Colegiu de medicina Balti

Raport:
Tipul de material si tehnica de amprentare utilizate in
ortodontie.

Realizat de:
Lupusor Lucian
Profesor:
Ciobanu Raisa

Balti 2019
Pentru obtinerea unor modele ortodontice corecte, trebuie ca amprenta sa redea cateva elemente subordonate scopului
pentru care este efectuata si anume:

- arcadele dentare;

- arcadele alveolare in intregime;

- formatiunile moi, care interfereaza cu arcadele dentare sau alveolare (frenuri, bride cicatriciale).

Sub acest aspect, amprenta in ortodontie este o amprenta extensiva si, din acest motiv, trebuie luate
masuri speciale ca relatiile obtinute prin amprentare sa nu fie alterate.

Materialele cel mai frecvent utilizate pentru amprenta in scop ortodontic sunt alginatele (hidrocoloizii
ireversibili), care corespund sub toate aspectele. Pot fi folosite pentru situatii speciale si materiale de tip siliconic.

Dupa indepartarea din cavitatea bucala a pacientului, amprentele vor fi foarte bine spalate si controlate (dinti,
procese alveolare, margini, lungime, grosime, eventuale goluri, etc).

Spalarea amprentei se face cu un jet de apa rece, cu mica presiune, pentru a evita desprinderea alginatului
de pe lingura sau accidentarea lui sau a indeparta resturile de sange si saliva.

Cantitatile de saliva atasate de alginat (mai ales la arcada superioara) se pot indeparta prin pudrarea
amprentei cu ghips, urmata imediat de spalarea cu o perie moale. Pentru imbunatatirea suprafetei viitorului model
se recomanda clatirea amprentei cu solutie de sulfat de potasiu 2-3%. Plusurile de alginat care depasesc marginile
amprentei si care sunt balante vor fi indepartate parcimonios cu o foarfeca bine ascutita si nu se va folosi niciodata
spatula de ceara etc.

Este bine ca cel putin pana la priza primei cantitati de ghips din amprenta, aceasta sa ramana suspendata in
pozitie orizontala de manerul lingurii.

Inainte de turnarea modelului surplusul de apa din amprenta se va inlatura cu un jet usor de aer, fara a usca
amprenta.

De multe ori, din considerente obiective sau din greseli de tehnica, amprentele pot prezenta diverse
imperfectiuni privind lungimea marginilor vestibulare, fetei vestibulare a dintilor, fetei orale, etc. Sub acest aspect,
in functie de scopul urmarit ramane la latitudinea medicului sa hotarasca repetarea sau nu a amprentei. Pe de alta
parte, este obligatia tehnicianului sa analizeze sub acest aspect tehnic posibilitatile de realizare corecta a viitoarei
constructii ortodontice pe aceasta amprenta si eventual s-o refuze, deoarece acceptarea ei il pune in postura de a
accepta intreaga responsabilitate a corectitudinii tehnice a viitoarei piese ortodontice.

Amprentele astfel pregatite vor fi turnate cat mai repede posibil. La transport, nu vor fi niciodata sprijinite pe
marginile amprentei.

Se vor turna doua randuri de modele din ghips tare. Pentru a putea fi utilizate, modelele trebuie pregatite,
soclate si eventual reparate micile imperfectiuni date de turnare.

2. Modelul de lucru

Modelul de lucru trebuie sa indeplineasca cateva conditii, si anume:

- manevrare usoara in timpul executiei diverselor componente ale aparatului ortodontic,

- executarea unor operatiuni tehnice direct pe el fara a se deteriora,

- manevrare cu usurinta in lucrul cu diverse aparate utilizate in laboratorul de tehnica dentara (aparate
de baropolimerizare, de fotopolomerizare, etc.),

- sa aiba o rezistenta suficienta pentru a nu se sparge.

In acest scop soclul modelului de lucru trebuie sa fie de 1,5-2 cm, in general din gips tare.
 1. OBTINEREA MODELULUI DE LUCRU

Zonele retentive ale arcadei mandibulare (distal, paralingual) se deretentivizeaza prin adaugare de ghips,
ciment, ceara etc. Papilele spatiilor interdentare din zonele unde urmeaza sa se realizeze elementele de ancorare,
se indeparteaza, evidentiindu-se cu precizie spatiul interdentar. Se indeparteaza, de asemenea, eventualele plusuri
de pe suprafetele orale ale dintilor sau de pe suprafata mucozala, aceasta operatie realizandu-se cu foarte multa
acuratete.

Daca modelul va fi utilizat pentru realizarea unor aparate mobile, este bine ca ele sa fie cufundate intr-o
solutie de sapun alcalin incalzita la fierbere, timp de un minut. Aceasta face ca izolarea modelului sa fie perfecta,
iar duritatea sa sa creasca.

