Sunteți pe pagina 1din 176

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA CONSTRUCłII DE MAŞINI


CATEDRA TEHNOLOGIA CONSTRUCłIILOR DE MAŞINI

Dan-Sorin Comşa

COSMOSWorks 2007

NoŃiuni de utilizare şi aplicaŃii

2010
Cuprins

Pag.
1. Prezentare succintă a metodei elementelor finite 3
2. Descrierea modulului de analiză cu elemente finite COSMOSWorks 5
2.1. Aspecte generale 5
2.2. Prezentarea principalelor funcŃii ale modulului COSMOSWorks 6
2.3. Utilizarea unităŃilor de măsură 14
2.4. Generarea unei biblioteci cu proprietăŃi de material 17
2.5. Factori care influenŃează precizia rezultatelor numerice 33
2.6. Probleme 47
3. Analiza răspunsului elastic al unei piese care preia încărcări statice 49
3.1. Aspecte generale 49
3.2. Procedura de analiză 49
3.3. Exemple 85
3.3.1. Analiza stării de tensiuni dintr-o placă 85
3.3.2. Analiza stării de tensiuni dintr-un suport de tip consolă 98
3.3.3. Analiza stării de tensiuni dintr-un volant aflat în mişcare de rotaŃie 110
3.4. Probleme 118
4. Analiza frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie ale unei piese 122
4.1. Aspecte generale 122
4.2. Procedura de analiză 123
4.3. Exemple 127
4.3.1. FrecvenŃele şi modurile proprii de vibraŃie ale unui volant 127
4.3.2. Proiectarea unui diapazon pe criteriul frecvenŃelor proprii de vibraŃie 133
4.4. Probleme 142
5. Analiza flambajului elastic al unei piese 145
5.1. Aspecte generale 145
5.2. Procedura de analiză 146
5.3. Exemple 151
5.3.1. Analiza flambajului elastic al unui conector de tip bară 151
5.3.2. Analiza flambajului elastic al unui arc elicoidal de compresiune 168
5.4. Probleme 172
Bibliografie 176

2
1. Prezentare succintă a metodei elementelor finite

Metoda elementelor finite (MEF) este un procedeu de rezolvare numerică a


problemelor care pot fi exprimate în limbaj matematic sub forma unor sisteme de ecuaŃii cu
derivate parŃiale. Foarte multe dintre problemele practice pe care le întâlnesc inginerii pot fi
încadrate în această categorie. De exemplu, aplicaŃiile inginereşti ale teoriei elasticităŃii,
termodinamicii, mecanicii fluidelor etc. se reduc până la urmă la sisteme de ecuaŃii cu
derivate parŃiale. Atunci când rezolvarea exactă a acestor sisteme este imposibilă, devine
necesară utilizarea unor metode numerice aproximative care să ofere soluŃii suficient de
precise pentru a răspunde exigenŃelor impuse de practica industrială. În ingineria mecanică,
MEF are o largă aplicabilitate în următoarele domenii:
• calculul de rezistenŃă al organelor de maşini;
• problemele de transfer termic;
• problemele de mecanica fluidelor (de exemplu, curgerea lichidelor prin conducte);
• problemele de plasticitate etc.
La baza MEF se află conceptul de discretizare. În termeni foarte intuitivi, operaŃia de
discretizare reprezintă o divizare a domeniului spaŃial ocupat de corpul supus analizei (de
exemplu, o piesă din construcŃia unei maşini) în regiuni de dimensiuni reduse cunoscute sub
denumirea de elemente finite. ReŃeaua de elemente finite se comportă ca o structură de
„cărămizi” care aproximează corpul real. În interiorul fiecărui element, necunoscutele
problemei inginereşti sunt aproximate prin funcŃii de tip polinomial (de exemplu, în cazul
problemelor de rezistenŃa materialelor, necunoscutele sunt deplasările, deformaŃiile şi
tensiunile produse de încărcările exterioare - forŃe sau momente). Propriu-zis, funcŃiile
polinomiale sunt construite cu ajutorul valorii necunoscutelor într-un set de puncte
remarcabile asociate elementelor. Aceste puncte se numesc noduri. Prin înlocuirea funcŃiilor
polinomiale în ecuaŃiile cu derivate parŃiale care descriu problema studiată se obŃine un sistem
de ecuaŃii algebrice în care intervin numai valorile necunoscutelor din nodurile reŃelei de
elemente finite. Respectivul sistem oferă o aproximare a comportării corpului studiat.
Aproximarea este cu atât mai bună cu cât reŃeaua de elemente este mai densă. Prin rezolvarea
numerică a sistemului algebric rezultă valorile necunoscutelor în noduri. Aceste mărimi odată
determinate, pot fi înlocuite în expresiile funcŃiilor polinomiale definite în interiorul fiecărui
element. Se obŃine astfel o aproximare a necunoscutelor problemei pe ansamblul întregului
corp analizat.
Procedura descrisă mai sus este deosebit de laborioasă, fiindcă de cele mai multe ori
discretizarea foloseşte mii sau chiar zeci de mii de elemente finite. Ca urmare, ea trebuie

3
realizată pe calculatoare, cu ajutorul unor programe specializate. La ora actuală există un
număr mare de programe comerciale destinate analizei cu elemente finite. Printre cele mai
cunoscute se numără ANSYS, NASTRAN, ALGOR, ABAQUS etc. În ultimii ani şi-au făcut
apariŃia şi o serie de programe de calcul cu elemente finite care funcŃionează ca module
integrate în sisteme CAD. Un astfel de exemplu este COSMOSWorks care se grefează pe
structura programului SolidWorks. Utilizarea unor aplicaŃii MEF integrate este deosebit de
avantajoasă, fiindcă analiza cu elemente finite devine o componentă naturală a procesului de
proiectare.
În practică, atunci când se foloseşte un program MEF integrat într-un sistem CAD
trebuie parcurse următoarele etape:
• construirea unei reprezentări tridimensionale a corpului care face obiectul analizei (în
acest scop sunt utilizate facilităŃile de modelare geometrică puse la dispoziŃie de
sistemul CAD gazdă);
• alegerea unui model de material specific problemei care urmează să fie rezolvată şi
specificarea constantelor fizice de care are nevoie acesta (de exemplu, în cazul
problemelor de rezistenŃa materialelor se adoptă un model de material elastic descris
în principal prin două constante: modulul lui Young şi coeficientul lui Poisson);
• precizarea încărcărilor exterioare la care este supus corpul (în problemele de rezistenŃa
materialelor aceste încărcări sunt forŃe şi/sau momente);
• precizarea unor restricŃii de mişcare ale corpului (din nou, făcând referire la
problemele de rezistenŃa materialelor, aceste restricŃii sunt rezemări şi/sau încastrări);
• discretizarea domeniului spaŃial ocupat de corp în elemente finite (această operaŃie
este complet automatizată de programul MEF);
• rezolvarea numerică a sistemului de ecuaŃii algebrice care aproximează comportarea
corpului supus analizei;
• interpretarea rezultatelor numerice obŃinute de programul MEF (programele moderne
oferă facilităŃi de reprezentare grafică a soluŃiilor numerice sub forma unor diagrame
colorate; de exemplu, în cazul problemelor de rezistenŃa materialelor, aceste diagrame
descriu distribuŃia spaŃială a tensiunilor şi deformaŃiilor).

4
2. Descrierea modulului de analiză
cu elemente finite COSMOSWorks

2.1. Aspecte generale

COSMOSWorks este un modul de analiză cu elemente finite care operează complet


integrat în programul SolidWorks. El este conceput în aşa fel încât inginerul familiarizat cu
SolidWorks să poată realiza simulări numerice direct asupra modelelor 3D ale pieselor pe
care le proiectează, fără a mai fi obligat să părăsească temporar mediul de proiectare.
FacilităŃile cele mai importante pe care le pune la dispoziŃie modulul COSMOSWorks sunt
următoarele:
• posibilitatea efectuării unor simulări numerice referitoare la răspunsul termo-
mecanic al produsului care face obiectul proiectării (stări de tensiuni şi deformaŃii,
distribuŃii de temperatură, fluxuri termice etc.);
• posibilitatea testării produsului în varianta alegerii unor materiale diferite din
punct de vedere al proprietăŃilor termice şi/sau mecanice;
• posibilitatea analizei mai multor „scenarii” de solicitare termo-mecanică, în funcŃie
de condiŃiile reale de funcŃionare ale produsului proiectat;
• posibilitatea efectuării unor simulări numerice atât asupra componentelor
individuale ale unui produs, cât şi asupra ansamblului.
Maniera de lucru integrată permite testări repetate şi descoperirea unor soluŃii constructive
îmbunătăŃite încă din fazele timpurii ale elaborării unui proiect, în condiŃiile reducerii
consumului de timp şi resurse materiale.
Pentru a uşura pregătirea modelului cu elemente finite şi interpretarea rezultatelor
numerice ale simulării, modulul COSMOSWorks oferă facilităŃi deosebite în ceea ce priveşte
pre- şi postprocesarea datelor. Preprocesarea se referă la etapele pregătitoare ale simulării,
când utilizatorul precizează încărcările la care este supus modelul, restricŃiile sale de mişcare,
proprietăŃile de material şi generează reŃeaua de elemente finite. Toate aceste operaŃii prezintă
un grad de automatizare ridicat, modulul COSMOSWorks oferind o asistenŃă completă pe tot
parcursul lor. Postprocesarea este etapa evaluării rezultatelor numerice ale unei simulări cu
elemente finite. Modulul COSMOSWorks afişează toate rezultatele sub forma unor diagrame
uşor interpretabile (de exemplu, câmpuri colorate însoŃite de o legendă care asociază intervale
numerice diferitelor nuanŃe de culoare). Utilizatorul poate sesiza astfel regiunile în care
solicitările depăşesc valorile admise (există chiar posibilitatea evaluării unui factor de
siguranŃă), poate analiza distribuŃia tensiunilor, deformaŃiilor, deplasărilor etc. De asemenea,
5
modulul COSMOSWorks oferă şi facilităŃi de animaŃie, astfel încât este posibilă urmărirea
unei secvenŃe de răspunsuri ale produsului proiectat pe măsura variaŃiei solicitărilor între un
minim şi un maxim.
Utilizatorii mai puŃin experimentaŃi în domeniul analizei cu elemente finite pot
beneficia de asistenŃă. Propriu-zis, ajutorul este oferit de o rutină specializată a modulului
COSMOSWorks care ghidează proiectantul prin toate fazele unei simulări cu elemente
finite, oferindu-i informaŃii şi sugestii pentru a nu comite greşeli.
Recurgerea la asistenŃă este recomandabilă pentru utilizatorii începători. Odată cu
acumularea unei anumite experienŃe, ajutorul devine mai puŃin necesar. Aceasta cu atât mai
mult cu cât rutina specializată lasă la vedere numai etapele esenŃiale ale unei simulări
numerice. Multe facilităŃi puternice ale modulului COSMOSWorks nu sunt accesibile prin
intermediul acestei rutine, ele trebuind activate direct din meniuri.
Orice analiză cu modulul COSMOSWorks porneşte de la un model 3D creat anterior
în cadrul sistemului CAD gazdă. Acest model poate reprezenta o componentă individuală a
unui produs (altfel spus, o piesă) sau un ansamblu. Rezultatele simulării vor fi cu atât mai
precise cu cât forma şi dimensiunile modelului 3D sunt mai apropiate de cele ale produsului
real. Totuşi, cel puŃin în fazele timpurii ale procesului de proiectare, unele detalii (mici
teşituri, de exemplu) pot fi omise dacă nu afectează hotărâtor rezultatele calculelor.

2.2. Prezentarea principalelor funcŃii ale modulului COSMOSWorks

Toate funcŃiile oferite de modulul COSMOSWorks sunt grupate într-un singur


element de meniu integrat în bara superioară a sistemului CAD gazdă. Pentru a fi uşor
identificabil, acest element de meniu se numeşte chiar COSMOSWorks (fig. 2.1).
Un clic simplu cu butonul din stânga al mouse-ului pe elementul de meniu
COSMOSWorks produce derularea sa verticală. FuncŃiile afişate în lista derulantă sunt grupate
în mai multe secŃiuni (fig. 2.2). Dintre aceste secŃiuni, mai frecvent utilizate sunt următoarele:
• Study – definirea principalelor caracteristici ale problemei care face obiectul analizei cu
elemente finite: denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite, tipul de
reŃea utilizat în faza de discretizare – reŃea cu elemente solide / de tip învelitoare / de tip
grindă sau reŃea mixtă (elemente solide şi de tip învelitoare), respectiv categoria generică
din care face parte problema: analiză statică a tensiunilor şi deformaŃiilor în domeniul
elastic, determinare a frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie, analiză de flambaj
elastic, problemă de transfer termic în regim staŃionar sau tranzitoriu, analiză a rezistenŃei
la şocuri, calcul de rezistenŃă la oboseală, problemă de optimizare a formei, respectiv
analiza răspunsului elastic sau elastoplastic de tip neliniar;

6
Fig. 2.1. Elementul de meniu prin intermediul căruia
pot fi accesate funcŃiile modulului COSMOSWorks

Fig. 2.2. Structura elementului de meniu în care


sunt grupate funcŃiile modulului COSMOSWorks

7
• Advisor – legătură spre rutina de asistenŃă care ghidează utilizatorul prin diferitele faze ale
unei analize cu elemente finite;
• Material – legături spre diverse funcŃii care permit definirea caracteristicilor de material
ale reperelor ce intră în componenŃa modelului CAD analizat (constante elastice, termice
etc.), dar şi modificarea bibliotecilor în care sunt stocate respectivele proprietăŃi;
• Loads/Restraint – legături spre diverse funcŃii care fac posibilă precizarea încărcărilor la
care este supus modelul analizat, precum şi a restricŃiilor de mişcare ale acestuia;
• Contact/Gaps – legături spre funcŃii cu ajutorul cărora pot fi specificaŃi parametrii
interacŃiunilor de contact (tipul algoritmului de contact, coeficientul de frecare etc.),
precum şi zonele candidate la a deveni suportul unor astfel de interacŃiuni1;
• Shells – legături spre funcŃii de selectare a unor suprafeŃe aparŃinând modelului CAD în
vederea discretizării acestora cu elemente finite de tip învelitoare;
• Mesh – legături spre funcŃii care permit controlul densităŃii locale sau globale a reŃelei de
elemente finite, precum şi generarea automată a acesteia;
• Run – funcŃie care comandă lansarea în execuŃie a programului care asamblează şi rezolvă
numeric modelul cu elemente finite;
• Plot Results – legături spre funcŃii care afişează grafic rezultatele obŃinute în urma
rezolvării numerice a modelului cu elemente finite (distribuŃii de tensiuni, deformaŃii,
deplasări, temperaturi, fluxuri termice etc.);
• Result Tools – legături spre funcŃii care permit o analiză mai detaliată a rezultatelor
numerice (animarea distribuŃiilor de tensiuni, deformaŃii, deplasări, temperaturi etc.
corespunzător variaŃiei încărcărilor exterioare între nivelele minim şi maxim; generarea
unor hărŃi de distribuŃie a rezultatelor în secŃiuni ale modelului CAD analizat; construcŃia
unor hărŃi cu suprafeŃe de egală valoare a rezultatelor numerice; afişarea rezultatelor în
puncte discrete ale modelului CAD pe care utilizatorul le marchează cu mouse-ul etc.);
• Report – funcŃie care generează un raport al analizei cu elemente finite (raportul poate fi
în format HTML sau Microsoft Word şi cuprinde atât informaŃii despre datele de intrare
ale modelului – proprietăŃi de material, încărcări, restricŃii cinematice, respectiv indici de
gabarit ai reŃelei, cât şi date de ieşire – hărŃi cu distribuŃii ale rezultatelor numerice);
• Options – funcŃie care permite fixarea permanentă a unor opŃiuni ale utilizatorului (de
exemplu, unităŃile de măsură preferate pentru lungimi, temperaturi, tensiuni etc.);
• Help – legături spre manuale interactive ale modulului de analiză cu elemente finite
COSMOSWorks.

1
FuncŃiile din secŃiunea Contact/Gaps devin utile în cazul analizei unor ansambluri de piese.

8
Bara de instrumente a programului SolidWorks poate fi configurată de aşa-manieră
încât funcŃiile COSMOSWorks cel mai frecvent utilizate să devină accesibile şi prin
intermediul unor butoane. În acest scop trebuie lansată comanda Customize (aflată în
elementul de meniu Tools – fig. 2.3.a). Printre alte funcŃionalităŃi, Customize permite afişarea
diverselor bare de instrumente pe ecran. Respectivele bare sunt selectabile din panoul
Toolbars. După cum se observă în figura 2.3.b, funcŃiile de analiză cu elemente finite sunt
grupate pe categorii (al căror nume are prefixul COSMOSWorks). Dintre aceste categorii,
COSMOSWorks Main şi COSMOSWorks Loads includ funcŃiile cel mai frecvent utilizate.
Selectarea cu mouse-ul a grupurilor COSMOSWorks Main şi COSMOSWorks Loads, urmată
de apăsarea butonului OK al casetei de dialog Customize (fig. 2.3.b) determină afişarea pe
ecran a barelor de instrumente din figura 2.4. SemnificaŃia butoanelor pe care le includ
respectivele bare este precizată în tabelele 2.1 şi 2.2.

Tab. 2.1. FuncŃiile butoanelor din bara de instrumente COSMOSWorks Main

Pictogramă Element de meniu asociat FuncŃionalitate

Defineşte principalele caracteristici ale unei


probleme care face obiectul analizei, modifică
Study respectivele caracteristici sau elimină complet
o problemă atunci când utilizatorul doreşte să
renunŃe la studiul acesteia

Material Ataşează proprietăŃi de material uneia sau mai


(Apply Material to All) multor piese din modelul CAD supus analizei

Mesh Solicită discretizarea în elemente finite a


(Create) pieselor incluse în modelul CAD analizat

Solicită lansarea în execuŃie a programului care


Run asamblează şi rezolvă numeric modelul cu
elemente finite.

Shells Declară feŃele/suprafeŃele anterior selectate de


(Defined by Selected utilizator drept zone discretizabile cu elemente
Surfaces) finite de tip învelitoare.

Stabileşte dimensiunea medie a elementelor


Mesh
finite în vecinătatea unor entităŃi geometrice
(Apply Control)
anterior selectate de utilizator.

9
(a) (b)
Fig. 2.3. Activarea barelor de instrumente COSMOSWorks Main şi COSMOSWorks Loads

COSMOSWorks Main

COSMOSWorks Loads

Fig. 2.4. Barele de instrumente COSMOSWorks Main şi COSMOSWorks Loads

10
Tab. 2.1 (continuare). FuncŃiile butoanelor din bara de instrumente COSMOSWorks Main

Pictogramă Element de meniu asociat FuncŃionalitate

Specifică parametrii interacŃiunilor de contact


Contact/Gaps (tipul algoritmului de contact, coeficientul de
(Set Global Contact) frecare etc.) pentru întregul model cu elemente
finite.

Contact/Gaps Defineşte zone candidate la a deveni suportul


(Define Contact Set) unor interacŃiuni de contact.

Defineşte parametrii unei analize de rezistenŃă la


Drop Test Setup
şocuri.

Precizează opŃiuni referitoare la datele de ieşire


Result Options
ale unei analize de rezistenŃă la şocuri.

Tab. 2.2. FuncŃiile butoanelor din bara de instrumente COSMOSWorks Loads

Pictogramă Element de meniu asociat FuncŃionalitate

Loads/Restraint Defineşte o restricŃie cinematică impusă mode-


(Restraints) lului care face obiectul analizei.

Loads/Restraint Defineşte o încărcare de tip presiune (forŃă


(Pressure) raportată la unitatea de suprafaŃă).

Loads/Restraint Defineşte o încărcare de tip forŃă, moment înco-


(Force) voietor sau moment de torsiune.

Loads/Restraint Defineşte o încărcare asociată greutăŃii mode-


(Gravity) lului care face obiectul analizei.

Loads/Restraint Defineşte o încărcare centrifugală asociată rota-


(Centrifugal Force) Ńiei cu viteză unghiulară constantă sau variabilă

Loads/Restraint Defineşte încărcări asociate unei acŃiuni de la


(Remote Load/Mass) distanŃă sau efectului inerŃial al unei mase

Defineşte încărcări echivalente cu efectul unor


Loads/Restraint conectori plasaŃi între entităŃi de tip feŃe
(Connectors) (reazeme rigide/elastice, arcuri, ştifturi, şuruburi,
lagăre, legături prin bare articulate etc.)

11
Tab. 2.2 (continuare). FuncŃiile butoanelor din bara de instrumente COSMOSWorks Loads

Pictogramă Element de meniu asociat FuncŃionalitate

Loads/Restraint Defineşte o încărcare de tip portant pe două feŃe


(Bearing Load) cilindrice ale unui lagăr.

Loads/Restraint Precizează temperatura2 unor entităŃi selectate


(Temperature) aparŃinând modelului care face obiectul analizei.

Imediat ce utilizatorul precizează parametrii principali ai problemei care face obiectul


analizei (prin intermediul funcŃiei Study din meniul COSMOSWorks), în laterala ecranului
este generată o structură arborescentă (fig. 2.5). Această structură serveşte la gestiunea
modelului cu elemente finite, pe parcursul generării şi rezolvării sale. Câteva dintre funcŃiile
menŃionate anterior sunt accesibile şi prin meniuri contextuale care se deschid atunci când
utilizatorul efectuează un click pe butonul din dreapta al mouse-ului pe intrări ale arborelui. În
figura 2.6 este prezentat un asemenea meniu. El cuprinde comenzi pentru definirea
rezemărilor / încărcărilor şi a fost deschis prin click-dreapta pe intrarea Load/Restraint.
Vom încheia discuŃia din acest subcapitol menŃionând faptul că majoritatea funcŃiilor
COSMOSWorks devin active numai după ce utilizatorul defineşte principalele caracteristici
ale problemei care face obiectul analizei. Lansarea comenzii Study este aşadar obligatorie ca
pas premergător oricărei alte operaŃii. În caseta de dialog pe care o deschide modulul
COSMOSWorks, utilizatorul trebuie să precizeze următoarele elemente (fig. 2.7):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite;
• tipul de reŃea utilizat în faza de discretizare;
• categoria generică din care face parte problema analizată.
Utilizatorul poate modifica după bunul său plac numele pe care modulul COSMOSWorks îl
atribuie din oficiu modelului cu elemente finite. În ceea ce priveşte tipul de reŃea, lista
derulantă corespunzătoare permite următoarele opŃiuni:
Solid mesh – reŃea formată exclusiv din elemente solide de tip tetraedric (destinate
discretizării pieselor masive şi/sau ansamblurilor alcătuite din asemenea piese);
Shell mesh using mid-surfaces – reŃea formată exclusiv din elemente triunghiulare de tip
învelitoare generate pe suprafaŃa mediană a unor piese construite cu ajutorul comenzii Shell3 a
programului SolidWorks (această opŃiune nu se aplică ansamblurilor);

2
Această funcŃie devine utilă atunci când restricŃiile cinematice blochează dilatările/contracŃiile modelului, dând
naştere unor solicitări suplimentare de natură termo-elastică.
3
Parametrii de grosime definiŃi în cadrul comenzii Shell a programului SolidWorks se transferă automat
elementelor de tip învelitoare pe care le va genera modulul COSMOSWorks. Prin această caracteristică,
opŃiunea Shell mesh using mid-surfaces se deosebeşte de opŃiunea mai generală Shell mesh using surfaces.

12
Structura arborescentă a
modelului cu elemente
finite

Fig. 2.5. Structura arborescentă care serveşte la gestiunea modelului cu elemente finite şi,
în acelaşi timp, face posibilă accesarea unor funcŃii ale programului COSMOSWorks

Shell mesh using surfaces – reŃea formată exclusiv din elemente triunghiulare de tip
învelitoare generate pe suprafeŃe/feŃe pe care utilizatorul le va selecta pe parcursul analizei4
(această opŃiune se aplică atât pieselor singulare cât şi ansamblurilor);
Beam mesh – reŃea formată exclusiv din elemente de tip bară şi/sau grindă destinate analizei
structurilor de tip cadru îmbinat prin articulaŃii, guseuri nituite şi/sau suduri;
Mixed mesh – reŃea mixtă formată din elemente solide de tip tetraedric şi elemente
triunghiulare de tip învelitoare5.
Panoul de butoane Type din figura 2.7 oferă posibilitatea selectării uneia din
următoarele categorii generice de probleme:

4
Shell mesh using surfaces este o opŃiune preferabilă atunci când utilizatorul doreşte să definească explicit
parametrii de grosime ai elementelor de tip învelitoare sau în cazurile când piesele din componenŃa modelului nu
au fost generate cu ajutorul comenzii Shell a programului SolidWorks.
5
OpŃiunea Mixed mesh permite discretizarea diferenŃiată a zonelor unei piese sau a pieselor dintr-un ansamblu.
Propriu-zis, zonele/piesele cu pereŃi subŃiri pot fi acoperite cu elemente de tip învelitoare, în timp ce zonele
masive vor fi umplute cu elemente de tip solid. În general, utilizatorul este obligat să precizeze regiunile care vor
primi o reŃea formată din elemente de tip învelitoare. SelecŃia urmează a fi efectuată în faza premergătoare
discretizării modelului.

13
Fig. 2.6. Meniul contextual care permite precizarea unor rezemări şi/sau încărcări

Static – analiză statică a tensiunilor şi deformaŃiilor în domeniul elastic;


Frequency – determinare a frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie;
Buckling – analiză de flambaj în domeniul elastic;
Thermal – transfer termic în regim staŃionar sau tranzitoriu;
Drop Test – analiză a rezistenŃei la şocuri;
Fatigue – calcul de rezistenŃă la oboseală în domeniul elastic;
Optimization – optimizare a formei pe diverse criterii;
Nonlinear – analiză a răspunsului elastic sau elastoplastic de tip neliniar.

2.3. Utilizarea unităŃilor de măsură

La nivel intern, modulul COSMOSWorks foloseşte unităŃile de măsură ale


Sistemului InternaŃional (SI). Totuşi, date fiind obişnuinŃele din anumite domenii de activitate
sau zone ale lumii, interfaŃa cu utilizatorul oferă şi opŃiuni alternative. În principal, este vorba
de posibilitatea recurgerii la alte două sisteme care au o largă răspândire: MKS, respectiv IPS
(anglo-saxon). Cele mai importante unităŃi de măsură specifice sistemelor sus-menŃionate sunt
enumerate în tabelul 2.3. Cu o singură excepŃie, precizată mai jos, COSMOSWorks acceptă

14
Denumirea sub care va fi identificat modelul cu
elemente finite

Listă derulantă din care este selectat tipul de


reŃea utilizat în faza de discretizare a modelului

Panou de butoane pentru selectarea categoriei


generice în care se încadrează problema analizată

Fig. 2.7. Caseta de dialog Study în care utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale
unei probleme care face obiectul analizei cu elemente finite

şi multipli sau submultipli ai unităŃilor de bază. O asemenea lejeritate este convenabilă pentru
utilizatori, însă poate da naştere la erori de calcul şi de interpretare deosebit de grave. Pentru
evitarea oricărei probleme, COSMOSWorks afişează în apropierea casetelor unde trebuie
introduse valori numerice şi unitatea de măsură asociată. În majoritatea cazurilor, utilizatorul
poate alege unitatea cea mai convenabilă prin selecŃie dintr-o listă derulantă.
ConvenŃiile modulului COSMOSWorks nu se aplică şi modelului geometric construit
în SolidWorks. Dacă dimensiunile liniare şi cele unghiulare ale acestui model sunt exprimate,
de exemplu, în milimetri [mm], respectiv grade sexagesimale [°], COSMOSWorks le va trata
în manieră consecventă, fără a fi necesară nici o conversie specială.
Modulul COSMOSWorks manifestă o stricteŃe deosebită în privinŃa unităŃilor de
măsură doar în faza precizării constantelor de material. Pentru utilizatorii care operează
exclusiv cu bibliotecile de materiale puse la dispoziŃie de program, constrângerea referitoare

15
Tab. 2.3. Sisteme de unităŃi de măsură pe care le recunoaşte modulul COSMOSWorks

Sistem InternaŃional Sistem metric Sistem anglo-saxon


Mărime
(SI) (MKS) (IPS)

Lungime metru [m] centimetru [cm] inch [in]

Timp secundă [s] secundă [s] secundă [s]

Masă kilogram [kg] kilogram [kg] livră [lb]

Unghi plan radian [rad] grad sexagesimal [°] grad sexagesimal [°]

Temperatură Kelvin [K] grad Celsius [°C] grad Fahrenheit [°F]

ForŃă Newton [N] kilogram-forŃă [kgf] livră-forŃă [lbf]

unitate de energie
Energie Joule [J] calorie [cal]
britanică [BTU]

la alegerea unităŃilor de măsură nu are nici un efect. Totuşi, atunci când se pune problema
definirii constantelor unui material ce nu se regăseşte în biblioteci, lucrurile trebuie tratate cu
rigoare (vezi şi §2.4). Pentru a fi cât mai expliciŃi, vom face referire la o serie de mărimi
frecvent întâlnite în problemele de inginerie mecanică:

a) Modulul de elasticitate longitudinală6 (E) şi modulul de elasticitate la forfecare (G)


Inginerii mecanici exprimă această mărime în [N/mm2]. Totuşi, unitatea de măsură SI
corespunzătoare este [N/m2]. Pentru conversia la sistemul internaŃional se va aplica
formula
1 N/mm2 = 106 N/m2. (2.1)
De exemplu, în cazul multor oŃeluri carbon modulele de elasticitate au următoarele valori
caracteristice: E = 2,1·105 N/mm2 = 2,1·1011 N/m2, G = 8·104 N/mm2 = 8·1010 N/m2.
Notă: Formula de transformare prezentată mai sus este valabilă şi în cazul tensiunilor.

b) Coeficientul de contracŃie transversală7 (ν)


Această mărime este o constantă de material adimensională (simplu număr). Drept
consecinŃă, valoarea sa este aceeaşi în orice sistem de unităŃi. De exemplu, în cazul multor
oŃeluri carbon, coeficientul de contracŃie transversală este ν = 0,3.

c) Densitatea masică (ρ)


Inginerii mecanici exprimă această mărime în [kg/mm3]. Unitatea de măsură SI
corespunzătoare este [kg/m3]. Pentru conversia la sistemul internaŃional se aplică formula

6
Cunoscut şi sub denumirea de modulul lui Young.
7
Cunoscut şi sub denumirea de coeficientul lui Poisson.

16
1 kg/mm3 = 109 kg/m3. (2.2)
De exemplu, în cazul multor oŃeluri carbon, densitatea masică acceptată în calcule este ρ =
= 7,85·10-6 kg/mm3 = 7,85·103 kg/m3 = 7850 kg/m3.

Utilizatorii modulului COSMOSWorks îşi pot defini preferinŃele relative la


exprimarea anumitor mărimi în multipli sau submultipli ai unităŃilor de bază. Prin activarea
comenzii Options din meniul COSMOSWorks (fig. 2.2), pe ecran se deschide o fereastră cu
două panouri suprapuse (fig. 2.8). Panoul Default Options al acestei ferestre permite
precizarea sistemului de unităŃi de măsură preferat (butoanele de selecŃie din zona Unit
system), precum şi a unor unităŃi de măsură particulare pentru diverse mărimi (listele
derulante din zona Units). În figura 2.8 este prezentat un set de opŃiuni comune pentru
majoritatea inginerilor mecanici din Ńările europene:
• utilizarea generală a unităŃilor de măsură aparŃinând sistemului internaŃional (SI);
• preferinŃa pentru următoarele unităŃi de măsură particulare:
lungime/deplasare [mm];
temperatură [°C];
viteză unghiulară [Hz] (adică [rot/s]);
tensiuni de natură mecanică [N/mm2].
Este de menŃionat faptul că, în majoritatea calculelor de interes practic, inginerii mecanici nu
folosesc viteza unghiulară, ci o mărime derivată şi anume, turaŃia exprimată în [rot/min].
Pentru că această opŃiune nu se regăseşte în listă, a fost aleasă unitatea de măsură cea mai
apropiată: [rot/s] sau [Hz].

