Aspecte introductive

Metoda:

-Termenul provine din greaca veche “methodos” =cale, drum; indica totalitatea demersurilor prin care
omul reuseste sa cunoasca un anumit fenomen, sa produca un obiect sau sa provoace constient
modificari in realitatea materiala.

-Mod sistematic de cercetare, ce cuprinde un sistem de normae si principii, de cunoastere si

transformare a realitatii obiective.

-opereaza dupa reguli standard, riguroase si relativ constante.

-procedura prin care sunt dobandite informatii si o incercare de extindere a sirului de cunostiinte care se
poate contrui pe cunostiintele anteriaore.

-sistemul metodelor de cercetare utilizate in majoritatea stiintelor sunt: metoda studiului bibliografic,
metoda observatiei, metoda achetei, metoda convorbirii, metoda experimentala si statistico-
matematica.

Metoda stiintifica:

1. Identificarea problemei de cercetare

2. Formularea ipotezei
3. Documentarea bibliografica
4. Conducerea unui experiment
5. Analiza si interpretarea rezultatelor
6. Formularea unor concluzii

Tehnicile- cuprind o serie de operatii specifice, cum ar fi tehnicile de inregistrare si prelucrare a datelor,
efectuate manual sau cu aparatele electronice.

- Tehnicile determina procedeele care conditioneaza metodele

Procedeul stiitific- reprezinta o secventa unitara de aplicare a uneia sau mai multor metode.
Reprezinta un auxiliar al metodei, fiind subordonat acestuia.

- Maniera de actiune sau de utilizare a inrtumentelor de investigare care nu sunt altceva decat
uneltele materiale )foaie de observatie, fisa de inregistrare, ghid de interviu, test creion-hartie
sau aparat) pe care le utilizeaza cercetatorul pentru cunosterea stiintifica a fenomenelor socio-
umane.
- Relatia metoda-tehnica-procedeu se presupune a fi una inclusiv; altfel spus, orice metoda are un
procedeu standardizat, iar procedeul cuprinde tehnici standardizate.

Cercetarea este un proces in care o persoana observa un fenomen, corecteaza datele, le interpreteaza si
formuleaza unele concluzii.

Scopurile:

- Investigarea unei anumite situatii existente sau a unei probleme

- Obtinerea unor solutii pentru rezolvarea problemelor ce au fost identificare
 - Explorarea si analizarea mai nultor aspecte generale
- Contruirea unei noi proceduri; a unui noi program de interventie
- Explicarea unui fenomen

Tipuri de cercetari

a. in functie de scop

1.Cercetarile exploratorii- urmaresc dezvoltatea cunostiintelor noi cu privire la fenomene originale,

modele conceptuale si teorii.

Reprezinta cercetari initiale, intreprinse cand exista putine cunostiinte asupra unui fenomen. Pot oferi
informatii de ordin calitativ.

Curs 2 MCS

2.Cercetarile descriptive: urmaresc descrierea sistematica a unor caracteristici sau fenomene deja
existenta.

Acest tip de cercetare descrie un fenomen particula, concentrandu-se asupra: “ce”, “unde”, “cand” se
intampla si nu “de ce” se intampla.

Astfel, un cercetator interesat de explorarea comportamentului de timp liber al copiilor cu tulburari

metabolice, poate efectua o cercetare descriptiva(etnografia).

3. Cercetarile Explicative: sunt implicate in a explica de ce se intampla anumite fenomene, precum si in

evaluarea relatiilor cauzale dintre variabile.

Cercetarile explicative necesita elaborarea unui scurt cadru teoretic, eplicatia fiind necesar sa se deduca
din date. Astfel, un cercetator interesat de relatia dintre tipologia sporturilor si caracteristicile
temperamentale ale sportivilor, poate realiza o cercetare explicativa.

4.Cercetari predictive: estimeaza producerea de fenomene viitoare pe baza interpretarilor sugerate de

cercetarile explicative.

Astfel, concluziile formulate in cercetarile explicative pot fi utilizate pentru a prezice producerea
diferitelor fenomene in viitor

B. In functie de aplicabilitate

1.Cercetarea stiintifica fundamentala sau cercetarea pura- este acea acivitate umana de cercetare
experimentala sau teoretica, orientata in primul rand, catre obtinerea de informatii noi asupra
fenomenelor si faptelor observabile, fara a avea in vedere vreo aplicatie particulara.

