Ministerul Educatiei,Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Universitatea Libera Internationala din Moldova

Facultatea Biomedicina Fundamentala si Ecologie

Catedra Medicina Fundamentala si Ecologie

Disciplina “Sanologie”

Referat
Tuberculoza pulmonara-boala civilizatiei

Autor:

Moldovan Livia-Mirela

Studenta anului I, gr.I-EST-183-11,

Specialitatea: Servicii publice estetologice

Data sustinerii:18.03.2019

Coordonatorul stiintific:

Talambuta Nina

Doctor, conferentiar universitar

Chisinau 2019
 Cuprins
I.ACTUALITATEA TEMEI………………………………………3-6
II.TUBERCULOZA PULMONARA-BOALA CIVILIZATIEI.6-13
2.1.Tuberculoza pulmonara si extrapulmonara-
definitie,etiologie…………………………………………….6-8
2.2.Factori de risc si transmitere……………………………...8-11
2.3.Masurile de prevenire si combatere……………………..11-13
III.CONCLUZII………………………………...…………………..14
IV.BIBLIOGRAFIE…………………………………….…………..15

2
 I.ACTUALITATEA TEMEI
Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru,,tubercul bacil") este o boala contagioasa
frecventa si, de obicei, mortala, provocata de diferite tipuri de micobacterii, de obicei
de Mycobacterium tuberculosis. Tuberculoza ataca in special plaminii, dar poate
afecta si alte parti ale corpului. Tuberculoza se transmite prin aer, cand persoanele
care sufera de forme active de TBC tusesc, stranuta sau elimina saliva in aer. Cele
mai contagioase forme sunt cele asimptomatice si latente. insa una din zece infectii
latente progreseaza ulterior in boala activa. Lasata netratata, tuberculoza omoara
peste 50% din persoanele infectate.

Tuberculoza este cea mai răspândită şi mai persistentă boala infecțioasă la om. Ea
rămîne a fi o problemă majoră în plan mondial, fiind declarată începând cu anul 1993
de către OMS drept o urgență de sănătate publică. In anul 2007, tara cu cea mai
ridicata rata de incidenta estimata a fost Swaziland, cu 1.200 de cazuri Ia 100.000
de persoane. India a inregistrat cea mai ridicata incidenfa totala estimata a maladiei,
cu 2 mil. de noi cazuri. In tarile dezvoltate, tuberculoza este o boala mai putin
obisnuita si este prezenta in special in zonele urbane. In 2010, ratele de TBC la
100.000 de persoane in diferite regiuni ale lumii au fast urmatoarele: pe glob -178,
Africa -332, America de Nord si de Sud -36, estul Mediteranei -173, Europa -63,
Asia de Sud-Est -278 si Pacificul de Vest -139. In Canada si Australia, tuberculoza
este mult mai des intalnita in randul populatiilor aborigene, indeosebi in zonele
indepartate. In Statele Unite, mortalitatea datorata tuberculozei printre populaiia
aborigena este de cinci ori mai ridicata. lncidenta tuberculozei variaza in functie de
varsta. In Africa maladia afecteaza, in primul rind, persoanele cu virsta intre 12 si
18 ani si adultii tineri. Totusi, in tarile in care ratele au scazut considerabil(cum este
cazul Statelor Unite), tuberculoza afecteaza indeosebi persoanele in virsta.

Mumia egipteana expusa in British Museu- la mumiile egiptene s-a constatat

afectarea tuberculoasa a coloanei vertebrale. Tuberculoza a aparut la oameni inca
din antichitate. Cea mai veche dovada a bolii o constituie bacteria M. tuberculosis
descoperita in fosilele unui bison care a trait in urma cu aproape 17.000 ani. Pe de
alta parte, nu se stie cu exactitate daca tuberculoza provine de la bovine, fiind
transferata ulterior la om, sau daca a aparut de la un stramos comun. A existat o
perioada in care oamenii de stiinfa credeau ca MTBC (complexul M. tuberculosis)
a fast transmis de la animal la om in timpul domesticirii animalelor. Cu toate acestea.
prin com-pararea genelor MTBC de la oameni cu cele de la animale. s-a demonstrat
ca aceasta teoric este falsa. Ambele tulpini bacteriene provin de la un stramos
comun, care ar fi putut provoca aparitia infectiei la oameni inca din perioada
cunoscuta sub numele de Revolutia neolitica. Fragmentele de schelet gasite indica
3
faptul ca oamenii preistorici ( 4000 i.Hr.) sufereau de tuberculoza. Cercetatorii au
putut constata o afectare tuberculoasa a coloanei vertebrale la mumiile egiptene din
perioada 3000-2400 i.Hr. ,,Ftizic” este termenul grecesc pentru ,,oftica," vechea
denumire a tuberculozei pulmonare. ln jurul anului 460 1.Hr., Hipocrate considera
ca ftizia era cea mai raspandita boala din acea vreme. Bolnavii de tuberculoza faceau
febra si tuseau cu sange. De cele mai multe ori, boala era fatala. Studiile genetice
indica faptul ca tuberculoza exista in America inca din jurul anului 100 d.Hr.