2.4. Generarea unei biblioteci cu proprietăŃi de material

După cum s-a precizat în §2.3, modulul COSMOSWorks pune la dispoziŃie biblioteci
cu proprietăŃi de material. Totuşi, conŃinutul acestora se aliniază de regulă standardelor
americane. Utilizarea respectivelor biblioteci presupune cunoaşterea unor echivalenŃe. De cele
mai multe ori, materialele din standardele americane nu au un corespondent riguros la nivelul
altor normative. Iată de ce, modulul COSMOSWorks oferă facilitatea generării unor
biblioteci suplimentare. Această funcŃionalitate va fi prezentată în ceea ce urmează.
De la bun început trebuie precizat faptul că bibliotecile de materiale devin accesibile
numai după ce utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale unei probleme care va fi
obiect de analiză. Pentru efectuarea acestei operaŃii, trebuie apelată comanda Study (vezi
discuŃia finală din §2.2). Odată definită problema, se activează şi funcŃia Create/edit Material
Library, accesabilă prin intermediul legăturii Material din meniul COSMOSWorks (fig. 2.9)

17
Fig. 2.8. Stabilirea unor opŃiuni relative la unităŃile de măsură preferate de utilizator
(comanda Options din Meniul COSMOSWorks)

sau prin click-dreapta pe rădăcina structurii arborescente care serveşte la gestiunea modelului
cu elemente finite, urmat de lansarea comenzii Create/edit Material Library din meniul
contextual afişat pe ecran (fig. 2.10). În ambele variante, pe ecran este afişată o fereastră de
felul celei prezentate în figura 2.11.
Pentru ca discuŃia care urmează să fie cât mai clară, vom aborda un exemplu concret şi
anume, generarea unei noi biblioteci în care vor fi incluse două categorii de materiale: oŃeluri
carbon de uz general şi oŃeluri carbon de turnare. Având în vedere specificul exemplelor din
lucrare, conŃinutul bibliotecii va fi restrâns la proprietăŃile necesare pentru a rezolva probleme
de elasticitate şi transfer termic (vezi tabelul 2.4).
Începem prin crearea celor două categorii de materiale. În acest scop, vom efectua un
click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Library aparŃinând panoului din stânga al ferestrei
Material editor – vezi figura 2.12. Din meniul contextual afişat pe ecran vom selecta comanda

18
Fig. 2.9. Lansarea comenzii Create/edit Material Library

Fig. 2.10. Meniul contextual care permite gestiunea bibliotecilor cu proprietăŃi de material

19
Fig. 2.11. Fereastra prin intermediul căreia utilizatorul
poate să gestioneze bibliotecile cu proprietăŃi de material

Fig. 2.12. Meniul contextual care permite crearea unei noi categorii de materiale

20
Tab. 2.4. ProprietăŃi termo-mecanice ale unor oŃeluri8

OŃeluri carbon de uz general OŃeluri carbon de turnare


ProprietăŃi9
OL37 OL50 OT400

Modulul de elasticitate
2
2,1·1011
longitudinală E [N/m ]

Coeficientul de contracŃie
0,3
transversală ν [-]

Modulul de elasticitate la forfecare


2
8·1010
G [N/m ]

Densitatea masică ρ [kg/m3] 7850

RezistenŃa la rupere σr [N/m2] 370·106 500·106 400·106

Limita de curgere σc [N/m2] 240·106 295·106 200·106

Coeficientul de dilatare termică


-1
1,1·10-5
liniară α [K ]

Conductivitatea termică λ [W/m/K] 46

Căldura specifică c [J/kg/K] 420

Create material category. Ca efect, se deschide o casetă de text în interiorul căreia vom tasta
denumirea categoriei nou-create: Oteluri carbon de uz general. După apăsarea butonului
OK, panoul din stânga al ferestrei Material editor primeşte un element subordonat intrării
Library (fig. 2.13). Numele său corespunde categoriei nou-create. Imediat sub el, a fost deja
generată intrarea unui prim material. Denumirea acestuia (New Material – 1) a fost stabilită
din oficiu de COSMOSWorks, însă o vom schimba ulterior. Deocamdată nu procedăm la
introducerea unor materiale, ci vom crea a doua categorie. Repetând paşii prezentaŃi anterior,
generăm intrarea Oteluri carbon de turnare în arborele Library (fig. 2.14). Se observă că şi
această categorie a primit un material definit din oficiu şi anume, New Material – 2.

8
UnităŃile de măsură din tabel aparŃin sistemului internaŃional (SI).
9
ProprietăŃile enumerate în tabel au următoarele denumiri în limba engleză (vezi şi figura 2.11):
• modulul de elasticitate longitudinală → elastic modulus
• coeficientul de contracŃie transversală → Poisson’s ratio
• modulul de elasticitate transversală → shear modulus
• densitatea masică → mass density
• rezistenŃa la rupere → tensile strength
• limita de curgere → yield strength
• coeficientul de dilatare termică liniară → thermal expansion coefficient
• conductivitatea termică → thermal conductivity
• căldura specifică → specific heat

21
Fig. 2.13. ConfiguraŃia ferestrei Material editor după crearea
categoriei Oteluri carbon de uz general

Fig. 2.14. ConfiguraŃia ferestrei Material editor după crearea


categoriei Oteluri carbon de turnare

22
Fig. 2.15. Definirea proprietăŃilor termo-mecanice ale oŃelului carbon de uz general OL37

În acest stadiu se poate trece la introducerea unor materiale în bibliotecă. Ne vom


ocupa mai întâi de categoria Oteluri carbon de uz general. Începem prin a selecta cu un
click-stânga al mouse-ului intrarea New Material – 1 din arborele Library. Trecând în panoul
Properties, ne asigurăm asupra următoarelor setări (fig. 2.15):
• lista derulantă Model Type este pe poziŃia Linear Elastic Isotropic
• selectorul Include creep effect este dezactivat
• lista derulantă Units este pe poziŃia SI.
În continuare vom introduce proprietăŃile oŃelului OL37:
• Suprascriem conŃinutul casetei de text Name introducând denumirea OL37.
• În tabelul cu proprietăŃi termo-mecanice introducem valorile corespunzătoare oŃelului
OL37 (tab. 2.4).

După cum se observă în figura 2.15, nu este obligatorie completarea fiecărei rubrici
din tabelul cu proprietăŃi. De exemplu, caseta Compressive strength nu a primit nici o valoare,
întrucât oŃelurile au aceeaşi rezistenŃă la rupere atât în regim de tracŃiune, cât şi în
compresiune. Atunci când parametrul Compressive strength nu este precizat, modulul
COSMOSWorks îi atribuie din oficiu valoarea din caseta Tensile strength.

23
În general, regulile de scriere a valorilor numerice în tabelul cu proprietăŃi sunt cele
din programare:
• Separatorul dintre părŃile întreagă şi fracŃionară este punctul.
• Numerele de forma a ⋅10 p se vor transcrie aEp (exponentul p trebuie să fie neapărat
precedat de semn doar atunci când valoarea lui p este negativă).

Imediat după definirea proprietăŃilor pentru oŃelul OL37 se poate trece la următorul
material din aceeaşi categorie. În acest scop, vom efectua un click-dreapta cu mouse-ul pe
intrarea Oteluri carbon de uz general aparŃinând panoului din stânga al ferestrei Material
editor – fig. 2.16. Din meniul derulant afişat pe ecran selectăm varianta Create material. Ca
efect, în respectiva categorie este creată o nouă intrare, căreia i se atribuie din oficiu numele
New Material – 1 (vechiul New Material – 1 a devenit între timp OL37). Repetând întocmai
etapele parcurse anterior, în panoul din dreapta al ferestrei Material editor se introduc
proprietăŃile oŃelului OL50 (vezi figura 2.17 şi tabelul 2.4).
Vom trece acum la definirea materialului din categoria Oteluri carbon de turnare.
Începem prin a selecta cu un click-stânga al mouse-ului intrarea New Material – 2, deja creată
în categoria corespunzătoare din arborele Library. După efectuarea acestei operaŃii, se poate
trece la panoul-dreapta al ferestrei Material editor, unde se vor completa datele referitoare la
oŃelul OT400 (vezi figura 2.18 şi tabelul 2.4).

Fig. 2.16. Lansarea comenzii pentru inserarea unui nou material


în categoria OŃeluri carbon de uz general

24
Fig. 2.17. Definirea proprietăŃilor termo-mecanice ale oŃelului carbon de uz general OL50

Fig. 2.18. Definirea proprietăŃilor termo-mecanice ale oŃelului carbon de turnare OT400

25
Fig. 2.19. Salvarea bibliotecii cu proprietăŃi de material

Odată definit şi ultimul material, se procedează la salvarea bibliotecii. În acest scop se


apasă butonul Save aflat la partea inferioară a ferestrei Material editor (fig. 2.18). Ca efect, se
deschide o casetă de dialog (fig. 2.19), în care urmează a fi introdus numele fişierului ce va
stoca datele de material introduse (de exemplu, oteluri – vezi figura 2.19). Avem posibilitatea
să depunem biblioteca într-un director propriu şi nu neapărat în locaŃia standard pe care o
alege din oficiu modulul COSMOSWorks. Dacă optăm pentru această alternativă, vom fi
obligaŃi să avertizăm programul asupra faptului că salvarea s-a efectuat altundeva decât în
zona de căutare implicită. Calea spre bibliotecile nestandard este precizată prin intermediul
comenzii Options (accesabilă din meniul COSMOSWorks – vezi figura 2.2). În fereastra
afişată de respectiva comandă, vom vizita panoul System Options, selectând pe latura din
stânga a acestuia elementul Default Library (fig. 2.20). Ne asigurăm că lista derulantă Show
folders for este pe poziŃia Material library, după care apăsăm butonul Add. Caseta ce se
deschide permite navigarea prin sistemul de directoare până la locaŃia unde a fost salvată
biblioteca proprie. După găsirea directorului, se apasă butonul OK. Ca efect, vom reveni în
panoul System Options. După cum se observă în figura 2.21, conŃinutul listei Folders a fost
actualizat prin includerea directorului unde se află propria noastră bibliotecă. Setările realizate
devin active numai după apăsarea butonului OK al panoului System Options (fig. 2.21).
De acum încolo, conŃinutul bibliotecii oteluri va fi accesibil utilizărilor curente. De
asemenea, avem oricând posibilitatea actualizării respectivei biblioteci. În acest scop, este
suficientă relansarea comenzii Create/edit Material Library (fig. 2.9 – 2.10). Pentru a fi
actualizabilă, biblioteca oteluri trebuie încărcată în memorie. Această operaŃie se realizează
apăsând butonul Browse aflat în zona din dreapta-sus a ferestrei Material editor (fig. 2.11). Ca

26
Fig. 2.20. Precizarea unei căi de căutare spre un director
în care a fost stocată o bibliotecă de materiale

Fig. 2.21. ConfiguraŃia actualizată a listei de directoare în care


sunt căutate bibliotecile de materiale

27
efect, pe ecran se deschide o casetă care permite navigarea prin sistemul de directoare până la
locaŃia unde a fost salvată biblioteca oteluri. După găsirea bibliotecii, este de ajuns un dublu-
click pe numele acesteia pentru ca întregul său conŃinut să devină accesibil în fereastra
Material editor. În general, funcŃiile de actualizare pe care le avem la dispoziŃie realizează
adăugarea/ştergerea de categorii/materiale. Toate modificările se efectuează prin comenzi
selectabile din meniuri derulante. Respectivele meniuri se deschid pe ecran la efectuarea unui
click-dreapta pe o intrare din arborele aflat în stânga ferestrei Material editor.
Vom exemplifica procedura de actualizare considerând cazul introducerii unei noi
categorii de materiale şi anume, oŃelurile carbon de calitate. Această clasă va găzdui două
oŃeluri, ale căror proprietăŃi termo-mecanice sunt prezentate în tabelul 2.5.
Începem prin crearea noii categorii de materiale. În acest scop, vom lansa comanda
Create/edit Material Library (vezi figurile 2.9 – 2.10), obŃinând acces la fereastra Material
editor. După apăsarea butonului Browse aflat în zona dreapta-sus, pe ecran se deschide o
casetă care permite navigarea prin sistemul de directoare până la locaŃia unde a fost salvată
biblioteca oteluri. După găsirea bibliotecii, efectuăm un dublu-click pe numele acesteia
pentru ca întregul său conŃinut să devină accesibil în fereastra Material editor (fig. 2.22).

Tab. 2.5. ProprietăŃi termo-mecanice ale unor oŃeluri carbon de calitate (în stare tratată termic)

OŃeluri carbon de calitate


ProprietăŃi
OLC45 OLC60

Modulul de elasticitate
2
2,1·1011
longitudinală E [N/m ]

Coeficientul de contracŃie
0,3
transversală ν [-]

Modulul de elasticitate la forfecare


2
8·1010
G [N/m ]

Densitatea masică ρ [kg/m3] 7850

RezistenŃa la rupere σr [N/m2] 580·106 670·106

Limita de curgere σc [N/m2] 330·106 380·106

Coeficientul de dilatare termică


-1
1,1·10-5
liniară α [K ]

Conductivitatea termică λ [W/m/K] 46

Căldura specifică c [J/kg/K] 420

28
Fig. 2.22. Redeschiderea bibliotecii oteluri în vederea unor operaŃii de actualizare

Prin click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea oteluri aparŃinând panoului din stânga al


ferestrei Material editor – vezi figura 2.23 determinăm afişarea unui meniu contextual, din
care vom selecta comanda Create material category. Ca efect, se deschide o casetă de text în
interiorul căreia vom tasta denumirea categoriei nou-create: Oteluri carbon de calitate. După
apăsarea butonului OK, panoul din stânga al ferestrei Material editor primeşte un al treilea
element subordonat intrării oteluri (fig. 2.24). Numele său corespunde categoriei nou-create.
Imediat sub el, a fost deja generată intrarea unui prim material. Denumirea acestuia (New
Material – 1) a fost stabilită din oficiu de COSMOSWorks.
Selectăm cu un click-stânga al mouse-ului intrarea New Material – 1 din arborele
oteluri. Trecând în panoul Properties, ne asigurăm asupra următoarelor setări (fig. 2.25):
• lista derulantă Model Type este pe poziŃia Linear Elastic Isotropic
• selectorul Include creep effect este dezactivat
• lista derulantă Units este pe poziŃia SI.
În continuare vom introduce proprietăŃile oŃelului OLC45:
• Suprascriem conŃinutul casetei de text Name introducând denumirea OLC45.
• În tabelul cu proprietăŃi termo-mecanice introducem valorile corespunzătoare oŃelului
OLC45 (tab. 2.5).

29
Fig. 2.23. Meniul contextual care permite inserarea
unei noi categorii de materiale în biblioteca oteluri

Fig. 2.24. ConfiguraŃia ferestrei Material editor după crearea


categoriei Oteluri carbon de calitate

30
Fig. 2.25. Definirea proprietăŃilor termo-mecanice ale oŃelului carbon de calitate OLC45

Fig. 2.26. Lansarea comenzii pentru inserarea unui nou material


în categoria OŃeluri carbon de calitate

31
Fig. 2.27. Definirea proprietăŃilor termo-mecanice ale oŃelului carbon de calitate OLC60

Imediat după definirea proprietăŃilor pentru oŃelul OLC45 se poate trece la următorul
material din aceeaşi categorie. În acest scop, vom efectua un click-dreapta cu mouse-ul pe
intrarea Oteluri carbon de calitate – fig. 2.26. Din meniul derulant afişat pe ecran selectăm
comanda Create material. Ca efect, în respectiva categorie este creată o nouă intrare, căreia i
se atribuie din oficiu numele New Material – 1 (vechiul New Material – 1 a devenit între
timp OLC45). Repetând întocmai etapele parcurse anterior, în panoul din dreapta al ferestrei
Material editor se introduc proprietăŃile oŃelului OLC60 (vezi figura 2.27 şi tabelul 2.5).
Odată definit şi ultimul material, se procedează la salvarea actualizărilor prin apăsarea
butonului Save aflat la partea inferioară a ferestrei Material editor. Dacă utilizatorul
intenŃionează să stocheze biblioteca modificată sub un alt nume, este necesară apăsarea
butonului Save As aflat imediat lângă Save (fig. 2.27).
ProprietăŃile materialelor deja existente în bibliotecă sunt de asemenea modificabile
după dorinŃă. Pentru aceasta, se impune efectuarea unui click-stânga pe intrarea asociată
materialului în arborele din stânga al ferestrei Material editor. Ca efect, proprietăŃile
corespunzătoare sunt afişate în panoul-dreapta, putând fi modificate fără nici o problemă.
Evident, orice actualizare adusă unei biblioteci devine activă numai după salvarea acesteia pe
disc (prin apăsarea butonului Save al ferestrei Material editor).

32
2.5. Factori care influenŃează precizia rezultatelor numerice

Calitatea rezultatelor numerice obŃinute prin metoda elementelor finite (MEF) depinde
în foarte mare măsură de modul în care a fost discretizat domeniul de analiză. Discretizarea în
sine presupune luarea unor decizii cu privire la tipul, numărul şi dimensiunile medii ale
elementelor finite. Ca ingineri, suntem confruntaŃi cu problema delicată a echilibrului dintre
calitatea soluŃiei numerice şi efortul de calcul necesar pentru obŃinerea acesteia. În general, cu
cât reŃeaua de elemente finite este mai densă, cu atât soluŃia este mai precisă. Totuşi, o reŃea
prea fină conduce la sisteme de ecuaŃii foarte mari, a căror rezolvare este laborioasă. Analistul
trebuie să facă apel la propriile cunoştinŃe teoretice şi la simŃul său ingineresc pentru a rafina
reŃeaua numai în zonele unde sunt de aşteptat gradienŃi mari ai necunoscutelor. În zonele în
care variaŃia acestora este mai puŃin accentuată, reŃeaua poate fi mai rară, fiindcă şi un număr
redus de elemente poate conduce la un rezultat acceptabil ca precizie.
Calitatea soluŃiei numerice este influenŃată şi de caracteristicile matematice ale
elementului finit utilizat. Concret, analistul trebuie să aleagă un element ale cărui proprietăŃi
(în special gradul polinomului de aproximare) să fie adecvate tipului de problemă care
urmează a fi rezolvată. ImportanŃa alegerii elementului finit nu trebuie niciodată subestimată,
fiindcă o decizie incorectă în această privinŃă conduce adeseori la rezultate nesatisfăcătoare
sau eronate.
Modulul COSMOSWorks este configurat de către firma producătoare de aşa manieră
încât să reducă la minimum intervenŃia utilizatorului în etapa discretizării. De exemplu,
programul utilizează din oficiu elemente finite cu polinom de aproximare de gradul al doilea
(aşa-numitele elemente pătratice). Acestea asigură obŃinerea unor soluŃii de calitate mai bună
decât elementele cu polinom de gradul întâi (elementele liniare), chiar şi atunci când reŃeaua
este mai rară. Totuşi, volumul de calcule pe care îl impune utilizarea elementelor pătratice
este mai important. Drept consecinŃă, modulul COSMOSWorks permite ca utilizatorul să
opteze pentru elementul liniar. Totuşi, această variantă ar trebui avută în vedere numai atunci
când performanŃele calculatorului (viteza de procesare şi capacitatea memoriei interne) sunt
modeste sau în cazul unor probleme mai puŃin pretenŃioase (probleme în care nu sunt de
aşteptat gradienŃi mari ai necunoscutelor la nivelul domeniului de analiză).
Şi în cazul densităŃii reŃelei de elemente finite, modulul COSMOSWorks operează cu
setări prestabilite de către firma producătoare. În varianta implicită, dimensiunile medii ale
elementelor sunt determinate automat, plecând de la cotele de gabarit ale modelului 3D supus
analizei. De exemplu, în cazul plăcilor, setările prestabilite de producător garantează
generarea a 3 ÷ 4 straturi de elemente tetraedrice pe grosime. Această condiŃie este în acord cu

33
recomandările din literatura de specialitate. Drept consecinŃă, utilizatorul nu ar trebui să
altereze parametrii fixaŃi de producător.
Sunt totuşi cazuri în care se impune un control mai rafinat al reŃelei. În general, este
vorba de o densificare locală a discretizării acolo unde sunt de aşteptat gradienŃi mari ai
necunoscutelor. Concentratorii de tensiuni din zonele unde survin variaŃii secŃionale
importante ale organelor de maşini sunt exemple tipice din acest punct de vedere. ObŃinerea
unor rezultate numerice suficient de precise presupune un control atent al densităŃii reŃelei la
nivelul respectivelor regiuni. Modulul COSMOSWorks permite utilizatorilor precizarea
explicită a dimensiunilor medii ale elementelor în cuprinsul unor astfel de zone prin comanda
Apply Mesh Control (vezi detalii mai jos). Această comandă solicită în principal selectarea
zonelor unde urmează a fi rafinată reŃeaua, precum şi dimensiunea medie a elementelor care
vor fi generate. Trebuie menŃionat faptul că densificarea afectează numai local rezultatul
discretizării. Altfel spus, reŃeaua va avea elemente mai mici doar în zonele de control alese de
utilizator. Pe măsura îndepărtării de aceste zone, elementele trec gradual spre dimensiunile
stabilite implicit de modulul COSMOSWorks. TranziŃia este controlabilă prin intermediul
unui parametru care defineşte raportul dimensiunilor medii ale elementelor generate pe
straturi succesive la trecerea dinspre zona densă spre cea rară a reŃelei. Modulul
COSMOSWorks operează implicit cu un raport de 1,5. Această valoare este rezonabilă în
cele mai multe cazuri şi nu ar trebui alterată de utilizator. În fapt, problema cea mai delicată
nu se referă la definirea ratei de tranziŃie, ci la definirea corectă a dimensiunii elementelor din
zona de rafinare a reŃelei. Referitor la acest aspect nu există decât recomandări orientative. De
exemplu, în cazul problemelor de rezistenŃa materialelor, la nivelul razelor de racordare
asociate zonelor de variaŃie secŃională ale pieselor, practica a demonstrat necesitatea utilizării
unor elemente cu dimensiunea medie de aproximativ R / 4 (R – raza de racordare în
vecinătatea căreia se preconizează rafinarea reŃelei).
În ceea ce urmează vor fi prezentate pe scurt funcŃiile prin intermediul cărora
utilizatorul poate exercita un control direct asupra discretizării domeniului de analiză. Se
impune precizarea că toate funcŃiile despre care vom discuta devin accesibile numai după ce
sunt definite principalele caracteristici ale unei probleme care va fi obiect de analiză. Pentru
efectuarea acestei operaŃii, trebuie apelată comanda Study (vezi discuŃia finală din §2.2).
Odată definită problema, pe ecran este afişat arborele de gestiune al modelului cu elemente
finite. Printr-un click-dreapta al mouse-ului pe intrarea Mesh, se comandă derularea unui
meniu contextual (fig. 2.28). Acest meniu înglobează o serie de funcŃii legate de controlul şi
generarea reŃelei. Strict legate de problemele abordate anterior sunt intrările Apply Mesh
Control, respectiv Create Mesh. Ambele sunt legături spre comenzi care pot fi accesate şi pe

34
Comanda care permite specificarea tipului
de element finit utilizat (liniar sau pătratic),
stabilirea dimensiunii medii a elementelor
la nivel global, precum şi generarea
automată a reŃelei

Comanda care permite specificarea


dimensiunii medii a elementelor la nivelul
unor zone unde reŃeaua urmează a fi rafinată

Fig. 2.28. Meniul contextual care permite controlul asupra discretizării domeniului de analiză

ramificaŃia Mesh a meniului COSMOSWorks din bara superioară a programului SolidWorks


(fig. 2.29). Comanda Apply Mesh Control urmează a fi apelată numai atunci când se
preconizează o rafinare locală a reŃelei. Utilizarea sa trebuie neapărat să preceadă comanda
Create Mesh, întrucât aceasta din urmă serveşte la generarea efectivă a reŃelei şi respectă
setările realizate anterior prin intermediul funcŃiei Apply Mesh Control.
Considerăm cazul piesei de tip placă din figura 2.30. Dimensiunile de gabarit ale
acesteia sunt 120 mm lungime, 80 mm lăŃime, respectiv 20 mm grosime. Alezajul străpuns
din centrul plăcii are diametrul de 40 mm. Pentru început ne propunem să definim o zonă de
rafinare locală a reŃelei pe suprafaŃa alezajului. La nivelul acestei regiuni, vom impune o
dimensiune medie a elementelor de 2 mm. MenŃionăm că exemplul prezentat este pur
didactic. Dacă ar fi să respectăm regula precizată anterior, dimensiunea medie a elementelor
din zona de rafinare ar trebui luată un sfert din raza alezajului, deci 20 / 4 = 5 mm. Această
valoare este aproape egală cu dimensiunea medie a elementelor aleasă implicit de modulul
COSMOSWorks pe întregul domeniu de analiză (pentru care sunt generate patru straturi de
elemente pe grosimea plăcii). Rafinarea locală a reŃelei nu ar fi deci necesară în cazul de faŃă.
O efectuăm totuşi pe considerentul evidenŃierii facilităŃilor pe care le poate exploata
utilizatorul.
35
Comanda care permite specificarea dimensiunii
medii a elementelor la nivelul unor zone unde
reŃeaua urmează a fi rafinată

Comanda care permite specificarea tipului de


element finit utilizat (liniar sau pătratic), stabilirea
dimensiunii medii a elementelor la nivel global,
precum şi generarea automată a reŃelei

Fig. 2.29. Accesarea comenzilor care permit controlul direct asupra discretizării
domeniului de analiză prin meniul COSMOSWorks

Pentru definirea zonei de rafinare a reŃelei, vom lansa comanda Apply Mesh Control
(fig. 2.28). Ca efect, pe latura din stânga a ecranului este afişată o fereastră prevăzută cu mai
multe controale (fig. 2.30):
• lista Selected entities unde, pe măsura efectuării unor selecŃii de către utilizator,
urmează să apară entităŃile grafice în vecinătatea cărora se va rafina reŃeaua;

• cursorul care permite ajustarea cu mouse-ul a dimensiunii medii a elementelor din


zonele de rafinare selectate;
• grupul casetelor de text Control Parameters, rezervat definirii de la tastatură a
parametrilor de rafinare;
• caseta Symbol Settings (în mod normal închisă), destinată unor setări de culoare şi
mărime a marcajelor grafice amplasate pe ecran în zonele de rafinare.

36
Fig. 2.30. Fereastra Mesh Control, prin intermediul căreia utilizatorul
poate defini zone de rafinare a reŃelei de elemente finite

Utilizatorul poate selecta entităŃi de tip faŃă, muchie sau vertex pentru a stabili zonele
de rafinare. Toate acestea apar în lista Selected entities. Metoda de selecŃie este cea obişnuită
în SolidWorks şi anume, deplasarea cursorului grafic deasupra entităŃii, urmată de click pe
butonul-stânga al mouse-ului. În general, este recomandabilă definirea de la tastatură a
parametrilor de rafinare, prin intermediul casetelor din zona Control Parameters (fig. 2.30).
Prima dintre ele este caseta identificată prin simbolul grafic . Aici urmează să introducem
dimensiunea medie a elementelor din zona de rafinare (2 mm). Următoarea casetă importantă
are identificatorul grafic şi permite specificarea raportului dintre dimensiunile medii ale
elementelor generate pe straturi succesive la trecerea dinspre zona densă spre cea rară a
reŃelei. Modulul COSMOSWorks introduce aici valoarea implicită 1,5. După cum am
precizat anterior, raportul prestabilit operează de regulă foarte bine şi, ca atare, nu ar trebui
modificat. În figura 2.31 este prezentat conŃinutul ferestrei Mesh Control după selecŃia
suprafeŃei în jurul căreia se va rafina reŃeaua şi introducerea dimensiunii medii a elementelor
din această zonă. Setările devin active numai după apăsarea butonului identificat prin

simbolul grafic (aflat la partea superioară ferestrei).


Urmează generarea efectivă a reŃelei de elemente finite. În acest scop vom lansa
comanda Create Mesh (fig. 2.28). Ca efect, pe latura din stânga a ecranului este afişată o nouă
fereastră prevăzută cu mai multe controale (fig. 2.32). În marea majoritate a cazurilor, este
37
Fig. 2.31. ConŃinutul ferestrei Mesh Control după selecŃia suprafeŃei în jurul căreia se va
rafina reŃeaua şi introducerea dimensiunii medii a elementelor din această zonă

Fig. 2.32. Fereastra Mesh, prin intermediul căreia utilizatorul


poate comanda generarea automată a reŃelei de elemente finite

38
Fig. 2.33. ReŃeaua de elemente finite generată automat de modulul COSMOSWorks
(se remarcă rafinarea operată în zona alezajului)

suficientă apăsarea butonului identificat prin simbolul grafic (aflat la partea superioară
ferestrei) pentru a comanda generarea automată a reŃelei de elemente finite, acceptând
parametrii adoptaŃi din oficiu de modulul COSMOSWorks (fig. 2.33).
Dacă sunt totuşi necesare ajustări ale acestor setări implicite, utilizatorul poate recurge la
următoarele facilităŃi de control (fig. 2.34):
• selectarea celei mai convenabile unităŃi de măsură pentru exprimarea dimensiunii
elementelor şi a toleranŃei de aproximare a detaliilor geometrice (lista derulantă
identificată prin simbolul unei rigle);
• precizarea dimensiunii medii a elementelor la nivel global (completarea casetei de text
având simbolul grafic la stânga);
• precizarea toleranŃei de aproximare a detaliilor geometrice10 (completarea casetei de
text identificate prin simbolul grafic ).

10
Modulul COSMOSWorks sugerează o toleranŃă de aproximare corelată cu dimensiunea medie a elementelor.
Această valoare implicită lucrează foarte bine în marea majoritate a cazurilor, aşa că nu ar trebui modificată de
utilizator.

39
Fig. 2.34. Ajustarea parametrilor globali ai reŃelei de elemente finite
prin intermediul casetelor din zona Mesh Parameters a ferestrei Mesh

Fig. 2.35. ReŃeaua de elemente finite generată de modulul COSMOSWorks


în varianta fixării unei dimensiuni medii a elementelor la o treime din grosimea plăcii
(rafinarea din zona alezajului este efectul unei comenzi Apply Mesh Control anterioare)

Exemplul din figura 2.34 corespunde cazului în care dimensiunea medie a elementelor a fost
fixată explicit la o treime din grosimea plăcii (20 / 3 = 6,67 mm – vezi precizările din partea
introductivă a prezentului subcapitol), fără vreo intervenŃie asupra toleranŃei de aproximare a
detaliilor de formă. Pentru aceste setări, modulul COSMOSWorks generează reŃeaua din
figura 2.35. Rafinarea din zona alezajului este rezultatul comenzii Apply Mesh Control apelată
anterior.

40
Trebuie menŃionat faptul că modulul COSMOSWorks poate începe rezolvarea
numerică a unei probleme chiar şi atunci când utilizatorul nu a generat reŃeaua. Într-un
asemenea caz, discretizarea este realizată „în umbră”, aplicând procedeul standard şi setările
implicite. Evident, absenŃa oricărui control asupra reŃelei nu este o alternativă recomandabilă
decât pentru probleme foarte simple, care nu implică riscul obŃinerii unor rezultate afectate de
erori semnificative (de exemplu, calculul de rezistenŃă al unor piese fără concentratori de
tensiuni).
Din cele discutate până acum se poate remarca multitudinea şi caracterul adeseori
delicat al deciziilor pe care utilizatorul trebuie să le ia în faza generării reŃelei de elemente
finite. De corectitudinea acestor opŃiuni depinde în foarte mare măsură calitatea soluŃiei
numerice. Aşa cum am văzut, recomandările referitoare la alegerea dimensiunilor de gabarit
ale elementelor finite sunt în general bazate pe experienŃă. În cazul multor probleme
complexe, utilizatorii, mai ales cei care nu beneficiază de o practică mai îndelungată, au
dificultăŃi în stabilirea unei densităŃi optime a reŃelei. Când se confruntă cu astfel de situaŃii,
majoritatea analiştilor au tendinŃa de a impune o rafinare pronunŃată a elementelor. Chiar
adoptând o asemenea strategie, ei nu beneficiază totuşi de garanŃia obŃinerii unor rezultate
acceptabile.
Pentru a limita incidenŃa erorilor ce nu pot fi stăpânite prin metodele empirice descrise
anterior, modulul COSMOSWorks oferă posibilitatea discretizării adaptive a domeniului de
analiză. Această tehnică presupune rezolvări repetate ale modelului cu elemente finite,
precizia rezultatelor urmând a fi îmbunătăŃită cu fiecare nouă iteraŃie. Procesul este oprit la
atingerea unui nivel admisibil al erorilor. Sub aspect practic, soluŃia poate fi îmbunătăŃită
adoptând una din următoarele strategii:
• rafinarea locală a reŃelei de elemente finite în zonele unde se constată că nivelul erorii
este încă prea ridicat (aşa-numita adaptivitate h);
• creşterea gradului polinoamelor de aproximare ale elementelor în zonele unde nivelul
erorii este prea ridicat, cu păstrarea neschimbată a discretizării domeniului de analiză
(aşa-numita adaptivitate p).
În general, adaptivitatea h este procedeul cel mai performant, întrucât asigură obŃinerea unor
soluŃii a căror precizie depinde relativ puŃin de caracteristicile reŃelei folosite la prima iteraŃie.
În cazul particular al modulului COSMOSWorks, utilizarea ei este recomandabilă şi datorită
câtorva limitări ale celeilalte proceduri adaptive. Mai concret, adaptivitatea p nu funcŃionează
decât la nivelul elementelor de tip tetraedric (nu şi al elementelor de tip învelitoare), fiind de
asemenea inaplicabilă atunci când modelul conŃine încărcări de tip presiune sau forŃă
distribuite neuniform la nivelul unor suprafeŃe.