Oamenii de stiinta considera ca intelegerea la nivel fundamental este o conditie esentiala a aprogresului
in orice domeniu al stiintei sau, alfel spus, cercetarea fundamentala pune temeliile pe care se poate
dezvolta cercetarea aplicativa.

2.Cercetarea evaluativa se refera mai mult la un scop de cercetare decat la o metoda specifica. Se
concentreaza pe evaluarea sau implactul unui program sau al unei interventii.

O mare parte a cercetarilor evaluative se refera la evaluarea programului sau evaluarea rezultatului.
C. in functie de sursa datelor

1. Cercetarile primare se refera la acele cercetari ce presupun efectuarea unui studiu, care utilizeaza
metode de colectare a datelor, cum ar fi: chestionare si interviurile.

Principalele avantaje ale acestor cercetari:

-Cercetatorul se poate concentra atat pe aspecte aclitative, cat si pe cele cantitative;

-abordeaza probleme specifice de cercetare, in care cercetatorul poate controla design-ul cercetarii;

-permite un control mare asupra modului de colectare a datelor

Dezavantaje:

-colectarea datelor primare poate fi costisitoare

-pentru a putea fi realizata in mod corespunzator, colectarea datelor primare necesita elaborarea si
executarea unui plan de cercetare;

-nu toate proiectele de cercetare primara pot fi la indemana unui cercetator, mai ales in cazul
stundetilor;

-uneori, pana la momentul in care cercetarea este finalizata, risca sa nu mai fie de actualitate.

2. cercetarile secundare(denumite si cercetari de birou) sunt reprentate de revizuirile sistematice sau

studiile meta-analizice, care se bazeaza pe analiza si interpretarea datelor provenite din studii primara

O revizuire este o evaluare critica a cercetarilor recente, pe un anumit subiect. Autorul treuie sa fie un
bun cunoscator al literaturii de specialitate. IMplica analiza, evaluare, precum si integrarea studiilor de
specialitate publicate, ceea ce duce, de multe ori, la conlcuzii importante in ceea ce priveste rezultatele
cercetarilor de pana la acel moment.

Meta-analizele reprezinta, la randul lor, analize statistice ale rezultatelor continute in mai multe studii
individuale.

Aspecte recapitulative

1.Ce intelegeti prin metoda?

2.Definiti cercetarea stiintifica.

3.Precizati care ar putea fi scopurile cercetarii.

4.Precizati care sunt principalele tipuri de cercetari dupa scopul acestora.

5.Precizati care sunt principalele tipuri de cercetari in functie de gradul de aplicabilitate.

6.Precizati care sunt principalele tipuri de cercetari in functie de sursa datelor.

OBSERVATIA

Def: Operatie generala de cunostere a realitatii;

-Presupune contactul nemijlociu al cercetatorului cu respectiva realitate: a observa inseamna :a vedea
cu ochii tai”, “a auzi cu urechile tale” etc si a produce, pe aceasta baza, un anasamblu de cunostinte.

-ca metoda stiintifica, consta in urmarirea interntionata, atenta, metodica, a unor aspecte ale faptelor,
proceselor, fenomenelor si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale acestora, asa
cum se desfasoara ele in conditii naturale.

-scopul observatiei consta in culegerea de date concrete a caror analiza stiintifica sa permita
generalizarea.

Efortul de observare presupune:

a) A fi atent la comportamente si atitudini, a invata sa le notezi si sa le descrii asa cum se porezinta;

b) A sesiza contextul situational al comportamentului observat;
c) A dispune de empatie, prin intermediul careia suntem capabili de a intelege trairile altora.

Continutul observatiei

-simptomatologia stabila

 Trasaturile bioconstitutionale ale individului: inaltimea, greutatea, lungimea, grosimea

membrelor, circumferinta craniana, toracica, abdominala
 Trasaturile fizionomice: aspectul capului, relatiile dintre diferitele detalii anatomice ale fetei-
fruntea, nasul, barbia, ochii etc.

-simtomatologia labila

 Conduita verbala, motorie, inteligenta, varietatea expresiilor atitudinale: gesturile, mimica,

mersul, particularitatile vorbirii etc.

Tipologia observatiei

Dupa nivelul de implicare al observatorului, observatia poate fi:

-participativa

-non-participativa

Observatia participativa: Se caracterizeaza prin implicarea totala sau partiala a cercetatorului in situatiile
sociale investigate si invocarea introspectiei si a memoriei sale sociale pentru inregistrarea post-
festum(mai tarziu) a datelor si informatiilor.

