Referat

Tema: Mihai Viteazul

SIBIU
2017
Cuprins
 Originea si familia
 Bătălia de la Călugăreni (1595)
 Bătălia de la Şelimbăr (1599)
 Tratatul de la Alba Iulia (1595)
 Tratatul de la Târgovişte (1598)
 Moartea lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul (1593-1601)

Originea şi familia
Mihai s-a născut cel mai probabil în anul 1558, în Oraşul de Floci (sau Târgul de Floci
sau Cetatea de Floci), situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută. Mama sa s-a
numit Tudora. Ea era sora lui Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul
(capuchehaia) domnului Munteniei la Constantinopol, fiind o persoană foarte influentă. Tudora
s-a călugărit, spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana. A murit în
anul 1605 sau 1606 şi a fost înmormântată în biserica mănăstirii Cozia.
Identitatea tatălui lui Mihai este disputată. Unii cercetători consideră că el este fiul legitim al
lui Pătraşcu cel Bun, alţii că este fiul nelegitim al aceluiaşi. Sunt istorici care afirmă că Mihai nu
are nici o legătură cu voievodul Pătraşcu cel Bun.
La vârsta de 26 ani Mihai s-a căsătorit cu Stanca, văduva lui Dumitru postelnicul din Vâlcăneşti
şi nepoata lui Dobromir, mare ban al Olteniei. Stanca a mai avut doi fraţi, pe Dragomir, fost
mare postelnic al lui Alexandru Vodă, şi pe Ioan Monahul.
Mihai şi Stanca au avut doi copii: pe Nicolae (uneori apare sub numele de Nicolae-Pătraşcu) şi
pe Florica. Mihai a mai avut o fiică, nelegitimă, Marula, de la o femeie cu numele de Tudora din
Târgşor.
Fiul lui Mihai, Nicolae, s-a căsătorit cu Ancuţa, fiica voievodului Radu Şerban, cu care a avut o
fiică, Ilinca.
Fiica lui Mihai, Florica, s-a măritat în anul 1603 cu cu Preda postelnicul.
Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, a murit de ciumă în anul 1603 şi a fost înmormântată în biserica
episcopiei din Râmnicu Vâlcea1.

Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu relansarea de către papa Clement al VIII-lea a Ligii
Sfinte, alianţă la care au aderat principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, domnul Moldovei,
Aron Vodă şi domnul muntean. Adeziunea Ţării Româneşti s-a datorat iniţiativei domnului care
avea acordul Sfatului domnesc, în care boierii Buzeşti au deţinut un loc central.
Integrarea Ţărilor Române în alianţa creştină a dus foarte curând la răscoala antiotomană,