41
Modulul COSMOSWorks nu cunoaşte soluŃia exactă a problemei, astfel încât nu o
poate utiliza pentru determinarea erorilor numerice pe parcursul iteraŃiilor. În locul soluŃiei
exacte, el apelează la un complex de estimatori care definesc gradienŃii unor mărimi de tip
energie de deformare, tensiuni şi/sau deplasări la nivelul elementelor. Evident, o asemenea
abordare, chiar dacă este fundamentată matematic, nu garantează riguros atingerea unui nivel
impus al erorilor. Totuşi, estimatorii funcŃionează de regulă acceptabil. Sunt însă şi cazuri
când tehnicile adaptive nu reuşesc să atingă nivelul de precizie impus de utilizator. De
exemplu, în calculul de rezistenŃă, astfel de situaŃii survin atunci când modelul analizat este
supus unor constrângeri cinematice deosebit de puternice şi cu distribuŃii neuniforme, cum ar
fi încastrări pe suprafeŃe extinse învecinate unor zone complet libere de reazeme şi încărcări.
La interfaŃa acestor regiuni de tranziŃie bruscă apar gradienŃi mari ai tensiunilor care impun o
rafinare excesivă a reŃelei (în cazul adaptivităŃii h) sau creşterea pronunŃată a gradului
polinoamelor de aproximare (în cazul adaptivităŃii p). Se întâmplă atunci ca numărul de
iteraŃii maxim admis11 să nu fie suficient pentru atingerea preciziei dorite. În asemenea cazuri
este recomandabilă renunŃarea la tehnica adaptivă, pentru că indicaŃiile estimatorilor de eroare
sunt cu totul îndoielnice. Este mai bine ca utilizatorul să recurgă la trei analize clasice (fără
adaptivitate). Prima dintre ele poate fi realizată folosind o reŃea mai rară. La următoarele
analize, reŃeaua urmează a fi densificată din ce în ce mai puternic, însă numai în zonele unde
au fost sesizate concentrări ale tensiunilor. Dacă ultimele două teste numerice nu evidenŃiază
creşteri sensibile ale tensiunilor, rezultatele pot fi considerate de încredere. În cazul sesizării
unor variaŃii importante, se pot efectua analize suplimentare, folosind reŃele densificate numai
la nivelul zonelor de maxim ale solicitării.
Discretizare adaptivă este activabilă prin realizarea unui click-dreapta pe intrarea
corespunzătoare problemei curente din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite
(fig. 2.36). Între altele, meniul contextual deschis pe ecran de modulul COSMOSWorks,
conŃine şi o legătură la comanda Properties. Selectarea acesteia din urmă determină afişarea
unei ferestre formate din mai multe mape suprapuse. Pentru activarea discretizării adaptive
este importantă mapa Adaptive (fig. 2.36). În mod implicit, această facilitate nu este folosită
de modulul COSMOSWorks. Dacă optează pentru exploatarea ei, utilizatorul trebuie să
marcheze cu mouse-ul unul din butoanele radio h-adaptive sau p-adaptive. În funcŃie de
varianta aleasă, modulul COSMOSWorks activează una din zonele h-Adaptive options sau p-
Adaptive options ale ferestrei din figura 2.36. Vom insista în continuare asupra adaptivităŃii h,
întrucât ea este cel mai frecvent întâlnită în aplicaŃii. Figura 2.37 prezintă parametrii adoptaŃi
din oficiu de COSMOSWorks atunci când utilizatorul optează pentru acest tip de analiză:

11
Numărul de iteraŃii maxim admis este 5 în cazul adaptivităŃii h, respectiv 4 în cazul adaptivităŃii p.

42
Fig. 2.36. Accesarea facilităŃilor de discretizare adaptivă
ale modulului COSMOSWorks

Fig. 2.37. Parametrii impliciŃi pe care îi adoptă modulul COSMOSWorks


în cazul discretizării adaptive de tip h

43
• nivelul admis al erorilor12 (implicit 2 %, reglabil prin cursorul Target accuracy);
• preferinŃa pentru modul în care va fi exploatat estimatorul de eroare (ajustabilă prin
cursorul Accuracy bias – vezi explicaŃiile de mai jos);
• numărul maxim de iteraŃii însoŃite de refacerea reŃelei de elemente finite (implicit 3,
selectabil din lista derulantă Maximum no. of loops);
• permisiunea ca reŃeaua să devină mai grosieră acolo unde estimatorul de eroare arată
că precizia soluŃiei curente este superioară nivelului minim prescris (implicit
dezactivată, dar acordabilă prin bifarea casetei de validare Mesh coarsening).
În majoritatea departamentelor de proiectare unde se utilizează programe de calcul cu
elemente finite, eroarea vizată este de 5 ÷ 10 %. Prin urmare, cursorul Target accuracy poate
fi deplasat pe valori cuprinse între 90 % şi 95 %. În general, un nivel de precizie foarte strâns
impune efectuarea mai multor iteraŃii şi nu este nici pe departe justificat. De exemplu, în
practică sunt frecvente cazurile când modelul cu elemente finite operează cu schematizări ale
geometriei, rezemărilor şi / sau încărcărilor. Simplificările de această natură alterează
rezultatul numeric într-o manieră ce nu poate fi influenŃată prin rafinarea reŃelei. Iată de ce,
erorile trebuie limitate la un nivel realist, care nu determină efectuarea unui volum de calcule
exagerat, dar garantează totuşi obŃinerea unei soluŃii de încredere.
Cursorul Accuracy bias (vezi figura 2.37) este un instrument deosebit de util în
cazurile când rezolvarea adaptivă a unei probleme întâmpină dificultăŃi datorate gradienŃilor
foarte mari ai rezultatelor numerice. El poate glisa între două extreme:
• Local (Faster) – care solicită modulului COSMOSWorks să acorde importanŃă
surprinderii extremelor locale ale rezultatelor;
• Global (Slower) – care solicită obŃinerea unei soluŃii bune pe tot domeniul de analiză
şi evitarea unei rafinări excesive a reŃelei în zonele unde există gradienŃi puternici ai
rezultatelor.
În calculul de rezistenŃă al pieselor care prezintă concentratori de tensiuni, deplasarea
cursorului Accuracy bias spre poziŃia Global (Slower) este de regulă o bună strategie atunci
când rezolvarea adaptivă întâmpină dificultăŃi. În astfel de cazuri se recomandă şi creşterea
numărului de iteraŃii spre maximul admis (cu ajutorul listei derulante Maximum no. of loops –
vezi figura 2.37).
OpŃiunea de rarefiere locală a reŃelei de elemente finite (caseta de validare Mesh
coarsening – fig. 2.37) ar trebui să rămână neactivată, întrucât poate determina evoluŃii

12
Definit prin complement faŃă de nivelul 100 %, care semnifică precizia absolută (erori nule). Acest nivel de
precizie este măsurat printr-un estimator de tip energie de deformare. El nu oferă garanŃia că tensiunile vor fi
afectate de abateri având acelaşi ordin de mărime. Totuşi, o valoare ridicată a acestui indicator determină în
general o precizie bună a tensiunilor.

44
sinuoase ale erorilor de la un ciclu de adaptivitate la următorul. Chiar dacă neutilizarea ei
conduce la o creştere constantă a numărului de elemente finite, convergenŃa iteraŃiilor spre o
soluŃie cu nivelul de precizie prescris este de obicei mai rapidă.
În cazul analizelor adaptive, modulul COSMOSWorks îşi asumă sarcina controlului
local al reŃelei. Drept consecinŃă, apelarea comenzii Apply Mesh Control nu mai este necesară.
De fapt, interferenŃele utilizatorului în procesul de control local al reŃelei sunt chiar
contraindicate. Este posibilă chiar trimiterea problemei spre rezolvare fără o discretizare
prealabilă a domeniului de analiză. Într-un asemenea caz, la primul ciclu de adaptivitate,
modulul COSMOSWorks generează o reŃea prin procedeul standard, folosind setările
implicite.
Vom încheia discuŃia referitoare la tehnicile adaptive cu menŃiunea că utilizarea lor nu
este recomandată decât în situaŃii când abordările clasice nu dau rezultate bune sau atunci
când cerinŃele de precizie sunt deosebit de stricte. Cazuri de acest fel nu apar foarte des în
practică. Se întâmplă totuşi să avem de rezolvat probleme pentru care este greu să exercităm
un control eficient al densităŃii reŃelei prin comenzile standard. Uneori poate fi chiar
imposibilă sesizarea zonelor unde soluŃia are gradienŃi mari şi deci elementele ar trebui
rafinate. Acestea sunt situaŃiile tipice în care adaptivitatea devine un instrument demn de luat
în considerare.
Expunerea din cuprinsul prezentului subcapitol s-a concentrat asupra aspectelor
specifice discretizării în elemente finite tetraedrice. Problematica elementelor de tip
învelitoare nu a intervenit în discuŃie decât tangenŃial şi, în fapt, nu ne propunem abordarea ei.
Cititorul interesat de acest subiect poate găsi o tratare exhaustivă în documentaŃia modulului
COSMOSWorks.
Este important să reŃinem din cele discutate anterior următorul lucru: soluŃiile
numerice obŃinute prin metoda elementelor finite nu sunt decât aproximări. Erorile au la
origine atât discretizarea, cât şi anumite simplificări adoptate în faza de concepŃie a modelului
(de exemplu, în calculele de rezistenŃă, schematizări ale geometriei corpurilor, rezemărilor,
încărcărilor sau ale comportamentului mecanic al materialelor). Până la urmă, oricât de
performant ar fi un program de calcul, trebuie să fim conştienŃi că soluŃia nu este perfectă.
Acest fapt este departe de a fi un handicap major al metodei elementelor finite. Pentru
ingineri, o soluŃie aproximativă poate fi absolut mulŃumitoare atât timp cât erorile sale sunt
rezonabile şi, mai ales, sub control. În practică, utilizatorii programelor de calcul cu elemente
finite îşi iau întotdeauna rezerve de siguranŃă faŃă de stările limită pe care modelul analizat nu
ar trebui să le atingă. Această rezervă este reflectarea incertitudinilor care planează asupra
soluŃiei numerice. Exemplul cel mai la îndemână pare a fi din nou calculul de rezistenŃă,

45
domeniu familiar oricărui inginer mecanic. Este cunoscut faptul că stările admisibile ale unei
piese care suferă deformaŃii pur elastice sunt definite prin inegalitatea
σ ech ≤ σ a (2.3)

în care σ ech este aşa-numita tensiune echivalentă, iar σ a este tensiunea admisibilă. Mărimea

σ ech rezultă prin calcul, pornind de la o teorie de rezistenŃă. În cazul materialelor metalice
ductile, a căror rupere este precedată de o deformare plastică semnificativă, cel mai frecvent
utilizată este a patra teorie de rezistenŃă. Potrivit respectivei teorii, σ ech are expresia13

1
+ (σ z − σ x )  + 3 (τ xy2 + τ yz2 + τ zx2 )
2 2 2
σ ech = 
2
( σ x − σ y ) + ( σ y − σ z ) 
(2.4)

În membrul drept al relaŃiei de mai sus intervin componentele normale σ x , σ y şi σ z , precum

şi cele tangenŃiale τ xy , τ yz şi τ zx ale tensiunii. Formula (2.4) justifică denumirea atribuită

mărimii σ ech . În fapt, σ ech defineşte o stare de solicitare fictivă, echivalentă sub aspect

teoretic cu o tracŃiune simplă. CondiŃia (2.3) impune tensiunea admisibilă σ a ca nivel limită

pentru σ ech . În cazul materialelor metalice ductile, valoarea lui σ a este definită prin relaŃia

σa = σc / C (2.5)

în care σ c este limita de curgere (determinată experimental prin încercarea la tracŃiune

simplă), iar C > 1 este un coeficient de siguranŃă fixat de analist. În calculele de rezistenŃă
uzuale, C nu depăşeşte superior valoarea 2. La alegerea acestui coeficient trebuie luate în
considerare cel puŃin următoarele aspecte:
• calitatea materialului din care se va confecŃiona piesa analizată;
• simplificările introduse în etapa de elaborare a modelului cu elemente finite (neglijarea
unor detalii de formă ale piesei, idealizarea interacŃiunilor şi rezemărilor sau neglijarea
caracterului evolutiv al anumitor încărcări);
• riscurile pe care le creează eventuala deteriorare a piesei pe parcursul duratei de
serviciu estimate.
Se adoptă valori mai mari ale coeficientului de siguranŃă dacă materialul are o compoziŃie
chimică şi proprietăŃi mecanice destul de lejer tolerate prin standarde14, dacă modelul cu
elemente finite conŃine idealizări importante şi mai ales dacă distrugerea piesei este de natură
să producă accidentarea unor persoane sau pagube materiale serioase.

13
Cea de a patra teorie de rezistenŃă mai este cunoscută şi sub denumirile de criteriu limită al energiei specifice
de modificare a formei sau criteriul lui von Mises. În mod corespunzător, mărimea definită prin formula (2.4) se
numeşte tensiune echivalentă von Mises.
14
OŃelurile carbon de uz general, precum şi cele pentru turnare (simbolizate OL, respectiv OT) sunt asemenea
categorii de materiale.

46
2.6. Probleme

1. ActualizaŃi biblioteca oteluri prin inserarea categoriilor Oteluri inoxidabile şi Oteluri


pentru arcuri. ProprietăŃile materialelor din aceste categorii sunt prezentate în tabelul 2.6.

Tab. 2.6. ProprietăŃi termo-mecanice ale unor oŃeluri inoxidabile şi oŃeluri pentru arcuri

OŃeluri inoxidabile OŃeluri pentru arcuri


ProprietăŃi
5NiCr180 20Cr130 51VCr11A 60Si15A

Modulul de elasticitate
2
1,9·1011 2,06·1011
longitudinală E [N/m ]

Coeficientul de contracŃie
0,29 0,3
transversală ν [-]

Modulul de elasticitate la forfecare


2
7,5·1010 7,8·1010
G [N/m ]

Densitatea masică ρ [kg/m3] 8000 7850

RezistenŃa la rupere σr [N/m2] 500·106 750·106 1350·106 1500·106

Limita de curgere σc [N/m2] 195·106 550·106 1200·106 1300·106

Coeficientul de dilatare termică


-1
1,5·10-5 1,1·10-5
liniară α [K ]

Conductivitatea termică λ [W/m/K] 16 46

Căldura specifică c [J/kg/K] 500 420

2. ExersaŃi tehnicile de generare a reŃelei de elemente finite descrise în §2.5 pe cazurile


pieselor de mai jos.
Gros. 30
R1
0

35
70

35
0
R1

50
100

47
Gros. 20

R5
50

20
R5

50

100

40 60

Gros. 30 R1
0

20
R5
R1

20
0

60
R5
20

20
100

48
3. Analiza răspunsului elastic al unei piese care preia încărcări statice

3.1. Aspecte generale

Pe parcursul prezentului capitol vom aborda problema determinării stării de tensiuni


din piesele individuale care preiau încărcări mecanice staŃionare sau quasi-staŃionare15, în
condiŃiile unui comportament liniar-elastic al materialului. Altfel spus, admitem existenŃa unei
relaŃii de proporŃionalitate între tensiuni şi deformaŃii, descrisă matematic printr-o lege de tip
Hooke. De asemenea, vom considera că materialul este omogen şi izotrop, adică proprietăŃile
sale nu variază de la punct la punct şi nici nu depind de direcŃiile spaŃiale.
Modulul COSMOSWorks este utilizabil atât pentru analiza unor probleme de
elasticitate caracterizate prin deformaŃii mici, cât şi a unor probleme cu deformaŃii mari.
Marea majoritate a cazurilor de interes practic aparŃin primei categorii. De regulă, organele de
maşini sunt proiectate de aşa manieră încât nu suferă distorsiuni mari sub acŃiunea încărcărilor
exterioare. Modelele asociate celor două tipuri de probleme sunt profund diferite. În cazul
deformaŃiilor mici, sistemul de ecuaŃii care descrie echilibrul mecanic al corpurilor elastice
este liniar şi se rezolvă fără nici o dificultate. De îndată ce distorsiunile corpurilor devin mari,
modelul îşi pierde liniaritatea, rezolvarea sa impunând utilizarea unor procedee iterative mult
mai laborioase.
Modulul COSMOSWorks este preconfigurat de producător în aşa fel încât să verifice
nivelul deformaŃiilor. În funcŃie de rezultatul testelor, programul poate solicita acordul
utilizatorului în sensul efectuării unei analize neliniare. Nu trebuie aşadar să fim preocupaŃi în
mod special de natura modelului care operează cel mai bine în cazul unei anumite probleme.
Modulul COSMOSWorks verifică acest aspect şi ne atenŃionează atunci când nivelul
distorsiunilor impune efectuarea unui calcul neliniar.

3.2. Procedura de analiză

Procedura de analiză a răspunsului la încărcări mecanice staŃionare este iniŃializată


prin intermediul comenzii Study (vezi figura 2.2). Evident, este necesară generarea prealabilă
a modelului 3D al corpului pentru care va fi efectuat calculul cu elemente finite. De
asemenea, acest model trebuie să fie deschis în spaŃiul grafic al programului SolidWorks.
În caseta de dialog pe care o deschide comanda Study, utilizatorul trebuie să precizeze
următoarele informaŃii generale (vezi exemplul din figura 2.7):

15
Cel mai frecvent, piesele din construcŃia sistemelor mecanice sunt solicitate în regim tranzitoriu. Totuşi, dacă
evoluŃia încărcărilor exterioare este lentă, calculele pot fi efectuate în ipoteza staŃionarităŃii, considerând însă
valorile maxime ale tuturor forŃelor şi/sau momentelor.

49
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite;
• tipul de reŃea utilizat în faza de discretizare a modelului16;
• categoria din care face parte problema analizată – în cazul de faŃă, Static.
După specificarea acestor date, modulul COSMOSWorks activează o serie de alte funcŃii
care pot fi accesate prin intermediul meniului COSMOSWorks (fig. 2.2) sau prin click-dreapta
cu mouse-ul pe unele intrări din arborele de gestiune al modelului cu elemente finite (fig. 2.5
– 2.6). Pentru analiza răspunsului elastic al unei piese, cele mai importante sunt comenzile
care fac posibilă definirea proprietăŃilor de material, precizarea restricŃiilor cinematice şi a
încărcărilor, discretizarea automată, rezolvarea modelului cu elemente finite şi, în final,
postprocesarea rezultatelor numerice. În ceea ce urmează vor fi descrise aceste facilităŃi.
MenŃionăm faptul că definirea proprietăŃilor de material, introducerea restricŃiilor de
mişcare şi a încărcărilor, respectiv discretizarea pot fi efectuate în orice ordine. Singura
condiŃie este ca aceste operaŃii să preceadă rezolvarea modelului cu elemente finite. După
cum s-a arătat în §2.5, discretizarea nu este nici măcar obligatorie. În lipsa reŃelei, modulul
COSMOSWorks procedează la generarea acesteia în stadiul premergător rezolvării
modelului, folosind valori presetate ale parametrilor care controlează dimensiunile şi
densitatea elementelor.
ProprietăŃile de material pot fi precizate cel mai convenabil prin efectuarea unui click-
dreapta al mouse-ului pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune a modelului cu
elemente finite (fig. 3.1). În urma acestei manevre, pe ecran va fi derulat un meniu contextual.
Printre funcŃiile respectivului meniu se numără şi Apply Material to All, al cărei principal rol
constă în selectarea materialului de bază al piesei. După lansarea acestei comenzi pe ecran
este afişată o fereastră de felul celei prezentate în figura 3.2. Aceeaşi fereastră poate fi
accesată şi prin butonul Apply Material to All din bara COSMOSWorks Main (vezi figura 2.4
şi tabelul 2.1) sau prin funcŃia Apply Material to All (aflată pe ramificaŃia Material a meniului
COSMOSWorks – fig. 2.9).
De obicei, definirea proprietăŃilor se reduce la selectarea materialului dintr-o
bibliotecă livrată împreună cu modulul COSMOSWorks sau generată de utilizator (vezi
discuŃia din §2.4 şi exemplul din figura 3.3 care ilustrează accesarea bibliotecii oteluri). În
asemenea cazuri, este suficientă validarea opŃiunii From library files prezentă în partea din
stânga-sus a ferestrei Material (fig. 3.3), urmată de selectarea bibliotecii din lista derulantă
aflată imediat dedesubt. Ca efect, conŃinutul bibliotecii este afişat într-o structură arborescentă
(vezi panoul din stânga al ferestrei Material din figura 3.3). Intrările de pe primul nivel al

16
AplicaŃiile tratate în această lucrare apelează la elemente tetraedrice, astfel încât tipul reŃelei va fi întotdeauna
Solid Mesh.

50
Fig. 3.1. Meniul contextual care permite definirea proprietăŃilor de material

Fig. 3.2. Fereastra prin intermediul căreia utilizatorul


poate defini proprietăŃile de material ale unei piese

Fig. 3.3. Precizarea proprietăŃilor de material prin accesarea unei biblioteci create de utilizator

51
Fig. 3.4. Precizarea directă a proprietăŃilor de material, prin intermediul opŃiunii
Custom defined (fără accesarea bibliotecilor)

arborelui sunt categoriile de materiale. Pe nivelul imediat următor sunt denumirile


materialelor incluse în bibliotecă. Un click-stânga mouse-ului pe oricare nume comandă
selectarea acestuia şi afişarea proprietăŃilor termo-mecanice în panoul din dreapta al ferestrei
(fig. 3.3). ProprietăŃile vor fi ataşate piesei imediat ce se apasă butonul OK de la partea
inferioară a ferestrei Material (fig. 3.3).
Pot fi situaŃii când materialul nu este inclus în niciuna din bibliotecile disponibile pe
calculator sau utilizarea lui este atât de sporadică, încât analistul nu consideră necesar să îi
salveze permanent descrierea. În astfel de cazuri se impune precizarea directă a proprietăŃilor
termo-mecanice prin activarea opŃiunii Custom defined – prezentă în partea din stânga-sus a
ferestrei Material – urmată de completarea casetelor din panoul-dreapta şi apăsarea butonului
OK (vezi exemplul din figura 3.4).
Legăturile spre setul de comenzi destinate definirii restricŃiilor cinematice17 şi
încărcărilor18 se află pe ramificaŃia Loads/Restraint a meniului COSMOSWorks (fig. 3.5).
Accesul individual spre aceleaşi funcŃii este posibil şi prin butoanele barei COSMOSWorks
Loads (vezi figura 2.4 şi tabelul 2.2). RestricŃiile cinematice şi încărcările pot fi definite şi
prin meniul contextual deschis atunci când se efectuează un click-dreapta al mouse-ului pe
intrarea Load/Restraint (vezi exemplul din figura 2.6). În fapt, acest meniu reprezintă calea
cea mai convenabilă de introducere a restricŃiilor cinematice şi a încărcărilor.

17
Restraints – în terminologia modulului COSMOSWorks
18
Loads – în terminologia modului COSMOSWorks

52
Comandă care permite definirea
restricŃiilor cinemtatice

Comenzi care permit definirea


diverselor tipuri de încărcări

Fig. 3.5. Comenzi aflate pe ramificaŃia Loads/Restraint a meniului COSMOSWorks

Gama restricŃiilor cinematice pe care le poate manevra modulul COSMOSWorks este


foarte diversificată. Cel mai frecvent întâlnite în aplicaŃii sunt următoarele:
• încastrarea19 – echivalentă cu blocarea tuturor gradelor de libertate nodale;
• reazemul alunecător20 – aplicabil numai feŃelor plane ale modelului şi echivalent cu
blocarea translaŃiei de-a lungul normalei la aceste feŃe21;
• articulaŃia de tip balama fixă22 – aplicabilă numai feŃelor cilindrice ale modelului şi
echivalentă cu blocarea translaŃiilor radial-axiale (altfel spus, rămâne deblocată numai
rotaŃia în jurul axei cilindrice).
Alături de restricŃiile menŃionate anterior, modulul COSMOSWorks oferă o multitudine de
alte opŃiuni, asupra cărora nu vom insista. În continuare ne vom limita prezentarea la gama

19
Fixed – în terminologia modulului COSMOSWorks
20
Roller/Sliding – în terminologia modulului COSMOSWorks
21
În cazul discretizării cu elemente de tip continuum (de exemplu, elemente tetraedrice), reazemul alunecător
poate fi introdus şi la nivelul suprafeŃelor rămase după decuparea unor porŃiuni ale modelului CAD original cu
plane de simetrie geometrică şi mecanică. Propriu-zis, efectul simetriei este echivalent cu blocarea translaŃiilor în
lungul normalei la planul de tăiere.
22
Hinge – în terminologia modulului COSMOSWorks

53
restricŃiilor frecvent utilizate. Cititorul interesat să îşi îmbogăŃească bagajul de cunoştinŃe
referitoare la acest subiect găseşte o tratare exhaustivă în documentaŃia modulului
COSMOSWorks.
Încastrările pot fi aplicate vertexurilor, muchiilor, dar şi unor feŃe sau porŃiuni de
suprafaŃă ale modelului. După apelul comenzii Restraints (fig. 3.5), modulul
COSMOSWorks afişează o fereastră de tipul celei prezentate în figura 3.6. Lista derulantă de
la partea superioară a panoului Type permite selectarea tipului de constrângere ce urmează a fi
introdus. În cazul de faŃă, utilizatorul nu are de făcut nici o intervenŃie la nivelul acestei zone,
întrucât opŃiunea Fixed – aleasă din oficiu de modulul COSMOSWorks corespunde chiar
încastrării. Propriu-zis, este necesară doar selecŃia entităŃilor geometrice asupra cărora va
acŃiona constrângerea. Pe măsură ce sunt marcate cu mouse-ul în spaŃiul de modelare al
programului SolidWorks, respectivele entităŃi primesc simboluri grafice destinate evidenŃierii
restricŃiilor introduse. De asemenea, denumirile lor sunt incluse într-o listă identificată prin
simbolul (vezi entitatea Face <1> în exemplul din figura 3.6). Eventualele greşeli de
selecŃie pot fi corectate cu uşurinŃă. Pur şi simplu, reselectarea unei entităŃi anterior marcate
cu mouse-ul determină eliminarea acesteia din listă.

Încastrările devin active imediat după apăsarea butonului cu simbolul grafic (aflat
la partea superioară a casetei de dialog din figura 3.6). Ele sunt identificate în arborele de
gestiune a modelului cu elemente finite printr-o intrare cu numele generic Restraint urmat de

Fig. 3.6. Introducerea unei restricŃii cinematice de tip încastrare

54
Fig. 3.7. Stocarea unei restricŃii cinematice în arborele de gestiune
a modelului cu elemente finite (intrarea Restraint-1)

un număr de ordine care creşte pe măsura definirii de noi restricŃii (fig. 3.7). Deplasând
cursorul grafic în dreptul unei astfel de intrări şi efectuând click pe butonul-dreapta al mouse-
ului, utilizatorul poate solicita afişarea unui meniu contextual, în care, printre altele, apar şi
câteva funcŃii de editare a constrângerilor cinematice (fig. 3.8):
• Hide/Show – ascunde/reafişează simbolul grafic ataşat restricŃiei, fără să o elimine din
modelul cu elemente finite;
• Suppress – elimină restricŃia din modelul cu elemente finite şi îi ascunde simbolul
grafic, fără ca totuşi să o şteargă din baza de date23 (după utilizarea acestei comenzi,
meniul contextual va afişa funcŃia inversă Unsuppress);
• Edit Definition – reafişează caseta de dialog Restraint (fig. 3.6), unde utilizatorul poate
opera orice modificări doreşte;
• Delete – şterge definitiv restricŃia din baza de date, eliminând-o aşadar şi din modelul
curent (această funcŃie nu are inversă, deci trebuie apelată cu discernământ).
Simbolurile grafice utilizate de modulul COSMOSWorks pentru individualizarea
restricŃiilor cinematice sunt formate prin combinarea unor „săgeŃi” şi „discuri” (fig. 3.9).
Fiecare „săgeată” reprezintă un grad de libertate translaŃional blocat. „Discul” amplasat la
coada „săgeŃii” desemnează blocajul rotaŃiei în jurul axei corespunzătoare. Simbolul din figura

23
Această facilitate este utilă atunci când ne propunem analiza mai multor scenarii de restricŃionare cinematică.

55
Fig. 3.8. Meniul contextual care grupează funcŃii de editare a restricŃiilor cinematice

(a) (b) (c)


Fig. 3.9. Simboluri grafice folosite pentru individualizarea unei încastrări (a),
unui reazem alunecător sau constrângeri de tip simetrie în raport cu un plan (b),
respectiv unei articulaŃii de tip balama fixă (c)

3.9.a corespunde restricŃionării tuturor gradelor de libertate posibile (trei translaŃii + trei
rotaŃii). El este utilizat de modulul COSMOSWorks pentru a marca o încastrare24. Simbolul
din figura 3.9.b reflectă blocajul unui singur grad de libertate translaŃional. El va servi pentru
marcarea unui reazem alunecător (eventual a unei restricŃii de tip simetrie în raport cu un
plan). În sfârşit, simbolul din figura 3.9.c reflectă blocajul a două translaŃii. El va apărea în
cazul articulaŃiilor de tip balama fixă.
După cum s-a menŃionat deja, reazemele alunecătoare pot fi definite numai pe
suprafeŃe plane. Şi constrângerile de acest tip pot fi introduse apelând comanda Restraints (fig.

24
În cazul elementelor de tip continuum (de exemplu, elementele tetraedrice), blocajul rotaŃiilor este lipsit de
obiect fiindcă nodurile respectivelor elemente posedă numai grade de libertate translaŃionale. Această stare de
lucruri nu creează nici o problemă, fiindcă modulul COSMOSWorks ignoră pur şi simplu toate restricŃiile
inaplicabile.

56
Fig. 3.10. Introducerea unei restricŃii cinematice de tip reazem alunecător
care materializează simetria în raport cu un plan

3.5). De această dată, lista derulantă de la partea superioară a panoului Type trebuie
poziŃionată pe opŃiunea Roller/Sliding, după cum se observă în figura 3.10, unde este
prezentat exemplul definirii unor reazeme alunecătoare ce materializează simetria în raport cu
un plan a unei plăci. La fel ca în cazul încastrării, utilizatorului îi revine sarcina de a selecta
cu mouse-ul entităŃile geometrice asupra cărora se aplică restricŃia cinematică.
În sfârşit, figura 3.11 ilustrează definirea unei constrângeri de tip balama fixă. După
cum s-a menŃionat anterior, o asemenea restricŃie poate fi aplicată numai pe suprafeŃe
cilindrice. Odată efectuat apelul comenzii Restraints (fig. 3.5), modulul COSMOSWorks
afişează fereastra omonimă, în care utilizatorul trebuie să aleagă opŃiunea Hinge din lista
derulantă de la partea superioară a panoului Type (fig. 3.11). După aceea, se poate trece la
selectarea cu mouse-ul a suprafeŃelor cilindrice asupra cărora va acŃiona restricŃia. Exemplul
din figura 3.11 reflectă constrângerea aplicată unui rotor prin centrarea pe un arbore.
Dintre diversele categorii de încărcări pe care le poate manevra modulul
COSMOSWorks, cel mai frecvent întâlnite în aplicaŃiile care au ca obiect modele ale unor
corpuri 3D sunt următoarele:
• forŃa – aplicabilă unor entităŃi de tip faŃă, muchie sau vertex;
• presiunea – aplicabilă doar entităŃilor de tip faŃă;
• încărcarea de tip centrifugal – aplicabilă unui întreg corp.

57
Fig. 3.11. Introducerea unei restricŃii cinematice de tip balama fixă
care materializează centrarea pe un arbore

Fig. 3.12. Fereastra Force, prin intermediul căreia


pot fi definite încărcări mecanice de tip forŃă

O încărcare prin forŃă poate fi introdusă apelând comanda Force (vezi figura 3.5). Ca efect,
modulul COSMOSWorks afişează o casetă de dialog (fig. 3.12), a cărei configuraŃie este
foarte asemănătoare celei întâlnite deja în cazul definirii restricŃiilor cinematice.
Figura 3.13 ilustrează introducerea unei forŃe normale pe o faŃă a modelului. În acest
caz, utilizatorul trebuie să precizeze următoarele informaŃii:

58
Fig. 3.13. Definirea unei încărcări de tip forŃă normală aplicată pe o faŃă a modelului

• tipul forŃei – normală pe o entitate, selectabil prin activarea butonului-radio Apply


normal force;
• entitatea / entităŃile de tip faŃă asupra cărora se aplică încărcarea (afişate în lista pe
măsura selectării lor cu mouse-ul);
• sistemul de unităŃi de măsură în care va fi specificată mărimea forŃei (selectabil

opŃional din lista derulantă identificată prin simbolul );


• mărimea forŃei (introdusă de la claviatură în caseta identificată prin simbolul );
• eventuala inversare a sensului prestabilit al forŃei aplicate (prin validarea selectorului
Reverse direction).

Încărcările devin active imediat după apăsarea butonului cu simbolul grafic (aflat la partea
superioară a casetei de dialog din figura 3.13). Ele sunt identificate în arborele de gestiune a
modelului cu elemente finite printr-o intrare, al cărei nume reflectă clasa generică a încărcării
(fig. 3.14). Deplasând cursorul grafic în dreptul unei astfel de intrări şi efectuând click pe
butonul-dreapta al mouse-ului, utilizatorul poate solicita afişarea unui meniu contextual, în
care, printre altele, apar şi comenzi de editare. FuncŃionalitatea acestor comenzi este similară
celor întâlnite în cazul restricŃiilor cinematice (vezi mai sus).
Utilizatorul are la dispoziŃie şi posibilitatea definirii explicite a direcŃiei unei încărcări
de tip forŃă. În acest scop, este suficientă activarea butonului-radio Apply force/moment de la
partea superioară a panoului Type (fig. 3.12). Drept consecinŃă, în structura acestui panou îşi
59
Fig. 3.14. Stocarea unei încărcări de tip forŃă normală în arborele de gestiune
a modelului cu elemente finite (intrarea Force-1)

face apariŃia un nou element şi anume, caseta în care va fi stocată entitatea care precizează
direcŃia încărcării (de regulă, o axă / muchie a modelului 3D sau o linie generată anterior în
cadrul unei schiŃe). În rest, toate aspectele menŃionate anterior îşi păstrează valabilitatea (vezi
figura 3.15, unde este ilustrată definirea unei forŃe concentrate).
Trebuie menŃionat faptul că natura entităŃii/entităŃilor care preiau încărcarea dictează
maniera în care aceasta va fi gestionată de către modulul COSMOSWorks. Concret, dacă
forŃa este aplicată unei feŃe / muchii, ea va fi repartizată automat pe fiecare unitate de arie /
lungime a respectivei entităŃi. În cazul selectării unui vertex drept suport al încărcării, aceasta
din urmă devine echivalenta unei forŃe concentrate. Utilizatorul nu trebuie să îşi facă aşadar
nici o problemă în legătură cu repartiŃia forŃei. Indiferent de tipul suportului (faŃă, muchie sau
vertex), încărcarea va fi manipulată în maniera cea mai naturală din punct de vedere al
accepŃiunii conferite de mecanica mediilor continue.
Dat fiind faptul că presiunea are semnificaŃia unei forŃe aplicate unităŃii de arie, ea
poate fi asociată numai feŃelor. Pentru definirea acestui tip de încărcare, utilizatorul are la
dispoziŃie comanda Pressure (vezi figura 3.5). Modulul COSMOSWorks poate manevra atât
presiuni normale, cât şi presiuni care au componente tangenŃiale. Figura 3.16 ilustrează cazul
cel mai frecvent întâlnit în aplicaŃii şi anume, presiune aplicată de-a lungul normalei la o faŃă
a modelului. După cum se observă, utilizatorul trebuie să precizeze următoarele informaŃii:
• entitatea / entităŃile de tip faŃă asupra cărora se aplică încărcarea (afişate într-o listă pe
măsura selectării lor cu mouse-ul);

60
EntităŃi care preiau forŃa

DirecŃia forŃei

Fig. 3.15. Definirea unei încărcări de tip forŃă concentrată

Fig. 3.16. Definirea unei încărcări de tip presiune aplicată normal pe o faŃă a modelului

• sistemul de unităŃi de măsură în care va fi specificată presiunea (selectabil opŃional din


lista derulantă );
• valoarea presiunii25 (introdusă de la claviatură în caseta );
• eventuala inversare a sensului prestabilit al încărcării aplicate26 (prin validarea
selectorului Reverse direction).