Acest tip de observatie presupune “ a lua parte- pe cat permite situatia- constient si sistematic la viata
activa, la interesele si sentimentele grupului studiat”.

In aceasta situatie, cei studiati pot sa stie sau sa nu stie ca sunt observati.

Practicand acest tip de observatie, cercetatorul-observatorul, nu numai ca va fi prezent in grupul pe care

il studieaza, dar se si integreaza in situatia observata, in viata de zi cu zi a grupului.

Caracteristicile de baza ale observatiei participative

-Descrierea vietii sociale se face din perspectiva celor dinauntrul grupului, a oamenilor aflati intr-o
anumita situatie sau intr-un cadru bine determinat;

-metodologia cercetarii observationale presupune o abordare calitativa, mai exact- studiul de caz.

-se utilizeaza acest tip de observatie cand se urmareste studierea unei culturi, a unui grup social, a unei
societati sau organiatii culturale etc.

-scopul este de a descrie, intr-o maniera comprehensiva si exhaustiva, un astpect relevand sau unic din
viata sociala a grupului supus cercetarii.

Astfel, in scopul cunoasterii stiintifice, se pot valorifica pe langa experienta de viata a cercetatorului si
documentele sociale de toate tipurile, cum ar fi:

-interviurile nestructurate

-chestionarele cu intrebari deschise

Observatia non-participativa

Are loc atunci cand cercetatorul nu se implica in activitatile grupului studiat, insa ramane un observator
pasiv, urmarind si ascultand toate activitatile, pentru ca in final, sa extraga principalele concluzii.

Observatia asupra unui pacient sau a unui atlet in timpul perioadei competitionale

Ca observator veti putea urmari si inregistra comportamentele sportivului intr-o fisa de observatie, iar
dupa un anumit numar de inregistrari veti putea formula concluzii.

Lp 11

Este adesea foosita tangential cu alte metode de colectare a datelor si poate oferi o apreciere mai
„nuantata si dinamica” a situatiilor sau a comportamentelor, care nu pot fi la fel de usor obtinute prin
alte metode.

Tipologia observatiei

In functie de gradul de sistematizare se poate vorbi despre:

-observatia structurata

-observatie nestructurata

OBSERVATIA STRUCTURATA

Acest tip de observatie permite cercetatorului sa genereze date numerice din observatii. Datele
numerice, la randul sau, faciliteaza realizarea de comparatii intre setari si situatii, si frecventele, modele
si tendintele care urmeaza sa fie remarcate sau calculate.

Observatorul adopta un rol non-intruziv pasiv, doar mentinand jos incidenta factorulor de studiat.

In timpul obsrvatiei structurate, observatorul isi asuma rolul de cercetator si utilizeaza numeroase
tehnici de colectare a datelor, cum ar fi: liste de control, scalele de evaluare, sistemele de codificare a
interactiunilor si descrierea narativa.
Scopul utiizarii sistemelor de codificare a interactiunilor care sunt tipice acestui tip de observatii este de
a aduna informatii despre:

-continutul

-frecventa

-orientarea

-tipologia

Interactiunilor, a atitudinilor si comportamentelor asociate relatiilor interpersonale si manifestate in

grupurile in care se constituie o retea de comunicare interactiva.

Aspectele specifice in planul observarii structurate sunt urmatoarele:

1.Cine este obsevat?

2.Ce se observa?

3.Cand se observa?

4.Unde se desfasoara observatia?

5.Cum se observa si cum se inregistreaza?

OBSERVATIA NESTRUCTURATA

In timpul observatiei, informatiile sunt iregistrate, in mod liber, de catre cercetatorul-observator;

-Se noteaza elementele de interes in raport cu scpul cercetarii;

-Observatorul nu dispune de un formular strandardizat;

-Se foloseste atunci cand problema de cercetat nu a fost formulata cu precizie si are un grad mare de
aplicabilitate in cercetarea de top explorator.

Etapele procesului cercetarii observationale

1. Formuleaza intrebari asupra unui fenomen natural(observatia stiintifica).

Orice cercetare incepe cu o intrebare sau o presupunere asupra unui fenomen din lumea reala.
Formuleaza o intrebare simpla care sa defineasca ceea ce vrei sa investighezi si revizuieste literatura
deja existenta asupra subiectului de cercetare.