Inainte de Revolutia industriala, in traditia populara, tuberculoza era adesea

asociata cu vampirii. Atunci cand unul dintre membrii unei familii murea din cauza
acestei boli, ceilalti membri ai familiei respective, care contactasera si ei infecfia, se
imbolnaveau si ei treptat. Se crdea ca cel care s-a imbolnavit primul secatuieste viata
celorlalti membri ai familiei sale.

Fomatiunile pulmonare asemanatoare unor tuberculi au fost incluse printre

simptomele bolii de catre dr.Richard Morton in 1689. Cu toate acestea, tuberculoza
poate prezenta o mare varietate de simptome, astfel ca boala nu a putut fi identificata
ca atare decat in jurul anului 1820. Numele de tuberculoza i-a fost dat de-abia in anul
1839 de catre J.L. Schonlein. Intre 1838 si 1845, dr. John Croghan, proprietarul
Mammoth Cave, obisnuia sa duca bolnavii de tuberculoza in pestera, in speranta ca
acestia se vor insanatosi, datorita temperaturii constante si aerului curat din interiorul
acesteia: bolnavii respectivi au murit dupa mai putin de un an. Hermann Brehmer a
deschis primul sanatoriu TBC in 1859, in Sokolowsko, Polonia.

Bacilul care provoaca tuberculoza, M. tuberculosis, a fost descoperit la 24 martie

1882 de dr. Robert Koch.Pentru descoperirea sa, i s-a decernat Premiul Nobil pentru
Fiziologie sau Medicina in 1905. Koch nu credea ca exista vreo legatura intre
tuberculoza la bovine (vite) si tuberculoza la oameni. Din acest motiv, destul de
tirziu, s-a putut stabili ca laptele infectat reprezinta o sursa de infectie. Ulterior, riscul
transmiterii de la aceasta sursa a fost redus in mod simtitor datorita introducerii
procesului de pasteurizare.In 1890, Koch a sustinut ca un anumit extras de glicerina
din bacilul tuberculozei constituie “leacul” impotriva tuberculozei.A numit acest
extras “tuberculina” Desi “tuberculina” s-a dovedit ineficienta,aceasta a fost
adaptata ca test de screening pentru identificarea prezentei bolii in faza
presimptomatica.Albert Calmette si Camile Guerin au inregistrat primul succes in
imunizarea impotriva tuberculozei in anul 1906. Acestia au folosit o tulpina atenuata
a bacilului tuberculozei bovine pentru a crea un vaccin pe care l-au numit vaccinul
BCG (bacilul lui Calmette si Guerin). Vaccinul BCG a fost folosit pentru prima data
la oameni in anul 1912 in Franta. Pe de alta parte, vacinul BCG a fost utilizat pe

4
scara larga doar in SUA, Marea Britanie si Germania abia dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial.

Tuberculoza a creat o profunda ingrijorare in secolul al XIX-lea si la inceputul

secolului al XX-lea, fiind considerate o boala endemic a populatiei urbane sarace. In
1815, in Anglia, unul din patru oameni murea de “oftica”. In 1918, in Franta, unul
sase oameni murea de tuberculoza. Dup ace oamenii de stiinta au stabilit, in jurul
anului 1880, ca boala este contagioasa, tuberculoza a fost inclusa intr-o lista a bolilor
cu declarare obligatorie in Marea Britanie. Au fost initiate companii care sa-i
convinga pe oameni sa nu mai scuipe in locurile publice, iar persoanele sarace
infectate erau “incurajate” sa se interneze in sanatoria care semanau mai degraba cu
niste inchisori. (Sanatoriile pentru clasele de mijloc si cele superioare ofereau
servicii excelente de asistenta medicala.) Se presupunea ca sanatoriile ofera
avantajele unui mediu cu ,,aer curat". Dar chiar si in cele mai bune conditii, 50%
dintre cei intemati mureau in unnatorii cinci ani ( cca 1916).