1
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihai_Viteazul , accesat la data de 14.01.2017
care a izbucnit la 13 noiembrie 1594 la Bucureşti prin suprimarea creditorilor levantini şi a
garnizoanei otomane. Atacarea cetăţilor de pe linia Dunării a declanşat ostilităţile cu Imperiul
Otoman. In aceste condiţii Mihai Viteazul încheie la Alba Iulia, prin delegaţia marilor boieri, la
20 mai 1595, un tratat cu Sigismund Bathory, prin care aceştia subordonează Ţara Românească
principelui Ardealului, iar pe domn boierilor. Potrivit tratatului domnul este degradat la calitatea
de locţiitor al principelui Ardealului iar Ţara Românească urma să fie guvernată de un sfat
restrâns alcătuit din 12 boieri. Un tratat asemănător a fost încheiat de către Aron Voda al
Moldovei (1591-1595), astfel că Sigismund devine suzeranul ţărilor române extra-carpatice. In
sprijinul unei tradiţii medievale se înfăptuieşte astfel unificarea în forma raporturilor suzerano-
vasalice, în vederea confruntării cu Imperiul Otoman. După răscoala antiotomană se deschide în
istoria sfârşitului de secol o epocă de confruntări militare între Ţările Române şi Imperiul
Otoman. Ele sunt iniţiate de Mihai Viteazul pe linia Dunării, prin atacarea cetăţilor turceşti, în
timp ce Aron Vodă asediază Tighina. Replica otomană în Ţara Românească a fost prefaţată de
victoriile lui Mihai Viteazul, care ocupă Brăila şi trece la acţiuni dincolo de Dunăre.
Confruntarea decisivă pregătită de turci a avut loc la Călugăreni, la 13/ 23 august 1595
încheindu-se cu o victorie românească de prestigiu, prin pierderile provocate armatei otomane
condusă de marele vizir Sinan-Paşa. Campania otomană urmărea transformarea principatelor în
paşalâcuri. După Călugăreni turci încep organizarea paşalâcului de la Bucureşti şi Târgovişte,
introducând garnizoane şi transformând bisericile în moschei. Atunci s-a produs contraofensiva
forţelor unite la Rucăr ale celor trei principate. La începutul lunii octombrie a fost cucerită
Târgoviştea şi apoi turcii au fost atacaţi la Giurgiu şi alungaţi peste Dunăre 2.
Otomanii au reluat ofensiva în Ungaria, unde habsburgii au fost învinşi. In aceste condiţii,
Mihai Viteazul a încheiat pace cu sultanul (1597) iar pentru consolidarea poziţiei ţării a încheiat
un tratat de alianţă cu Imperiul Habsburgic (1598). Prin această dublă suzeranitate, otomană şi
habsburgică, Mihai Viteazul se emancipează de consecinţele tratatului cu Sigismund Bathory.

2
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002 pag
133-135
Conflicte in timpul lui Mihai Viteazul
Bătălia de la Călugăreni (1595)
În contextul adoptării politicii antiotomane, prin uciderea creditorilor levantini, atacarea
garnizoanei otomane şi aderarea la Liga Sfântă, imeriul Otoman organizează o campanie de
pedepsire a Ţării Româneşti.
În august 1595, o oaste otomană condusă de Sinan-paşa a trecut Dunărea şi a înaintat spre
Bucureşti. La Călugăreni, Mihai Viteazul a reuşit să obţină o victorie importantă asupra oştirii
otomane, aplicând tactica de luptă a atragerii inamicului în locuri neprielnice desfăşurării luptei,
în condiţiile unei disproporţii militare. Astfel se explică alegerea făcută de voievod pentru terenul
de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăştinos, străbătut de râul Neajlov, în care
deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere
peste podul îngust de peste râu. În acest spaţiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi
valorifcată.
Prin victoria obţinută la Călugăreni, Mihai Viteazul a reuşit să atingă principalele obiective:
a provocat pierderi importante duşmanului, l-a demoralizat, a întârziat avansarea turcilor şi a
câştigat timpul necesar pentru concentrarea forţelor antiotomane.
Având nevoie de întăriri, Mihai Viteazul s-a retras spre munţi, aşteptând ajutor de la
Sigismund Bathory. În acest timp, oastea lui Sinan-paşa a intrat în Bucureşti şi Târgovişte şi a
început organizarea Ţării Româneşti în paşalâc. Situaţia se complicase şi în Moldova, unde
polonii l-au înlăturat de pe tron pe Ştefan Răzvan şi l-au înlocuit cu Ieremia Movilă. Dar, în
octombrie 1595, soseau ajutorul militar al lui Sigismund Bathory, de aproximativ 23.000 de
ostaşi, şi o mică oaste comandată de fostul domnitor al Moldovei, Ştefan Răzvan. Aceste forţe
reunite aveau să înceapă marşul împotriva otomanilor, care au fost înfrânţi la Giurgiu şi alungaţi
peste Dunăre3.

