). În
condiții de bună igienă și gestionare, aplicarea regulată
a antihelminiticii poate fi puțin sau deloc benefică
(Roepstorff 1997). Ascariasis este, în general, principala
preocupare, iar medicamentele strategice cu o gamă
largă de produse eficiente pot controla cu ușurință acest
parazit.
Parazitismul extern provocat de acarieni și păduchi
nu mai este o problemă semnificativă din cauza
practicilor bune de creștere și a medicamentelor
eficiente, în special a avermectinelor. Insuficiența
controlului infestării cu șobolani sau păduchi se
datorează, în general, unei înțelegeri insuficiente a
epidemiologiei organismelor și apatiei din partea
pasagerilor (Cargill et al., 1997). Produsele
antiparazitare și aplicarea acestora sunt prezentate în
tabelul 71.8.
Hormoni
Oxitocina este folosită pe scară largă ca ajutor pentru
stimularea parturiției și scăderea laptelui.
Prostaglandina F2a sau un analog sintetic poate fi
folosită pentru a induce aventura. Puberta poate fi
indusă la scrofiță prin tratament cu o injecție simplă de
200 UI de gonadotropină corionică umană și 400 UI de
gonadotropină corionică ecvină. S-a arătat că injectarea
hormonului stimulator folicular la înțărcare și o injecție
de hormon luteinizant cu aproximativ 72-80 de ore mai
târziu induce o ovulație previzibilă (Barnabe 2002) și
poate fi utilizată în programele de inseminare artificială
în care acești hormoni sunt autorizați în acest scop .
Estrus poate fi sincronizat prin administrarea unui
progestin timp de 14-18 zile. Progresina inhibă
maturarea foliculară până când progesteronul este Conway PL. 1999. Specifically selected probiotics
retras. can improve health and performance of pigs. In
Manipulating Pig Production VII. PD Cranwell,
Hormonii sunt de asemenea utilizați în anumite țări
ed. Werribee: Australasian Pig Science
pentru creșterea manipulării. Injecția zilnică a Association, pp. 220–224.
somatotropinei porcine (PST) influențează puternic Dewey CE. 1999. From the editor. Swine Health Prod
eficiența hranei, creșterea și compoziția carcasei. 7:253. Dobson KJ, Davies PR. 1992. External
Ractopamina, o fenetanolamină sau beta-agonist, este parasites. In Diseases of
utilizată ca aditiv pentru hrana animalelor în mai multe Swine, 7th ed. AD Leman, BE Straw, WL
Mengeling, S D’Allaire, DJ Taylor, eds. Ames:
țări. Funcția sa este ca un agent repartitor care provoacă
Iowa State Univ Press, pp. 668–679.
o eficiență îmbunătățită a hranei și o carcasă slabă la Dohoo I, Martin W, Stryhn H. 2003. Controlled
sacrificare. trials, In Veterinary Epidemiologic Research.
Charlottetown: AVC Inc., pp. 185–206.
BIBLIOGRAFIE Dunlop RH, McEwen SA, Meek AH, Clarke RC, Black
Alvarez-Olmos MI, Oberhelman RA. 2001. Probiotic WD, Friend- ship RM. 1998. Associations among
agents and in- fectious diseazees: A modern antimicrobial drug treat- ments and
perspective on a traditional ther- apy. Clin Inf Dis antimicrobial resistance of fecal Escherichia coli
32:1567–1576. of swine on 34 farrow-to-finish farms in Ontario.
Bager F, Aarestrup FM, Madsen M, Wegener HC. Prev Vet Med 34:283–305.
1999. Glycopep- tide resistance in Enterococcus Fuller R. 1989. Probiotics in man and animals. J Appl
faecium from broilers and pigs fol- lowing Bact 66:365–378.
discontinued use of avoparcin. Microb Drug HaesebrouckF, Pasmans F, Chiers K, Maes D, Ducatelle R,
Resist 5:53–56. Decostere
Bager F, Madsen M, Christensen J, Aarestrup FM. A. 2004. Efficacy of vaccines against bacterial
1997. Avoparcin used as a growth promoter is diseases in swine: What can we expect? Vet
associated with the occurrence of vancomycin- Microbiol 100:255–268.
resistant Enterococcus faecium in Danish Health Canada. 2002. Use of Antimicrobials in Food
poultry and pig farms. Prev Vet Med 31:95–112. Animals in Canada: Impact on Resistance and
Barnabe RC, Viana CHC, Candini PH, Gama RD, Human Health. Ottawa: Veterinary Drugs
Carbone A, Stantos ICC, Vianna WL. 2002. Directorate.
Evaluation of a synchroniza- tion of ovulation Hill GM, Cromwell GL, Crenshaw TD, Dove CR,
protocol in sows according to the day of oe- Ewan RC, Knabe DA, Lewis AJ, Libal GW, Mahan
strous cycle. Rev Brasileira Repro Anim 26:177– DC, Shurson GC, Southern LL, Veum TL. 2000.
179. Growth promotion effects and plasma changes
Canibe N, Zteien SH, Øverland M, Jensen BB. 2001. from feeding high dietary concentrations of zinc
Effect of k-diformate in starter diets on acidity, and copper to weanling pigs (regional study). J
microbiota and the amount of organic acids in Anim Sci 798:1010–1016.
the digestive tract of piglets and on gastric
alterations. J Anim Sci 79:2123–2133.
Carattoli A, Tosini F, Giles WP, Rupp ME, Hinrichs
SH, Angulo FJ, Barrett TJ, Fey PD. 2002.
Characterization of plasmids carrying CMY-2
from expanded-spectrum cephalosporin-
resistant Salmonella strains isolated in the
United States between 1996 and 1998.
Antimicrob Agents Chemother 46:1269–1272.
Cargill CF, Pointon AM, Davies PR, Garcia R. 1997.
Using slaughter inspections to evaluate sarcoptic
mange infestation of finishing swine. Vet Parasitol
70(1–3):191–200.
Center for Veterinary Medicine, US Food and Drug
Admini- stration. 2004. Department Guidance
for Industry #144— Preapproval Information for
Registration of New Veterinary Medicinal
Products for Food-Producing Animals with
Respect to Antimicrobial Resistance—VICH
GL27, Final Guidance, April 27, 2004. See
USFDA CVM website.
Chernysheva LV, Friendship RM, Gyles CL, Dewey
CE. 2004. The effect of dietary chicken egg-yolk
antibodies on the clinical re- sponse in weaned
pigs challenged with a K88+ Escherichia coli
isolate. J Swine Health Prod 12:119–122.