25
După cum se observă în figura 3.16, modulul COSMOSWorks este restrictiv în privinŃa unităŃilor de măsură.
De exemplu, în cazul utilizării sistemului internaŃional (SI – fig. 3.16), presiunea trebuie exprimată în [N/m2].
26
Modulul COSMOSWorks orientează din oficiu presiunile spre interiorul corpului (în sensul exercitării unei
apăsări).

61
ForŃele centrifugale pot genera solicitări importante numai în cazul pieselor care, în timpul
funcŃionării, execută mişcări de rotaŃie la turaŃii şi/sau acceleraŃii unghiulare mari. Pentru
definirea încărcărilor de acest tip, utilizatorul are la dispoziŃie comanda Centrifugal (vezi
figura 3.5). În caseta de dialog afişată de modulul COSMOSWorks trebuie furnizate
următoarele informaŃii (fig. 3.17):
• entitatea care defineşte axa de rotaŃie27 (selectabilă cu mouse-ul şi afişată în zona
Selected Reference);
• sistemul de unităŃi de măsură în care va fi specificată viteza unghiulară şi, eventual,

acceleraŃia unghiulară28 (selectabil din lista derulantă identificată prin simbolul );


• viteza unghiulară (introdusă de la claviatură în caseta identificată prin simbolul grafic
);
• acceleraŃia unghiulară (introdusă de la claviatură în caseta identificată prin simbolul

grafic );
• eventuala inversare a sensului prestabilit al vitezei şi/sau acceleraŃiei unghiulare (prin
validarea selectorilor Reverse direction).

Fig. 3.17. Definirea unei încărcări de tip centrifugal

27
Această entitate poate fi o axă geometrică, o muchie a modelului sau o faŃă cilindrică. În ultimul caz
(exemplificat pe figura 3.17), axa cilindrului defineşte axa de rotaŃie.
28
În îngineria mecanică, viteza unghiulară este adeseori înlocuită de o mărime derivată şi anume, turaŃia. La
rândul ei, aceasta din urmă este uzual exprimată în [rot/min]. Pentru a avea acces la cea mai convenabilă unitate
de măsură, este recomandabilă selectarea sistemului Metric (vezi figura 3.17).

62
ForŃa centrifugă este aplicată pe absolut toate elementele de volum ale unui corp. Din acest
motiv, caseta de dialog din figura 3.17 nu include facilităŃi de selecŃie a unor entităŃi care
preiau încărcarea.
Cu precizările de mai sus, ne vedem constrânşi să încheiem discuŃia referitoare la
încărcările de natură mecanică. Problematica este însă departe de a fi epuizată. Diversitatea
încărcărilor pe care le poate manevra modulul COSMOSWorks este mult mai mare decât
gama pe care am reuşit să o acoperim în expunerea noastră. Cititorul interesat în aprofundarea
acestor aspecte poate obŃine informaŃii suplimentare consultând documentaŃia de firmă.
Toate menŃiunile formulate în §2.5 cu referire la generarea reŃelei de elemente finite
îşi păstrează valabilitatea în cazul problemelor de analiză a răspunsului elastic. Fără a mai
insista asupra acestui subiect, precizăm doar faptul că utilizatorul poate opta pentru orice
tehnică de discretizare, inclusiv pentru procedeul rafinării adaptive.
După generarea reŃelei, modelul cu elemente finite este complet construit. Următoarea
etapă în cadrul simulării este îndeplinită de aşa-numitul „solver”. Acesta este o componentă a
modulului COSMOSWorks care asamblează sistemul de ecuaŃii nodale, îl rezolvă numeric şi
apoi stochează rezultatele în fişiere de ieşire. Pentru lansarea solver-ului este recomandabilă
utilizarea comenzii Run din meniul contextual accesat prin click-dreapta cu mouse-ul pe
intrarea corespunzătoare problemei curente din arborele de gestiune a modelului cu elemente
finite (fig. 3.18). Această variantă are avantajul de a funcŃiona fără ambiguitate atunci când
modulul COSMOSWorks operează simultan asupra mai multor modele cu elemente finite.
Propriu-zis, comanda Run din meniul contextual ataşat problemei (fig. 3.18) va lansa
întotdeauna analiza modelului asociat respectivei intrări. În cazurile când utilizatorul a definit
mai multe probleme pe parcursul aceleiaşi sesiuni de lucru, una dintre ele are statutul de
model curent. Butonul Run din bara COSMOSWorks Main (vezi figura 2.4 şi tabelul 2.1),
precum şi comanda omonimă din meniul COSMOSWorks (fig. 3.19) operează întotdeauna
asupra modelului curent. Drept consecinŃă, utilizarea lor poate avea efecte nedorite în
situaŃiile când mai multe probleme sunt tratate simultan de modulul COSMOSWorks.
Pe durata execuŃiei sale, solver-ul afişează o casetă cu informaŃii de stare care descriu
evoluŃia procesului de rezolvare numerică a sistemului de ecuaŃii nodale. Dacă finalizarea
execuŃiei a fost împiedicată de anumite incidente, pe ecran sunt afişate mesaje de eroare.
Majoritatea erorilor sunt datorate unor neglijenŃe ale utilizatorului (de exemplu, nesuprimarea
tuturor gradelor de libertate de corp rigid ale modelului cu elemente finite are drept consecinŃă
obŃinerea unui sistem de ecuaŃii nodale nedeterminat).

La încheierea execuŃiei, solver-ul salvează rezultatele calculelor în fişiere. În esenŃă,


informaŃia din aceste fişiere se referă la câmpul deplasărilor, deformaŃiilor, respectiv tensiuni-

63
Fig. 3.18. Lansarea în execuŃie a solver-ului (comanda Run din meniul contextual ataşat
problemei curente în arborele de gestiune a modelului cu elemente finite)

Fig. 3.19. Comanda Run din meniul COSMOSWorks care permite lansarea
solver-ului pentru analiza modelului curent

64
lor din reŃeaua de elemente finite. Modulul COSMOSWorks oferă utilizatorului o asistenŃă
completă în etapa de interpretare a rezultatelor numerice, prin intermediul unor facilităŃi
extinse de reprezentare grafică29.
Arborele de gestiune a modelului cu elemente finite furnizează modalitatea cea mai
convenabilă de accesare a rezultatelor. După ce solver-ul îşi încheie execuŃia, în această
structură este creată intrarea Results (fig. 3.20). De fapt, Results este un subarbore care
include legături spre diagrame cu reprezentări grafice ale rezultatelor analizei. În figura 3.20
apar trei asemenea legături. Numele acestora precizează mărimea la care face referire
diagrama corespunzătoare:
• Stress1 (-von Mises-) – tensiunea echivalentă von Mises;
• Displacement1 (-Res disp-) – modulul vectorilor deplasare ai particulelor;
• Strain1 (-Equivalent-) – deformaŃia echivalentă von Mises.
Prin click-dreapta cu mouse-ul pe oricare legătură se comandă afişarea unui meniu contextual
(fig. 3.21.a). Dintre funcŃiile acestuia, cele mai utile sunt:
• Show – solicită vizualizarea diagramei asociate intrării din subarborele Results;
• Delete – determină ştergerea intrării.
Modulul COSMOSWorks poate fi determinat să furnizeze şi alte reprezentări grafice decât
cele generate din oficiu. În acest scop este suficientă efectuarea unui click-dreapta cu mouse-
ul pe intrarea Results din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite. Meniul
contextual afişat pe ecran (fig. 3.21.b) include, printre altele, următoarele comenzi care
solicită generarea unor reprezentări grafice suplimentare:

Fig. 3.20. Subarborele Results, prin intermediul căruia utilizatorul


are acces la reprezentări grafice ale rezultatelor analizei cu elemente finite

29
În majoritatea cazurilor, rezultatele sunt reprezentate sub forma unor hărŃi colorate, în care fiecărei valori
numerice îi este asociată o nuanŃă de culoare. Alături de harta colorată, modulul COSMOSWorks afişează o
legendă care descrie corespondenŃa dintre nuanŃele de culoare şi valorile numerice ale mărimii care face obiectul
reprezentării pe ecran.

65
(a) (b)
Fig. 3.21. Meniuri contextuale care permit vizualizarea / ştergerea unor diagrame (a),
respectiv generarea unor noi diagrame (b)

Fig. 3.22. Solicitarea afişării unei diagrame de distribuŃie


a modulului reacŃiunii din reazeme
66
• Define Design Check Plot – solicită afişarea unei diagrame de distribuŃie a factorului
de siguranŃă30;
• Define Stress Plot – solicită afişarea diagramei de distribuŃie a unei mărimi legate de
câmpul tensiunilor (componentă a tensiunii, tensiune principală, tensiune echivalentă
von Mises etc.);
• Define Displacement Plot – solicită afişarea diagramei de distribuŃie a unei mărimi
legate de câmpul vectorilor deplasare ai particulelor sau a unei mărimi de tip reacŃiune
(componentă a vectorului deplasare, modulul vectorului deplasare, componente ale
reacŃiunii din reazeme, modulul reacŃiunii din reazeme);
• Define Strain Plot – solicită afişarea diagramei de distribuŃie a unei mărimi legate de
câmpul deformaŃiilor (componentă a deformaŃiei, deformaŃie principală, deformaŃie
echivalentă von Mises etc.).
În general, după lansarea oricăreia din comenzile sus-menŃionate, utilizatorul este adus în faŃa
unei casete de dialog care permite precizarea mărimii ce va face obiectul reprezentării grafice,
precum şi a unor parametri de aspect ai diagramei. Nu vom insista cu prea multe detalii asupra
acestui aspect, întrucât structura casetei de dialog depinde de tipul generic al mărimii asociate
(factor de siguranŃă, tensiune, deformaŃie sau deplasare/reacŃiune). Ne mulŃumim cu
prezentarea unui exemplu referitor la generarea diagramei de distribuŃie a modulului reacŃiunii
din reazeme. După cum se observă în figura 3.23, caseta de dialog corespunzătoare conŃine
următoarele câmpuri:
• lista derulantă identificată prin simbolul , din care utilizatorul selectează mărimea
ce urmează a fi reprezentată pe diagramă (în cazul de faŃă, RFRES: Resultant Reaction
Force – modulul reacŃiunii);

• lista derulantă identificată prin simbolul , din care poate fi aleasă unitatea de
măsură cea mai adecvată reprezentării;

• lista derulantă Plot Type (identificată prin simbolul ), din care poate fi aleasă
maniera de reprezentare grafică: sub formă de franje – Fringe, sau vectori – Vector;
• caseta Deformed Shape, prin a cărei validare utilizatorul solicită afişarea diagramei pe
o configuraŃie deformată a piesei31 şi, implicit, primeşte control asupra parametrilor de
scalare aplicaŃi la generarea deformatei32:

30
Factorul de siguranŃă c este raportul dintre o tensiune limită proprie materialului (limita de curgere, în cazul
unui material ductil, sau rezistenŃa la rupere, în cazul unui material casant) şi valoarea locală a tensiunii
echivalente von Mises. Pentru ca rezistenŃa piesei analizate să nu fie periclitată, este necesară îndeplinirea
condiŃiei c ≥ C, unde C este coeficientul de siguranŃă impus.
31
Invalidarea casetei Deformed Shape determină afişarea diagramei pe configuraŃia nedeformată a piesei.
32
Butoanele Automatic, True scale şi User defined sunt mutual exclusive.

67
Fig. 3.23. ConfiguraŃia subarborelui Results după adăugarea unei noi diagrame

o butonul Automatic – determină calculul automat al parametrilor de scalare


pornind de la dimensiunile de gabarit ale piesei;
o butonul True scale – determină afişarea diagramei pe o reprezentare la scara
1:1 a piesei deformate (această opŃiune este folositoare atunci când
deformaŃiile sunt mari);
o butonul User defined – a cărui selecŃie permite utilizatorului să precizeze
explicit factorul de scalare (prin completarea casetei de text aflată imediat
dedesubt).

Imediat după apăsarea butonului cu simbolul grafic (aflat la partea superioară a casetei de
dialog din figura 3.22), în subarborele Results îşi face apariŃia intrarea asociată noii diagrame
(fig. 3.23).
Afişarea efectivă a unei reprezentări grafice este comandată fie prin funcŃia Show (vezi
figura 3.21.a), fie prin efectuarea unui dublu-click cu butonul din stânga al mouse-ului pe
intrarea corespunzătoare mărimii dorite în subarborele Results. Odată ce diagrama este
prezentă pe ecran, utilizatorul are la dispoziŃie o serie de alte comenzi prin care îi poate
modifica aspectul. Acestea sunt accesibile prin meniul contextual afişat la efectuarea unui
click-dreapta pe intrarea asociată respectivei diagrame în subarborele Results (fig. 3.24). Cele
mai importante comenzi care au efect asupra reprezentării grafice sunt următoarele:
• Edit definition – deschide o casetă de dialog care permite reconfigurarea totală a
diagramei (alegerea altei mărimi care face obiectul reprezentării, precum şi a
parametrilor de scalare folosiŃi la afişarea pe ecran);
• Animate – deschide o casetă de dialog prin intermediul căreia pot fi generate diverse
reprezentări evolutive de tip film animat ale mărimii la care face referire diagrama;

68
Fig. 3.24. Meniul contextual care permite controlul parametrilor
de aspect ai unei diagrame afişate pe ecran

• Section Clipping – deschide o casetă de dialog care face posibilă vizualizarea


diagramei de distribuŃie a mărimii la nivelul unor secŃiuni prin modelul cu elemente
finite;
• ISO Clipping – deschide o casetă de dialog ce permite vizualizarea unor suprafeŃe de
egală valoare ale mărimii la care face referire diagrama;
• Chart Options – deschide o casetă de dialog prin intermediul căreia utilizatorul poate
preciza adnotările ce vor fi prezente pe diagramă (aspectul şi amplasamentul legendei
pe ecran, indicarea explicită a poziŃiei unde sunt atinse valorile maximă şi/sau minimă
ale mărimii la care face referire diagrama etc.);
• Settings – deschide o casetă de dialog care face posibil controlul manierei în care se
produce tranziŃia între câmpurile colorate ale diagramei de pe ecran (continuu /
discontinuu sau reprezentări discrete prin puncte / linii de egală valoare);
• Probe şi List Selected – deschid casete de dialog în care pot fi stocate valori discrete
ale mărimii reprezentate pe ecran, valori determinate la nivelul unor locaŃii marcate de
utilizator prin indicare cu mouse-ul pe model).

69
Meniul contextual din figura 3.24 oferă şi două funcŃii care permit tipărirea la imprimantă
(Print), respectiv salvarea pe disc în format grafic (Save As) a diagramei afişate pe ecran. O
facilitate asemănătoare, dar mult mai operativă, este furnizată de comanda Save All Plots as
JPEG Files, care stochează toate diagramele din subarborele Results în fişiere JPEG (vezi
meniul contextual din figura 3.21.b).
Din cele discutate până acum, se remarcă faptul că, în urma unei analize standard,
utilizatorul obŃine informaŃii referitoare la distribuŃia tensiunilor şi deformaŃiilor dintr-o piesă,
pentru o configuraŃie dată a acesteia din urmă, precum şi în condiŃiile unor încărcări /
rezemări bine precizate. Interpretarea rezultatelor evidenŃiază frecvent cazuri de
supradimensionare sau subdimensionare. Mai concret, se întâmplă ca utilizatorul să constate o
exploatare nejudicioasă a rezistenŃei materialului. O astfel situaŃie este uşor de sesizat prin
examinarea diagramei de distribuŃie a tensiunii echivalente von Mises. Dacă valoarea maximă
a acestei mărimi este mult inferioară tensiunii admisibile, se poate concluziona că proiectul
piesei conŃine supradimensionări. De asemenea, se poate întâmpla ca în anumite zone ale
domeniului de analiză tensiunea echivalentă să fie superioară tensiunii admisibile. Această
situaŃie evidenŃiază subdimensionări ale piesei şi, implicit, pericolul deteriorării acesteia pe
parcursul funcŃionării.
Utilizatorii experimentaŃi sunt în măsură să opereze modificări ale proiectului
constructiv pornind de la rezultatele analizei cu elemente finite. Evident, modificările odată
realizate, se impune efectuarea unui nou calcul de verificare. Rezultatele acestuia pot servi ca
bază pentru operarea unor noi schimbări în geometria piesei. Ciclul, proiectare constructivă –
calcul cu elemente finite este reluat până la obŃinerea unei soluŃii satisfăcătoare.
Strategia prezentată mai sus este destul de greoaie şi, lucrul cel mai neplăcut,
presupune acumularea prealabilă a unei experienŃe bogate în utilizarea metodei elementelor
finite şi interpretarea rezultatelor numerice. Nu în ultimul rând, convergenŃa spre o soluŃie
satisfăcătoare este condiŃionată şi de simŃul ingineresc al analistului, care trebuie să intuiască
influenŃa calitativă a modificărilor piesei asupra stării de tensiuni şi deformaŃii.
Modulul COSMOSWorks include o componentă capabilă să îi asiste pe utilizatorii
care se confruntă cu necesitatea reproiectării unui produs33. În principiu, această componentă
nu face altceva decât să rezolve o problemă de optimizare. Înainte de a proceda la căutarea
optimului, utilizatorii trebuie să efectueze cel puŃin o analiză standard. Tipologia şi numărul
acestor analize depinde de constrângerile calitative pe care trebuie să le satisfacă piesa
proiectată. De exemplu, atunci când este importantă numai rezistenŃa la solicitări staŃionare de

33
În versiunea 2007 a modulului COSMOSWorks, facilităŃile de optimizare funcŃionează numai pentru
modelele discretizate cu elemente finite de tip continuum (elementele tetraedrice).

70
natură pur mecanică, se impune efectuarea unui singur studiu preliminar şi anume,
determinarea răspunsului elastic. Dacă însă constrângerile sunt multiple, pot fi necesare mai
multe analize prealabile. În practica proiectării apar situaŃii când importantă este nu numai
rezistenŃa la solicitări mecanice staŃionare, dar şi comportamentul în regim dinamic al
pieselor. De exemplu, pentru eliminarea fenomenelor de rezonanŃă, frecvenŃele proprii de
vibraŃie ale organelor unei maşini-unelte trebuie să fie superioare celei mai înalte turaŃii
generate de cutia de viteze. Într-un asemenea caz, proiectul pieselor este supus atât
constrângerilor de rezistenŃă la solicitări, cât şi celor referitoare la comportamentul în regim
dinamic. Drept consecinŃă, se impune efectuarea a două analize de tip standard: răspuns
elastic şi determinare a frecvenŃelor proprii de vibraŃie.
Indiferent de natura lor, analizele standard au ca obiect o configuraŃie preliminară a
piesei. Rezultatele obŃinute în acest stadiu vor servi ca punct de start în căutarea unei soluŃii
optime. Este absolut obligatoriu ca proprietăŃile de material, sistemul de încărcări şi restricŃiile
cinematice să fie aceleaşi în toate analizele standard preliminare.
Procedura de optimizare este iniŃializată prin intermediul comenzii Study (vezi figura
2.2). În caseta de dialog pe care o deschide modulul COSMOSWorks, utilizatorul trebuie să
precizeze următoarele informaŃii generale (fig. 3.25):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite;
• categoria din care face parte problema analizată – în cazul de faŃă, Optimization.

Fig. 3.25. IniŃializarea unei proceduri de optimizare prin intermediul comenzii Study

71
(a) (b)
Fig. 3.26. Comenzi ale unei proceduri de optimizare accesibile din meniul COSMOSWorks (a)
sau prin intermediul intrărilor din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite (b)

După specificarea acestor date, modulul COSMOSWorks activează o serie de alte comenzi
care pot fi accesate din meniul COSMOSWorks (fig. 3.26.a) sau prin efectuarea unui click-
dreapta cu mouse-ul pe unele intrări din arborele de gestiune al modelului cu elemente finite
(fig. 3.26.b).
În figura 3.26.b se observă că arborele de gestiune nu mai include intrări asociate
piesei (şi, implicit, materialului din care este realizată aceasta), restricŃiilor de mişcare şi
încărcărilor. Respectivele informaŃii vor fi preluate automat de modulul COSMOSWorks din
analiza / analizele standard preliminare ce vor fi referite în cadrul descrierii problemei de
optimizare (vezi mai jos). Singurele informaŃii pe care trebuie să le furnizeze utilizatorul sunt
următoarele:
• obiectivul optimizării34 (funcŃia-scop);
• variabilele de proiectare (cotele) ajustabile în vederea atingerii obiectivului;
• constrângerile pe care trebuie să le respecte optimul găsit.

34
Versiunea 2007 a modulului COSMOSWorks permite definirea unui singur obiectiv al optimizării.

72
Fig. 3.27. Apelarea casetei de dialog prin intermediul căreia se defineşte obiectivul optimizării

Pentru definirea obiectivului poate fi utilizată comanda Objective din meniul


COSMOSWorks (fig. 3.26.a). Mai convenabilă este efectuarea unui click-dreapta cu mouse-ul
pe intrarea Objective din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite şi selectarea
funcŃiei Add din meniul contextual afişat pe ecran (fig. 3.27). Indiferent de varianta aleasă,
utilizatorul este pus în faŃa unei casete de dialog, ale cărei câmpuri servesc la precizarea
următoarelor aspecte (fig. 3.28):
• natura problemei – minimizare sau maximizare (prin selectarea unuia din butoanele-
radio mutual exclusive Minimize sau Maximize);
• tipul mărimii care defineşte optimul – masa / volumul piesei, frecvenŃă proprie sau
factor de siguranŃă la flambaj (prin selectarea unuia din elementele listei derulante
aflate imediat sub butoanele-radio Minimize / Maximize – vezi explicaŃiile de mai jos);
• numărul de ordine al modului de vibraŃie sau de flambaj, în cazul unei optimizări care
vizează frecvenŃele proprii sau factorii de siguranŃă la flambaj (prin selectare din lista
derulantă cu simbolul grafic );
• analiza standard preliminară care va fi utilizată pentru determinarea senzitivităŃii
funcŃiei-scop la modificarea variabilelor de optimizare35 (prin selectare din tabela cu
simbolul grafic ).
În ingineria mecanică se urmăreşte de obicei realizarea unui consum de material cât mai
redus. Acest obiectiv corespunde minimizării masei sau volumului. În cazul pieselor
individuale, masa şi volumul sunt într-o relaŃie de perfectă proporŃionalitate. Ca urmare,
minimizarea uneia dintre mărimi atrage după sine şi minimizarea celeilalte. Pentru ansamblu-

35
Modulul COSMOSWorks include în lista analizelor preliminare toate studiile care au relevanŃă pentru tipul
de optimizare (atingerea unui minim sau a unui maxim) şi mărimea supusă optimizării (masă / volum, frecvenŃă
proprie de vibraŃie sau factor de siguranŃă la flambaj). Chiar dacă lista conŃine mai multe studii, utilizatorului i se
permite o singură alegere. Efectuarea acestei selecŃii nu este deloc indiferentă. De exemplu, atunci când piesa
este supusă unor constrângeri de rezistenŃă mecanică, drept analiză preliminară trebuie ales un studiu al
răspunsului elastic. În nici un caz nu se vor selecta studii care au ca obiect frecvenŃe proprii de vibraŃie sau
flambajul, întrucât acestea determină câmpuri de deplasări ale particulelor nerealist de mari şi implicit tensiuni
enorme.

73
Fig. 3.28. Caseta de dialog prin intermediul căreia se defineşte obiectivul optimizării

rile care înglobează piese realizate din materiale cu densităŃi diferite, relaŃia dintre masă şi
volumul total nu mai este o proporŃionalitate riguroasă. În asemenea cazuri, selectarea uneia
sau a celeilalte mărimi trebuie privită cu atenŃie. De exemplu, dacă se urmăreşte minimizarea
costurilor legate de aprovizionarea cu materie primă, criteriul de optim va fi masa
ansamblului. Din contră, atunci când dimensiunile de gabarit sunt critice, va conta mai mult
volumul total.
Chiar dacă procedura de optimizare are ca obiect o singură piesă, în aplicaŃiile practice
ar trebui preferată minimizarea volumului. Această opŃiune se justifică prin faptul că, de cele
mai multe ori, volumul unui reper se exprimă prin numere mai mari decât masa. În atare
condiŃii, o funcŃie-scop de tip volum va resimŃi cu acuitate sporită orice modificare a cotelor,
procedura de optimizare având astfel şanse să determine o soluŃie mai bună36.
Odată definit de utilizator, obiectivul este introdus în arborele de gestiune a modelului
cu elemente finite. Intrarea corespunzătoare (fig. 3.29) are numele generic Objective1, însoŃit
de un text ce explică natura problemei de optimizare (de exemplu, Minimize Volume).
Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Objective1, utilizatorul obŃine acces la un
meniu contextual (vezi figura 3.29) care permite modificarea funcŃiei-scop definite anterior
(comanda Edit Definition) sau chiar ştergerea respectivei funcŃii (comanda Delete).

36
DocumentaŃia modulului COSMOSWorks dă informaŃii foarte generale asupra algoritmului de optimizare.
Autorul a observat însă că procedura operează într-o manieră euristică. Datorită acestei particularităŃi, soluŃia
propusă de modulul COSMOSWorks poate să nu fie riguros un optim. În multe situaŃii, calitatea rezultatelor
este influenŃată de maniera în care utilizatorul descrie problema (mai ales de alegerea mărimii al cărei minim sau
maxim defineşte optimul căutat).

74
Fig. 3.29. Intrarea asociată funcŃiei-scop în arborele de gestiune a modelului de
optimizare cu elemente finite şi comenzi care permit modificarea / ştergerea acestei funcŃii

Fig. 3.30. Activarea afişării dimensiunilor caracteristice ale entităŃilor grafice


(utilă pentru selecŃia cotelor ajustabile în vederea optimizării)

Următoarea etapă a descrierii unei probleme de optimizare constă în precizarea cotelor


ce pot fi ajustate. Modulul COSMOSWorks acceptă definirea a cel mult 20 asemenea
variabile de proiectare.
Pentru a putea fi selectate, cotele ajustabile trebuie să apară permanent în spaŃiul de
lucru al programului SolidWorks. Afişarea acestor dimensiuni poate fi activată prin click-
dreapta cu mouse-ul pe intrarea Annotations din arborele de gestiune al modelului geometric
3D şi lansarea comenzii37 Show Feature Dimensions (fig. 3.30).
Cotele a căror ajustare este permisă pot fi precizate prin intermediul comenzii Design
Variables din meniul COSMOSWorks (fig. 3.26.a). Mai convenabilă este efectuarea unui
click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Design Variables din arborele de gestiune a modelului

37
Comanda trebuie lansată înaintea definirii oricărei cote ajustabile.

75
Fig. 3.31. Apelarea casetei de dialog prin intermediul căreia
se definesc variabilele de proiectare

Fig. 3.32. Caseta de dialog prin intermediul căreia se defineşte o variabilă de proiectare

cu elemente finite şi selectarea funcŃiei Add din meniul contextual afişat pe ecran (fig. 3.31).
Indiferent de varianta aleasă, utilizatorul este pus în faŃa unei casete de dialog, ale cărei
câmpuri servesc la precizarea următoarelor aspecte (fig. 3.32):
• cota ajustabilă (prin selecŃie cu mouse-ul în spaŃiul de lucru al programului
SolidWorks);
• limitele inferioară / superioară între care este admisă variaŃia cotei anterior selectate
(prin completarea casetelor de text având simbolurile grafice , respectiv ).

76
Fig. 3.33. Intrări asociate variabilelor de proiectare în arborele de gestiune
a modelului de optimizare cu elemente finite şi comenzi care permit
suprimarea / modificarea / ştergerea acestor variabile

Modulul COSMOSWorks predefineşte din oficiu limite de variaŃie de ± 50 % din valoarea


nominală a variabilei de proiectare. Utilizatorul poate altera după dorinŃă acest interval.
Totuşi, trebuie să fie atent ca limitele definite să nu încalce eventualele constrângeri ale
modelului 3D. De exemplu, în cazul din figura 3.32, diametrul alezajului nu trebuie să devină
egal cu 80 mm (cea mai mică dintre dimensiunile de suprafaŃă ale plăcii) şi nici să depăşească
superior această valoare.
Variabilele de proiectare sunt identificate în arborele de gestiune a modelului cu
elemente finite printr-o intrare cu numele generic DV urmat de un număr de ordine (care
creşte pe măsura selectării de noi cote ajustabile), precum şi de numele cotei corespunzătoare
(preluat din baza de date a programului SolidWorks) – vezi figura 3.33. Deplasând cursorul
grafic în dreptul unei astfel de intrări şi efectuând click pe butonul-dreapta al mouse-ului,
utilizatorul poate solicita afişarea unui meniu contextual, în care sunt incluse câteva funcŃii de
editare individuală a variabilelor (fig. 3.33):
• Suppress – elimină variabila din modelul de optimizare cu elemente finite, fără ca
totuşi să o şteargă din baza de date a modulului COSMOSWorks (după utilizarea
acestei comenzi, meniul contextual va afişa funcŃia inversă Unsuppress);
• Edit Definition – reafişează caseta de dialog prin intermediul căreia se precizează
variabila de proiectare (fig. 3.32), unde utilizatorul poate opera orice modificări;

77
Fig. 3.34. Apelarea casetei de dialog prin intermediul căreia
se definesc constrângerile optimului căutat

• Delete – şterge definitiv variabila din baza de date a modulului COSMOSWorks,


eliminând-o aşadar şi din modelul de optimizare curent (această funcŃie nu are inversă,
deci trebuie apelată cu discernământ).

Ultima etapă a descrierii unei probleme de optimizare constă în precizarea


constrângerilor pe care trebuie să le respecte soluŃia. Modulul COSMOSWorks acceptă
definirea a cel mult 60 asemenea restricŃii.
Constrângerile soluŃiei pot fi precizate prin intermediul comenzii Constraints din
meniul COSMOSWorks (fig. 3.26.a). Mai convenabilă este efectuarea unui click-dreapta cu
mouse-ul pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite şi
selectarea funcŃiei Add din meniul contextual afişat pe ecran (fig. 3.34). Indiferent de varianta
aleasă, utilizatorul este pus în faŃa unei casete de dialog, ale cărei câmpuri servesc la
precizarea următoarelor aspecte (fig. 3.35 – 3.36):
• tipul generic de analiză preliminară care va fi utilizat pentru a controla respectarea
constrângerii (selectabil din lista derulantă Response);
• analiza preliminară care va servi efectiv pentru a controla respectarea constrângerii38
(selectabilă din tabela cu simbolul grafic );
• clasa generică a mărimii la care se referă constrângerea şi, dacă este necesar, o
cantitate particulară aparŃinând respectivei clase (informaŃii ce pot fi precizate prin
selecŃie din una sau două liste aflate imediat sub tabela cu simbolul – vezi
explicaŃiile de mai jos);
• unitatea de măsură ce va fi utilizată pentru definirea constrângerii (selectabilă din lista
cu simbolul grafic );

38
În funcŃie de tipul generic specificat anterior, COSMOSWorks introduce în listă numai analizele relevante.
De exemplu, dacă utilizatorul a ales tipul Static (fig. 3.35), în listă vor fi plasate doar analize ale răspunsului
elastic în regim de încărcăre statică.

78
Fig. 3.35. Caseta de dialog prin intermediul căreia se defineşte o constrângere
referitoare la nivelul maxim al tensiunii echivalente von Mises

Fig. 3.36. Caseta de dialog prin intermediul căreia se defineşte o constrângere


referitoare la nivelul minim al primei frecvenŃe proprii de vibraŃie

• limitele inferioară / superioară care definesc constrângeri bilaterale aplicate mărimii


selectate anterior (precizate în casetele de text cu simbolurile , respectiv – vezi şi
explicaŃiile de mai jos ).