Bătălia de la Şelimbăr (1599)

3
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura Enciclopedică, București, 2000 pag 78-80
 În contextul ieşirii Transilvaniei şi Moldovei din Liga Sfâtă, prin venirea la conducerea
Transilvaniei a principelui Andrei Bathory, cu o politică favorabilă otomanilor, respectiv prin
impunerea la tronul Moldovei a lui Ieremia Movilă, Mihai Viteazul organizează acţiuni de forţă
pentru a readuce cele două state româneşti în frontul antiotoman.
În octombrie 1599 se desfăşoară lupta de la Şelimbăr, între oastea Ţării Româneşti condusă
de Mihai Viteazul şi oastea Transilvaniei condusă de Andrei Bathory. Bătălia a fost câştigată de
Mihai Viteazul. Principele Bathory a încercat să se refugieze în Moldova, dar a fost prins şi ucis
de secui.
Ca urmare a acestei victorii, Mihai Viteazul intră în cetatea Alba Iulia, de unde îi este
recunoscută autoritatea asupra Transilvaniei. Ulterior, în 1600, şi Moldova se alătură frontului
antiotoman4.

Acțiuni diplomatice
Tratatul de la Alba Iulia (1595)
Declanşarea răscoalei antiotomane şi perspectiva unui atac otoman iminent, l-a determinat
pe Mihai Viteazul să încheie o alianţă cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. La 20 mai
1595, o delegaţie de 12 boieri din Ţara Românească încheie la Alba Iulia, în numele lui Mihai
Viteazul, un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Boierii au acceptat ca
Sigismund Bathory să fie suzeranul Ţării Româneşti în schimbul ajutorului antiotoman şi al
subordonării Bisericii Ortodoxe din Transilvania faţă de Mitropolia Ţării Româneşti.
Deşi vasal al lui Sigismund Bathory, Mihai Viteazul a acceptat acest tratat, deoarece avea
nevoie de ajutor în lupta antiotomană, în condiţiile în care otomanii se pregăteau să intervină
aramat în Ţara Românească. În fapt, vasalitatea Ţării Româneşti în raport cu Sigismund Bathory
trebuie înţeleasă ca o acţiune de subordonare militară în scopul unei acţiuni antiotomane
comune5.

4
http://crispedia.ro/batalia-de-la-selimbar-1828-octombrie-1599/ , accesat in data de 14.01.2107
5
http://www.istorie-pe-scurt.ro/tratatul-dintre-mihai-viteazul-si-sigismund-bathory-cel-mai-nedrept-moment-al-
domniei-lui-mihai-viteazul/ ,accesat in data de 14.01.2017
Tratatul de la Târgovişte (1598)
Intervenţia poponilor în Moldova, impunerea unui domn favorabil politicii otomane şi
ostilitatea principelui transilvănean Andrei Bathory îl determină pe Mihai Viteazul să intre în
contact direct cu împăratul habsburgic, Rudolf al II-lea.
În 1598, la Târgovişte, se încheie tratatul de alianţă dintre Imperiul habsburgic şi domnul
Ţării Rmâneşti, prin care împăratul Rudolf al II-lea îi recunoaşte lui Mihai Viteazul domnia
ereditară şi îi promitea un ajutor financiar pentru întreţinerea a 5.000 de lefegii (mercenari). În
schimb, împăratul devenea suzeranul Ţării Româneşti, iar Mihai trebuia să-i oprească pe otomani
la Dunăre şi să ăi ajute pe ardeleni împotriva acestora.
Prin încheierea acestui tratat se anulează relaţia de vasalitate impusă lui Mihai Viteazul
de principele de atunci al Transilvaniei, Sigismund Bathory, prin tratatul din 15956.
Moartea lui Mihai Viteazul
Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul
reînscăunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român.
Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin
victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează
pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion
Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești,
perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său se pune la
cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 19 august 1601, la 3 km sud de Turda.Mihai
Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta Capul său este luat de unul dintre căpitanii
domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște7.

6
http://www.smv.ro/cronologie.html , accesat in data de 14.01.2017
7
Nicolae,Iorga ,Istoria lui Mihai Viteazul, Editura Minerva, Bucuresti ,1979. p. 214
 Bibliografie
 Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul II, Editura Enciclopedică,
București, 2000.
 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers
Enciclopedic, București, 2002.
 Nicolae,Iorga ,Istoria lui Mihai Viteazul, Editura Minerva, Bucuresti ,1979