Teorii ierarhice ale inteligenţei S.

3 – b)
Modelul bifactorial al lui Spearman a fost completat şi amplificat ulterior de Sir Cyril
Burt (1883-1972) care introduce factorii de grup intercalându-i între factorul general
(g) şi cei speciali (s). Sistemul ierarhic propus de Burt (1949) este o generalizare a
analizei lui Spearman care permite extragerea unui factor G, apoi a unui factor de grup
(aprox, aptitud primare ale lui Thurstone) si, in fine, a unor factori specifici.
Ref la natura fact G, o teorie interesanta este cea a lui Jensen care arata ca fact G, obtinut
dintr-un nr mare de teste corespunde unui factor de rationament abstract. Fact G extras
prin analiza satureaza in mod f diferit testele, in fctie de natura acestora, iar Jensen (ca si
Maxwell) reia teoria lui Burt asupra unei ierarhii a inteligentei pe 4 nivele (relational,
asociativ, perceptiv si senzorio-motor) ale caror teste reprezentative sunt indicate aici.
Primul nivel de probe este f saturat in G, de ex, matem si electronica sau silogismele, la
copii. Aceste corelatii f imp permit interpretarea fact G ca factor de rationament abstract
sau relational.
Nivelul asociativ prezinta o corelatie de aprox 30 pana la 50. La acest nivel probele din
memorie sunt f reprezentative.
Al treilea nivel, perceptiv corespunde unor probe perceptive corelate la aprox 30.
Al patrulea nivel, senzorio-motor este bine reprez prin probe a caror corelatie este f slab
saturata in G relational; timpul de reactie, viteza scrierii, etc.
Nivel de inteligenta Teste Navy Teste pt elevi
Relational Matematica 71 Silogisme 79
Electronica 79 Serii numerice 79
Asociativ Memoria cifrelor 46 Asocieri 62
Cod radio 51 Memoria formelor 51
Perceptiv Memorie sonora 36 Perceptii parti 35
Secretariat 31 Asezare forme 31
Senzorio-motor Rapiditate manuala 06 Viteza scrisului 25
Timp de reactie 22
Ierarhia nivelurilor de inteligenta in fctie de saturatia in G in dif teste
Prin t. Ierarhica devine posibila leg intre conceptiile factoriale asupra inteligentei si
conceptia stadoala a lui Piaget; nivelul senzorio-motor este identic, iar nivelul relational
corespunde stadiului operator.
Leon L.Thurstone (1887-1955) şi factorii de grup
Thurstone (1931) dezvoltă tehnica analizei factoriale prin găsirea unor proceduri
capabile să exploreze empiric matricele de intercorelaţii în vederea identificării
existenţei şi denumirii unor factori de grup. Pe baza scorurilor obţinute la 60 de teste,
L.L. Thurstone demonstrează că există o serie de factori comuni de grup ai testelor.
Aceştia sunt în relaţie de determinare cu factorul g, nefiind însă identici cu acesta. De
exemplu, scorurile testelor de comprehensiune verbală, analogii, abilităţi de calcul, toate
vor corela pozitiv ca şi consecinţă a relaţiei cu factorul g. Thurstone (1938) consideră că
inteligenţa poate fi cel mai bine înţeleasă plecând de la o structură de şapte factori de
grup sau factori primari (primary mental abilities):
Comprehensiune verbală - vocabular, înţelegerea textelor, analogii verbale etc.
Fluenţa verbală - aptitudinea de a genera şi opera rapid cu un număr mare de cuvinte cu
caracteristici specifice, ca în anagrame sau texte cu rimă.
Aptitudinea numerică - aptitudinea de a efectua repede şi precis diferite operaţii
matematice.
Aptitudinea spaţială - vizualizarea în spaţiu şi aptitudinea de a transforma mintal figuri
desenate în spaţiu.
Memoria asociativă - memoria brută.
Viteza perceptivă - perceperea (observarea) rapidă a detaliilor, anomaliilor,
similarităţilor etc.
Raţionament - deprinderea în operarea cu sarcini care presupun raţionament inductiv,
deductiv şi aritmetic.
Dacă iniţial L.L. Thurstone a negat existenţa factorului g, în sensul susţinut de Spearman
şi şcoala engleză de psihologie iniţiată de acesta, ulterior el îl acceptă, dar ca factor
secundar, nu ca unul primar. Evidenţele statistice susţin prezenţa factorului general, g, o
aptitudine cognitivă generală nu poate fi tăgăduită, chiar dacă nu întotdeauna este
manifestă. Ea joacă un rol important în actele de gândire, în organizarea şi reglarea
comportamentului (Cosmovici, 1967; Roşca & Zorgo, 1972).
Modelul ierarhic al lui Vernon
Vernon (1950) consideră că atât Spearman cât şi Thurstone au dreptate, astfel în
modelul ierarhic al factorilor de grup pe care îl construieşte încearcă să-i împace.
Modelul lui P.E Vernon sugerează luarea în considerare a unui factor general g prezent
în toate testele care măsoară inteligenţa şi care poate fi divizat în doă categorii mari,
numite factori majori de grup: verbal-educaţional (s:m) şi spaţial-mecanic (k:s). În
continuare, fiecărui factor major îi sunt asociaţi factorii specifici, subordonaţi factorilor
minori de grup.
Modelele ierarhice, atât al lui Thurstone cât şi al lui Vernon sau a celor care au
încercat să le optimizeze, au avut repercusiuni asupra construcţiei de teste psihologice
şi organizării examenului psihologic. Ele au permis o oarecare ordonare a intervenţiilor
psihologice. Modelele ierarhice au supravieţuit timpului, ele fiind destul de populare şi
astăzi.