79
Clasa generică a mărimii la care face referire constrângerea depinde de tipologia
analizei preliminare. De exemplu, dacă analiza este de tip Static, mărimea restricŃionată poate
aparŃine categoriei tensiunilor nodale (Nodal Stress), tensiunilor elementale39 (Elemental
Stress), deplasărilor (Displacement) sau deformaŃiilor (Strain). Fiecare din categoriile
menŃionate anterior include mai multe mărimi. De exemplu, în clasa tensiunilor intră
componentele carteziene ale tensorului tensiune ( σ x , σ y , σ z , τ xy , τ yz , τ zx ), tensiunile

principale, tensiunea echivalentă von Mises etc. Iată de ce, utilizatorul trebuie să rafineze
selecŃia precizând mărimea particulară asupra căreia acŃionează constrângerea (vezi cazul din
figura 3.35). Pot fi situaŃii când clasa generică include numai o mărime. De exemplu, dacă
pentru controlul constrângerii se recurge la o analiză a frecvenŃelor şi modurilor proprii de
vibraŃie (fig. 3.36), clasa generică a mărimilor restricŃionate va grupa numai frecvenŃa proprie
de interes. Aceasta din urmă este o mărime de tip scalar. Drept consecinŃă, utilizatorul nu are
de precizat decât numărul de ordine al frecvenŃei asupra căreia acŃionează constrângerea (1 –
prima frecvenŃă proprie în cazul din figura 3.36), fără a mai fi necesară alegerea vreunei
componente anume.
Utilizatorul trebuie să acorde o atenŃie deosebită definirii limitelor inferioară /
superioară ale mărimii restricŃionate. Alegerea unor valori neconcordante cu natura acestei
mărimi poate determina eşecul procedurii de optimizare. De exemplu, tensiunea echivalentă
von Mises este o cantitate pozitivă (în cazuri extreme, nulă). Precizarea unei limite superioare
negative pentru această mărime ar fi de-a dreptul contradictorie cu proprietatea menŃionată
anterior, împiedicând găsirea unei soluŃii optime. Alegerea incorectă a limitei inferioare poate
genera necazuri la fel de serioase. Pentru a fi cât mai expliciŃi, ne vom referi din nou la cazul
tensiunii echivalente von Mises. Dacă limita inferioară a acestei mărimi este fixată la un nivel
prea ridicat, este posibil ca modulul COSMOSWorks să găsească o soluŃie mai slabă din
punct de vedere calitativ decât proiectul iniŃial. De fapt, la o analiză mai atentă, vom constata
că pentru tensiunea echivalentă contează doar valorile maxime. Propriu-zis, numai acestea
sunt restricŃionate prin inegalitatea (2.3). Tensiunea admisibilă σ a definită de relaŃia (2.5)

acŃionează aşadar ca o limită superioară naturală şi poate fi utilizată ca atare în modelul cu


elemente finite. Pentru ca limita inferioară să nu creeze dificultăŃi în procesul de optimizare,
constrângerile sale ar trebui suprimate artificial. În acest scop, este de ajuns să o fixăm pe zero
(cea mai mică valoare posibilă a tensiunii echivalente – fig. 3.35).

39
Tensiunile calculate de solver corespund punctelor de integrare ale elementelor finite. Aceste valori sunt
mediate la nivel de element atunci când utilizatorul optează pentru constrângerea tensiunilor elementale. În cazul
restricŃionării tensiunilor nodale, COSMOSWorks va proceda la extrapolarea în noduri a valorilor asociate
punctelor de integrare. Pentru obŃinerea unui optim de calitate, este recomandabilă constrângerea tensiunilor
nodale. Această opŃiune se justifică prin faptul că medierea la nivel de element atenuează prea mult extremele.

80
ConsideraŃii asemănătoare pot fi formulate în legătură cu restricŃionarea frecvenŃelor
proprii. Aceste mărimi sunt în general strict pozitive. Limita superioară a domeniului lor de
variaŃie nu poate fi deci negativă sau nulă. Sunt deseori întâlnite situaŃiile când cerinŃele de
funcŃionalitate într-un ansamblu solicitat dinamic introduc doar constrângeri referitoare la
nivelul minim al primei frecvenŃe proprii. În asemenea cazuri contează numai limita
inferioară. Această valoare trebuie definită la un nivel situat deasupra celei mai mari frecvenŃe
de funcŃionare a ansamblului din care face parte piesa. În mod corespunzător, pentru ca limita
superioară să nu creeze dificultăŃi în procesul de optimizare, efectul său va fi suprimat
artificial prin atribuirea unei valori extrem de mari (vezi figura 3.36).
Constrângerile sunt identificate în arborele de gestiune a modelului cu elemente finite
printr-o intrare cu numele generic Constraint urmat de un număr de ordine, precum şi de un
text care precizează natura mărimii restricŃionate – vezi figura 3.37. Deplasând cursorul grafic
în dreptul unei astfel de intrări şi efectuând click pe butonul-dreapta al mouse-ului, utilizatorul
poate solicita afişarea unui meniu contextual, în care sunt incluse câteva comenzi de editare a
restricŃiilor (fig. 3.37). Sub aspectul funcŃionalităŃii, aceste comenzi sunt întrutotul similare
celor care operează asupra cotelor ajustabile ale modelului 3D (vezi precizările de mai sus
relative la figura 3.33).
Modulul COSMOSWorks poate opera cu doi algoritmi de optimizare. Aceştia se
deosebesc atât prin calitatea rezultatelor furnizate, cât şi prin viteză. Algoritmul standard este
mai operativ (în sensul că execută un număr redus de iteraŃii), însă determină aproximări mai
grosiere ale optimului. Versiunea care furnizează soluŃii de calitate superioară este
considerabil mai lentă. Modulul COSMOSWorks este preconfigurat de aşa manieră încât
adoptă algoritmul standard. Păstrarea acestei opŃiuni este în multe cazuri nerecomandabilă,
întrucât rezultatele optimizării sunt de o calitate mediocră. Utilizatorul poate forŃa adoptarea

Fig. 3.37. Intrări asociate constrângerilor în arborele de gestiune


a modelului de optimizare şi comenzi care permit
suprimarea / modificarea / ştergerea acestora
81
(a) (b)
Fig. 3.38. Apelarea casetei de dialog prin intermediul căreia se poate schimba
algoritmul de optimizare folosit de modulul COSMOSWorks

celuilalt algoritm printr-o setare explicită a modelului supus analizei. Un click-dreapta cu


mouse-ul pe intrarea asociată problemei de optimizare în arborele de gestiune a modelului cu
elemente finite determină derularea meniului contextual prezentat în figura 3.38.a. Accesând
comanda Properties din acest meniu, utilizatorul deschide o casetă de dialog (fig. 3.38.b) prin
intermediul căreia poate solicita adoptarea algoritmului cu precizie mai bună (selecŃia
butonului-radio cu eticheta High – fig. 3.38.b).
După efectuarea acestei setări, modelul de optimizare este complet construit. El poate
fi trimis spre analiză prin comanda Run. Pentru evitarea oricărei ambiguităŃi în legătură cu
problema ce va fi rezolvată40, este preferabilă activarea respectivei comenzi din meniul
contextual ataşat rădăcinii arborelui de gestiune a modelului de optimizare (fig. 3.38.a).
Timpul de calcul necesar pentru obŃinerea unei soluŃii poate fi uneori foarte mare.
Efortul de rezolvare a unei probleme depinde de numărul cotelor ajustabile şi al
constrângerilor impuse. Iată de ce, utilizatorul trebuie să manifeste discernământ în faza de
construire a modelului. Se recomandă examinarea minuŃioasă a rezultatelor furnizate de
analizele preliminare în vederea identificării unor seturi minimale de cote ajustabile şi
constrângeri.
Modulul COSMOSWorks informează utilizatorul asupra succesului sau insuccesului
procedurii de optimizare. În cazul reuşitei, rezultatele calculelor sunt grupate la nivelul intrării

40
Vezi discuŃiile de la pagina 64.

82
Fig. 3.39. Intrarea Results care grupează rezultatele calculelor de optimizare
în arborele de gestiune a modelului cu elemente finite

Fig. 3.40. Comenzi care oferă acces la rezultatele procedurii de optimizare

Results a arborelui de gestiune a modelului cu elemente finite, sub etichetele Initial Design şi
Final Design (fig. 3.39). Un click-dreapta cu mouse-ul pe oricare din etichete determină
derularea unui meniu contextual de felul celui prezentat în figura 3.40. Accesând comanda
Details din acest meniu, utilizatorul primeşte informaŃii referitoare la următoarele
caracteristici ale modelului supus analizei (fig. 3.41):
• valoarea funcŃiei-scop;
• valorile cotelor ajustabile;
• valorile mărimilor care fac obiectul unor restricŃii.
Dacă apelul este efectuat pentru eticheta Initial Design, toate datele se referă la prima iteraŃie
a procedurii de optimizare (starea iniŃială a modelului). Mai utile sunt informaŃiile asociate
etichetei Final Design, întrucât acestea corespund soluŃiei optimizate (cazul din figura 3.41).
După cum s-a precizat anterior, algoritmul pe care îl utilizează modulul COSMOSWorks are
un caracter euristic. Acest lucru este uşor sesizabil analizând valorile atinse de mărimile
supuse constrângerilor la ultima iteraŃie de optimizare (tabelul Design constraints aflat la par-
83
Fig. 3.41. InformaŃii referitoare la soluŃia optimă afişate de comanda Details

tea inferioară a figurii 3.41). Propriu-zis, observăm că niciuna din constrângeri nu este
verificată la limită (vezi şi figurile 3.35 – 3.36). Uneori, este posibil ca soluŃia să iasă puŃin
din intervalul admis prin restricŃiile specificate de utilizator. De regulă, depăşirea limitelor
este foarte mică şi, în principiu, soluŃia poate fi acceptată ca atare. Totuşi, imediat ce analizăm
valorile optime ale cotelor ajustabile (tabelul Design variables aflat la partea superioară a
figurii 3.41), vom constata că acestea sunt netehnologice. De obicei, utilizatorul procedează la
rotunjiri sau trunchieri ale respectivelor cote, astfel încât costurile pe care le implică execuŃia
piesei să fie cât mai reduse. Luând ca exemplu cazul din figura 3.41, valorile optime propuse
de modulul COSMOSWorks ar putea fi corectate la 22 mm – diametrul alezajului,
respectiv 13 mm – grosimea plăcii. Deşi modificările sunt minore, după realizarea lor pe
modelul 3D al piesei este recomandabil ca utilizatorul să reia analizele standard care au servit
la controlul constrângerilor. Rezultatele acestor analize vor servi drept validare finală a
proiectului optimizat.
Modulul COSMOSWorks este capabil să modifice el însuşi modelul 3D al piesei în
acord cu rezultatele procedurii de optimizare. În acest scop, meniul contextual asociat
etichetelor Initial Design şi Final Design oferă comanda Update (vezi figura 3.40). Apelul
comenzii în combinaŃie cu eticheta Initial Design determină resetarea cotelor ajustabile pe
valorile din proiectul de pornire. Această funcŃie este utilă atunci când utilizatorul decide să
renunŃe la rezultatele unei proceduri de optimizare. Din contră, apelul comenzii Update în
combinaŃie cu eticheta Final Design determină aducerea cotelor ajustabile la valorile

84
corespunzătoare ultimei iteraŃii de optimizare. Evident, utilizatorului îi rămâne sarcina de a
interveni cu anumite corecŃii dictate de considerentele tehnologice.
Recurgerea la încărcări de tip presiune (forŃe raportate la unitatea de suprafaŃă) ar
trebui evitată în modelele cu elemente finite supuse optimizării, atunci când printre variabilele
de ajustare se numără cote ce influenŃează aria de aplicare a solicitării externe. În asemenea
cazuri, este recomandabilă utilizarea forŃelor totale, fiindcă modulul COSMOSWorks nu Ńine
cont de modificarea ariei pe care acŃionează încărcarea.
Încheiem cu o menŃiune relativă la anumite limitări ale procedurii de optimizare. În
general, cotele ajustabile selectate de utilizator trebuie să aibă drept corespondent entităŃi
geometrice total incluse în modelul supus analizei. Altfel spus, procedura nu tolerează tăieri
cu suprafeŃe care ar duce la eliminarea parŃială a unor zone la care fac referire cote ajustabile.
Iată de ce, studiile de optimizare se efectuează de regulă pe întregul model, chiar dacă acesta
posedă simetrii geometrice şi mecanice. Sunt cazuri când efectele constrângerii de mai sus pot
fi evitate prin reproiectarea piesei. Totuşi, o asemenea strategie devine viabilă numai dacă
optimizarea întregului model solicită un timp de calcul foarte mare.

3.3. Exemple

3.3.1. Analiza stării de tensiuni dintr-o placă

Datele problemei sunt sintetizate în figura 3.42. Este vorba de o placă dreptunghiulară
prevăzută cu o perforaŃie circulară în centru. FaŃa din stânga a piesei preia o forŃă de 50000 N
(tracŃiune), faŃa opusă fiind complet încastrată. Materialul plăcii este un oŃel carbon de uz
general OL37. ProprietăŃile acestuia sunt prezentate în tabelul 2.4. Analiza îşi propune ca
prim obiectiv determinarea stării de tensiuni din placă, admiŃând ipoteza că răspunsul său la
încărcări este liniar elastic. În eventualitatea unei exploatări necorespunzătoare a rezistenŃei
materialului (subdimensionare sau supradimensionare a piesei), vom proceda şi la optimizarea
formei. Decizia asupra necesităŃii unei optimizări va fi luată prin raportare la un coeficient de
siguranŃă al tensiunilor echivalente von Mises C = 1,50.
Se remarcă de la bun început simetria geometrică şi mecanică a problemei în raport cu
două plane (individualizate pe figura 3.42 prin simbolul ). Totuşi, având în vedere intenŃia
noastră de a efectua şi un studiu de optimizare, analiza cu elemente finite va fi extinsă la
întregul domeniu spaŃial ocupat de placă.
Fig. 3.43 prezintă modelul geometric elaborat cu ajutorul programului SolidWorks.
Acest domeniu tridimensional va fi transferat modulului COSMOSWorks. În continuare vor
fi prezentate etapele analizei cu elemente finite.

85
A-A Suprafata laterala incastrata Suprafata laterala incarcata cu
A
o forta de 50000 N

0
Ø4
80

40

20 60
A
120

Fig. 3.42. Placă încastrată pe o faŃă laterală, faŃa opusă preluând o forŃă uniform repartizată

Fig. 3.43. Modelul geometric al domeniului de analiză


elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (fig. 3.44):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_3_3_1_static
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Static

86
Fig. 3.44. Definirea principalelor caracteristici ale problemei (analiza răspunsului elastic
al plăcii din figurile 3.42 – 3.43 în regim de solicitare staŃionară)

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (fig. 3.45). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor termo-mecanice ale piesei.
Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4), utilizatorul selectează
materialul identificat prin numele OL37 (fig. 3.45).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 3.46). Aceasta din urmă afişează
pe ecran o casetă de dialog care permite precizarea încastrării uneia din feŃele laterale ale
plăcii (vezi şi figura 3.42).

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Force (fig. 3.47). Aceasta din urmă afişează o
casetă de dialog care permite precizarea încărcării de pe faŃa opusă (vezi şi figura 3.42).

87
Fig. 3.45. Selectarea materialului de bază al piesei din biblioteca oteluri

Fig. 3.46. Încastrarea uneia din feŃele laterale ale plăcii

Fig. 3.47. Încărcarea celeilalte feŃe laterale a plăcii

88
Fig. 3.48. Definirea parametrilor care controlează
densitatea globală a reŃelei de elemente finite

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 3.48). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog care permite precizarea parametrilor globali ai discretizării. Dimensiunea
medie a elementelor finite pe care o propune modulul COSMOSWorks în zona Mesh
Parameters (aproximativ 5,5 mm – vezi figura 3.48) este acceptabilă din toate punctele de
vedere. Propriu-zis, ea garantează obŃinerea a cel puŃin trei straturi de elemente pe
grosimea de 20 mm a plăcii (fig. 3.42) şi, în acelaşi timp, este cam un sfert din raza
alezajului (40 / 2 = 20 mm). Datorită acestui ultim fapt, nu va mai fi necesară şi rafinarea
locală a reŃelei. Imediat după apăsarea butonului , modulul COSMOSWorks
procedează la discretizarea modelului 3D (fig. 3.49).

6. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei curente în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (fig. 3.50). Aceasta din urmă lansează în
execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu elemente finite, în arborele de
gestiune îşi face apariŃia intrarea Results.

7. Prin dublu-click pe intrarea Stress1 (-von Mises-) din subarborele Results (fig. 3.51),
utilizatorul determină afişarea pe ecran a distribuŃiei tensiunii echivalente von Mises.

89
Fig. 3.49. Discretizarea în elemente finite a plăcii

Fig. 3.50. Lansarea solver-ului în execuŃie

Analizând această diagramă, se constată imediat că nivelul maxim al solicitării este de


139,7 N/mm2 şi corespunde zonei unde perforaŃia circulară slăbeşte cel mai mult secŃiunea
piesei. Valoarea de mai sus este inferioară tensiunii admisibile σ a = σ c / C = 240·106 / 1,50 =

160·106 N/m2 = 160 N/mm2 (vezi caracteristicile mecanice ale oŃelului OL37 – tab. 2.4,
respectiv formulele (2.5) şi (2.1)). Prin urmare, rezistenŃa materialului nu este periclitată. În
condiŃiile unei proiectări stricte, supradimensionarea evidenŃiată de harta din figura 3.51 poate
fi considerată neperformantă.
Vom prezenta în ceea ce urmează itinerarul unei optimizări ce îşi propune ca obiectiv
minimizarea volumului de material de placă, aducând maximul tensiunii echivalente von
Mises cât mai aproape de limita σ a = 160 N/mm2. Se presupune că dimensiunile de suprafaŃă

90
Fig. 3.51. DistribuŃia tensiunii echivalente von Mises pe suprafaŃa plăcii
(valoarea maximă, 139,7 N/mm2, precum şi localizarea acesteia sunt indicate pe hartă)

şi grosimea plăcii sunt restricŃionate pe considerente funcŃionale. În asemenea circumstanŃe,


singura cotă ajustabilă rămâne diametrul alezajului (40 mm – vezi figura 3.42).

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale celei
de a doua probleme analizate (fig. 3.52):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_3_3_1_optim
• categoria generică din care face parte problema: Optimization

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Objective din arborele de gestiune a


noului model cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual,
din care selectează comanda Add (fig. 3.53). Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă
de dialog care permite definirea obiectivului (minimizarea volumului de material din
placă), precum şi analiza standard preliminară ce va fi utilizată pentru determinarea
senzitivităŃii funcŃiei-scop la modificarea variabilelor de optimizare.

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Annotations din arborele de gestiune


al modelului geometric 3D şi lansând comanda Show Feature Dimensions (fig. 3.54),
utilizatorul solicită evidenŃierea pe ecran a tuturor cotelor ce definesc configuraŃia curentă
a plăcii.
91
Fig. 3.52. Definirea principalelor caracteristici ale celei de a doua probleme analizate
(minimizarea volumului plăcii din figurile 3.42 – 3.43 în regim de solicitare staŃionară)

Fig. 3.53. Definirea obiectivului problemei de optimizare


(reducerea la minim a volumului de material din placă)

92
Fig. 3.54. EvidenŃierea dimensiunilor caracteristice ale plăcii
(necesară pentru selecŃia cotelor ajustabile în vederea optimizării)

Fig. 3.55. Definirea diametrului de 40 mm ca variabilă de proiectare (cotă ajustabilă)

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Design Variables din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Add (fig. 3.55). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite definirea diametrului de 40 mm ca variabilă de
proiectare (vezi şi figura 3.42).

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din

93
care selectează comanda Add (fig. 3.56). Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de
dialog care permite precizarea singurei constrângeri pe care trebuie să o respecte soluŃia
problemei: nedepăşirea valorii maxime σ a = 160 N/mm2 de către tensiunea echivalentă

von Mises extrapolată la nivelul nodurilor.

6. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei de optimizare în


arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Properties (fig. 3.57). Aceasta din urmă
afişează pe ecran o casetă de dialog care permite schimbarea algoritmului de optimizare
(trecerea pe varianta High, care asigură obŃinerea unor soluŃii calitativ superioare).

7. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei de optimizare în


arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Run (fig. 3.58). Aceasta din urmă lansează
în execuŃie procedura de optimizare. Imediat după rezolvarea modelului cu elemente
finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results.

Fig. 3.56. Precizarea constrângerii pe care trebuie să o respecte soluŃia optimă


(nedepăşirea valorii maxime σ a = 160 N/mm2 de către tensiunea
echivalentă von Mises extrapolată la nivelul nodurilor)

94
Fig. 3.57. Alegerea algoritmului de optimizare care asigură
obŃinerea unor soluŃii de calitate mai bună

Fig. 3.58. Lansarea în execuŃie a procedurii de optimizare

8. Efectuând un click-dreapta pe eticheta Final Design din arborele de gestiune a modelului


cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din care
selectează comanda Details (fig. 3.59). Aceasta din urmă afişează o fereastră în care sunt
prezentate rezultatele optimizării (fig. 3.59).

După cum se observă în figura 3.59, COSMOSWorks propune drept soluŃie lărgirea
alezajului până la un diametru de 44,509 mm. Acestei cote i-ar corespunde un nivel maxim al
tensiunii echivalente de 156,29 N/mm2. Prescrierea unui diametru de 44,509 mm pe desenul
de execuŃie al plăcii este netehnologică. În plus, respectiva cotă nu corespunde nici maximului
posibil pe care îl poate atinge tensiunea echivalentă von Mises (160 N/mm2). Având în vedere
consideraŃiile de mai sus, luăm decizia corectării diametrului calculat la 45 mm. Pentru a fi
siguri că adoptarea acestei valori nu determină depăşirea tensiunii admisibile, vom efectua o

95
Fig. 3.59. Rezultatele studiului de optimizare a plăcii

nouă analiză standard a răspunsului elastic. Fiind vorba de un studiu final, apelăm şi la
garanŃiile suplimentare pe care le oferă strategia de discretizare h-adaptivă. În ceea ce
urmează vor fi prezentate etapele acestei ultime analize.

1. După ce modifică diametrul alezajului din placă la valoarea de 45 mm, utilizatorul revine
la analiza răspunsului static selectând intrarea asociată problemei Ex_3_3_1_static în
arborele de gestiune a modelului cu elemente finite (fig. 3.60). Datorită schimbărilor
dimensionale, intrarea asociată problemei Ex_3_3_1_static, dar şi intrările Mesh, respectiv
Results sunt marcate prin simboluri de atenŃionare. Acesta semnalează necesitatea
regenerării reŃelei, urmată de o nouă lansare în execuŃie a solver-ului.

2. Efectuând un click-dreapta pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a modelului cu


elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din care selectează
comanda Create Mesh (fig. 3.48). Întrucât modificările dimensionale aduse plăcii se reduc
la o lărgire a alezajului, parametrii de discretizare propuşi de modulul COSMOSWorks
pot fi consideraŃi întrutotul acceptabili. Ca urmare, utilizatorul se rezumă la apăsarea

butonului (aflat la partea superioară a casetei de dialog Mesh – fig. 3.48).

3. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_3_3_1_static în arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu, din
care selectează comanda Properties (fig. 3.61). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog, în a cărei mapă Adaptive vor fi precizate următoarele aspecte (fig. 3.61):

96
Fig. 3.60. Revenirea la analiza răspunsului elastic al plăcii,
după ce diametrul alezajului a fost corectat la valoarea de 45 mm

Fig. 3.61. Fixarea parametrilor utilizaŃi la rezolvarea adaptivă a problemei


răspunsului elastic al plăcii (analiza finală)

• rezolvarea problemei prin metodologia h-adaptivă (validarea butonului-radio h-adaptive);


• nivelul minim de acurateŃe al rezultatelor: 95% (deplasarea cursorului Target accuracy);
• numărul maxim admis de iteraŃii: 5 (parcurgerea listei derulante Maximum no. of loops).

97
Fig. 3.62. DistribuŃia tensiunii echivalente von Mises pe suprafaŃa plăcii (analiza finală)

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei Ex_3_3_1_static în


arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Run (fig. 3.50). Aceasta din urmă lansează
în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu elemente finite, diagramele
grupate sub intrarea Results din arborele de gestiune sunt actualizate.

5. Prin dublu-click pe intrarea Stress1 (-von Mises-) din subarborele Results (fig. 3.62),
utilizatorul determină afişarea pe ecran a distribuŃiei tensiunii echivalente von Mises.
Analizând această diagramă, se constată imediat că nivelul maxim al solicitării a ajuns la
157,9 N/mm2, cu puŃin sub tensiunea admisibilă σ a = 160 N/mm2. Putem concluziona

astfel că realizarea unui alezaj cu diametrul de 45 mm în centrul plăcii asigură atingerea


unui volum minim al piesei, în condiŃiile exploatării optime a rezistenŃei materialului.

3.3.2. Analiza stării de tensiuni dintr-un suport de tip consolă

Datele problemei sunt sintetizate în figura 3.63. Este vorba de un suport de tip consolă
sudat de-a lungul a două muchii longitudinale pe suprafaŃa unui perete metalic. Această piesă
preia o greutate de 10000 N. SuprafaŃa pe care acŃionează greutatea este un dreptunghi marcat
pe figura 3.63 prin umbrire. Materialul suportului este un oŃel carbon de uz general OL37, cu
proprietăŃile prezentate în tabelul 2.4. Analiza îşi propune ca prim obiectiv determinarea stării
de tensiuni din suportul-consolă, admiŃând ipoteza că răspunsul său la încărcări este liniar
elastic. De asemenea, se consideră că peretele pe care este sudată piesa are o rigiditate
perfectă.

98
Perete rigid Cordon de sudura

Forta de 10000 N
5x45°

R5

12
100
12
5x45°

Cordon de sudura

100

25 50

50
Zona de aplicare
a fortei

200
100

Fig. 3.63. Suport metalic sudat de-a lungul a două muchii pe un perete rigid
şi supus acŃiunii unei încărcări de tip forŃă uniform repartizată

În eventualitatea determinării unor deplasări rezultante mai mari de 0,10 mm ale


aripioarei care susŃine greutatea de 10000 N, vom proceda şi la optimizarea formei. O
restricŃie pe care trebuie să o satisfacă atât analiza standard, cât şi studiul de optimizare este
nedepăşirea tensiunii admisibile. Această mărime va fi calculată raportând limita de curgere a
oŃelului OL37 la un coeficient de siguranŃă C = 1,50.
La fel ca în exemplul 3.3.1, se remarcă simetria problemei în raport cu un plan median
(individualizat pe figura 3.63 prin simbolul ). Având în vedere intenŃia noastră de a efectua
şi un studiu de optimizare, ar putea fi luată decizia efectuării analizei pe întregul domeniu
spaŃial ocupat de piesă. Totuşi, dacă studiem desenul din figura 3.63, vom observa o diferenŃă
semnificativă între grosimea aripioarelor (numai 12 mm) şi dimensiunile de suprafaŃă ale

99
acestora (200 mm × 100 mm). Discretizarea cu minim trei straturi de elemente pe grosime,
impune ca latura acestora din urmă să aibă aproximativ 12 / 3 = 4 mm. La asemenea
dimensiuni medii ale elementelor, gabaritul reŃelei ar fi extrem de mare dacă analiza s-ar
efectua pe întregul domeniu ocupat de piesă. Iată de ce, în condiŃiile de faŃă, se justifică
elaborarea unui model 3D al suportului redus la jumătate (zona situată de o parte a planului de
simetrie din figura 3.63). Evident, constrângerile cinematice aplicate modelului cu elemente
finite vor trebui să reflecte această situaŃie. Propriu-zis, pe suprafaŃa asociată planului de
simetrie urmează a fi introduse restricŃii de tip reazem alunecător.
Figura 3.64 prezintă modelul geometric al jumătăŃii de suport realizat cu ajutorul
programului SolidWorks. Zona de acŃiune a forŃei a fost delimitată pe una din feŃele piesei
printr-o schiŃă. Această schiŃă a fost utilizată pentru decuparea efectivă a domeniului de
aplicare a încărcării41. Trebuie remarcat faptul că înjumătăŃirea domeniului spaŃial supus
analizei se răsfrânge şi asupra manierei în care vom specifica forŃa. Examinând figurile 3.63 şi
3.64, constatăm că modelul 3D înglobează numai jumătate din zona de aplicare a încărcării.
Acestei porŃiuni de suprafaŃă îi revine o forŃă la rândul său înjumătăŃită. Altfel spus, modelul
redus din figura 3.64 va prelua o încărcare egală cu 0,5 · 10000 = 5000 N.

Plan de simetrie

Fig. 3.64. Modelul geometric al domeniului de analiză


elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks
(se remarcă zona de aplicare a forŃei)

41
Decuparea a fist realizată cu ajutorul comenzii Split Line a programului SolidWorks.

100
Domeniul spaŃial din figura 3.64 va fi transferat modulului COSMOSWorks. În
continuare vor fi descrise etapele analizei cu elemente finite. Datorită nivelului de detaliere al
exemplului anterior (vezi §3.3.1), prezentarea va fi în acest caz mai succintă.

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 3.44):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_3_3_2_static
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Static

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (analog cu exemplul din figura 3.45).
Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor
termo-mecanice ale piesei. Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4),
utilizatorul selectează materialul identificat prin numele OL37 (fig. 3.45).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 3.65). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea încastrărilor care vor modela cordoanele de sudură.
În fapt, sudurile cedează atunci când preiau o solicitare mecanică. Neglijând acest aspect
şi asimilându-le unor simple încastrări, operăm o aproximare. Totuşi, erorile astfel
introduse în model sunt de natură să mărească tensiunile şi nicidecum să le diminueze,
deci acŃionează în sens acoperitor din punct de vedere al calculului de rezistenŃă.

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 3.66). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea reazemelor alunecătoare ce modelează blocajul
cinematic exercitat de peretele rigid, respectiv simetria suportului-consolă. Dacă facem
abstracŃie de frecarea dintre suportul-consolă şi peretele rigid (oricum foarte redusă, în
condiŃiile unor mişcări relative quasi-inexistente), singurul efect mecanic al peretelui
rămâne blocajul translaŃiei perpendiculare pe suprafaŃa sa. În atare condiŃii, aproximarea
printr-un reazem alunecător devine pe deplin justificată.

101
Fig. 3.65. Definirea încastrărilor care modelează efectul cordoanelor de sudură

Fig. 3.66. Definirea reazemelor alunecătoare care modelează blocajul cinematic


exercitat de peretele rigid, respectiv simetria suportului-consolă

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Force (fig. 3.67). Aceasta din urmă afişează o
casetă de dialog care permite precizarea încărcării preluate de suportul-consolă (vezi şi
figura 3.63). Pentru o definire corectă a forŃei se impune activarea prealabilă a butonului-
radio Apply normal force din zona Type a casetei de dialog(fig. 3.67). Abia în stadiul
următor, utilizatorul va selecta zona de aplicare a încărcării (regiunea decupată de pe
aripioara orizontală a suportului – fig. 3.67). În final, prin poziŃionare cu mouse-ul în
caseta , se precizează valoarea forŃei (5000 N – vezi figura 3.67).

102
Fig. 3.67. Definirea încărcării preluate de suportul-consolă

Fig. 3.68. Controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite

6. Prin click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a modelului cu


elemente finite, utilizatorul derulează un meniu contextual, din care va selecta comanda
Apply Mesh Control (fig. 3.68). Aceasta afişează o casetă de dialog care permite controlul
rafinării locale a reŃelei. Utilizatorul are de precizat (fig. 3.68) zona unde se aplică
rafinarea (suprafaŃa de racordare a aripioarele42) şi dimensiunea medie a elementelor
rafinate – un sfert din raza de racordare: 5 / 4 = 1,25 mm (valoare introdusă în caseta ).

42
Datorită încovoierii şi forfecării suportului-consolă, în zona de racordare a aripioarelor sunt de aşteptat
concentrări ale tensiunilor. După cum s-a precizat în §3.2, o dimensiune medie a elementelor reprezentând un
sfert din raza de racordare asigură precizii numerice acceptabile la nivelul acestui tip de concentratori.

103
Fig. 3.69. Definirea parametrilor care controlează
densitatea globală a reŃelei de elemente finite

Fig. 3.70. Discretizarea în elemente finite a suportului-consolă

7. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 3.69). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite (valabilă
pe ansamblul domeniului de analiză): a treia parte din grosimea aripioarelor, deci 12 / 3 =

= 4 mm (vezi discuŃia din §3.2). Imediat după apăsarea butonului , modulul


COSMOSWorks procedează la discretizarea modelului 3D (fig. 3.70).

104
Fig. 3.71. DistribuŃia tensiunii echivalente von Mises pe suprafaŃa suportului

8. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei curente în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (asemănător cu exemplul din figura 3.50).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results.

9. Prin dublu-click pe intrarea Stress1 (-von Mises-) din subarborele Results (fig. 3.71),
utilizatorul determină afişarea pe ecran a distribuŃiei tensiunii echivalente von Mises.
Analizând această diagramă, se constată imediat că nivelul maxim al solicitării este de
131,2 N/mm2 şi corespunde zonei de racordare de la îmbinarea aripioarelor. Valoarea de
mai sus este inferioară tensiunii admisibile σ a = σ c / C = 240 / 1,50 = 160 N/mm2 (vezi
caracteristicile mecanice ale oŃelului OL37 – tab. 2.4, precum şi formula (2.5)). Prin
urmare, rezistenŃa materialului nu este periclitată.

10. Efectuând un dublu-click pe eticheta Displacement1 din arborele de gestiune a modelului


cu elemente finite – vezi figura 3.72, utilizatorul determină afişarea hărŃii de distribuŃie a
deplasării rezultante. Legenda acestei diagrame evidenŃiază o deplasare maximă de
aproximativ 0,14 mm, deci superioară limitei admise de 0,10 mm. În asemenea
circumstanŃe, se impune reproiectarea suportului de aşa manieră încât rigiditatea lui să
crească.