2. Formueaza propria ipoteza de cercetare

Cu o intelegere a subiectului si o intrebare bine definita puteti formula ipoteza cercetarii care va fi
tastata printr-o ipoteza opusa numite ipoteza de nul

3. Formuleaza predictii asupra consecintelor logice ale ipotezei

Pentru aceasta etapa este necesara organizarea si analizarea datelor obserate, pentru a vedea daca e
accepta sau se respinge ipoteza formulata in etapa precedenta. Alegerea unui test statistic depinde de
mai multi factori: domeniul in care se realizeaza cercetarea observationala, tipul de date colectate,
marimea esantionului etc.

4. Formuleaza propriile concluzii pe baza rezultatelor obtinute

Este important ca rezultatele dumneavostra sa fie deschise si alteor explicatii posibile.

Poate alte variabile explica problema mai bine decat cele alese in studiul dumneavostra.

Obstacolele ce pot interveni pe parcursul realizarii obsevatiei:

A) Starea psihica in care se afla observatorul in momentul efectuarii actuui de observare;

B) Tendinta observatorului de a prelua fapte observate in conformitate cu teoria sau conceptia la
care adera
C) Tendinta ca asteptarile si anticiparile sale sa deformeze rezultatele;
D) Observatorul trebuie sa astepte aparitia fenomenului studiat;
E) Prezenta observatorului poate modifica situatia globala a campului psihosocial;
F) In cazul subiectilor observati apare uneori mecanismul de aparare sociala

*EXAMEN

1. Ce intelegeti prin observatie?

2. precizati care este tipoligia cercetarii observationale.

3.ce intelegeti prin observatia participativa?

4.Precizati caractaristici ale cercetarii observationale.

5.Ce intelegeti prin obseratia non-participativaA?

6. Ce intelegeti prin observatia structurata?

7. care sunt aspectele specifice unui observatii structurate?

8. pe baza titlului lucrarii de licenta, elaborati o fisa de observatie a comportamentului pe care doriti sa il
urmariti.

5 subiecte 4 numere

1. 1p restul au 2p 1p din oficiu.

METODA ANCHETEI – INTERVIUL

Termenul interviu este un neologism provenit din engleza, fiind utilizat in jurnalistica si in stiintele socio-
umane.

Semnifica intalnirea si conversatia intre 2 persoane, acestea fiind notele sale definitorii: interviul este o
conversatie fata in fata, in care o persoana obtine informatii despre alta persoana, fenomen sau fapt.

Interviul este un intstrument flexibil de colectare a datelor, care permite utilizarea mai multor canale
senzoriale: verbal, non-verbal, auditiv.

Ordinea intrebarilor din interviu poate fi controlata si ofera spatiu pentru spontaneitate.
Situatii in care putem utiliza interviul:

- Numar mic de populatie ce trebuie investigata

- Cand se asteapta ca informatia sa varieze considerabil intre respondenti
- Cand cercetarea este de tip explorator si interviurile pot fi utilizate pentru a identifica diferite
informatii ce ar putea dezvolta investigatii viitoare.

Tipuri de interviuri:

1. Interviul fata in fata

Este interviul calitativ de tip clasic utilizat in cercetarile etnografice in care cercetatorii, luand parte la
viata si activitatile unei culturi realizeaza automat si convoriri informale, spontane, dar, de cele ai multe
ori, ei si provoaca discutii cu un caracter mai organizat, centrate pe anumite subiecte.

2. Interviul structura, semistructurat sau nestructurat

Inerviul structurat(de tip cantitativ) presupune ca intrebarile si ordinea lor sa fie dinainte stabilite, de
obicei sunt date si alternativele de reaspunsuri, subiectul avand sarcina de a alege varianta de raspuns
ce i se pare potrivita.

Implica utilizarea usor chestionare pe baza unui se prestabilit si identic de intrebari, care sunt, de obicei,
citite de intervievator cu un ton neutru al vocii, pentru a evita influentarea asupra raspunsului.

Interviul nestructurat sunt discutii infromale, utilizate in cazul in care cercetatorul vrea sa exploreze in
profunzime un anumit subiect cu o alta persoana, in mod spontan.

Cu toate acestea, chiar si in acest tip de interviuri este probabil ca cercetatorul sa aiba o gama de
subiecte prestablite ce pot fi acoperite in discutie. In acest tip de interviu se utilizeaza un memorator,
altfel spus, un set de solicitari pentru el insusi. S-ar putea sa fie doar o singura intebare la care
respondentul este lasat sa reaspunda liber.