In Europa, rata imbolnavirilor de tuberculoza a inceput sa creasca la inceputul

anului 1600. Imbolnavirile de tuberculoza au atins un nivel de varf in Europa in jurul
anului 1800, constituind cauza a aproximativ 25% din totalul deceselor inregistrate.
Pana in 1950, numarul deceselor scazuse cu aproape 90%. Schimbarile intreprinse
in sistemul de sanatate publica au redus irn mod semnificativ incidenta tuberculozei
chiar inainte ca streptomicina si alte antibiotice sa inceapa a fi utilizate. Chiar si in
aceste conditii, boala a rarnas o amenintare serioasa la adresa sanatatii publice. La
infiintarea sa in 1913, Medical Research Council din Marea Britanie punea accent
pe cercetarea in domeniul tuberculozei.

In 1946, dezvoltarea antibioticului numit streptomicina a transformat in realitate

tratarea eficienta si vindecarea bolnavilor de TBC.Inainte de intoducerea acestui
medicament, singurul tratament (cu exceptia sanatoriilor) consta in intervenfia
chirurgicala. ,,Tehnica pneumotorax" comprima plaminul infectat pentru a-l
,,imobiliza", permitind astfel leziunilor tuberculoase sa se vindece. Aparitia MDR-
TB a introdus din nou interventia chirurgicala ca optiune in cadrul standartelor de
asistenta medicala in tratamentul afectiunilor pulmonare TBC. Interventiile
chirurgicale actuale implica indepartare cavitatilor patologice din plamini (“bule”),
pentru a reduce numarul bacteriilor existente si pentru a creste expunerea bacteriilor
ramase la medicamentele din singe. Prin interventia chirurgicala se reduce numarul
total al bacteriilor si se creste eficienta tratamentului sistemic cu antibiotic.Desi
specialistii au sperat sa elimine complet tuberculoza, aparitia tulpinilor rezistente la
medicamente, in jurul anului 1980, a facut mai putin probabila eradicarea
tuberculozei.
5
II.TUBERCULOZA PULMONARA-BOALA CIVILIZATIEI
2.1.Tuberculoza pulmonara si extrapulmonara-definitie, etiologie

Este cea mai frecventã manifestare a tuberculozei la adult. In acelasi timp este
forma clinicã cu importantã epidemiologicã, întrucât constituie sursa de infectie.
Boala afecteazã de obicei doar plãmânul, rareori disemineazã în ganglionii
regionali sau hematogen la distantã.

Tuberculoza pulmonara. Daca infectia cu tuberculoza devine activa, boala se

dezvolta in plamani in aproximativ 90% din cazuri. Pot
include dureri in piept si tuse indelungata, cu sputa.
Aproximativ 25% dintre persoane nu prezinta nici un
simptom ( sunt ,,asimptomatice"). Uneori persoanele
bolnave au tuse cu sange in cantitati mici. In cazuri rare,
infectia poate eroda artera pulmonara, determinind o
hemoragie masiva, numita anevris Rasmussen.

Fig.2.1.1 Tuberculoza poate deveni o boala cronica si poate cauza

rani extinse in lobii superiori ai plamanilor. Lobii superiori sunt afectati mai
des.Motivul nu este foarte clar.Probabil ca lobii superiori sunt afectati mai
frecvent,din cauza circulatiei mai bune a aerului sau scurgerii mai lente a limfei.

Fig.2.1.2
Imagine cavitarã la nivelul câmpului pulmonar superior drept, situatã în lobul superior drept;
tuberculozã pulmonarã confirmatã bacteriologic.