Spearman: „activitatile intelectuale, oricat de diverse ar fi, contin un factor special,

diferit de la o sarcina la alta”. Inteligenta ar fi dupa Spearman o combinatie lineara a
celor doi facori: factorul G (general) si factorul S (special).
Abordarea lui Spearman constituie pct de plecare pt teoriile ierarhice ale inteligenţei.
Tendinta ierarhica a fost preocupata atat de inmultirea cantitativa a factorilor, dar si de
inlantuirea si ierarhizarea lor.
Burt si Vernon, pe langa factorii G si S ai lui Spearman, au mai adaugat si o a treia
categorie de factori: factori de grup (intre G si S). In viziunea lor, factorii nu sunt dispusi
linear, ci sunt dispusi coordonati si dispusi piramidal.
Analiza ierarhică = o generalizare a analizei lui Spearman -> extragerea unui factor g ->
extragerea unui factor de grup (la Thurstone: aptitudinile primare) -> extragerea unor
factori specifici
Bazele: puse de Cyrill Burt -> reluat de Vernon -> de Jansen in SUA
Teoria lui Jansen: factorul G – se obţine dintr-un nr mare de teste – corespunde unui
raţionament abstract
Teoria lui Burt – reluată de Maxwell şi Jensen: -inteligenţa = organizată ierarhic -pe
4 niveluri: 1--relaţional – foarte saturat în G -> corelaţii f puternice => G = factor de
raţionament abstract / relaţional (matematica, electonica, silogisme (la copii) ; 2-
asociativ – corelaţie de cca. 30-50 -ex. memoria cifrelor ; asocieri, memoria formelor (la
copii) ; 3-perceptiv – nivelul de corelaţie: 30; ex. memorie sonoră; percepţii părţi,
aşezare forme (la copii); 4- senzorio-motor – corelaţie slab-saturată în G relaţional; ex.
rapiditate manuală, viteza scrisului (la copii).
Prin teoria ierarhică => devine posibila legătura între concepţiile factoriale ale
inteligenţei şi abordarea stadială a lui Piaget:-nivelul senzorio-motor – apare în toate
aceste abordări; nivelul asociativ – corespunde stadiului preoperator; nivelul realţional
– corespunde stadiului operator.