Interviul semistructurat, prestabilite sunt doar temele in jurul carora se va purta discutia, astfel ca,
operatorul de interviu va pleca pe teren cu un ghid de interviu si nu cu un instrument elaborat in detaliu(
chestionar).

Ghidurile de interviu cunosc o mare varietate de forme, incepand de la unele ce cuprind doar cateva
teme generale, pana la altele cu o lista lunga de subiecte si intrebari specifice.

C5

Intervievatorul va avea o lista de teme si domenii dinainte stabilite ce trebuie acoperite.

Pot exista unele intrebari standardizate, poate omote sau chiar sa adauge altele in functie de
conversatie.

III. Dupa numarul particupantilor: Individual sau de grup

Individual: Presuune ca cercetatorul poarta discutii libere cu anumiti membri si comunitati vizate pe una
sau mai multe teme
Continutul si forma interviului individual difera in functie de probleme discutate de caractiristica
demografica si sociala ale celor investigati.( interviul cu copiii reclama anumite procedee si
comportament specifice ale cercetatorului locurile; caracteristici ce tin de mediul social din care provine
subiectul.

De grup: Se pate realiza in 3 forme strucurat/semistructurat/nestructurat

Este o metoda calitativa, caci presupune interactiune participantilor, schimbul de replici, opinii pe
marginea acestor intrebari care sunt deschise.

Interviul in general si in special cel de grup reprezinta o cercetare calitativa datorita faptului can u vom
tine cont de numarul de persoane care sustin un anumit lucru, ci ce anume respund, cum raspund, cum
se modifica pe parcursul celor spuse de ei.

IV. Interviul clinic

Urmeaza sa sprijine efortul subiectului de constientizare a sentimentelor sale, confuze, ce tind sa

provoace teama/anxietate.

Nu sunt utile numai in scop terapeutic ci si pentru psihodiagnoza, pentru orientare sau
autorecunoastere.

V. Interviul cu copii

Ridica unele probleme, cel putin din urmatoarele puncte de vedere: vocabularul lor limitat, specificul
relatiei adult-copil, dificultatea copiilor de a intelege situatia de interviu.

VI. Interviul cu elitele

Presupune respectarea unor reguli:

-Asigurarea confidentialitatii datelor

-Asigurarea de acordul subiectului de a face parte din interviu

Etapele pregatirii interviului:

- Alegerea metodei
- Pregatirea ghidului dei nterviu
- Elaborarea intrebarilor
- Prezentarea itnrebarilor
- Organizarea ansamblului intrebarilor
- Pretest

Avantajele interviului:

- Flexibilitatea
- Observatia comportamentului non-verbal
- Asigurarea controlului asupra succesiunii intrebarilor
- Calitatea raspunsurilor spontane

Dezavantaje:
 - Costul ridicat
- Timp indelungat necesas identificarii persoanelor incluse in esantion
- Erorile opreatorilor de interviu in privintapunerii intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor
- Interlocutorii raspuns indiferent de starea lor psihica
- Neasigurarea anonimatului

Focus grupul

Este o tehnica de cercetare calitativa, ce consta in desfasurarea unei discutii pe o tema data cu un grup
de 7-12 participanti, timp de 1-2 ore si se desfasoara in prezenta unui moderator

Permite obtinerea de informatii de mare profunzime referitor la anumite subiecte de interes

Se mai numeste “interviuri focalizate

Dezavantaje FOCUS GRUP

- Subiectii sunt selectati pe baza unor caractere comune cu scopul de a obtine perceptiile pe o
anumita tema
- Moderatorul poate alege o abordare mai mult sau mai putin structurata pentru a prezenta
intrebarile grupului
- Cu cat este mai strucurata abordarea cu atat mai putin exista posibilitatea ca informatiile sa fie
haotice

Scopul

- Pentru a compara punctele de vedere ale unor grupuri

- Pentru a descoperi mecanismele de formare a opiniilor in cadrul unui grup
- Pentru a testa o idee, plan, produs

Avantaje

- Diversitate de opinii pe o tema

- Flexibilitatea mare
- Furnizeaza date mai repede si la ost scazut
- Pot fi confortabile pentru participanti

Dezavantaje

- Control sczut asupra grupului

- Numar mic de participanti
- Nesiguranta fata de acuratetea spuselor participantilor

CURS 5

Chestionarul

Aspecte definitorii: Metoda chestionarului sau, pe scur, chestionarul se aplica atunci cand se canalizeaza
concordanta sau discordanta unor raspunsuri la intrebari cu caracter de prospectare, ecou, reactie etc.
Chestionarul reprezinta o suita de propozitii avand o anumita forma si o anumita ordine, pe baza carora
se solicita parerea, judecata sau evaluarea unui subiect interogat.