Tuberculoza extrapulmonara. Tuberculoza extrapulmonarã include toate

localizãrile cu exceptia plãmânului si reprezintã 1/6 din cazurile de TB la adultii
neinfectati HIV. Poate afecta orice organ si nu constituie decât exceptional o sursã
de infectie. Originea tuberculozei extrapulmonare se aflã de cele mai multe ori în
6
focarele de diseminare hematogenã din cursul primoinfectiei; acestea pot evolua în
continuarea unei infectii recente sau ulterior (chiar dupã zeci de ani) prin reactivare
endogenã. Simptomele generale sunt mai rar prezente, iar scãderea ponderalã
semnificativã mult mai rarã decât în TBP. Diagnosticul de certitudine se pune
deseori pe examenul bacteriologic si/sau histopatologic al fragmentelor bioptice.
Tuberculoza extrapulmonarã este mai frecventã în cadrul infectiei HIV, ceea ce
impune testarea HIV în aceste cazuri.
In 15-20% din cazuri active, infectia se extinde in
afara organelor respiratorii, provocind alte tipuri de
TBC. TBC dezvolta in afara organelor respiratorii se
numeste”tuberculoza extrapulmonara". TBC
extrapulmonara este mai frecventa in cazul
persoanelor imunodeprimate si al copiilor mici. TBC
extrapulmonara se dezvolta in cazul a peste 50% din
Fig.2.1.3 persoanele infectate cu HIV.Cele mai frecvente locuri
de dezvoltare a infectiei extrapulmonare sunt pleura (pleurezie tuberculoasa), SNC
(meningita tuberculoasa) si sistemul limfatic (scrofuloza ganglionara). TBC
extrapulmonara poate afecta si sistemul urogenital (tuberculoza urogemtala),
oasele si articulatiile (morbul lui Pott la coloana vertebrala), printre alte locuri de
infectare posibile. Cand se dezvolta in oase, boala se mai numeste si ,,tuberculoza
osoasa", o forma a osteomielitei. 0 forma a TBC potential mai grava si mai
raspandita se numeste ,,tuberculoza diseminata", cunoscuta drept tuberculoza
miliara. TBC miliara constituie aproximativ 10% din cazuile extrapulmonare.

Etiologie. Cauza principala a TBC este M. tuberculosis, un micobacil aerob,

imobil. Multe dintre caracteristicile clinice unice ale acestui agent patogen sunt
cauzate de continutul lipidic ridicat. Celula se divide la fiecare 16-20 de ore.
Aceasta rata de diviziune este lenta, in comparatie cu alte bacterii care se divid in
mai pufin de o ora. Micobacteriile au membrana extena alcatuita dintr-un strat
lipidic dublu. La colorare gram, MTB fie se coloreaza foarte slab (grampozitiv), fie
nu retine culoarea, deoarece celula sa are un continut lipidic si de acid micolic
ridicat. MTB rezista dezinfectantilor slabi si poate supravietui in stare de endospor
timp de mai multe saptamini. In natura, bacteria se poate dezvolta doar in celulele
unui organism-gazda insa M. tuberculosis se poate cultiva in laborator.

Aplicind coloranti histologici asupra mostrelor expectorate de flegma,oamenii de

stiinta pot identifica MTB cu un microscop obisnuit (flegma se mai numeste
“sputa”). MTB retine anumiti coloranti,chiar si dupa tratarea cu solutii acide, de
aceea se clasifica drept bacil acido rezistent (BAR). Doua tehnici cunoscute de
colorare a bacteriilor acidorezistente sunt: Ziehl-Neelsen, care coloreaza BAR in
7
rosu aprins, evidentiat pe fundal albastru so colorarea cu auramina-rodamina
folosita in microscopia cu fluorescenta.

Complexul M.tuberculosis (MTBC) include alte patru micobacterii care

provoaca TBC: M. africanum,M. canetti si M. microti, M.africanum nu este
raspandita, dar constituie cauza principala a tuberculozei in anumite regiuni ale
Africii. M. bovis a fost in trecut o cauza obisnuita a tuberculozei, dar introducerea
laptelui pasteurizat a exclus, in mare parte, aceasta microbacterie din randul
factorilor de risc pentru sanatate in tarile dezvoltate. M canetti nu este frecventa si
pare a fi raspandita doar in Cornul Africii, de in unele cazuri au fost observate la
emigrantii africani.