O pregatire mai deosebita trebuie facuta modelului de lucru utilizat pentru realizarea aparatelor fixe, care
necesita efectuarea de suduri direct pe model. Amprentele pentru astfel de modele ajung in laborator, de regula, cu
elementele de ancorare (inele) fixate in aceasta. In laborator, inaintea turnarii modelului se va aplica un strat subtire
de ceara pe peretii inelului, cu exceptia unui contur de 0,1-0,5 mm la nivelul marginii gingivale a acestuia. Modelul se
toarna din gips dur, ca si modelul de lucru descris anterior. Dupa indepartarea amprentei stratul de ceara din interiorul
inelelor, permite indepartarea fara deformare a acestora de pe model (la nevoie, inelul poate fi incalzit usor la flacara
unui bec cu gaz). Marginile exterioare ale portiunilor de model reprezentand dintii vecini sunt indepartate. Modelul se
curata de toate plusurile si se finiseaza. La sfarsit inelele trebuie sa-si gaseasca pozitii foarte corecte pe model. In
zonele unde se vor executa suturi, se indeparteaza din masa de ghips in profunzime, pe o adancime de 1-1,5 mm, si
se tapeteaza cu masa de ambalat. Aceasta operatiune este necesara, deoarece ghipsul in contact cu flacara de sudura
se descompune, eliberand sulf care ataca suprafata de sudat, oxidand-o si compromite calitatea sudurii efectuate.
Trebuie aratat ca fasonarea si prelucrarea modelului de lucru are o importanta deosebita in realizarea piesei ortodontice
in laboratorul tehnic si cabinet, pe model verificandu-se exactitatea executiei, atat din punct de vedere al respectarii
planului de lucru, cat si al acuratetei tehnice. Modelul de lucru constituie si un mod de prezentare a tehnicianului in
cabinet.

Calitatea modelului ortodontic depinde de materialele utilizate in obtinerea lor si de calitatea materialului de
amprenta. Acestea trebuie sa fie plastice pentru a permite introducerea lor usoara in amprenta. Plasticitatea e variabila,
in functie de necesitati, depinzand de marimea granulatiei si de modul de preparare. Fidelitatea este si ea dependenta
de marimea particulelor. Ordinea descrescanda a granulatiei este: ipsosuri normale, ipsosuri dure si ipsosuri extradure.
Toate acestea imprima modelelor o gama de proprietati, si anume:

1. Proprietati mecanice:

- duritate de suprafata si profunzime mare;

- rezistenta mecanica la compresiune, rupere, abraziune, pentru ca modelul

sa nu se deterioreze in etapele de manevrare a lui si de confectionare a
aparatelor ortodontice.
Proprietati termice: materialul sa reziste la o temperatura de cel putin 100°C.

3. Stabilitatea fizico-chimica influenteaza si ea fidelitatea; modelul trebuie sa permita folosirea diverselor rasini sau
efectuarea eventualelor suduri fara sa se descompuna. Stabilitatea fizico- chimica consta in manifestarea fenomenelor
fizice de contractie sau dilatare. Ideal, aceste fenomene nu ar trebui sa se produca. Numai modelele metalice au
aceasta caracteristica. In practica, gipsurile se dilata, iar cimenturile si rasinile se contracta.

Materialele pentru modele nu trebuie sa se combine cu materialul pentru amprenta. In majoritatea cazurilor, materialele
pentru modele sunt inerte chimic, cu exceptia ghipsurilor, care se combina cu alginatul de potasiu restant al
hidrocoloizilor ireversibili.
Materialele utilizate curent sunt:

- ipsosuri uzuale de modelat;

- ipsosuri dure;

- ipsosuri extradure;

- cimenturi dentare;

- mase de ambalat.

Masa de ambalat se toarna pe o anumita zona din modelul de lucru, unde se vor executa suduri, tehnica
folosita frecvent la obtinerea aparatelor fixe (la sudura se elibereaza sulf).

Ghipsurile uzuale sunt beta-hemihidrati cu sferocite alungite, fusiforme, cu spatii de clivaj intre ele, deci
poroase, avide de apa. Hemihidratii se obtin, dupa Craig si Skanner, prin calcinarea hidratului de CaSO 4 (Dh) la 100O-
130OC, obtinandu-se anhidrat (Ah) de CaSO4, H2O si caldura.

Forma de prezentare este pulbere alba ce se combina cu apa, obtinandu-se o pasta semifluida.

Proprietati:

- duritate buna;

- rezistenta mecanica la tractiune, frecare, rupere in mediu uscat este buna; in mediu umed, aceste
proprietati se micsoreaza;

- dilatarea de 0,2% (este nesemnificativa pentru indicatiile materialului).

Prepararea se face prin metoda saturatiei progresive sau la vacuum malaxor. Este necesar sa se respecte
proportia 3/2 (pulbere/apa).