Dintr-o alta perspectiva, chestionarul reprezinta o succesiune logica de intrebari scrise sau imagini
grafice, cu functie de stimuli, in raport cu ipotezele cercetarii, care prin administrarea de catre operatorii
de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea celui anchetat un comportament verbal sau
non-verbal ce urmeaza a fi inregistrat in scris.

Constructia oricarui chestionar trebuie sa inceapa cu specificarea foarte clara a problemei de cercetare.

Deoarece iformatiile obtinute prin intermediul chestionarului se interpreteaza in mod relativ(procente)

sau in forma de indicatori statistici (medii, dispersii etc.) este foarte important ca persoanele chestionate
sa faca parte din mai multe categorii(interesate pentru tema cercetarii).

Trebuie folosit un limbaj care sa fie inteles de toata lumea; trebuie evitata utilizarea neologismelor,
regionalismelor; intrebarile este sa fie relativ scurte, clare, netendentioase, sa nu sugereze raspunsul, sa
nu fie ambigue/imcomplete etc.

Exista mai multe tipuri de chestionare, iar tipologia acestora variaza foarte mult in functie de continut,
forma, mod de aplicare. In acest sens, aceste tipuri de cercetari trebuie sa:

- Sa fie concepute astfel incat sa colecteze informatii care pot fi folosite ulterior ca date pentru
analiza. Ca instrument de cercetare, chestionare nu sunt concepute sa schimbe oameni, aitudini
sau sa le furnizeze informatii.
- Cuprinda o lista de intrebari scrise. Punctul forte in acest aspect este ca fiecare persoana care
raspunde la chestionar citeste un set identic de intrebari. Acest lucru permite consecventa si
precizie in ceea ce priveste aflarea informatiilor si face prelucrarea raspunsurilor mai usoara.
- Sa cuprinda intrebari ce nu sunt formulate intr-o maniera care sa sugereze un anumit fel de
raspuns.

Tipuri de intrebari

In functie de forma lor, intrebarilor pot fi:

- Intrebari deschise: nu presupun raspunsuri prestabilite si ii ofera respondetului posibilitatea de

a-si exprima liber parerea;
- Intrebari inchise: raspunsurile posibile sunt deja prevazute, iar respondentul efectueaza o
alegere dintre aceste raspunsuri.

Dupa functia lor, intrebaile pot fi:

- Introductive
- De trecere/legatura
- Filtru
- Bifurcate
- Tip” de ce”
- De control
- De indentificare

Introductive- permite „introducerea persoanei chestionate in subiectul anchetei.

De trecere sau de legatura- marcheaza trecerea sau saltul de la o categorie de intrebari la alta sau de la
o dimensiune a chestionarului la alta.

Filtru- menite sa permite trecerea anumitor categorii de respondenti si sa blocheze accesul altora la
itemii chestionarului;

Bifurcate- sunt asemanatoare intrebarilor filtru, doar ca nu blocheaza accesul niciunei persoane sau
categorii de respundenti, ci le redirectioneaza catre sectiuni diferite ale instrumentului;

Tip „de ce”- aceste intrebari au rolul de a provoca explicatii. De obicei au, fie mai multe variante de
raspuns prestabilite, fie sunt intrebari deschise cu raspunsuri libere;

De control- sunt menite sa „verifice” atentia si corectitudinea raspunsurilor date de persoanele

chestionate;

De identificare- sunt reprezentate de itemii cu valoare statistica sau de datele personale.