2.2. Factorii de risc si transmitere

Mai multi factori ii fac pe oameni susceptibili la infectia tuberculoasa. Cel mai
important factor de risc la nivel global este HIV; 13% dintre toate cazurile de
tuberculoza prezinta infectia cu virusul HIV. Aceasta problema este frecventa in
Africa Subsahariana, unde ratele de imbolnavire cu HIV sunt ridicate. Tuberculoza
este strins legata de suprapopulare si de nutritia deficitara. Aceasta legatura face ca
tuberculoza sa fie una dintre principalele boli ale saraciei. Urmatoarele categorii de
populatie prezinta un risc mare de infectare cu tuberculoza: persoanele care isi

injecteaza substante interzise, locuitorii si angajatii din locurile unde se strang

persoane vulnerabile ( de ex., inchisori si adaposturi pentru persoane fara locuinta),
persoanele sarace si care nu beneficiaza de ingrijire
medicala adecvata, minoritatile etnice cu risc mare,
copiii in contact strans cu persoane cu risc mare si
furnizorii de ingrijire medicala , care ii trateaza pe
acesti clienti. Boala pulmonara cronica este un alt
factor de risc important. Silicoza creste riscul de
aproximativ 30 de ori. Persoanele care fumeaza
Fig.2.2.1 tigareri prezinta un risc de doua ori mai mare decat
nefumatorii. Alte stari patologice pot creste, de asemenea, riscul de dezvoltare a
tuberculozei, inclusiv alcoolismul si diabetul zaharat. Unele medicamente, precum
corticosteroizii sunt factori important de crestere a riscului, mai ales in tarile
dezvoltate. De asemenea, exista o predispozitie genetic, dar oamenii de stiinta nu
au stabilit ponderea acesteia.

8
 Transmitere. Cind o persoana cu tuberculoza pulmonara activa tuseste,stranuta,
vorbeste, cinta sau scuipa, elimina picaturi infectioase de aerosoli cu diametru de
0,5-5 µm. Un singur stranut poate elibera pina la 40.000 de picaturi. Fiecare
picatura poate transmite boala, deoarece doza infectioasa a tuberculozei este foarte
mica. Persoanele cu contact prelungit, frecvent sau
apropiat cu persoane cu tuberculoza au un risc mare
de a se infecta, avind o rata estimata de infectie de
22%. O persoana cu tuberculoza active, dar netratata,
poate infecta poate mfecta 10-15 (sau mai multi) alti
oameni intr-un an. In mod normal, doar persoanele
cu tuberculoza activa transmit boala. Persoanele cu infectie Fig.2.2.1

latenta nu sunt considerate contagioase. Probabilitatea transmiterii de la o persoana

la alta depinde de mai multi factori. Acesti factori includ numarul de picaturi
infcctioase eliminate de purtator, eficienta ventilarii mediului persoanelor, durata
expunerii [virulenta] tulpinii de M. tuberculosis si nivelul de imunitate al persoanei
neinfectate. Pentru a preveni raspandirea in cascada de la o
persoana la alta, persoanele cu tuberculoza activa
(,,manifesta”) izolate si trebuie sa li se administreze
medicamente impotriva tuberculozei. In general, dupa doua
saptamani de tratament eficient, persoanele cu infectii
active nerezistente nu mai sunt contagioase pentru ceilalti.
Dupa infectare, dureaza in mod normal trei-patru
Fig.2.2.2 saptamani ca persoana nou-infectata sa devina suficient de
contagioasa pentru a transmite boala altor persoane.

Aproximativ 90% dintre persoanele infectate cu M. tuberculosis prezinta infectii

asimptomatice latente cu tuberculoza (numite uneori LTBI). La aceste persoane,
exista o probabilitate de l0% ca, pe timpul vietii, infectia latent sa avanseze in
stadiul de infectie tuberculoasa active, manifesta. Pentru persoanele cu HIV, riscul
ca ele sa dezvolte tuberculoza active creste cu aproximativ 10% pe an. Daca nu se
9
administreaza un tratament efficient, rata deceselor la cazurile de tuberculoza
activa este de 66%.