Indiferent de metoda folosita apa va avea temperatura camerei.Este contraindicata apa calda deoarece are
loc o reactie exoterma mai mare, cu coeficient de dilatatie crescut. De
asemenea este contraindicata
spatularea prelungita; iar timpul de spatulare este de –30 sec la malaxor si
90 sec. in cazul spatularii manuale.Gipsul uzual este indicat pentru soclul
modelelor de lucru si de studiu, permitand o prelucrare si finisare
acceptabile.

Gipsurile dure sunt alfa hemihidrati si se obtin prin calcinarea CaSO4, avand calitati superioare gipsurilor
normale. Au particule mai mici, dense, fara spatii de clivaj.

Proprietati:

- au duritatea si rezistenta mecanica mari, datorita granulatiei fine;

- dilatare redusa.

Preparare:

- metoda saturatiei progresive sau la vacuum malaxor, aceasta fiind cea mai indicata;

- proportia este de 3/1 (pulbere/apa);

- timp de priza initiala de 30-40min. si finala de 2,5-3ore.

 Denumiri comerciale:

- MOLDANO (Bayer)

- MOLDABLASTER

- MODELIT

- NEOMARMORIT SUPER

- DURICAP (predozat-Vivadent)

Gipsurile extradure sunt alfa hemihidrati, avand structura orto-romboidala si granulatia cea mai fina.

Proprietati: - rezistenta mecanica si duritatea sunt foarte mari;

- dilatare mica (0,05%).

Denumiri comerciale:

- MOLDAROCK (Bayer)

- DUROC

- DURALIT

In general, dupa o amprenta, indiferent de materialul utilizat, trebuie sa se execute numai un model. Turnarea
a doua randuri de modele de pe aceeasi amprenta trebuie acceptata numai ca o solutie directa a necesitatii economice.
Al doilea model prezinta diferente variabile care tin de natura masei de amprentat, de timpul ce s-a scurs intre doua
turnari, de tehnica utilizata la prima demulare si de intretinerea amprentei intre cele doua faze de lucru. Datorita
acestor modificari, al doilea model se va folosi numai ca model de studiu, iar primul, ca model de lucru. Atat la modelele
de lucru, cat si la cele de studiu („de muzeu”), cel putin pentru partea corespunzatoare coroanelor dentare, trebuie
utilizat un gips tare (dur sau extradur). Pentru reproducerile fotografice, gipsul alb este corespunzator, cu conditia sa
intruneasca acele calitati de rezistenta absolut necesare oricarui model si sa fie acoperit cu anumite substante sau
coloranti (albul reflecta lumina).

Este indicat ca modelul sa fie turnat in 2 timpi.

Tehnica prepararii este urmatoarea: se adauga cantitatea de ghips recomandata la volumul corespunzator de
apa distilata, intr-un bol special, in functie de modalitatea de preparare a ghipsului. Amestecul se poate face manual,
sau mai bine cu ajutorul unor aparate speciale (vacuum malaxor).

Malaxarea gipsului se face timp de 15-20-30 de secunde la vacuum malaxor, si timp de 90 de secunde manual.

Se pune, apoi, in functie masuta vibratorie, si fara ca alginatul sa vina in contact cu masa, se introduce pasta
de gips in amprenta, in cantitati mici aplicate in zona boltii palatine a amprentei superioare, sau pe versantele alveolare
ale amprentei inferioare si se inclina pentru a permite scurgerea gipsului in toate directiile, fara a ingloba bule de aer.

Dupa ce s-a umplut zona dintilor si a crestelor, gipsul se adauga mai repede pana la umplerea amprentei. Se
fac apoi, mici ridicaturi de gips ce vor servi ca retentii pentru soclu. Amprenta turnata astfel in primul timp, va fi
suspendata de manerul lingurii, intr-o pozitie orizontala.

Cand gipsul incepe sa se incalzeasca, se umezeste cu apa sau cu solutie saturata de sulfat de calciu.
 O noua cantitate de gips va fi aplicata pe o placa de sticla sau plastic, sau in conformator. Se rastoarna
amprenta peste gipsul viitorului soclu. Cu spatula se impinge gipsul de jur imprejurul amprentei.

La amprentele mandibulare, zona linguala dintre marginile lingurii se netezeste.

Dupa priza gipsului turnat ulterior, se poate separa amprenta de model (demulare). Se va avea grija ca inainte
de demulare, lingura sa nu fie acoperita de gips la margini, ceea ce ar impiedica desprinderea. Demularea pentru
amprentele luate cu materiale elastice se realizeaza prin tractiuni usoare pentru a evita fracturarea dintilor.

Se recomanda ca amprentele din alginate, sa fie indepartate imediat dupa priza gipsului, altfel ele absorb apa
din gipsul modelului, scazandu-i rezistenta.

Modelul nu trebuie spalat timp de cel putin 12 ore.

Pentru curatirea modelului se foloseste o perie moale.

Ultima etapa de laborator pentru obtinerea modelului, este reprezentata de finisarea la soclator si finisarea cu
spatula.