Etapele pregatirii unui chestionar

- Dilimitarea obiectivelor anchetei si formularea principalelor ipoteza

- Selectarea polulatiei ce trebuie interogata
- Delimintarea temei anchetei
- Redactarea intrebarilor
- inlantuirea intrebarilor

Tipuri de chestionare:

1. Dupa continut:
a. Chestionare de date factuale
b. Chestionare de opinie.
2. Dupa forma:
a. Cu raspunsuri inchise (preconditionate)
b. Cu raspunsuri deschise
3. Dupa modul de aplicare:
a. Autoadministrate
b. Chestionare administrate de operatorii de teren
1. A. Chestionare de date factuale
- Sunt de tip adminstrativ, referitoare la fapte obiective, ce pot fi observate direct si verificate de
alte persoane.
- Formatul este, in general standard, imprimate de obicei cu negru pe hartie alba
- Informatiile obtinute din astfel de chestionare nu pot fi puse la indoiala
- Intrebarile utilizate de acest tip de chestionare pot fi grupate in: intrebari privind elemte de
comportament ale indivizilor si de identificare
1. B. Chestionare de opinie
- Se refera la datele imposibil de observat direct: opinii, atitudini, motivatii etc.
- Principalul risc este ca respondentii sa ascunda ce gandesc sau simt cu adevarat.
2. A.Chestionare cu raspunsuri inchise
- Se mai numesc si chestionare cu intrebari precodificate.
- Nu permit decat alegerea raspunsurilor fixate dinainte in chestionare (reduc libertatea
subiectului, acesta trebuind sa se includa intr-o anumite categorie prestabilita)
- In cazul chestionarelor cu raspunsuri precodificate multiplu se adauga la sfarsit si varianta
„altele”.
- Faciliteaza analiza statistica a datelor si permit aplicarea unor chestionare cu multi itemi.

2. B. Se Chestionare cu raspunsuri deschise

- se mai numesc si chestionare cu intrebari libere sau postcodificate.

- avantajul obtinerii unor raspunsuri individualizate, punandu-se accent pe particularitati

- ofera respodentului ocazia de a-si exprima cu adevarat problemele si piniile.

-au dezavantajul de a fi mai greu de analizat statistic

-un alt dezavantaj este ca sunt chestionarele cu cele mai multe non-raspunsuri sau raspunsuri
evazive.

3. A. Chestionare autoadminstrate

- presupun inregistrarea raspunsurilor de insasi persoanele investigate.

- prin autoexaminare subiectii se pot exprima mai bine si sunt mult mai sinceri.

- acestea sunt: chestionarele postale, chestionarele publicate in ziare/revista sau ca anexe la diferite
marfuri vandute (sunt insotite de obicei de o scrisoare in care explica scopul cercetarii).

- chestionarele postale trebuie sa fie formulate foarte simplu, iar tehnica de raspuns foarte bine
explicata.

- acestea sunt foarte greu utilizat in scopuri stiintifice, abundand in non-raspunsuri si raspunsuri
incomplete.

3. B. Chestionare administrate de operatorii de teren

- prezinta avantajul obtinerii de raspunsuri mai clare decat cele obtinute prin autoadministrare sau
prin posta

-Operatorii noteaza observatii din timpul anchetei, reactii verbale, nonverbale si dificultati
intempinate, astfel facilitand imbunatatirea instrumentului de cercetare.

- Dezavantaj- „eroarea de operator”- cei chestionati incearca sa se prezinte intr-o lumina favorabila
si in general, declara mai putine acte indezirabile social.

Avantajele chestionarului

- Ofera rapid si comod informatii orientative cu caracter de prospectare, ecou psihosocial si

tendinte de opinie;
- Cuprinde adesea variante de raspuns standardizate si de aceea este facila completarea lui si
analiza ulterioara a datelor.
- Sinceritatea raspunsurilor poate fi promovata de anonimat;
 - Pot surprinde influenta unui factor sistematic, inainte ca efectele sa fie vizibile faptic.

Dezavantajele chestionarului

Sunt subiective;

Intrebarile si prelucrarile raspunsurilor pot fi manipulate;

Nu pot fi formulate decat intrebari simple si usor de inteles, iar procentul non-raspunsurilor, al
raspunsurilor vagi sunt incomplete poate fi mare.

Intrebarile pot sa fie interpretate in mod diferit de respondenti si sa genereze confuzii

Curs 6

Metode de colectare a datelor

Experimentul(cercetarea experimentala)

Experimentul este o metoda fundamentala de cercetare stiintifica, prin care se produc modificari
intentionate fenomenelor, cu scopul de a le studia in conditii mai favorabile.

Experimentul reprezinta un demers logic, desfasurat riguros si metodic, utilizat in cercetare, pentru a
extrage inferente cauzale cu privire la impactul unei ariabile de ratament asupra unei variabile de iesire.

