Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
a cuiva, de umilire. Atunci când un copil,adolescent este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său
de cunoștințe sau de către colegi, fără ca acesta să aibă posibilitatea să se apere sau să poată
raspunde pe măsură.
Acest efect de bullying are nevoie de cel puțin o victimă și cel puțin un agresor, aceste
tachinări ajung de cele mai multe ori să se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în
atacuri fizice.
Amploare iau situaţiile în care există o singură victimă (de cele mai multe ori aceasta fiind
uşor de dominat) şi mai mulţi agresori, care fiecare pot să-şi aducă aportul prin agresivitate în
moduri diferite. Cu alte cuvinte, unul poate să agreseze fizic în timp ceilalţi pot agresa emoţional
prin înjurături, umiliri şi chiar şi prin filmarea actului. De cele mai multe ori, bullying- ul emoţional
lasă urmări mai bine pronunţate în timp, victima fiind afectată pe termen lung de incident şi, odată
cu acesta, sunt afectate:
Fenomenul de bullying este, din păcate, mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem.
Acesta își face simțită prezența pe străzi și în spatele blocurilor, dar mai ales pe coridoarele școlii,
în curte acesteia și, din păcate, și în sălile de clasă.
Comportamentele agresive în general au o evoluţie lentă, şi de cele mai multe ori
agresivitatea, în ceea ce îi priveşte pe elevi, se defineşte printr- o paletă largă de comportamente,
cum ar fi:
Un alt aspect important este relaţia părinţilor cu copiii lor, în realitate nu doar şcoala se
ocupă de educarea şi formarea unui copil/adolescent şi nu doar şcoala este responsabilă de evoluţia
acestora. Legătura între părinţi şi copii este foarte importantă și este o resursă în dezvoltarea
copiilor, iar acest aspect ar trebui să-i determine pe părinţi să fie mult mai implicaţi.
Sarcina de a realiza un portret psihologic al copiilor agresori și a celor agresați este dificilă,
întrucât nu există un portret universal al victimei și al bătăușilor. De asemenea, nu se poate prezice
probabilitatea ca un adolescent să fie agresat de un altul pe baza indicatorilor de varsta, gen, rasă,
categorie socială, etnie sau orientare sexuală, acești factori avand cel mult un rol minor în apariția
comportamentelor de bullying. Cu toate acestea, putem identifica atât trăsăturile psihologice ale
copiilor agresori și agresați, cât și factorii de risc care sunt implicați în apariția și menținerea
comportamentelor de bullying.Un copil agresat poate prezenta caracteristici de personalitate
specifice pasivității sau supunerii precum:
De asemenea, pe plan social acești copii tind să fie mai retrași și să aibă un cerc social mai restrâns.
Nu in ultimul rand, multe studii și anchete sociale arată că unii elevi agresori pot fi, la rândul lor
victime ale altor comportamente de bullying din partea unor elevi mai în varstă și mai puternici. în
aceste situații, comportamentele de bullying pot fi văzute ca metode de rezolvare a problemelor și
de reglare a imaginii de sine negative.
Bullying-ul îi poate afecta pe toţi: pe cei care sunt victime, cei care manifestă acest
comportament (agresorii) cât şi pe cei care sunt martorii unor astfel de comportamente.
Cei care sunt victime pot trece prin: stări puternice de tristeţe şi singurătate, frică intensă, depresie,
probleme de somn, pot să îşi piardă interesul pentru activităţi care le făceau plăcere, probleme de
sănătate şi dificultăţi la şcoală (concentrare scăzută, dificultatea de a învăţa, absenţe- nu mai vor să
meargă la şcolă de frica agresorilor).
Cei care au comportamente de bullying e posibil să intre deseori în conflicte, bătăi care să ducă la
probleme cu legea atât în adolescenţă cât şi atunci când ajung adulţi.
Cei care văd situaţii de acest fel, de bullying, pot trece prin stări de depresie, teamă intensă şi pot
avea dificultăţi la şcoală.
Implicarea familiei
Un rol important îl are și prezența unui psiholog care are competența de a evalua, dar și de
a remedia pe parcurs problemele atât pentru victimă cât și pentru agresor. În realitate, aceste cazuri
nu își găsesc rezolvarea în cabinetul psihologului școlar, ci mai degrabă în cabinetul unui
psihoterapeut, iar pentru acest lucru să se întâmple este nevoie de implicare atât din partea
profesorilor, dar și al părinților sau al familiei.
Abuzul nu e niciodată din vina victimei. Nimeni nu merită să i se vorbească urât sau să fie
jignit, oricât de mult ar fi greșit.
Nu e indicat să răspunzi înapoi cu aceeași monedă. A răspunde violent înseamnă doar a
contribui la răspândirea violenței și a-l încuraja pe agresor. Evitarea acestuia și apelul la un
adult de încredere reprezintă cea mai bună soluție.
Violența verbală poate fi urmată destul de ușor de cea fizică. Este bine ca fiul sau fiica ta
să se îndepărteze de persoana care folosește violența verbală și să o evite pe viitor.
Explică-i faptul că orice persoană poate deveni un agresor sau o victimă a violenței verbale.
De aceea, este important să poată identifica în mod corect semnele violenței verbale și să
fie atent din când în când la felul în care atât el, cât și ceilalți vorbesc.