Infectia tuberculoasa incepe atunci cind micobacteria ajunge la alveolele

pulmonare, unde invadeaza si se replica in endozomii celulelor macrofage
alveolare. Localizarea principala a infectiei plaminilor, numita si “focar Ghon”
,este in partea de sus a lobului inferior sau in partea de jos a lobului superior. De
asemenea, tuberculoza pulmonara poate aparea prin infectia prin singe, cunoscuta
drept focar Simon. In general, focarele Simon sunt localizate in parte de sus a
plaminului.Aceasta transmitere hematogena poate raspindi infectia si in locuri mai
indepartate, cum ar fi ganglionii limgatici periferici, rinichii, creierul si sistemul
osos. Tuberculoza afecteaza toate partile corpului, desi, fara motive cunoscute,
afecteaza rareori inima, muschii scheletici, pancreasul sau tiroida.

Tuberculoza este clasificata in randul bolilor inflamatorii granulomatoase.

Celulele macrofage, limfocitele T, limfocitele B si fibroblastul se numara printre
celulele care agrega pentru a forma granuloame. Limfocitele inconjoara celulele
macrofage infectate. Granuloamele previn diseminarea micobacteriei si ofera un
mediu local pentru interactiunea celulelor cu sistemul imunitar. Bacteriile din
interiorul granulomului pot deveni inactive, ceea ce rezulta in infectie latenta. 0
alta caracteristica a granuloamelor este dezvoltarea mortii celulare anormale
(necroza) in centrul tuberculilor. Observata cu ochiul liber, aceasta necroza are
textura branzoasa, fiind alba si moale, si este numita necroza de cazeificare.

Bacteriile de tuberculoza pot patrunde in sange dintr-un tesut deteriorat. Ele se

pot raspandi in corp si pot forma mai multe focare de infectie, asemenea unor
tuberculi albi, mici, fixati pe tesuturi. Aceasta forma severa de tuberculoza este
numita tuberculoza miliara si se intalneste, in general, la copiii mici si la
persoanele cu HIV. lncidenta deceselor este ridicata in randul persoanelor care
sufera de aceasta tuberculoza diseminata, chiar daca li se administreaza tratament
(aproximativ 30%).

10
 In cazul multor persoane afectate, infectia devine mai intai putenica si apoi scade
in intensitate. Distrugerea si necrozarea tesutului sunt adesea balansate de
vindecare si fibroza. Tesutul afectat este inlocuit de cicatrizari si cavitati umplute
cu material necrotic de cazeificare. Pe durata bolii, unele dintre aceste cavitati sunt
in contact cu caile respiratorii- -bronhii, si acest material poate fi expulzat prin
tuse. Materialul dat contine bacterii vii si poate raspindi infectia. Tratamentul cu
antibioticele adecvate ucide bacteriile si permite vindecarea, zonele afectate sunt
inlocuite cu tesut cicatrizat.

In anul 1993, OMS a declarat tuberculoza o “problema urgenta de sanatate

globala”. In 2006, parteneriatul pentru oprirea tuberculozei a intocmit Planul de
stopare a tuberculozei, al carui obiectiv principal este sa salveze 14 mil. de vieti
pina in 2015.

2.3.Masurile de prevenire si combatere

Măsurile de combatere a tuberculozei pornesc din principiile ei de bază ca boală

infecţioasă, transmisibilă şi social contagioasă.
Profilaxia tuberculozei prevede un şir de acţiuni specifice şi nespecifice
efectuate în mijlocul populaţiei cu scopul de a întrerupe lanţul epidemiologic de
transmitere a infecţiei de la sursa contagioasă la populaţia sănătoasă şi pentru a
împedică apariţia bolii la cei deja infectaţi.Deosebim următoarele metode de
profilaxie a tuberculozei:• specifice (vaccinarea BCG, chimioprofilaxia).
• nespecifice (multiple măsuri igieno-sanitare şi sociale-economice).

Metode specifice. Vaccinarea BCG aste una dintre cele mai eficiente metode de
profilaxie a tuberculozei, larg utilizată pe plan mondial. Ea asigură o protecţie
antituberculoasă în 80% din cazurile ulterior supuse infecţiei virulente.
Vaccinul BCG (Bacili Calmette-Guerin) este compus din tulpini vii, atenuate de
bacili tip M. Bovis. Vaccinul se administrează în primele 3-5 zile după naştere.
Revaccinarea BCG se efectuează la vîrsta de 6-7ani. Vaccinarea BCG previne
apariţia formelor severe de tuberculoză (tuberculoza miliară, meningita
tuberculoasă).