Experimentul pate fi definit si ca fiind o observatie provocata. Experimentatorul, in incercarea sa de a

identifica o presupusa relatie dintre o cauza si un anumit efect, provoaca schimbari, in mod deliberat si
controlat, ale unor fenomene sau marimi.

Caracteristicile experimentului- are caracter activ(cercetatorul nu asteapta ca fenomeul studiat sa se

produce, ci intervine activ in producerea acestuia, creand conditiile care sa duca la aparitia lui, la timpul
si locul potrivit).

-la originea experimentului sta formularea unor ipoteze, care vor servi drept ghid in organizarea
cercetarii;

-o caracteristica importanta a experimentului este o posibilitatea de a fi repetat;

-esenta experimentului este data de capacitatea de a exercita controlul asupra variabilelor;

-ca activitate complexa de cercetare stiintifica, experimentului presupune o activitate intensa a omului
de stiinta, care provoaca, organizeaza, interpreteaza si intelege; experimentul presupune ipoteze, legi,
principii, intrumente/aparate, procesari statistico-matematice, analize si inerpretari de date etc.

CONCEPTEDE BAZA IN CERCETAREA EXPERIMENTALA (EXAMEN)

1.controlul este elementul esential in stuctura metodei experimentale.

-prin control se intelege asigurarea conditiilor de repetabilitate a rezultatelor ori de cate ori se raia
cercetarea.
-vizeaza in primul rand factorii introdusi in experiment pentru declansarea unor comportamente
specifice, dar si factorii a caror influenta urmeaza a fi eliminata fie prin suprimarea, fie prin pastrarea lor
constanta.

-modalitatea de constituire a grupelor experimentale si de control pentru asigurarea comparabilitatii lor;

include si intreaga procedura de efectuare a masuratorilor, descrierea instrumentelor/aparatelor
utilizate pentru diferite inregistrari/evaluari.

2. variabilele cercetarii

In stiinta activitatilor corporale, variabila este caracteristica a organismului, a individului, a ambientei

sau a situatiei, care poate varia, cantitativ sau calitativ- de la un individ la altul sau de la o situatie la alta

Variabilele indepedente sunt date de factorii introdusi in experiment de cercetator si ai caror parametrii
se modifica in timp

Variabilele depedente iau valori diferite in ruma influentei asupra lor a variabileleor independente.

Variabilele experimentale

Caracteristica definitorie a metodei experimentale este, cea ce Woodworth a numit inca din 1938,
manipularea/controlu, „variabilei independente”, fapt ce ar avea efect asupra „variabilei depedente”

Orice experiment poate fi descris ca un studiu care investigheaza efectul „x” asupra „y”.

X-variabile independenta- este factorul de interes pentru experimentator, cel care este studiat pentru a
vedea daca aceasta va infuenta „y”- variabila depedenta.

Variabila indepedenta:

-manipularea stimulilor din cercetare

-manipularea contextului

-manipularea informatiilor date subiectilor

-manipularea nivelului de stres al situatiei experiemntale

-manipularea indicatorilor fiziologici

Variabila depedenta

Reprezinta reactia participantilor la studiu in ruma aplicarii unor stimuli.

Exemple: rezultatele obtinute de sportivi sau pacienti la teste de evaluare psiho-motrica,

comportamentele tehnico-tactice din timpul unei competitii; raspunsurile la un chestionar etc.

Variabila subiect

Datorita faptului ca fiecare subiect are caracteristicile sale proprii: sex, varsta, greutate, inaltime,
experianta competitionala, sistem endocrin, reactivitate fiziologica, metabolism, sistem nervos, cultura,
cercetatorul trebuie sa tina seama de aceste aspecte in realizarea grupurilor in ceretarea experimentala.

3.Conceptul de grup
-Grupul experimental este constituit din ansamblul persoanelor asupra carora actioneaza variabila
indepedenta introdusa de cercetator.

Grupul de control serveste pentru compararea efectelor introducerii variabilei indepedente la grupul
experimental, este un grup martor, asupra caruia nu actioneaza variabila indepedenta.

4. Momentul experimental- in mod obisnuit, sunt luate in considerare momentele t1 si t2 ale

experiemntului, adica momentele in care se masoara variabilele dependente, inainte si dupa
introducerea variabilei indepedente.

Masurarea/testare 1- tratement- masurare/testare t2