Vom prezenta în ceea ce urmează itinerarul unui studiu de optimizare ce îşi propune ca
obiectiv menŃinerea suportului la un volum minim, în condiŃiile reducerii deplasării rezultante
maxime la 0,10 mm. Diagrama din figura 3.72 ne arată că maximul deplasării rezultante co-

105
Fig. 3.72. DistribuŃia deplasării rezultante pe suprafaŃa suportului

respunde zonei de mijloc a aripioarei care susŃine greutatea. Dintre cotele modelului 3D,
grosimea aripioarelor (12 mm – vezi figura 3.63) va fi considerată mărime ajustabilă, întrucât
ea are cea mai mare influenŃă asupra rigidităŃii de ansamblu a suportului. Evident, există şi
alte posibilităŃi de optimizare. De exemplu, o creştere a rigidităŃii suportului poate fi realizată
ajustând raza de racordare a aripioarelor.

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale celei
de a doua probleme analizate (analog cu exemplul din figura 3.52):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_3_3_2_optim
• categoria generică din care face parte problema: Optimization

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Objective din arborele de gestiune a


noului model cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual,
din care selectează comanda Add (analog cu exemplul din figura 3.53). Aceasta din urmă
afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea obiectivului (minimizarea
volumului de material din placă), precum şi analiza standard preliminară ce va fi utilizată
pentru determinarea senzitivităŃii funcŃiei-scop la modificarea variabilelor de optimizare.

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Annotations din arborele de gestiune


al modelului geometric 3D şi lansând comanda Show Feature Dimensions (analog cu
exemplul din figura 3.54), utilizatorul solicită evidenŃierea pe ecran a tuturor cotelor ce
definesc configuraŃia curentă a plăcii.

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Design Variables din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
106
contextual, din care selectează comanda Add (fig. 3.73). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite definirea grosimii de 12 mm ca variabilă de
proiectare (vezi şi figura 3.63). Fiindcă reducerea deplasării rezultante maxime la 0,1 mm
poate fi de natură să solicite o creştere semnificativă a rigidităŃii suportului, limita
superioară a domeniului de variaŃie al grosimii (presetată de modulul COSMOSWorks la
18 mm = 1,5 · 12 mm) este mărită de utilizator la 25 mm. Este posibil ca o asemenea
intervenŃie să nu fie necesară, însă efectuarea sa preîntâmpină de multe ori eşecul
procedurii de optimizare.

Fig. 3.73. Definirea grosimii aripioarelor (12 mm) ca variabilă de proiectare (cotă ajustabilă)

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Add (analog cu exemplul din figura 3.56). Aceasta din urmă
afişează pe ecran o casetă de dialog care permite precizarea primei constrângeri pe care
trebuie să o respecte soluŃia problemei: nedepăşirea valorii maxime σ a = 160 N/mm2 de

către tensiunea echivalentă von Mises extrapolată la nivelul nodurilor.

6. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Add (fig. 3.74). Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de
dialog care permite precizarea celei de a doua constrângeri pe care trebuie să o respecte
soluŃia problemei: nedepăşirea deplasării rezultante maxime de 0,1 mm.

7. Prin click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei de optimizare în arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul derulează un meniu, din care va
selecta comanda Properties (analog cu exemplul din figura 3.57). Aceasta afişează o
casetă care permite alegerea variantei precise – High a algoritmului de optimizare).

107
Fig. 3.74. Precizarea celei de a doua constrângeri pe care trebuie să o respecte soluŃia optimă
(nedepăşirea deplasării rezultante maxime de 0,1 mm)

8. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei de optimizare în


arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Run (analog cu exemplul din figura 3.58).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie procedura de optimizare. Imediat după rezolvarea
modelului cu elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results.

9. Efectuând un click-dreapta pe eticheta Final Design din arborele de gestiune a modelului


cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din care
selectează comanda Details (fig. 3.75). Aceasta din urmă afişează o fereastră în care sunt
prezentate rezultatele optimizării (fig. 3.75). Potrivit datelor din figura 3.75, modulul
COSMOSWorks propune modificarea grosimii suportului la 14,926 mm. Acestei valori a
variabilei de proiectare îi corespunde un nivel maxim al tensiunii echivalente von Mises
de 86,83 N/mm2 şi o deplasare rezultantă maximă de aproximativ 0,07 mm.

La fel ca în exemplul tratat în §3.3.1, constatăm că, datorită caracterului său euristic,
procedura de optimizare nu a reuşit să determine un optim perfect. Utilizatorului îi revine
aşadar sarcina să mai efectueze câteva analize standard în vederea determinării unei soluŃii
îmbunătăŃite. Întrucât dependenŃa rigidităŃii suportului de grosimea aripioarelor este neliniară,
determinarea optimului presupune tatonări. În figurile 3.76 – 3.77 sunt prezentate rezultatele

108
Fig. 3.75. Rezultatele studiului de optimizare a suportului

Fig. 3.76. DistribuŃia tensiunii echivalente von Mises pe suprafaŃa suportului


(analiza finală corespunzătoare unei grosimi a aripioarelor de 13,5 mm)

finale, obŃinute pentru o grosime ajustată la 13,5 mm. Se observă (vezi figura 3.77) că acestei
valori a variabilei de proiectare îi corespunde o deplasare maximă rezultantă de aproximativ
0,096 mm (foarte apropiată de 0,1 mm). În acelaşi timp, constatăm că nivelul solicitărilor din
suport nu depăşeşte limita σ a = 160 N/mm2 (fig. 3.76).

109
Fig. 3.77. DistribuŃia deplasării rezultante pe suprafaŃa suportului
(analiza finală corespunzătoare unei grosimi a aripioarelor de 13,5 mm)

Diagramele din figurile 3.76 – 3.77 au fost obŃinute reluând analiza standard a răspunsului
elastic. Evident, calculele au fost efectuate după modificarea grosimii pe modelul 3D al
suportului şi regenerarea reŃelei de elemente finite. Nu vom mai detalia etapele analizei,
întrucât ele sunt similare celor descrise în partea finală a subcapitolului precedent (inclusiv
utilizarea procedurii h-adaptive).

3.3.3. Analiza stării de tensiuni dintr-un volant aflat în mişcare de rotaŃie

Datele problemei sunt sintetizate în figura 3.78. Este vorba de un volant care execută o
mişcare de rotaŃie cu viteza unghiulară maximă ωmax = 2160 º/s (echivalentă cu o turaŃie
nmax = 6 rot/s = 360 rot/min). Materialul piesei este oŃel carbon de turnare OT400, ale cărui
proprietăŃi termo-mecanice sunt prezentate în tabelul 2.4. Volantul este centrat pe un arbore
(la nivelul suprafeŃei 1 – fig. 3.78). Mişcările sale pe direcŃie axială sunt împiedicate de un
umăr (la nivelul suprafeŃei 2), respectiv printr-o şaibă (la nivelul suprafeŃei 3). Pentru
solidarizarea completă pe arbore se foloseşte o asamblare cu pană. Analiza îşi propune ca
obiectiv determinarea stării de tensiuni din volant, considerând că răspunsul său la încărcări
este liniar elastic. Întrucât turaŃia maximă este relativ mică, nu este de aşteptat un nivel ridicat
al solicitărilor. Iată de de, o optimizare a formei considerente de rezistenŃă mecanică nu îşi are
rostul, cu atât mai mult cu cât principala caracteristică a acestei piese trebuie să fie inerŃia
foarte mare (rezultat al construcŃiei masive şi al concentrării masei înspre periferie).

110
111
Fig. 3.78. Volant (1 – suprafaŃă de centrare pe arbore; 2 – suprafaŃă de sprijin pe un umăr al arborelui; 3 – suprafaŃă de sprijin a unei şaibe de strângere)
Fig. 3.79. Modelul geometric al domeniului de analiză
elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks

Canalul de pană din figura 3.78 este un detaliu de mică importanŃă pentru studiul
solicitărilor induse de forŃele centrifugale. După eliminarea acestui element constructiv, piesa
dobândeşte o triplă simetrie (vezi planele marcate prin simbolul pe figura 3.78). Datorită
particularităŃii sus-menŃionate, analiza se poate limita la domeniul spaŃial reprezentat în figura
3.79. Evident, pe cele trei plane de separare ale modelului geometric din corpul real urmează
a fi introduse condiŃii la limită de tip simetrie. Se observă (fig. 3.79) că două dintre planele de
separare trec prin axa de rotaŃie a volantului, cel de al treilea fiind perpendicular pe ea. Mai
remarcăm faptul că modelul geometric din figura 3.79 nu conŃine teşituri. Eliminarea acestor
detalii nu este de natură să modifice semnificativ rezultatele numerice ale analizei. Propriu-
zis, surplusul de masă datorat absenŃei teşiturilor este cu totul neglijabil. Dacă modelul ar
îngloba şi asemenea detalii geometrice, reŃeaua de elemente finite ar trebui să fie mult mai
densă în vecinătatea lor. Cum în zona teşiturilor nu sunt de aşteptat valori maxime ale
tensiunilor, efortul de calcul suplimentar nu îşi găseşte justificarea. Cu totul altfel stau
lucrurile în cazul racordărilor de la butuc şi obadă (vezi figurile 3.78 – 3.79). Neincluderea lor
în model ar fi generat concentratori de tensiuni artificiali, care ar fi alterat profund rezultatele
numerice.

112
În continuare vor fi parcurse etapele analizei cu elemente finite. Datorită nivelului de
detaliere al exemplului din §3.3.1, prezentarea va fi şi în acest caz mai succintă.

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 3.44):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_3_3_3_static
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Static

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (analog cu exemplul din figura 3.45).
Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor
termo-mecanice ale piesei. Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4),
utilizatorul selectează materialul identificat prin numele OT400 (inclus în categoria
Oteluri carbon de turnare).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 3.80). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea reazemelor alunecătoare ce modelează blocajul
cinematic exercitat de strângerea prin şaibă (suprafaŃa 3 din figura 3.78), respectiv
simetriile volantului.

Fig. 3.80. Definirea reazemelor alunecătoare care modelează blocajul cinematic


exercitat de strângerea prin şaibă, respectiv simetriile volantului
113
Fig. 3.81. Definirea unei restricŃii cinematice de tip balama fixă
care modelează centrarea volantului pe arbore

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 3.81). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea blocajului cinematic de tip balama fixă – asociat
centrării volantului pe arbore (suprafaŃa 1 din figura 3.78).

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Centrifugal (fig. 3.82). Aceasta din urmă afişează
pe ecran o casetă de dialog care permite precizarea încărcării de tip centrifugal rezultată
din mişcarea de rotaŃie a volantului la turaŃia maximă de 360 rot/min.

6. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Mesh Control (fig. 3.83). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite.
Propriu-zis, utilizatorul are de precizat următoarele aspecte (fig. 3.83):
• zonele unde se va aplica rafinarea (racordările inimii volantului la butuc, respectiv
obadă – selectate cu mouse-ul în spaŃiul de lucru al programului SolidWorks);
• dimensiunea medie a elementelor rafinate – un sfert din raza de racordare: 10 / 4 =
= 2,5 mm (valoare introdusă de la claviatură, în caseta identificată prin simbolul ).

114
Fig. 3.82. Definirea încărcării de tip centrifugal rezultată din mişcarea
de rotaŃie a volantului la turaŃia maximă de 360 rot/min

Fig. 3.83. Controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite

7. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 3.84). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite (valabilă
pe ansamblul domeniului de analiză): o treime din semigrosimea inimii volantului, adică
80 / 2 = 40 mm), deci 40 / 3 ≈ 13,3 mm (vezi discuŃia din §3.2). Imediat după apăsarea
butonului , COSMOSWorks efectuează discretizarea modelului (fig. 3.85).

115
Fig. 3.84. Definirea parametrilor care controlează
densitatea globală a reŃelei de elemente finite

Fig. 3.85. Discretizarea în elemente finite a volantului

116
8. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_3_3_3_static în arborele de
gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu, din
care selectează comanda Properties (analog cu exemplul din figura 3.61). Aceasta din
urmă afişează pe ecran o casetă de dialog, în a cărei mapă Adaptive vor fi precizate
următoarele aspecte (fig. 3.61):
• rezolvarea problemei prin metodologia h-adaptivă (validarea butonului-radio h-
adaptive);
• nivelul minim de acurateŃe al rezultatelor: 95% (deplasarea cursorului grafic Target
accuracy);
• numărul maxim admis de iteraŃii adaptive: 5 (parcurgerea listei derulante Maximum
no. of loops).

9. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei curente în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (analog cu exemplul din figura 3.50).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results.

10. Prin dublu-click pe intrarea Stress1 (-von Mises-) din subarborele Results (fig. 3.86),
utilizatorul determină afişarea pe ecran a distribuŃiei tensiunii echivalente von Mises.

Fig. 3.86. DistribuŃia tensiunii echivalente von Mises pe suprafaŃa volantului

117
Analizând diagrama din figura 3.86, se constată imediat că nivelul maxim al solicitării
este de 4,5 N/mm2. Valoarea de mai sus este cu totul insignifiantă (vezi caracteristicile
mecanice ale oŃelului OT400 – tab. 2.4). Prin urmare, rezistenŃa materialului nu este
periclitată. De fapt, solicitările centrifugale pe care le preia un volant ar trebui să fie
întotdeauna foarte mici. În caz contrar, la dimensiunile de gabarit ale unei astfel de piese,
deplasările particulelor pot deveni atât de mari încât să perturbe inadmisibil funcŃionalitatea
ansamblului (de exemplu, generând bătăi ale arborelui de centrare).

3.4. Probleme

1. ReluaŃi exemplul din §3.3.1 efectuând o optimizare a formei în varianta adoptării grosimii
plăcii drept cotă ajustabilă (vezi figura 3.42). ComparaŃi rezultatul studiului de optimizare din
§3.3.1 cu soluŃia obŃinută în cazul de faŃă (volumele pieselor).

2. ReluaŃi exemplul din §3.3.1 efectuând analiza răspunsului elastic (dar nu şi optimizarea
formei) pe un model 3D care exploatează dubla simetrie geometrică şi mecanică a problemei
(vezi figura 3.42).

3. ReluaŃi exemplul din §3.3.2 efectuând o optimizare a formei în varianta adoptării razei de
racordare de la îmbinarea aripioarelor drept cotă ajustabilă (vezi figura 3.63). ComparaŃi
rezultatul studiului de optimizare din §3.3.2 cu soluŃia obŃinută în cazul de faŃă (volumele
pieselor).

4. Se consideră placa din figura 3.87. FaŃa din stânga a piesei preia o forŃă de 100000 N
(compresiune), faŃa opusă fiind complet încastrată. Materialul plăcii este un oŃel carbon de uz
general OL50. ProprietăŃile acestuia sunt prezentate în tabelul 2.4. StudiaŃi nivelul tensiunilor
din placă, admiŃând ipoteza că răspunsul său la încărcări este liniar elastic. În eventualitatea
unei exploatări necorespunzătoare a rezistenŃei materialului (subdimensionare sau
supradimensionare a piesei), procedaŃi şi la optimizarea formei. Decizia asupra necesităŃii
unei optimizări va fi luată prin raportare la un coeficient de siguranŃă al tensiunilor
echivalente von Mises C = 1,50.

5. ReluaŃi problema anterioară efectuând analiza răspunsului elastic (dar nu şi optimizarea


formei) pe un model 3D care exploatează simetriile geometrice şi mecanice ale piesei.

6. Se consideră piesa din figura 3.88. FaŃa sa din stânga preia o forŃă de 25000 N (tracŃiune),
faŃa opusă fiind complet încastrată. Piesa este realizată din oŃel carbon de uz general OL37.

118
Suprafata laterala incastrata Gros. 30

R1
35 0
70
Suprafata laterala incarcata

35
cu o forta de 100000 N

Tractziune uniform
0
R1
distribuita 50 N/mmp
50

100

Fig. 3.87. Piesa tratată în problemele 4 şi 5

Suprafata laterala incastrata Gros. 20


R5
50

Suprafata laterala incarcata


20

cu o forta de 25000 N
R5

50

100

Fig. 3.88. Piesa tratată în problemele 6 şi 7

ProprietăŃile acestui material sunt prezentate în tabelul 2.4. StudiaŃi nivelul tensiunilor din
piesă, admiŃând ipoteza că răspunsul său la încărcări este liniar elastic. În eventualitatea unei
exploatări necorespunzătoare a rezistenŃei materialului, procedaŃi la optimizarea formei.
Decizia asupra necesităŃii unei optimizări va fi luată prin raportare la un coeficient de
siguranŃă al tensiunilor echivalente von Mises C = 1,50.

7. ReluaŃi problema anterioară efectuând analiza răspunsului elastic (dar nu şi optimizarea


formei) pe un model 3D care exploatează simetriile geometrice şi mecanice ale piesei.

8. Se consideră suportul din figura 3.89. Baza sa este încastrată, în timp ce suprafaŃa
superioară preia o forŃă de 15000 N (aplicată pe verticală în jos). Piesa este realizată din oŃel
carbon de uz general OL50. ProprietăŃile acestui material sunt prezentate în tabelul 2.4.
StudiaŃi nivelul tensiunilor din suport, admiŃând ipoteza că răspunsul său la încărcări este

119
40 60

Suprafata superioara care preia


o forta de 15000 N aplicata pe
verticala in jos.

Gros. 30
R1
0

20
R5

R1
20

60
R5
20

20
Baza incastrata pe toata suprafata

100

Fig. 3.89. Piesa tratată în problemele 8 şi 9

liniar elastic. În eventualitatea unei exploatări necorespunzătoare a rezistenŃei materialului,


procedaŃi la optimizarea formei. Decizia asupra necesităŃii unei optimizări va fi luată prin
raportare la un coeficient de siguranŃă al tensiunilor echivalente von Mises C = 1,50, precum
şi prin impunerea unei deplasări maxime rezultante de 0,10 mm.

9. ReluaŃi problema anterioară efectuând analiza răspunsului elastic şi optimizarea formei pe


un model 3D care exploatează simetria geometrică şi mecanică a piesei.

10. În figura 3.90 este reprezentat un recipient destinat stocării unor fluide sub presiune.
Respectivul recipient este realizat din tablă de oŃel inoxidabil 5NiCr180, având proprietăŃile
termo-mecanice din tabelul 2.6.
Presiunea fluidului stocat este p = 15 bar = 1,5 N/mm2. La partea superioară a
recipientului este înşurubat un capac foarte rigid43 (se poate considera că acesta din urmă
realizează un blocaj perfect al deformaŃiilor pe zona de filetare).
Să se determine starea de tensiuni din peretele recipientului. Pentru testarea soluŃiei
vor fi utilizaŃi următorii parametri de calitate:
• nivelul maxim al erorii: 5 %
• coeficientul de siguranŃă al tensiunii echivalente von Mises: C = 2.
În eventualitatea unei exploatări necorespunzătoare a rezistenŃei materialului, procedaŃi la
optimizarea piesei.

43
Capacul şi sistemul său de etanşare nu sunt detaliate pe schiŃa din figura 3.90.

120
Capac filetat

p = 15 bar

Fig. 3.90. Piesa tratată în problema 10

121
4. Analiza frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie ale unei piese

4.1. Aspecte generale

De regulă, analiza frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie este primul pas în


simularea răspunsului dinamic al unei piese. Corpurile au tendinŃa de a vibra la anumite
frecvenŃe ca urmare a solicitării lor dinamice. Instrumentele muzicale de percuŃie au la bază
tocmai principiul de a intra în oscilaŃie la anumite frecvenŃe atunci când sunt solicitate brusc
prin lovire sau ciupire (vezi exemplul tratat în §4.3.2). De fapt, orice corp are mai multe astfel
de frecvenŃe44 (numite şi frecvenŃe proprii sau frecvenŃe normale). Determinarea lor devine
importantă atunci când respectivul corp este supus unor solicitări dinamice, fiindcă în
asemenea cazuri există pericolul rezonanŃei. Mai precis, dacă frecvenŃa cu care se aplică
solicitarea externă este egală sau apropiată de o frecvenŃă proprie, corpul va începe să execute
oscilaŃii de amplitudine mare care pot pune în pericol integritatea lui. De exemplu, cea mai
mică frecvenŃă proprie a batiului unei maşini-unelte trebuie să fie deasupra celei mai mari
turaŃii pe care o poate realiza cutia de viteze. Numai dacă este respectată această condiŃie,
pericolul intrării în rezonanŃă este complet eliminat. ConstrucŃiile foarte masive ale batiurilor
urmăresc nu doar asigurarea unei rigidităŃi maxime, ci şi eliminarea fenomenelor de rezonanŃă
(fiindcă structurile masive au frecvenŃe proprii înalte).
Forma pe care o ia un corp atunci când oscilează la o anumită frecvenŃă proprie se
numeşte mod de vibraŃie. Fiecare frecvenŃă proprie are asociat un mod de vibraŃie
caracteristic. FrecvenŃele proprii şi modurile de vibraŃie corespunzătoare depind în principal
de forma corpului, proprietăŃile mecanice ale materialului din care este confecŃionat el şi de
rezemări. Ele depind de încărcările exterioare numai în măsura în care acestea schimbă
semnificativ configuraŃia corpului solicitat. De regulă, problemele de proiectare au ca obiect
piese masive. DeformaŃiile acestora fiind foarte mici, frecvenŃele şi modurile proprii de
vibraŃie nu resimt o influenŃă semnificativă de pe urma încărcărilor. În practică, analiştii
trebuie totuşi să evalueze calitativ rigiditatea piesei studiate. Dacă aceasta preia încărcări
capabile să îi modifice sensibil configuraŃia, includerea lor în modelul cu elemente finite
devine obligatorie.
Modulul COSMOSWorks operează cu două programe de rezolvare a sistemului de
ecuaŃii nodale. În cazul analizei frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie, este activat

44
Teoretic, un mediu continuu are o infinitate de frecvenŃe proprii. Modelele obŃinute prin discretizare rămân
însă cu un număr finit de grade de libertate. Drept consecinŃă, şi mulŃimea frecvenŃelor proprii devine finită. De
obicei, pentru proiectanŃi sunt importante doar primele frecvenŃe (cele mai mici). În multe situaŃii, contează doar
cunoaşterea primei valori (aşa-numita frecvenŃă fundamentală), care defineşte modul de vibraŃie dominant al
unui corp.

122
implicit solver-ul iterativ FFEPlus. Acest program ignoră pur şi simplu încărcările specificate
de utilizator. Exploatarea sa este aşadar recomandabilă numai atunci când modelele nu
înglobează şi solicitări exterioare. Pentru ca efectele încărcărilor să fie luate în considerare,
utilizatorul trebuie să activeze explicit solver-ul direct (vezi detaliile din §4.2).
Uneori, execuŃia solver-ului direct se poate încheia cu o eroare datorată proastei
condiŃionări a sistemului de ecuaŃii nodale. SituaŃiile de această natură survin de regulă atunci
când mişcările de corp rigid ale piesei nu sunt complet blocate45. Pentru asemenea probleme
(vezi exemplul din §4.3.2) este recomandabilă utilizarea solver-ului iterativ FFEPlus. Acesta
operează în general mult mai bine atunci când modelul cu elemente finite are mişcările de
corp rigid incomplet restricŃionate. În nici un caz nu este recomandabilă aplicarea unor
supraconstrângeri artificiale numai din dorinŃa de a stabiliza procedura de rezolvare, fiindcă
rezemările au o influenŃă majoră asupra frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie.
Datorită caracterului numeric al algoritmilor folosiŃi de modulul COSMOSWorks,
rezultatele analizei sunt afectate de anumite imprecizii. De exemplu, în cazul unor modele
care nu au mişcările de corp rigid complet restricŃionate, frecvenŃele proprii corespunzătoare
pot să nu fie riguros nule. De asemenea, sunt situaŃii când solver-ul determină două frecvenŃe
apropiate ca valoare. DiferenŃa este datorată erorilor de rotunjire şi/sau trunchiere ce afectează
operaŃiile aritmetice efectuate de calculatoare. Verificarea prin intermediul animaŃiei confirmă
întotdeauna faptul că frecvenŃele de aproape aceeaşi valoare corespund unor moduri de
vibraŃie identice, însă asociate unor plane perpendiculare.
Ultimul aspect asupra căruia trebuie să insistăm se referă la simetriile modelului cu
elemente finite. Dintre modurile proprii de vibraŃie ale unei piese, multe nu corespund
simetriilor geometrice ale configuraŃiei nedeformate. Exemplele tratate în §4.3 sunt cât se
poate de ilustrative pentru această particularitate. Restrângerea domeniului de analiză este
aşadar contraindicată atunci când se urmăreşte determinarea frecvenŃelor şi a modurilor
proprii de vibraŃie. Pentru a avea garanŃia obŃinerii unor rezultate corecte, modelul cu
elemente finite ar trebui să cuprindă întregul volum al piesei, indiferent dacă aceasta posedă
sau nu simetrii.

4.2. Procedura de analiză

Procedura de analiză a frecvenŃelor şi modurilor proprii de vibraŃie este iniŃializată


prin intermediul comenzii Study (vezi figurile 2.2 şi 2.7). Evident, este necesară generarea

45
Propriu-zis, cele şase grade de libertate de corp rigid (trei translaŃii în lungul axelor de coordonate şi tot atâtea
rotaŃii în jurul respectivelor axe) corespund unor frecvenŃe proprii nule (sau, echivalent, unor perioade de
oscilaŃie infinite). Modurile de vibraŃie cu adevărat deformaŃionale au frecvenŃe proprii diferite de zero.

123
Fig. 4.1. IniŃializarea unei analize a frecvenŃelor şi modurilor proprii de vibraŃie

prealabilă a modelului 3D al corpului pentru care va fi efectuat calculul cu elemente finite. De


asemenea, acest model trebuie să fie deschis în spaŃiul grafic al programului SolidWorks.
În caseta de dialog pe care o deschide comanda Study, utilizatorul trebuie să precizeze
următoarele informaŃii generale (fig. 4.1):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite;
• tipul de reŃea utilizat în faza de discretizare;
• categoria din care face parte problema analizată – în cazul de faŃă, Frequency.
După specificarea acestor date, modulul COSMOSWorks activează o serie de alte funcŃii
care pot fi accesate prin intermediul meniului COSMOSWorks (fig. 2.1 – 2.2) sau prin click-
dreapta cu mouse-ul pe unele intrări din arborele de gestiune al modelului cu elemente finite.
Pentru analiza frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie, cele mai importante sunt
comenzile care fac posibilă definirea proprietăŃilor de material, precizarea restricŃiilor
cinematice (eventual a încărcărilor), discretizarea automată, rezolvarea modelului cu elemente
finite şi, în final, postprocesarea rezultatelor numerice. În ceea ce urmează nu vom insista
decât asupra aspectelor specifice acestei categorii de probleme. Toate menŃiunile din
capitolele 2 şi 3 referitoare la definirea proprietăŃilor de material, a restricŃiilor de mişcare,
precum şi la controlul discretizării rămân valabile şi în cazul de faŃă. Se impun doar o serie de
124
(a) (b)
Fig. 4.2. Apelarea casetei de dialog prin intermediul căreia se alege solver-ul şi se poate
preciza numărul de frecvenŃe / moduri proprii ce urmează a fi determinate

precizări cu privire la alegerea solver-ului, specificarea numărului de frecvenŃe şi moduri


proprii care urmează a fi determinate prin calcul, respectiv interpretarea rezultatelor numerice.
După cum s-a arătat în §4.1, modulul COSMOSWorks operează cu două programe
de rezolvare a sistemului de ecuaŃii nodale. Atunci când problema de frecvenŃe şi moduri
proprii include încărcări, utilizatorul trebuie să activeze solver-ul direct. Un click-dreapta cu
mouse-ul pe intrarea asociată problemei în arborele de gestiune a modelului cu elemente finite
determină derularea meniului contextual prezentat în figura 4.2.a. Accesând comanda
Properties din acest meniu, utilizatorul deschide o casetă de dialog, al cărei panou Options
(fig. 4.2.b) permite, printre altele, activarea solver-ului cel mai bine adaptat la necesităŃile
analizei. După cum se observă în figura 4.2.b, zona Solver aflată la partea inferioară a
panoului cuprinde trei butoane radio mutual exclusive. În general, este recomandabilă
selectarea butonului cu eticheta Automatic. Setat astfel, modulul COSMOSWorks are dreptul
să aleagă de unul singur solver-ul cel mai potrivit pentru necesităŃile problemei. Dacă intrarea
Load/Restraint din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite nu cuprinde încărcări,
va fi activat solver-ul FFEPlus. În caz contrar, COSMOSWorks va opera din oficiu cu
solver-ul direct. Utilizatorul are şi posibilitatea de a specifica el însuşi programul de rezolvare.
În acest scop, el poate activa unul din butoanele Direct sparse sau FFEPlus.

125
Panoul din figura 4.2.b cuprinde şi o zonă Options aflată la partea superioară. Prin
intermediul acesteia utilizatorul poate preciza numărul frecvenŃelor şi al modurilor proprii ce
urmează a fi determinate. În mod implicit, COSMOSWorks activează butonul radio Number
of frequencies, iar în lista derulantă alăturată pune valoarea 5. Utilizatorul are posibilitatea să
schimbe conŃinutul listei alegând numărul de frecvenŃe proprii pe care doreşte să le studieze.
Dacă modelul are mişcări de corp rigid nerestricŃionate, este recomandabil ca valoarea
specificată să fie cel puŃin cu o unitate superioară numărului gradelor de libertate nesupuse
constrângerii. În felul acesta, există garanŃia fermă a faptului că soluŃia numerică va cuprinde
şi moduri proprii de tip deformaŃional.
Trebuie să precizăm că procedurile de discretizare adaptivă nu sunt funcŃionale în
cazul problemelor care vizează determinarea frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie.
Iată de ce, utilizatorul trebuie să acorde o atenŃie specială generării reŃelei. În lipsa unui
control adecvat al dimensiunii elementelor, calitatea soluŃiei numerice poate fi uneori extrem
de slabă.
La încheierea execuŃiei, solver-ul salvează rezultatele calculelor în fişiere. Arborele de
gestiune a modelului cu elemente finite furnizează modalitatea cea mai convenabilă de
accesare a rezultatelor, prin intermediul intrării Results (vezi exemplul din figura 4.3). De
fapt, Results este un subarbore care include legături spre diagrame cu reprezentări grafice ale
modurilor proprii de vibraŃie. În figura 4.3 apar paisprezece asemenea legături. Sunt cazuri
când modulul COSMOSWorks determină mai multe moduri proprii decât necesarul solicitat

Nota care precizează frecvenŃa proprie


corespunzătoare modului de vibraŃie
reprezentat pe ecran

Fig. 4.3. Reprezentarea grafică a unuia din modurile de vibraŃie determinate prin calcul

126
de utilizator. Aşa ceva se întâmplă atunci când modelele supuse analizei au mişcări de corp
rigid incomplet restricŃionate. În astfel de situaŃii, solver-ul FFEPlus suplimentează lista
rezultatelor cu numărul modurilor proprii care au frecvenŃa riguros nulă.
Un dublu-click cu mouse-ul pe oricare din identificatorii incluşi sub intrarea Results
determină afişarea unei reprezentări scalate a modului de vibraŃie ales în spaŃiul grafic al
programului SolidWorks. Nota explicativă care însoŃeşte imaginea precizează şi frecvenŃa
proprie corespunzătoare (440,23 Hz – în exemplul din figura 4.3). Scalarea de pe ecran oferă
indicaŃii calitative asupra tendinŃelor de mişcare ale corpului analizat, fără însă ca distorsiunile
sesizabile să aibă legătură cu realitatea. Din punct de vedere teoretic, în lipsa oricărei
amortizări interne, deformaŃiile ar trebui să fie infinite la atingerea unei frecvenŃe de
rezonanŃă. Modulul COSMOSWorks operează o scalare convenabilă a rezultatelor, astfel
încât reprezentările afişate pe ecran să permită decelarea diverselor moduri de vibraŃie.

4.3. Exemple

4.3.1. FrecvenŃele şi modurile proprii de vibraŃie ale unui volant

Vom relua studiul volantului ale cărui caracteristici geometrice şi dimensionale sunt
prezentate în figura 3.78. Pentru acest reper, în §3.3.3 a fost efectuată o analiză a stării de
tensiuni induse de forŃele centrifuge asociate mişcării de rotaŃie cu viteza unghiulară ωmax =
= 2160 º/s (echivalentă cu o turaŃie nmax = 6 rot/s = 360 rot/min). În continuare vom
determina prima frecvenŃă proprie a volantului. Obiectivul nostru constă în a stabili dacă
această valoare depăşeşte suficient de mult turaŃia de lucru maximă nmax = 6 rot/s = 6 Hz.
Pentru că datele problemei au fost deja precizate în §3.3.3 şi figura 3.78, discuŃia
introductivă se va concentra asupra aspectelor specifice analizei de frecvenŃe şi moduri proprii
de vibraŃie.
Studiul tensiunilor induse de forŃele centrifugale (vezi §3.3.3, în special figura 3.86) a
evidenŃiat o solicitare extrem de mică a volantului. În atare condiŃii, deformaŃiile piesei vor fi
cu totul neglijabile, analiza frecvenŃelor şi a modurilor proprii de vibraŃie putându-se efectua
pe un model care nu include încărcări. Sesizarea acestui fapt este deosebit de importantă,
întrucât face posibilă reducerea semnificativă a timpilor de calcul46.
După cum s-a menŃionat în §4.1, modurile proprii de vibraŃie nu sunt de regulă
conforme cu simetriile geometrice ale corpurilor. Luând în considerare acest fapt, vom efectua

46
Determinarea frecvenŃelor proprii ale unui model care include şi încărcări presupune un volum de calcule
numerice destul de mare. În astfel de cazuri, mai ales atunci când reŃeaua este formată din multe elemente finite,
durata unei analize poate fi de ordinul orelor, chiar şi pe un calculator performant.