Metode nespecifice. Profilaxia sanitară – are drept scop ocrotirea societăţii de

infecţia tuberculoasă, limitarea gradului de contagiozitate a bolnavului în familie,
la locul de muncă, în colective.Metodele sanitare de profilaxie prevăd următoarele
11
acţiuni:
• depistarea precoce şi amplă a bolnavilor cu tuberculoză;
• spitalizarea şi tratarea lor (izolarea sursei de contaminare), acţiuni de asanare a
focarelor de infecţie tuberculoasă.
O deosebită atenţie se acordă educaţiei sanitare a familiei bolnavului şi a
diferitelor colectivităţi prin cele mai simple şi eficiente metode fiind:
• consilieri individuale şi în grupuri;
• informaţii la radio, în presă, prin intermedie mijloacelor vizuale.

Cum sa evitam,infectarea rudelor si celor apropiati?

1. Mycobacterium tuberculozis se distruge repede sub acţiunea razelor solare
directe, a substanţelor ce conţin clor şi la temperaturi înalte. Încăperea în care se află
bolnavul cu tuberculoză necesită aerisire cît mai frecventă, de 2-3 ori pe zi este
recomandată prelucrarea suprafeţelor cu substanţe dezinfectante.
2. În timpul tusei şi strănutului bolnavul trebui să-şi acopere gura şi nasul cu batistă.
Sputa eliminată trebui colectată în container special cu dezinfectarea regulată al
acestuia. Batistele şi şerveţelele la fel trebuiesc colectate şi nimicite.
3.Preferabil este ca bolnavul să folosească veselă individuală.
4. Hainele bolnavului necesită aerisire, expunere razelor solare, netezire cu ferul de
călcat. Curăţirea hainelor trebuie să fie efectuată în afară spaţiului efectiv.
Profilaxia sociala – cuprinde un complex de acţiune economico-sociale,
promovarea cărora contribuie la creşterea rezistenţei generale nespecifice a
populaţiei şi prin aceasta la combaterea tuberculozei ca boală socială.
Crearea condiţiilor favorabile la locul de muncă, în şcoli, aplicarea în masă a
jocurilor sportive şi alte măsuri socio-economice aplicate în vederea creşterii
nivelului de trai şi de cultură ai întregii populaţiei, duc la sporirea rezistenţei
nespecifice. Conform legislaţiei în vigoare, o deosebită atenţie se acordă asigurării
sociale familiilor care conveţuesc cu bolnavii de tuberculoză baciliferă. În astfel de
cazuri se iau măsuri pentru ameliorarea spaţiului locativ, organizarea odihnei pentru
contaţii sănătoşi mai ales de vîrstă tînără (copii, adolescenţi), care împreună cu alte
acţiuni sanitare contribui la sporirea rezistenţei organismului.
Strategia OMS în controlul tuberculozei este Strategia DOTS – este o combinaţie
de componente tehnice şi manageriale, care asigură disponibilitatea unei reţele de
diagnostic şi tratament accesibile populaţiei.
In tratamentul tuberculozei, sunt prescrise antibiotice pentru examinarea
bacteriilor.Este dificil de conceput un tratament eficient din cauza structurii
neobisnuite si compozitiei chimice a peretelui celular micobacterian. Acestea
blocheaza patrunderea medicamentelor, anulind astfel eficienta multor antibiotice.
Cele doua tipuri de antibiotice utilizate cel mai frecvent sunt izoniazida si
12
rifampicina, tratamentele putind dura luni de zile. In cazul tuberculozei latent, se
administreaza, de regula, un singur tip de antibiotic.In cazurile de tuberculoza
activa, sunt cel mai eficiente combinatiile de mai multe antibiotic pentru a reduce
riscul ca bacteriile sa dezvolte o rezistenta la antibiotice.OMS recomanda terapia
sub directa observare, prin care un cadru medical observa in mod direct luarea
medicamentelor de catre pacient.Obiectivul acestei terapii este de a reduce numarul
persoanelor care nu urmeaza tratamentul in mod corespunzator.

Incepand din anul 2010, tratamentul recomandat in cazul tuberculozei pulmonare

in faza incipienta consta in administrarea unei combinatii de antibiotice pe o durata
de sase luni. In primele doua luni se administreaza rifampicina, izoniazida,
pirazinamida si etambutol. In ultimele patru luni, se administreaza numai
rifampicina si izoniazida. In caz de rezistenta crescuta la izoniazida, aceasta poate
fi inlocuita cu etambutol in ultimele patru luni.In caz de recurenta a bolii, trebuie
efectuate analize pentru a depista tipurile de antibiotice la care aceasta este
sensibila, inainte de a stabili tratamentul.