127
Fig. 4.4. Modelul geometric al domeniului de analiză
elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks

analiza volantului pe întregul său domeniu spaŃial47 (fig. 4.4). Evident, dacă procedăm astfel,
va trebui să includem în model absolut toate rezemările prezentate în figura 3.78. De
asemenea, vom fi obligaŃi să descriem cât mai realist şi efectul de blocare a rotaŃiilor relative
asociat asamblării cu pană a volantului pe arbore.
În continuare vor fi parcurse etapele analizei cu elemente finite. Datorită nivelului de
detaliere al exemplelor din capitolul 3, prezentarea va insista cu precădere asupra aspectelor
specifice problemelor de frecvenŃe şi moduri proprii de vibraŃie.

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 4.1):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_4_3_1_frecvente
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Frequency

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (analog cu exemplul din figura 3.45).
Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor
termo-mecanice ale piesei. Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4),
utilizatorul selectează materialul identificat prin numele OT400 (inclus în categoria
Oteluri carbon de turnare).

47
Detalii precum teşiturile pot fi totuşi neglijate, fiindcă nu au o influenŃă semnificativă asupra rigidităŃii
modelului.

128
3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de
gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 4.5). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea reazemelor alunecătoare Roller/Sliding ce
modelează blocajele cinematice exercitate de umărul arborelui (suprafaŃa 2 din figura
3.78), strângerea prin şaibă (suprafaŃa 3 din figura 3.78), respectiv feŃele laterale ale penei.

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 4.6). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea blocajul cinematic de tip Hinge asociat centrării
volantului pe arbore (suprafaŃa 1 din figura 3.78).

Fig. 4.5. Definirea reazemelor alunecătoare care modelează blocajele cinematice exercitate de
umărul arborelui, strângerea prin şaibă, respectiv de feŃele laterale ale penei
129
Fig. 4.6. Definirea unei restricŃii cinematice de tip balama fixă
care modelează centrarea volantului pe arbore

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 4.7). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite48 (valabilă
pe ansamblul domeniului de analiză): o treime din grosimea inimii volantului (80 mm),

deci 80 / 3 ≈ 26,6 mm (vezi discuŃia din §3.2). Imediat după apăsarea butonului ,
COSMOSWorks procedează la discretizarea modelului 3D (vezi figura 4.8).

6. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_4_3_1_frecvente în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Properties. Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog, în a cărei mapă Options vor fi precizate următoarele aspecte (asemănător
cu exemplul din figura 4.2):
• numărul frecvenŃelor proprii care urmează a fi determinate: 1 (în caseta cu numele
Number of frequencies);
• opŃiunea referitoare la solver-ul ce urmează a fi utilizat – vezi discuŃia din §4.2:
selectarea butonului-radio Automatic (în zona identificată prin eticheta Solver).

48
În mod normal, zonele de racordare ale inimii volantului la butuc, respectiv obadă ar trebui să primească o
reŃea mai rafinată (vezi etapa 6 a studiului din §3.3.3). Totuşi, în cazul de faŃă, analiza are ca obiect întregul
domeniu ocupat de piesă. În condiŃiile rafinării, numărul elementelor ar creşte mult, datorită dimensiunilor mari
ale volantului şi salturilor de secŃiune dintre butuc, inimă şi obadă. Pe majoritatea calculatoarelor cu performanŃe
uzuale, generarea reŃelei va eşua din lipsă de memorie. Având în vedere acest aspect, s-a renunŃat la rafinare.
Evident, lipsa controlului local al densităŃii elementelor va afecta într-o anumită măsură precizia soluŃiei. Dacă se
constată însă că prima frecvenŃă proprie determinată prin calcul este mult superioară valorii de 6 Hz (turaŃia
maximă atinsă de volant), calitatea rezultatelor poate fi considerată acceptabilă pentru scopuri practice.

130
Fig. 4.7. Definirea parametrilor care controlează
densitatea globală a reŃelei de elemente finite

Fig. 4.8. Discretizarea în elemente finite a volantului

131
7. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_4_3_1_frecvente în arborele
de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (asemănător cu exemplul din figura 3.50).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results. Un dublu-click cu
mouse-ul pe identificatorul Deformation1 (-Deformation-) aflat intrarea Results determină
afişarea unei reprezentări scalate a primului mod de vibraŃie în spaŃiul grafic al
programului SolidWorks (fig. 4.9). Este vorba despre o oscilaŃie de tip torsional – uşor
sesizabilă dacă utilizatorul solicită o animaŃie a diagramei. Nota explicativă care însoŃeşte
reprezentarea grafică din figura 4.9 precizează frecvenŃa proprie asociată: 116,74 Hz.
Valoarea obŃinută este mult superioară nivelului de 6 Hz – corespunzător celei mai mari
turaŃii atinse de volant. În concluzie, chiar dacă erorile de calcul numeric determinate de
lipsa unei rafinări locale a reŃelei în zona racordărilor au afectat întrucâtva precizia
rezultatului, distanŃa considerabilă faŃă de pragul minim admis al frecvenŃelor proprii ne
oferă certitudinea inexistenŃei unui pericol de intrare în rezonanŃă.

Fig. 4.9. Reprezentarea grafică a primului mod de vibraŃie al volantului (nota explicativă care
însoŃeşte imaginea precizează frecvenŃa proprie asociată – 116,74 Hz)

132
4.3.2. Proiectarea unui diapazon pe criteriul frecvenŃelor proprii de vibraŃie

Principalul criteriu luat în considerare la stabilirea geometriei unui diapazon îl


reprezintă prima frecvenŃă proprie de vibraŃie. În baza unei convenŃii quasi-unanim acceptate,
valoarea acestei mărimi este 440 Hz (corespunzătoare notei „la”).
Figura 4.10 prezintă proiectul preliminar al unui diapazon. ConfiguraŃia dată nu
garantează nicidecum obŃinerea frecvenŃei dorite. Obiectivul nostru este tocmai ajustarea
acestei geometrii în vederea aducerii primei frecvenŃe proprii de vibraŃie într-un interval de
±0,5 Hz în jurul nivelului de referinŃă. Diapazonul este confecŃionat dintr-un oŃel inoxidabil
20Cr130. ProprietăŃile acestui material sunt prezentate în tabelul 2.6.
Trebuie precizat faptul că, la punerea sa în vibraŃie, un diapazon este lovit la partea
inferioară (prevăzută cu un buton sferic – fig. 4.10), Ńinut fiind în mână. O astfel de rezemare
este aproape complet lipsită de rigiditate. Drept consecinŃă, la efectuarea analizei cu elemente
finite vom considera că diapazonul nu este supus nici unei restricŃii cinematice. În asemenea
circumstanŃe, din calcule vor rezulta şase frecvenŃe proprii teoretic nule. Acestea corespund
gradelor de libertate de corp rigid nerestricŃionate (vezi nota de subsol de la pagina 124). Abia
cea de a şaptea frecvenŃă proprie va reprezenta modul de vibraŃie deformaŃional care ne
interesează. Pentru a avea garanŃii că efectele perturbatoare ale erorilor numerice nu alterează
profund rezultatul analizei, vom calcula nu doar şapte, ci opt valori. După cum s-a precizat în
§4.1, pot fi cazuri când modulul COSMOSWorks determină două frecvenŃe proprii aproape
egale. Modurile de vibraŃie asociate acestora sunt identice, însă corespund unor plane
perpendiculare. Dacă analiza ne va conduce la o astfel de situaŃie, vom considera drept primă
frecvenŃă proprie deformaŃională media valorilor cu numerele de ordine şapte şi opt.
Sfe

Ø6
R1
r

1x45°

0
Ø6
9

R2

R2

65

80 70

Fig. 4.10. ConfiguraŃia preliminară a diapazonului

133
Fig. 4.11. Modelul geometric al domeniului de analiză
elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks

Şi în acest caz, modelul cu elemente finite va fi extins la întregul domeniu spaŃial


ocupat de diapazon (fig. 4.11). Procedând astfel, vom elimina riscul excluderii din analiză a
unor moduri de vibraŃie non-conforme cu simetriile geometrice.
La prima vedere, problema diapazonului pare a fi perfect abordabilă prin optimizare.
Totuşi, domeniul admisibil al primei frecvenŃe proprii (440 ± 0,5 Hz) este extrem de restrâns.
Algoritmii de optimizare ai modulului COSMOSWorks nu sunt atât de precişi încât să poată
genera o soluŃie foarte exigent tolerată. Iată de ce vom proceda la o optimizare manuală a
configuraŃiei din figura 4.10. Propriu-zis, alterând una sau mai multe cote ale diapazonului,
vom efectua analize modale repetate. Parcurgerea acestui ciclu iterativ se va încheia atunci
când prima frecvenŃă proprie deformaŃională ajunge în domeniul admisibil.
Întrucât optimizarea manuală devine greu controlabilă atunci când numărul
variabilelor de proiectare creşte, ne vom limita la ajustarea unei singure cote. Examinând
figura 4.10, observăm că braŃele diapazonului au cea mai pronunŃată influenŃă asupra
modurilor de vibraŃie. Propriu-zis, alungirea acestor braŃe determină o scădere a frecvenŃelor
proprii. Invers, o scurtare va avea drept consecinŃă rigidizarea diapazonului în ansamblu şi,
automat, creşterea frecvenŃelor de vibraŃie deformaŃională.
În ceea ce urmează vor fi parcurse etapele analizei cu elemente finite reprezentând
primul ciclu de optimizare. Acesta are ca obiect configuraŃia preliminară a diapazonului (vezi
figura 4.10).

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 4.1):

134
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_4_3_2_frecvente
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Frequency

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (analog cu exemplul din figura 3.45).
Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor
termo-mecanice ale piesei. Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4),
utilizatorul selectează materialul identificat prin numele 20Cr130 (inclus în categoria
Oteluri inoxidabile).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Mesh Control (fig. 4.12). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite.
Propriu-zis, utilizatorul are de precizat următoarele aspecte (fig. 4.12):
• zonele unde se va aplica rafinarea (racordările tijei diapazonului la butonul sferic,
respectiv furcă – selectate cu mouse-ul în spaŃiul de lucru al programului
SolidWorks);
• dimensiunea medie a elementelor rafinate – un sfert din raza de racordare: 2 / 4 =
= 0,5 mm (valoare introdusă de la claviatură, în caseta identificată prin simbolul ).

Fig. 4.12. Controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite

135
4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a
modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 4.13). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite (valabilă
pe ansamblul domeniului de analiză): o treime din diametrul tijelor care formează

diapazonul (6 mm), deci 6 / 3 = 2 mm. Imediat după apăsarea butonului ,


COSMOSWorks procedează la discretizarea modelului 3D (vezi figura 4.14).

Fig. 4.13. Definirea parametrilor care controlează


densitatea globală a reŃelei de elemente finite

Fig. 4.14. Discretizarea în elemente finite a diapazonului

136
5. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_4_3_2_frecvente în arborele
de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Properties. Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog, în a cărei mapă Options vor fi precizate următoarele aspecte (asemănător
cu exemplul din figura 4.2):
• numărul frecvenŃelor proprii care urmează a fi determinate: 8 (în caseta cu numele
Number of frequencies);
• opŃiunea referitoare la solver-ul ce urmează a fi utilizat – vezi discuŃia din §4.2:
selectarea butonului-radio Automatic (în zona identificată prin eticheta Solver).

6. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_4_3_2_frecvente în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (asemănător cu exemplul din figura 3.50).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results. Imediat dedesubt
sunt grupate paisprezece seturi de rezultate şi nu doar opt, aşa cum era de aşteptat (fig.
4.15). Primele şase frecvenŃe proprii calculate de program sunt aproape nule. Considerând
că acestea corespund unor mişcări de corp rigid, modulul COSMOSWorks a adăugat
listei tot atâtea rezultate suplimentare. Se poate întâmpla totuşi ca, în limitele erorilor
numerice, programul să nu sesizeze aspectul sus-menŃionat. În astfel de cazuri, lista
rezultatelor nu este suplimentată din oficiu. Prevederea calculării unui număr suficient de
frecvenŃe proprii la definirea modelului cu elemente finite este aşadar esenŃială.

Rezultatele care ne interesează corespund poziŃiilor şapte şi opt din lista Results.
Diagramele acestor moduri de vibraŃie sunt prezentate în figurile 4.15 – 4.16. FrecvenŃele
proprii asociate sunt 579,18 Hz, respectiv 886,23 Hz. După cum se observă pe figurile 4.15 –
4.16, modurile de vibraŃie şapte şi opt sunt total diferite. Acest lucru, împreună cu distanŃa
deloc neglijabilă dintre frecvenŃele proprii corespunzătoare ne determină să considerăm că
rezultatele nu sunt afectate de erori numerice importante. Ca urmare, al şaptelea mod de
vibraŃie va servi drept reper pentru ajustarea celor două braŃe ale diapazonului. Întrucât
frecvenŃa proprie asociată (579,18 Hz) este superioară valorii de 440 Hz, vom alungi furca
modificând cota de 70 mm (fig. 4.10) în 90 mm. După alterarea modelului geometric al
diapazonului, reluăm analiza cu elemente finite. În acest scop, vom efectua un click-dreapta
pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a modelului cu elemente finite. Din meniul
contextual deschis pe ecran, selectăm funcŃia Mesh and Run (fig. 4.17). Aceasta determină
regenerarea reŃelei de elemente finite şi lansarea în execuŃie a solver-ului. Cel de al şaptelea

137
Fig. 4.15. Reprezentarea grafică a celui de al şaptelea mod de vibraŃie al diapazonului
(asociat frecvenŃei proprii de 579,18 Hz) – lungimea furcii: 70 mm

Fig. 4.16. Reprezentarea grafică a celui de al optulea mod de vibraŃie al diapazonului


(asociat frecvenŃei proprii de 886,23 Hz) – lungimea furcii: 70 mm

mod de vibraŃie corespunzător noii geometrii este prezentat în figura 4.18. După cum rezultă
din nota explicativă care însoŃeşte diagrama, el corespunde frecvenŃei proprii de 377,35 Hz.
Această valoare este inferioară nivelului de 440 Hz. Drept consecinŃă, vom altera din nou
geometria diapazonului. De această dată vom proceda la scurtarea furcii, întrucât modelul este
prea flexibil, reducând cota de 90 mm la 80 mm (media valorilor testate anterior). După
efectuarea modificării, vom relua analiza cu elemente finite. Ciclul este reluat până la
încadrarea celei de a şaptea frecvenŃe proprii în intervalul 440 ± 0,5 Hz. Lista de mai jos
rezumă procedura iterativă:

138
Fig. 4.17. Efectuarea unei noi analize modale după alterarea geometriei diapazonului

Fig. 4.18. Reprezentarea grafică a celui de al şaptelea mod de vibraŃie al diapazonului


(asociat frecvenŃei proprii de 377,35 Hz) – lungimea furcii: 90 mm

• lungime furcă: 70 mm → frecvenŃă proprie: 579,18 Hz;


• lungime furcă: 90 mm → frecvenŃă proprie: 377,35 Hz;
• lungime furcă: 80 mm → frecvenŃă proprie: 462,11 Hz;
• lungime furcă: 85 mm → frecvenŃă proprie: 416,51 Hz;
• lungime furcă: 82,5 mm → frecvenŃă proprie: 438,41 Hz;
• lungime furcă: 81,3 mm → frecvenŃă proprie: 449,54 Hz;
• lungime furcă: 81,9 mm → frecvenŃă proprie: 443,92 Hz;

139
• lungime furcă: 82,2 mm → frecvenŃă proprie: 441,16 Hz;
• lungime furcă: 82,4 mm → frecvenŃă proprie: 439,31 Hz;
• lungime furcă: 82,3 mm → frecvenŃă proprie: 440,23 Hz.
După a zecea reluare a ciclului se obŃine frecvenŃa proprie de 440,23 Hz. Fiindcă această
valoare aparŃine intervalului tolerat (440 ± 0,5 Hz), procedura se încheie, iar lungimea
corespunzătoare a furcii (82,3 mm) va fi considerată drept soluŃie optimă a proiectului (vezi
figura 4.19).
Pentru a ne edifica asupra calităŃii rezultatului vom relua analiza cu elemente finite
folosind o reŃea mai fină. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din
arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, determinăm derularea unui meniu
contextual, din care vom selecta comanda Create Mesh (fig. 4.20). Aceasta din urmă afişează
pe ecran o casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite
(valabilă pe ansamblul domeniului de analiză). Vom adopta valoarea de 1 mm (jumătate din

cea utilizată pe parcursul procedurii de optimizare). Odată apăsat butonul ,


COSMOSWorks procedează la discretizarea modelului 3D (fig. 4.21). După lansarea
solver-ului (vezi etapa 6 a itinerarului parcurs anterior) şi încheierea calculelor, arborele de
gestiune a modelului cu elemente finite este populat cu un nou set de rezultate. Diagrama din
figura 4.22 reprezintă cel de al şaptelea mod de vibraŃie al diapazonului. După cum precizează

Fig. 4.19. Reprezentarea grafică a celui de al şaptelea mod de vibraŃie al diapazonului


(asociat frecvenŃei proprii de 440,23 Hz) – lungimea furcii: 82,3 mm

140
Fig. 4.20. Definirea parametrilor care controlează densitatea globală a reŃelei de elemente
finite (rafinare corespunzătoare analizei finale)

Fig. 4.21. Discretizarea în elemente finite a diapazonului


(reŃea rafinată corespunzătoare analizei finale)

nota explicativă, el corespunde unei frecvenŃe proprii de 440,03 Hz, aflată în domeniul
admisibil 440 ± 0,5 Hz. Putem concluziona astfel, că rezultatul procedurii de optimizare
(lungimea furcii de 82,3 mm) este satisfăcător din punct de vedere al preciziei numerice.

141
Fig. 4.22. Reprezentarea grafică a celui de al şaptelea mod de vibraŃie al diapazonului
(asociat frecvenŃei proprii de 440,03 Hz) – lungimea furcii: 82,3 mm (analiza finală)

4.4. Probleme

1. Să se determine prima frecvenŃă proprie a platformei din figura 4.23. VerificaŃi dacă
această valoare este superioară nivelului minim admis de 200 Hz. Tălpile platformei servesc
drept elemente de fixare pe suprafeŃele 1 şi 2 (fig. 4.23). Această fixare va fi asimilată unei
încastrări perfecte. Se va considera că platforma este confecŃionată din oŃel carbon de turnare
OT400, ale cărui proprietăŃi termo-mecanice sunt precizate în tabelul 2.4.

2. VerificaŃi faptul că prima frecvenŃă proprie a pârghiei din figura 4.24 este superioară
minimului admis de 400 Hz. Piesa este asamblată rigid pe un ax cu diametrul de 10 mm, care
trece prin alezajul aflat la capătul de jos. Respectiva asamblare poate fi asimilată unei
încastrări. Materialul pârghiei este oŃel carbon de uz general OL37, ale cărui proprietăŃi
termo-mecanice sunt precizate în tabelul 2.4.

3. ReluaŃi exemplul din §4.3.2, considerând că diapazonul este confecŃionat dintr-un oŃel
pentru arcuri 51VCr11A. ProprietăŃile acestui material sunt definite în tabelul 2.6. ComparaŃi
rezultatul studiului din §4.3.2 cu soluŃia obŃinută în cazul de faŃă (lungimea furcii). FormulaŃi
concluzii cu privire la influenŃa constantelor elastice (modulul de elasticitate longitudinală,
respectiv coeficientul de contracŃie transversală) asupra frecvenŃelor proprii de vibraŃie.

142
Fig. 4.23. Platformă (cele două tălpi laterale se consideră
încastrate la nivelul suprafeŃelor 1 şi 2)

4. ModificaŃi geometria lamelei din figura 4.25 de aşa manieră încât prima frecvenŃă proprie
de vibraŃie să fie în intervalul 70 ± 1 Hz. Materialul piesei este oŃel carbon de uz general
OL37, având proprietăŃile termo-mecanice precizate în tabelul 2.4.

143
Fig. 4.24. Pârghie

400

200

R5
R5
25
50

80
25
R5
R5

Gros. 10
Suprafata incastrata 150

Fig. 4.25. Lamelă

144
5. Analiza flambajului elastic al unei piese

5.1. Aspecte generale

În anumite condiŃii de solicitare, o piesă poate continua să se deformeze chiar dacă


încărcările exterioare nu îşi mai modifică valoarea. Asemenea situaŃii pot să apară şi atunci
când nivelul tensiunilor nu depăşeşte limita de curgere a materialului. Propriu-zis, fenomenul
care se produce este o pierdere de stabilitate a piesei, iar consecinŃele sale sunt deformaŃii
foarte mari ce îi pot periclita funcŃionalitatea. Această pierdere de stabilitate este cunoscută în
tehnică sub denumirea generală de flambaj. Barele zvelte solicitate la compresiune sunt
exemple tipice de corpuri care pot flamba cu uşurinŃă.
Analiza flambajului în domeniul elastic are drept obiective determinarea mărimii
încărcărilor exterioare care provoacă pierderea stabilităŃii unui corp şi determinarea formei pe
care o va lua acesta. InformaŃia esenŃială care rezultă în urma calculelor este aşa-numitul
factor de siguranŃă φ. Acesta este raportul dintre valoarea încărcării critice care produce
flambajul şi valoarea încărcării reale la care este supus corpul:

φ = Încărcare critică / Încărcare reală (5.1)

Pentru ca modelul să nu fie periclitat din punct de vedere al pierderii stabilităŃii elastice, este
necesară satisfacerea condiŃiei

φ ≥ Φ, (5.2)

unde Φ este aşa-numitul coeficient de siguranŃă la flambaj. În general, valoarea lui Φ este
supraunitară, fiind aleasă de proiectant pe baza următoarelor considerente:
• incertitudinile referitoare la nivelul maxim al încărcărilor reale;
• simplificările introduse în etapa de elaborare a modelului cu elemente finite (neglijarea
unor detalii de formă ale piesei, idealizarea interacŃiunilor şi rezemărilor etc.);
• consecinŃele eventualelor imprecizii de execuŃie ale piesei asupra stabilităŃii elastice;
• riscurile pe care le creează flambajul piesei pe parcursul duratei de serviciu estimate.
Se adoptă valori mai mari ale coeficientului de siguranŃă dacă modelul cu elemente finite
conŃine idealizări importante şi mai ales dacă flambajul este de natură să determine
accidentarea unor persoane sau pagube materiale serioase.
Între analiza modală şi analiza stabilităŃii elastice există o strânsă legătură, fiindcă
forma pe care o ia corpul flambat corespunde modurilor proprii de vibraŃie. De fapt, fiecăruia
dintre aceste moduri îi corespunde un factor de siguranŃă, iar modulul COSMOSWorks poate
determina mai mulŃi asemenea factori, aşa cum poate obŃine mai multe frecvenŃe proprii.
145
Factorii de siguranŃă sunt din ce în ce mai mari, pe măsura creşterii frecvenŃelor proprii
corespunzătoare. În practică este important doar cel mai mic factor de siguranŃă, fiindcă el
corespunde încărcării critice minime.
Este demnă de reŃinut asemănarea fundamentală dintre analiza modală şi analiza
stabilităŃii în domeniul elastic. Există însă şi o deosebire, datorată modului în care se defineşte
încărcarea critică:

Încărcare critică = φ · Încărcare reală (5.3)

Fiindcă nivelul critic al încărcării este o caracteristică a corpului (geometrie, material şi


rezemări), valoarea sa este o constantă. În concluzie, dacă încărcarea reală creşte, factorul de
siguranŃă φ trebuie să scadă. Valoarea lui φ depinde aşadar de solicitările exterioare la care
este supus corpul. Iată de ce, în cazul unei analize de pierdere a stabilităŃii, încărcările trebuie
precizate de către utilizatorul programului de calcul cu elemente finite.
Ultimul aspect asupra căruia vom insista se referă la simetriile modelului cu elemente
finite. La fel ca modurile proprii de vibraŃie, configuraŃiile de flambaj nu corespund de regulă
simetriilor geometrice ale piesei nedeformate. Exemplele din §5.3 sunt cât se poate de
ilustrative pentru această particularitate. Restrângerea domeniului de analiză este aşadar
contraindicată atunci când se urmăreşte studiul flambajului. Pentru a avea garanŃia obŃinerii
unor rezultate corecte, modelul cu elemente finite ar trebui să cuprindă întregul volum al
piesei, indiferent dacă aceasta posedă sau nu simetrii.

5.2. Procedura de analiză

Procedura de analiză a flambajului elastic este iniŃializată prin intermediul comenzii


Study (vezi figurile 2.2 şi 2.7). Evident, este necesară generarea prealabilă a modelului 3D al
corpului pentru care va fi efectuat calculul cu elemente finite. De asemenea, acest model
trebuie să fie deschis în spaŃiul grafic al programului SolidWorks.
În caseta de dialog pe care o deschide comanda Study, utilizatorul trebuie să precizeze
următoarele informaŃii generale (fig. 5.1):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite;
• tipul de reŃea utilizat în faza de discretizare;
• categoria din care face parte problema analizată – în cazul de faŃă, Buckling.
După specificarea acestor date, modulul COSMOSWorks activează o serie de alte funcŃii
care pot fi accesate prin intermediul meniului COSMOSWorks (fig. 2.1 – 2.2) sau prin click-
dreapta cu mouse-ul pe unele intrări din arborele de gestiune al modelului cu elemente finite.
Pentru analiza flambajului, cele mai importante sunt comenzile care fac posibilă
definirea proprietăŃilor de material, precizarea restricŃiilor cinematice şi a încărcărilor, discre-
146
Fig. 5.1. IniŃializarea unei analize a flambajului în domeniul elastic

tizarea automată, rezolvarea modelului cu elemente finite şi, în final, postprocesarea


rezultatelor numerice. În ceea ce urmează nu vom insista decât asupra aspectelor specifice
acestei categorii de probleme. Toate menŃiunile din capitolele 2 şi 3 referitoare la definirea
proprietăŃilor de material, a restricŃiilor de mişcare, încărcărilor, precum şi la controlul
discretizării rămân valabile şi în cazul de faŃă. Se impun doar o serie de precizări cu privire la
specificarea numărului de factori de siguranŃă care urmează a fi determinaŃi prin calcul,
respectiv interpretarea rezultatelor numerice.
Un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei în arborele de gestiune a
modelului cu elemente finite determină derularea meniului contextual prezentat în figura
5.2.a. Accesând comanda Properties din acest meniu, utilizatorul deschide o casetă de dialog,
al cărei panou Options (fig. 5.2.b) permite specificarea numărului de factori de siguranŃă ce
urmează a fi determinaŃi (prin conŃinutul listei derulante cu eticheta Number of buckling
modes). În mod implicit, COSMOSWorks calculează doar primul factor (asociat nivelului
minim al încărcării critice). De obicei, valoarea 1 din lista derulantă Number of buckling
modes (vezi exemplul din figura 5.2.b) nu este alterată, întrucât proiectanŃii sunt interesaŃi să
cunoască situaŃia cea mai nefavorabilă în care poate surveni flambajul.

147
(a) (b)
Fig. 5.2. Apelarea casetei de dialog prin intermediul căreia se poate preciza
numărul factorilor de siguranŃă ce urmează a fi determinaŃi prin calcul

MenŃionăm că procedurile de discretizare adaptivă nu sunt funcŃionale în cazul


problemelor de pierdere a stabilităŃii. Iată de ce, utilizatorul trebuie să acorde o atenŃie
specială generării reŃelei. În lipsa unui control adecvat al dimensiunii elementelor, calitatea
soluŃiei numerice poate fi uneori extrem de slabă.
La încheierea execuŃiei, solver-ul salvează rezultatele calculelor în fişiere. Arborele de
gestiune a modelului cu elemente finite furnizează modalitatea cea mai convenabilă de
accesare a rezultatelor, prin intermediul intrării Results (vezi exemplul din figura 5.3). De
fapt, Results este un subarbore care include legături spre diagrame cu reprezentări grafice ale
modurilor de flambaj. În figura 5.3 apare o singură legătură şi anume, cea asociată factorului
de siguranŃă minim.
Un dublu-click cu mouse-ul pe oricare din identificatorii incluşi sub intrarea Results
determină afişarea unei diagrame în spaŃiul grafic al programului SolidWorks. Diagrama
oferă o reprezentare scalată a modului de flambaj ales de utilizator (fig. 5.3). Nota explicativă
care însoŃeşte harta precizează şi factorul de siguranŃă corespunzător (16,929 – în exemplul
din figura 5.3).
Imaginea scalată de pe ecran nu ar trebui luată ca o indicaŃie precisă referitoare la
configuraŃia post-flambaj a corpului, întrucât solver-ul foloseşte la nivel intern cu un model
liniarizat. Utilizatorii interesaŃi de acest aspect au posibilitatea efectuării unei analize de tip
148
Fig. 5.3. Reprezentarea grafică a unui mod de flambaj (factorul de siguranŃă corespunzător
este precizat în nota explicativă care însoŃeşte diagrama)

neliniar, care operează cu descrieri corecte ale deformaŃiilor finite. Diagrame de tipul celei
prezentate în figura 5.3 oferă deci informaŃii preponderent calitative asupra manierei în care
un corp îşi pierde stabilitatea elastică, ajutându-ne să decelăm diversele moduri de flambaj
calculate de modulul COSMOSWorks.
Interpretarea rezultatelor evidenŃiază frecvent cazuri de supradimensionare sau
subdimensionare ale unei piese. Mai concret, se întâmplă ca utilizatorul să constate o
exploatare nejudicioasă a rezistenŃei la flambaj. O asemenea situaŃie este uşor de sesizat prin
examinarea primului factor de siguranŃă. Dacă această mărime este mult superioară
coeficientului de siguranŃă admis, se poate concluziona că proiectul piesei conŃine
supradimensionări. La fel de bine, factorul de siguranŃă ar putea fi inferior coeficientului de
siguranŃă. Această situaŃie evidenŃiază subdimensionări ale piesei şi, implicit, pericolul
pierderii stabilităŃii elastice.
Componenta de optimizare a modulului COSMOSWorks este utilizabilă şi în scopul
reproiectării unui produs pe criteriul rezistenŃei la flambaj. În prealabil, trebuie totuşi
efectuate cel puŃin două analize standard. Este vorba de un studiu al răspunsului elastic49,
urmat de evaluarea primului factor de siguranŃă la flambaj. Analizele standard au ca obiect o
configuraŃie preliminară a piesei. Rezultatele obŃinute în acest stadiu vor servi ca punct de
start în căutarea unei soluŃii optime. Este obligatoriu ca proprietăŃile de material, sistemul de
încărcări şi restricŃiile cinematice să fie aceleaşi în toate analizele standard preliminare.

49
În lipsa unei analize a răspunsului elastic, optimul poate fi o configuraŃie caracterizată prin depăşiri locale ale
tensiunilor admisibile, chiar dacă primul factor de siguranŃă la flambaj este superior minimului admis.

149
Toate menŃiunile din §3.2 legate de procedura de optimizare îşi păstrează valabilitatea
şi în cazul de faŃă. Avem de făcut o singură precizare suplimentară asupra modului în care se
defineşte o constrângere a factorului de siguranŃă la flambaj. În acest scop poate fi utilizată
comanda Constraints accesabilă prin intermediul legăturii Optimization din meniul
COSMOSWorks (fig. 3.26.a). Mai convenabilă este efectuarea unui click-dreapta cu mouse-ul
pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a modelului de optimizare cu elemente finite
şi selectarea funcŃiei Add din meniul contextual afişat pe ecran (asemănător cu exemplul din
figura 3.34). Indiferent de varianta aleasă, utilizatorul este pus în faŃa unei casete de dialog,
ale cărei câmpuri servesc la precizarea următoarelor aspecte (fig. 5.4):
• tipul generic de analiză preliminară care va fi utilizat pentru a controla respectarea
constrângerii (Buckling în cazul de faŃă, selectabil din lista derulantă Response);
• analiza preliminară de flambaj care va servi efectiv pentru a controla respectarea
constrângerii (selectabilă din tabela cu simbolul grafic );
• numărul de ordine al factorului de siguranŃă la flambaj care face obiectul constrângerii
(selectabil din lista derulantă cu simbolul grafic );
• limitele inferioară / superioară care definesc constrângeri bilaterale aplicate mărimii
selectate anterior (precizate în casetele de text cu simbolurile , respectiv – vezi şi
explicaŃiile de mai jos ).

Fig. 5.4. Caseta de dialog prin intermediul căreia se defineşte o constrângere


referitoare la nivelul minim al primului factor de siguranŃă la flambaj

150
Utilizatorul trebuie să acorde o atenŃie deosebită definirii limitelor inferioară / superioară ale
factorului de siguranŃă restricŃionat. Această mărime este în general strict pozitivă. Sunt
deseori întâlnite situaŃiile când cerinŃele de funcŃionalitate ale unei piese introduc doar
constrângeri referitoare la nivelul minim al primului factor de siguranŃă la flambaj. În
asemenea cazuri contează numai limita inferioară. Această valoare trebuie să fie coeficientul
de siguranŃă la flambaj (Φ = 2, în exemplul din figura 5.4). În mod corespunzător, pentru ca
limita superioară să nu creeze dificultăŃi în procesul de optimizare, efectul său va fi suprimat
artificial prin atribuirea unei valori extrem de mari (vezi figura 5.4).
Aspectele specifice optimizării vor fi detaliate în subcapitolul următor, prin tratarea
câtorva exemple.