Rezistenta primara apare in cazul in care o persoana este infectata cu o tulpina de

virus rezistenta. O persoana infectata poate dezvolta rezistenta secundara
(dobindita) la medicamente antituberculoase in timpul terapiei.Rezistenta
secundara poate aparea ca urmare a unui trament inadecvat, fie datorita
administrarii incorecte a acestuia, fie datorita utilizarii de medicamente de proasta
calitate.

Evolutia de la infectie la boala se produce in stadiul in care bacilii trec de

barierele de protective imunitara si incep sa se multiplice.In cazul tuberculozei
primare, aceasta evolutie are loc imediat dupa infectia initiala. Totusi, in
majoritatea cazurilor, se produce infectia latenta, fara simptome evidente.

Riscul de reactivitate a bolii creste in caz de imunosupresie, produsa de exemplu

de infectarea cu virusul HIV.In cazul persoanelor coinfectate cu M. tuberculosis si
HIV, riscul de reactivare creste cu 10% pe an.

Concluzii

13
1.Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru,,tubercul bacil") este o boala
contagioasa frecventa si, de obicei, mortala, provocata de diferite tipuri de
micobacterii, de obicei de Mycobacterium tuberculosis. Tuberculoza ataca in
special plaminii, dar poate afecta si alte parti ale corpului.

2.Cel mai important factor de risc la nivel global este HIV; 13% dintre toate
cazurile de tuberculoza prezinta infectia cu virusul HIV. Tuberculoza este strins
legata de suprapopulare si de nutritia deficitara. Urmatoarele categorii de populatie
prezinta un risc mare de infectare cu tuberculoza: persoanele care isi injecteaza
substante interzise, locuitorii si angajatii din locurile unde se strang persoane
vulnerabile ( de ex., inchisori si adaposturi pentru persoane fara locuinta),
persoanele sarace si care nu beneficiaza de ingrijire medicala adecvata, minoritatile
etnice cu risc mare, copiii in contact strans cu persoane cu risc mare si furnizorii de
ingrijire medicala , care ii trateaza pe acesti clienti. Boala pulmonara cronica este
un alt factor de risc important.

Tuberculoza se transmite prin aer, cand persoanele care sufera de forme active
de TBC tusesc, stranuta sau elimina saliva in aer. Cele mai contagioase forme sunt
cele asimptomatice si latente. insa una din zece infectii latente progreseaza ulterior
in boala activa. Lasata netratata, tuberculoza omoara peste 50% din persoanele
infectate.

3. Profilaxia tuberculozei prevede un şir de acţiuni specifice şi nespecifice

efectuate în mijlocul populaţiei cu scopul de a întrerupe lanţul epidemiologic de
transmitere a infecţiei de la sursa contagioasă la populaţia sănătoasă şi pentru a
împedică apariţia bolii la cei deja infectaţi.Deosebim următoarele metode de
profilaxie a tuberculozei:• specifice (vaccinarea BCG, chimioprofilaxia).
• nespecifice (multiple măsuri igieno-sanitare şi sociale-economice).

IV.Bibliografie
14
1.Asevschi Valentin, Crivoi Aurelia. Sanologie si ecologie umana.Chisinau :
USPEE “C. Stere” , 2014, p.358-369.

2. https://afi.md/pic/uploaded/Teza_CAP_APL_TB_SDoltu.pdf
3.https://www.google.md/search?q=tuberculoza+pulmonara&tbm=isch&source=univ&sa=X&v
ed

4.https://www.google.md/search?biw=1366&bih=657&tbm=isch&sa=1&ei=Mf2YXMTlF8Sjkw
WX-7rQCQ&q=m+tuberculosis&oq

5.https://www.google.md/search?biw=1366&bih=657&tbm=isch&sa=1&ei=pg-
ZXM3XDMSzkwXW-r6YBQ&q=tuberculoza+se+transmite

6.http://cemf.md/news/Profilaxia-tuberculozei

7. file:///C:/Users/Asus/Downloads/tbc-filaret%20(3).pdf

15