5.3. Exemple

5.3.1. Analiza flambajului elastic al unui conector de tip bară

Datele problemei sunt sintetizate în figura 5.5. Este vorba de o bară articulată la
ambele capete într-un mecanism. Materialul acestei piese este un oŃel carbon de uz general
OL50, ale cărui proprietăŃi sunt prezentate în tabelul 2.4. Analiza îşi propune ca obiectiv
determinarea primului factor de siguranŃă la flambaj.
După cum se observă pe desenul din figura 5.5, considerăm situaŃia cea mai
nefavorabilă din punct de vedere al încărcării şi anume, solicitarea pur axială a barei printr-o
forŃă de 10000 N aplicată la nivelul articulaŃiei din stânga. Vom admite că respectiva forŃă
este introdusă prin fusul unui lagăr. Pentru ca modelul să fie cât mai realist, adoptăm ipoteza
unei distribuŃii sinusoidale a încărcărilor extinsă pe jumătate din suprafaŃa articulaŃiei.
Maniera în care se defineşte această repartiŃie a forŃei va fi precizată mai jos.
La nivelul articulaŃiei din dreapta vom introduce un blocaj cinematic total (încastrarea
alezajului). Deşi nu corespunde întrutotul realităŃii, o constrângere de acest tip are meritul de
garanta determinarea statică a modelului cu elemente finite, fără să perturbe semnificativ
rezultatul analizei.
În eventualitatea subdimensionării sau supradimensionării barei din figura 5.5, vom
proceda şi la optimizarea formei. Decizia asupra necesităŃii unei optimizări va fi luată prin
raportare la următorii coeficienŃi de siguranŃă: Φ = 2, pentru nivelul încărcării critice de
flambaj; C = 1,5, pentru nivelul maxim al tensiunii echivalente von Mises.
După cum s-a menŃionat în §5.1, configuraŃiile de instabilitate elastică nu sunt de
regulă conforme cu simetriile geometrice ale corpurilor. Luând în considerare acest fapt, vom
efectua analiza cu elemente finite pe întregul domeniu spaŃial ocupat de bară (fig. 5.6).

151
Forta de 10000 N distribuita sinusoidal Alezaj pe suprafata caruia
A-A A pe jumatate din suprafata alezajului conectorul se fixeaza rigid

Ø20

0
R2

R2
A

0
15 200

Fig. 5.5. Conector de tip bară solicitat de o forŃă axială

Fig. 5.6. Modelul geometric al domeniului de analiză


elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks

După cum se observă pe figura 5.6, în modelul 3D al piesei a fost operată o secŃionare
a suprafeŃei alezajului care preia încărcarea de 10000 N (vezi şi figura 5.5). În acest scop a
fost utilizată comanda Split Line, pe care o pune la dispoziŃie programul SolidWorks. De
asemenea, a fost generat un sistem de coordonate local (Coordinate System 1 – fig. 5.6).
Acesta ne va ajuta la definirea distribuŃiei sinusoidale a încărcării. Axele sistemului de
coordonate sunt orientate după cum urmează:
• x – perpendiculară pe axa longitudinală a barei;
• y – coliniară cu axa longitudinală a barei;
• z – coliniară cu axa alezajului care preia încărcarea.
Pentru a explica modul în care se defineşte repartiŃia încărcării vom recurge la schiŃa
din figura 5.7. În marea majoritate a aplicaŃiilor practice, se consideră că fusurile lagărelor îşi
transmit forŃa pe jumătate din suprafaŃa de ajustare cu piesa cuprinzătoare. Folosind datele din
figura 5.7, distribuŃia acestei încărcări poate fi exprimată sub forma
152
y

d
=2
D

x
Fig. 5.7. Mărimi care servesc la definirea unei forŃe
cu distribuŃie sinusoidală preluată de la fusul unui lagăr

Ftotal
F= sin ϕ , 0 ≤ ϕ ≤ π , (5.4)
2
unde Ftotal este forŃa totală preluată de la fus ( Ftotal = 10000 N, în cazul de faŃă). Se observă că
π π π
F F
∫0 F dϕ = ∫0 total
2
sin ϕ dϕ = − total cos ϕ = Ftotal
2 0
(5.5)

Formula (5.4) descrie aşadar o distribuŃie sinusoidală de forŃe, a căror rezultantă este Ftotal .
Având în vedere alegerea sistemului de coordonate ataşat alezajului (fig. 5.7), pentru orice
punct de pe suprafaŃa care preia încărcări, sinusul unghiului asociat ϕ este exprimabil prin
relaŃia ( R − raza alezajului; vezi figura 5.7)
y
sin ϕ =
R (5.6)
2 2
y = R − x , − R ≤ x ≤ R.
Formula (5.4) devine atunci (vezi şi figura 5.7)
y y
F = Ftotal = Ftotal
2R D (5.7)
2 2
y= R −x , −R≤ x≤R
( D = 2 R = 20 mm – diametrul alezajului). RelaŃia tocmai obŃinută este extrem de utilă,
întrucât modulul COSMOSWorks oferă facilitatea definirii unor forŃe cu distribuŃia descrisă
printr-o ecuaŃie parametrică de tipul

153
F ( x, y ) = Ftotal ( a0 + a1 x + a2 y + a3 x 2 + a4 xy + a5 y 2 ) (5.8)

Se observă cu uşurinŃă faptul că formula (5.8) se reduce la (5.7) pentru


1 1
a0 = a1 = 0, a2 = = = 0, 05 mm −1 , a3 = a4 = a5 = 0. (5.9)
D 20
Acestea fiind spuse, vom trece la descrierea etapelor pe care le parcurge analiza cu
elemente finite a flambajului. Datorită nivelului de detaliere al exemplelor din capitolul 3,
prezentarea va insista mai mult asupra aspectelor specifice problemelor de stabilitate elastică.

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 5.1):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_5_3_1_flambaj
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Buckling

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (analog cu exemplul din figura 3.45).
Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor
termo-mecanice ale piesei. Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4),
utilizatorul selectează materialul identificat prin numele OL50 (inclus în categoria Oteluri
carbon de uz general).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 5.8). Aceasta din urmă afişează
o casetă de dialog ce permite definirea încastrării de la nivelul alezajului din dreapta (vezi
şi figura 5.5).

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Force (fig. 5.9). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite precizarea încărcării preluate de conector. Pentru a
defini forŃa distribuită sinusoidal pe jumătate din suprafaŃa alezajului aflat la capătul din
stânga (fig. 5.5), vor fi efectuate următoarele manevre (fig. 5.9):
• se verifică activarea butonului-radio Apply force/moment (acesta face posibilă
definirea unor încărcări având orientare nu neapărat normală la entităŃi
geometrice);

154
Fig. 5.8. Definirea încastrării de la nivelul alezajului din dreapta al conectorului

Fig. 5.9. Etapele parcurse la definirea încărcării preluate de conector

• prin selecŃie cu mouse-ul, în caseta marcată cu simbolul este introdusă


jumătatea de suprafaŃă a alezajului reprezentând suportul forŃei;
• prin selecŃie cu mouse-ul, în caseta situată imediat mai jos şi marcată cu simbolul

este introdusă o muchie longitudinală a conectorului reprezentând direcŃia


încărcării;
155
• în caseta individualizată prin simbolul se introduce valoarea totală a forŃei
(10000 N);
• dacă este cazul, se inversează sensul de acŃiune al încărcării prin validarea casetei
Reverse direction;
• derularea sub-panoului cu eticheta Nonuniform Distribution prin validarea casetei
asociate acestuia;

• prin selecŃie cu mouse-ul, în caseta marcată cu simbolul este introdus sistemul


de coordonate local ce va servi la definirea distribuŃiei neuniforme – Coordinate
System 1;
• se precizează coeficienŃii ecuaŃiei parametrice prin intermediul căreia este definită
distribuŃia forŃei, prin completarea casetelor de sub eticheta Equation coefficients
(vezi relaŃiile (5.8) – (5.9)).
Încărcarea este efectiv introdusă în modelul cu elemente finite imediat ce se apasă

butonul (aflat la partea superioară a casetei de dialog Force).

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Mesh Control (fig. 5.10). Aceasta din urmă afişează o
casetă de dialog care permite controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite.
Propriu-zis, utilizatorul are de precizat următoarele aspecte (fig. 5.10):
• zona unde se va aplica rafinarea (suprafeŃele alezajelor – selectate cu mouse-ul în
spaŃiul de lucru al programului SolidWorks);
• dimensiunea medie a elementelor rafinate – un sfert din raza alezajelor: 10 / 4 =
= 2,5 mm (valoare introdusă de la claviatură, în caseta identificată prin simbolul ).

6. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 5.11). Aceasta din urmă afişează o casetă de
dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite (valabilă pe
ansamblul domeniului de analiză): a treia parte din grosimea conectorului, deci 15 / 3 =

= 5 mm (vezi discuŃia din §3.2). Imediat după apăsarea butonului , modulul


COSMOSWorks procedează la discretizarea modelului 3D (fig. 5.11).

7. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_1_flambaj în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu

156
Fig. 5.10. Controlul rafinării locale a reŃelei de elemente finite

Fig. 5.11. Definirea parametrilor care controlează densitatea globală


a reŃelei de elemente finite şi discretizarea conectorului

contextual, din care selectează comanda Properties. Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog, în a cărei mapă Options va fi precizat numărul factorilor de siguranŃă la
flambaj ce urmează a fi calculaŃi: 1 (în caseta cu numele Number of buckling modes –
vezi exemplul din figura 5.2).

8. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_1_flambaj în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (asemănător cu exemplul din figura 3.50).

157
Fig. 5.12. Primul mod de flambaj al conectorului (factorul de siguranŃă corespunzător este
φ = 16,929 – precizat în nota explicativă care însoŃeşte reprezentarea grafică)

Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results. Imediat dedesubt
este afişată o legătură cu eticheta Deformation 1 (- Deformation -). Un dublu-click cu
mouse-ul pe aceasta din urmă va determina afişarea unei reprezentări scalate a modului de
flambaj calculat (fig. 5.12).

Se observă că primul factor de siguranŃă la flambaj este φ = 16,929 (precizat în nota


explicativă care însoŃeşte diagrama din figura 5.12), mult superior valorii minim admisibile,
Φ = 2. Acest fapt denotă o supradimensionare serioasă a conectorului, cel puŃin din punct de
vedere al stabilităŃii elastice. Orice decizie asupra necesităŃii unei optimizări a formei, trebuie
totuşi precedată de un studiu al răspunsului la solicitări statice. Dacă această analiză va indica
la rândul său o supradimensionare considerabilă a conectorului, alterarea proiectului
preliminar devine justificată. Studiul răspunsului static parcurge următoarele etape:

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 3.44):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_5_3_1_static
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Static

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei din arborele de


gestiune a modelului de flambaj Ex_5_3_1_flambaj, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Copy (fig. 5.13.a). În mod asemănător,
după trecerea la arborele modelului static Ex_5_3_1_static, prin click-dreapta cu mouse-ul

158
(a) (b)
Fig. 5.13. Transferul proprietăŃilor termo-mecanice ale materialului de bază
între două modele cu elemente finite ale conectorului

pe intrarea asociată piesei, se determină generarea unui meniu contextual din care va fi
selectată comanda Paste (fig. 5.13.b). Această manevră are drept consecinŃă transferul
proprietăŃilor termo-mecanice ale oŃelului OL50 între cele două analize.

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului de flambaj Ex_5_3_1_flambaj, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Copy (fig. 5.14.a). În mod asemănător,
după trecerea la arborele de gestiune a modelului static Ex_5_3_1_static, prin click-
dreapta cu mouse-ul pe intrarea corespondentă, se determină generarea unui meniu
contextual din care va fi selectată comanda Paste (fig. 5.14.b). Această manevră are drept
consecinŃă transferul încastrării şi forŃei axiale între cele două analize.

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată reŃelei din arborele de


gestiune a modelului de flambaj Ex_5_3_1_flambaj, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Copy (fig. 5.15.a). În mod asemănător,
după trecerea la arborele de gestiune a modelului static Ex_5_3_1_static, prin click-
dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată reŃelei, se determină generarea unui meniu
contextual din care va fi selectată comanda Paste (fig. 5.15.b). Această manevră are drept
consecinŃă transferul parametrilor de control ai discretizării între cele două analize.

159
(a) (b)
Fig. 5.14. Transferul încastrării şi forŃei axiale între cele două
modele cu elemente finite ale conectorului

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_1_static în


arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui
meniu contextual, din care selectează comanda Run (analog cu exemplul din figura 3.50).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results.

6. Prin dublu-click pe intrarea Stress1 (-von Mises-) din subarborele Results al problemei
Ex_5_3_1_static (fig. 5.16), utilizatorul determină afişarea pe ecran a distribuŃiei tensiunii
echivalente von Mises.

160
(a) (b)
Fig. 5.15. Transferul parametrilor de control ai reŃelei
între cele două modele cu elemente finite ale conectorului

Fig. 5.16. DistribuŃia tensiunii echivalente von Mises pe suprafaŃa conectorului

161
Analizând această diagramă, se constată imediat că nivelul maxim al solicitării este de
32,9 N/mm2. Valoarea de mai sus este mult inferioară tensiunii admisibile σ a = σ c / C = 295 /
1,50 = 196,67 N/mm2 (vezi caracteristicile mecanice ale oŃelului OL50 – tab. 2.4, respectiv
formulele (2.5) şi (2.1)). Prin urmare, rezistenŃa materialului nu este deloc periclitată.
Întrucât şi analiza statică a evidenŃiat o supradimensionare a conectorului, se poate
proceda la optimizarea proiectului iniŃial. Vom prezenta în ceea ce urmează itinerarul unui
studiu care îşi propune aducerea piesei la un volum minim, în condiŃiile nedepăşirii nivelului
admisibil al tensiunii echivalente şi garantării stabilităŃii elastice. Adoptăm drept variabilă de
proiectare grosimea conectorului (15 mm – vezi figura 5.5), considerând-o singura cotă
nerestricŃionată din punct de vedere funcŃional.

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei de optimizare (asemănător cu exemplul din figura 3.52):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_5_3_1_optim
• categoria generică din care face parte problema: Optimization

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Objective din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Add (fig. 5.17). Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de
dialog care permite definirea obiectivului (minimizarea volumului de material), precum şi
analiza standard preliminară ce va fi utilizată pentru determinarea senzitivităŃii funcŃiei-
scop la modificarea variabilelor de optimizare (Ex_5_3_1_static).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Annotations din arborele de gestiune


al modelului geometric 3D şi lansând comanda Show Feature Dimensions (analog cu
exemplul din figura 3.54), utilizatorul solicită evidenŃierea pe ecran a tuturor cotelor ce
definesc configuraŃia curentă a conectorului.

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Design Variables din arborele de


gestiune a modelului de optimizare, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Add (fig. 5.18). Aceasta din urmă afişează pe
ecran o casetă de dialog care permite definirea cotei de 15 mm ca variabilă de proiectare
(vezi şi figura 5.5). Întrucât analizele preliminare au indicat supradimensionarea
apreciabilă a conectorului, nu are nici un rost căutarea unui optim la grosimi mai mari de
15 mm. Drept consecinŃă limita superioară a domeniului de variaŃie al cotei ajustabile
poate fi corectată la valoarea curentă (15 mm). De asemenea, limita inferioară a
domeniului de variaŃie este redusă suplimentar până la nivelul de 5 mm.

162
Fig. 5.17. Definirea obiectivului problemei de optimizare

Fig. 5.18. Definirea grosimii conectorului ca variabilă de proiectare (cotă ajustabilă)

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Add (fig. 5.19). Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de
dialog care permite precizarea primei constrângeri: nedepăşirea valorii maxime
σ a = 196,67 N/mm2 de către tensiunea echivalentă von Mises extrapolată la nivelul
nodurilor.

6. Prin click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Constraints din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din

163
Fig. 5.19. Precizarea primei constrângeri pe care trebuie să o respecte soluŃia optimă
(nedepăşirea valorii maxime σ a = 196,67 N/mm2 de către tensiunea
echivalentă von Mises extrapolată la nivelul nodurilor

Fig. 5.20. Precizarea celei de a doua constrângeri pe care trebuie să o respecte soluŃia optimă
(valoarea minimă Φ = 2 a factorului de siguranŃă la flambaj)

164
care selectează comanda Add (fig. 5.20). Aceasta afişează pe ecran o casetă de dialog care
permite precizarea celei de a doua constrângeri: valoarea minimă Φ = 2 a factorului de
siguranŃă la flambaj. Pentru ca optimizarea să nu întâmpine dificultăŃi, limita superioară a
respectivei mărimi este fixată artificial foarte sus (106 – vezi figura 5.20).

7. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_1_optim


în arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea
unui meniu contextual, din care selectează comanda Properties (analog cu exemplul din
figura 3.57). Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite
schimbarea algoritmului de optimizare (trecerea pe varianta High, care asigură obŃinerea
unor soluŃii calitativ superioare).

8. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_1_optim


în arborele de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea
unui meniu contextual, din care selectează comanda Run (analog cu exemplul din figura
3.58). Aceasta din urmă lansează în execuŃie procedura de optimizare. Imediat după
rezolvarea modelului cu elemente finite, în arbore îşi face apariŃia intrarea Results.

9. Efectuând un click-dreapta pe eticheta Final Design din arborele de gestiune a modelului


Ex_5_3_1_optim, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din care
selectează comanda Details (fig. 5.21). Aceasta din urmă afişează o fereastră în care sunt
prezentate rezultatele optimizării (fig. 5.21).

După cum se observă în figura 5.21, COSMOSWorks propune reducerea grosimii la


aproximativ 7,57 mm. Prescrierea acestei valori pe desenul de execuŃie al conectorului este
netehnologică. În plus, ea nu corespunde riguros maximului posibil pe care îl poate atinge
tensiunea echivalentă von Mises ( σ a = 196,67 N/mm2) şi nici minimului admis pentru
factorul de siguranŃă la flambaj (Φ = 2). Având în vedere consideraŃiile de mai sus, luăm
decizia corectării grosimii la 7,50 mm. Pentru a fi siguri că adoptarea acestei valori nu
determină reducerea factorului de siguranŃă la flambaj sub nivelul admisibil, vom efectua o
nouă analiză a stabilităŃii elastice. Studiul răspunsului static nu trebuie reluat, întrucât
diminuarea grosimii de la 7,57 mm, cât recomandă COSMOSWorks, la 7,50 mm nu este de
natură să determine o creştere semnificativă a maximului tensiunii echivalente von Mises faŃă
de rezultatul optimizării (65,82 N/mm2 – vezi datele din figura 5.21).
În ceea ce urmează vor fi prezentate etapele analizei finale a stabilităŃii elastice.
Evident, ele vor fi parcurse după modificarea grosimii conectorului la valoarea convenită
anterior şi anume, 7,50 mm.

165
Fig. 5.21. Rezultatele studiului de optimizare a conectorului

1. Pentru ca rezultatul analizei de stabilitate elastică să fie suficient de precis, este necesară
adaptarea densităŃii reŃelei de elemente finite la noile caracteristici dimensionale ale
reperului. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de
gestiune a modelului Ex_5_3_1_flambaj, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Create Mesh (fig. 5.22). Aceasta din urmă
afişează pe ecran o casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a
elementelor finite (valabilă pe ansamblul domeniului de analiză): a treia parte din noua
grosime a conectorului, deci 7,5 / 3 = 2,5 mm (vezi discuŃia din §3.2). Imediat după

apăsarea butonului , COSMOSWorks procedează la regenerarea reŃelei (fig. 5.22).

2. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_1_flambaj în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda contextual, din care selectează comanda Run
(analog cu exemplul din figura 3.50). Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul.
Imediat după rezolvarea modelului cu elemente finite, în arborele de gestiune îşi face
apariŃia intrarea Results. Imediat dedesubt este afişată o legătură cu eticheta Deformation
1 (- Deformation -). Un dublu-click cu mouse-ul pe aceasta din urmă va determina
afişarea unei reprezentări scalate a modului de flambaj calculat (fig. 5.23).

Se observă că primul factor de siguranŃă la flambaj este φ = 2,158 (precizat în nota


explicativă care însoŃeşte diagrama din figura 5.23), doar cu puŃin superior minimului admis,

166
Fig. 5.22. Actualizarea parametrilor care controlează densitatea
globală a reŃelei de elemente finite şi regenerarea acesteia

Fig. 5.23. Primul mod de flambaj al conectorului reproiectat


(factorul de siguranŃă este φ = 2,1577 – precizat
în nota explicativă care însoŃeşte diagrama)

Φ = 2. SoluŃia astfel obŃinută este cât se poate de acceptabilă. De fapt, în condiŃiile de


solicitare date, rezistenŃa la flambaj devine prima constrângere pe care trebuie să o satisfacă
proiectul piesei. Nivelul limită al tensiunii echivalente von Mises are statutul unei restricŃii
secundare. După cum a demonstrat analiza răspunsului la solicitări statice, rezerva de
rezistenŃă a piesei rămâne apreciabilă chiar şi atunci când grosimea sa este redusă la 7,50 mm.

167
5.3.2. Analiza flambajului elastic al unui arc elicoidal de compresiune

Vom studia în continuare stabilitatea elastică a unui arc elicoidal de compresiune.


Datele problemei sunt sintetizate în figura 5.24. Decizia asupra unui eventual pericol de
flambaj va fi luată prin raportare la coeficientul de siguranŃă Φ = 1,5.
Spirele extreme ale arcului sunt prelucrate mecanic şi presate de aşa manieră încât să
fie asigurată planeitatea suprafeŃelor de capăt, precum şi perpendicularitatea lor faŃă de axa
încărcării (vezi figurile 5.24 – 5.25). Materialul acestei piese este un oŃel pentru arcuri
60Si15A, ale cărui proprietăŃi sunt prezentate în tabelul 2.6.
După cum se observă pe desenul din figura 5.24, spira superioară preia o compresiune
axială echivalentă cu o forŃă de 200 N. De asemenea, la nivelul suprafeŃei inferioare, arcul
este sprijinit rigid. Vom echivala acest reazem cu o încastrare. Deşi nu corespunde întrutotul
realităŃii, respectiva constrângere are meritul de garanta determinarea statică a modelului cu
elemente finite, fără să perturbe semnificativ rezultatele simulării.
Acestea fiind spuse, vom trece la descrierea etapelor pe care le parcurge analiza cu
elemente finite a flambajului. Şi în cazul de faŃă, datorită nivelului de detaliere al exemplelor
din capitolul 3, prezentarea va insista cu precădere asupra aspectelor specifice problemelor de
stabilitate elastică.

Suprafata superioara preia o forta de 200 N


(compresiune axiala a arcului)
11
62,5

Ø Ø45
5 Numarul de spire active: 5
Numarul total de spire: 7

Suprafata inferioara este sprijinita rigid

Fig. 5.24. Arc elicoidal de compresiune

168
Fig. 5.25. Modelul geometric al domeniului de analiză
elaborat cu ajutorul programului de proiectare SolidWorks

1. Prin intermediul comenzii Study, utilizatorul defineşte principalele caracteristici ale


problemei analizate (analog cu exemplul din figura 5.1):
• denumirea sub care va fi identificat modelul cu elemente finite: Ex_5_3_2_flambaj
• tipul reŃelei utilizate în faza de discretizare: Solid mesh
• categoria generică din care face parte problema: Buckling

2. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea asociată piesei în arborele de gestiune


a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Apply Material to All (analog cu exemplul din figura 3.45).
Aceasta din urmă afişează pe ecran o casetă de dialog care permite definirea proprietăŃilor
termo-mecanice ale piesei. Accesând biblioteca oteluri (generată anterior – vezi §2.4),
utilizatorul selectează materialul identificat prin numele 60Si15A (inclus în categoria
Oteluri pentru arcuri).

3. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Restraints (fig. 5.26). Aceasta din urmă
afişează o casetă de dialog ce permite încastrarea suprafeŃei inferioare a arcului (vezi şi
figura 5.24).

4. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Load/Restraint din arborele de


gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Force (fig. 5.27). Aceasta din urmă afişează o
casetă de dialog ce permite aplicarea forŃei compresive de 200 N la nivelul suprafeŃei
superioare a arcului (vezi şi figura 5.24).
169
Fig. 5.26. Definirea încastrării de la nivelul suprafeŃei inferioare a arcului

Fig. 5.27. Aplicarea forŃei compresive de 200 N la nivelul suprafeŃei superioare a arcului

5. Efectuând un click-dreapta cu mouse-ul pe intrarea Mesh din arborele de gestiune a


modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu contextual, din
care selectează comanda Create Mesh (fig. 5.28). Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog care permite precizarea dimensiunii medii a elementelor finite (valabilă
pe ansamblul domeniului de analiză): o treime din diametrul spirei (5 mm – fig. 5.24),

deci 5 / 3 = 1,67 mm. Imediat după apăsarea butonului , COSMOSWorks procedează


la discretizarea modelului 3D (fig. 5.28).

170
Fig. 5.28. Definirea parametrilor care controlează densitatea globală a reŃelei
de elemente finite şi discretizarea modelului 3D

6. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_2_flambaj în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Properties. Aceasta din urmă afişează pe ecran o
casetă de dialog, în a cărei mapă Options va fi precizat numărul factorilor de siguranŃă la
flambaj ce urmează a fi calculaŃi: 1 (în caseta cu numele Number of buckling modes – vezi
exemplul din figura 5.2).

7. Efectuând un click-dreapta pe intrarea asociată problemei Ex_5_3_2_flambaj în arborele


de gestiune a modelului cu elemente finite, utilizatorul determină derularea unui meniu
contextual, din care selectează comanda Run (analog cu exemplul din figura 3.50).
Aceasta din urmă lansează în execuŃie solver-ul. Imediat după rezolvarea modelului cu
elemente finite, în arborele de gestiune îşi face apariŃia intrarea Results. Imediat dedesubt
este afişată o legătură cu eticheta Deformation 1 (- Deformation -). Un dublu-click cu
mouse-ul pe aceasta din urmă determină afişarea modului de flambaj calculat (fig. 5.29).

Se observă că primul factor de siguranŃă este φ = 0,94 (precizat în nota explicativă


care însoŃeşte diagrama din figura 5.29), inferior nu doar minimului admis, Φ = 1,5, dar şi
valorii critice Φinf = 1, sub care se află domeniul flambajului inevitabil. Vom concluziona că
pierderea stabilităŃii elastice este certă, în condiŃiile comprimării arcului cu o forŃă de 200 N.
Diagrama din figura 5.29 evidenŃiază maniera în care se poate produce respectivul fenomen.
Propriu-zis, este vorba de un flambaj lateral. În practică, pentru evitarea instabilităŃii, este
suficientă ghidarea axială cu o tijă amplasată în interiorul arcului.

171
Fig. 5.29. Primul mod de flambaj al arcului (factorul de siguranŃă corespunzător este
φ = 0,94 – precizat în nota explicativă care însoŃeşte diagrama)

5.4. Probleme

1. RefaceŃi calculul primului factor de siguranŃă la flambaj pentru conectorul de tip bară tratat
în §5.3.1, considerând că piesa este confecŃionată dintr-un oŃel inoxidabil 20Cr130.
ProprietăŃile acestui material sunt definite în tabelul 2.6. ComparaŃi rezultatul studiului din
§5.3.1 cu soluŃia obŃinută în cazul de faŃă. FormulaŃi concluzii cu privire la influenŃa
constantelor elastice (modulul de elasticitate longitudinală, respectiv coeficientul de contracŃie
transversală) asupra valorii factorilor de siguranŃă la flambaj.

2. Să se determine primul factor de siguranŃă la flambaj al piesei prezentate în figura 5.30.


Este vorba de o bielă realizată din oŃel carbon de turnare OT400. ProprietăŃile acestui material
sunt definite în tabelul 2.4. Figura 5.30 reflectă situaŃia cea mai nefavorabilă din punct de
vedere al încărcării şi anume, solicitarea pur axială a bielei printr-o forŃă de 30000 N aplicată
la nivelul articulaŃiei din stânga. Se va considera că forŃa este introdusă prin fusul unui lagăr,
distribuŃia sa fiind sinusoidală şi extinsă pe jumătate din suprafaŃa articulaŃiei (vezi §5.3.1
pentru detalii referitoare la definirea acestui tip de repartiŃie a încărcării). La nivelul
articulaŃiei din dreapta va fi introdus un blocaj cinematic total (încastrarea alezajului). În
eventualitatea subdimensionării sau supradimensionării bielei, se va proceda la optimizarea
formei. Decizia asupra necesităŃii unei optimizări va fi luată prin raportare la următorii
coeficienŃi de siguranŃă: Φ = 2, pentru nivelul încărcării critice de flambaj; C = 1,5, pentru
nivelul maxim al tensiunii echivalente von Mises.
172
Forta de 30000 N distribuita sinusoidal Alezaj pe suprafata caruia
pe jumatate din suprafata alezajului manivela se fixeaza rigid
Ø6
0

0
Ø4
R8

R8 R8
R8 A-A
250
5° 5° 20


Ø30 Ø20
A R8
R8
30
50

50
R8 R8
A

R8
Fig. 5.30. Bielă

3. Să se determine forŃa axială maximă pe care o poate prelua piesa din figura 5.31. Este
vorba de o tijă filetată la una din extremităŃi şi prevăzută la capătul opus cu un tronson
hexagonal pentru manevrare prin cheie. Această piesă urmează a fi complet înşurubată într-un
suport considerat perfect rigid. Capătul liber al tijei va prelua o forŃă de compresiune axială, al
cărei nivel maxim admis se cere a fi determinat. SuprafaŃa de acŃiune a încărcării este marcată
prin umbrire pe figura 5.31. Tija este confecŃionată din oŃel carbon de calitate OLC45, având
proprietăŃile termo-mecanice prezentate în tabelul 2.5. Încărcarea axială maxim tolerabilă va
fi determinată prin raportare la următorii coeficienŃi de siguranŃă: Φ = 2, pentru flambaj;
C = 1,5, pentru nivelul maxim al tensiunii echivalente von Mises.

Notă:
În ipoteza unui comportament liniar elastic al materialului, tensiunile din piesă vor fi
direct proporŃionale cu încărcările. Plecând de la această proprietate, problema 3 poate fi
soluŃionată în felul următor:

• Se efectuează un studiu al răspunsului la solicitări statice, introducând în model o


forŃă compresivă de test a cărei valoare este definită convenabil, de exemplu50
Ftest = 10000 N. (5.10)

50
Teoretic, încărcarea de test poate fi Ftest = 1 N. Totuşi, alegerea unei asemenea valori nu este recomandabilă,
fiindcă soluŃia corespunzătoare furnizată de modulul COSMOSWorks va avea o precizie slabă. Pur şi simplu, o
forŃă de 1 N determină deformaŃii aflate în domeniul erorilor de reprezentare numerică ale calculatorului. În
asemenea circumstanŃe, calitatea soluŃiei va fi cu totul necorespunzătoare. Nici măcar efortul de a rafina reŃeaua
de elemente finite nu va ameliora precizia rezultatelor. Dimpotrivă, calitatea acestora s-ar putea înrăutăŃi datorită
erorilor numerice suplimentare pe care le determină soluŃionarea unui sistem de ecuaŃii nodale având dimensiuni
sporite.

173
30°

13
R1

200
A
Ø20

A
0,5x45°

20
R1
2x45° Ø13

4
Suprafata pe care actioneaza
M16
forta de compresiune axiala

,5
R0
30

°
60

Fig. 5.31. Tijă supusă unei solicitări de compresiune axială

• Fie cmin valoarea minimă a factorului de siguranŃă obŃinut în urma acestei analize.

Valoarea lui cmin este legată de nivelul maxim al tensiunii echivalente von Mises

σ ech ,max prin relaŃia (dedusă direct din formula (2.5))

cmin = σ c / σ ech ,max (5.11)

• ForŃa de compresiune admisibilă din punct de vedere al solicitării statice se poate


evalua după cum urmează:
Fmax, static = f static ⋅ Ftest (5.12)

unde
f static = cmin / C = σ a / σ ech ,max (5.13)

este un coeficient de scalare (vezi formulele (5.11) şi (2.5)). RelaŃiile (5.12) – (5.13)
exprimă tocmai proporŃionalitatea dintre tensiuni şi încărcări. În fapt, Fmax, static este

forŃa de compresiune ce ar ridica maximul tensiunii echivalente von Mises la


valoarea admisibilă σ a .

• În următoarea etapă, se efectuează un studiu al stabilităŃii elastice, introducând în


model aceeaşi forŃă de test.
• Din nou se poate calcula un coeficient de scalare a încărcărilor:

174
f flambaj = φ / Φ (5.14)

În relaŃia de mai sus, φ este factorul de siguranŃă la flambaj obŃinut în urma analizei

cu elemente finite. Cu ajutorul coeficientului f flambaj se obŃine forŃa de compresiune

admisibilă din punct de vedere al stabilităŃii elastice:


Fmax, flambaj = f flambaj ⋅ Ftest (5.15)

• Nivelul maxim al încărcării va fi minimul valorilor Fmax, static şi Fmax, flambaj :

Fmax = min ( Fmax, static , Fmax, flambaj ) = f ⋅ Ftest (5.17)

unde (vezi relaŃiile (5.12) şi (5.15))


f = min ( f static , f flambaj ) (5.18)

este un coeficient de scalare global aplicat forŃei de test introduse în modelul cu


elemente finite.

175
Bibliografie

1. Lombard, M. SolidWorks 2007 Bible. Indianapolis: Wiley Publishing, 2007.


2. Kurowski, P.M. Engineering Analysis with COSMOSWorks Professional 2007. Mission:
SDC Publications, 2007.
3. *** COSMOSWorks 2007. Online User’s Guide (documentaŃie electronică).
4. *** COSMOSWorks 2007. Online Tutorial (documentaŃie electronică).

176