UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea De Teologie

LUCRARE DE SEMINAR
PREDICĂ ȘI RETORICĂ

Coordonator: Pr. Conf. univ. dr. Adrian IVAN

Student:Bondoc Nichi

CRAIOVA
2017

1
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
Facultatea De Teologie

CUVÂNT DE LAUDĂ ÎN CINSTEA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR-

rostit de SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN

Coordonator: Pr. Conf. univ. dr. Adrian IVAN

Student:Bondoc Nichi

CRAIOVA
2017

2
 I.Introducere
Scurte date biografice despre Sfântul Ioan Damaschin

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan din Damasc (cca.

675 - 4 decembrie, 749), numit și Ioan Damaschinul este unul din Sfinții Părinți sirieni ai
Bisericii.1

Se cunosc foarte puține detalii despre viața lui Ioan Damaschinul[3], iar ele provin din
surse care sunt adesea în dezacord reciproc. Detaliile biografice despre înaltele funcții pe care
le-ar fi ocupat atât Ioan Damaschinul cât și tatăl lui, în administrația centrală a califatului, și
care sunt amintite azi în hagiografiile tradiționale, provin dintr-o sursă arabă (melkită) târzie,
din secolul al XI-lea, a cărei credibilitate este foarte redusă ținând cont că aceste detalii se
găsesc alături de alte povești și legende neverosimile. Sursele mai apropiate în timp de epoca
lui Ioan Damaschinul însuși, precum Chronografia sfântului Teofan Mărturisitorul, sau
documentele celui de-al șaptelea Sinod, vorbesc mai degrabă de o funcție mai modestă a lui
Ioan Damschinul și a familiei lui, anume aceea de perceptor (strângător de impozite pentru
statul musulman) în comunitatea creștină locală. Deși hagiografiile ortodoxe și catolice, și mai
târziu și erudiții care studiau istoria Bizanțului, au concentrat atenția în ce-l privește pe Ioan
Damaschinul asupra scrierilor polemice ale acestuia contra iconoclasmului, operele lui
principale sunt dedicate combaterii ereziilor locale, din lumea orientală, melkită, din care
făcea parte, anume iacobismul, nestorianismul și alte astfel de erezii care mai atrăgeau sau
confruntau încă populația melkită (a arabilor creștini fideli împăratului bizantin), aflată sub
dominație islamică.2

Ioan Damaschinul (aramaică:‫ܝܘܚܢܢ ܕܪܡܣܘܩܝܐ‬, greacă:Ιωάννης ο Δαμασκηνός,

arabă:‫ يوحنا الدمشقي‬Yuhanna Al Dimashki3 c. 676 — d. 4 decembrie 749), este considera în
ordine cronologică, ultimul părinte bisericesc. Este unul din cei mai importanți gânditori ai
Bizanțului, fiind de origine arameică-siriană. A încercat să facă o sinteză de vaste proporții, a
întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, acest lucru fiind comparabil, prin proporții,
cu cel aristotelic.4

S-a născut la Damasc (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur,
un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din

1
https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin, consultat azi 24.01.2017, ORA 15:50.
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul, consultat azi 24.01.2017, ORA 15:40.
3
Ibidem.
4
Ibidem.

3
661 califatul mahomedan. Serghie mai avea și rolul de reprezentant al creștinilor în fața
califului. Tatăl său, Serghie (cu numele arab: Sargun ben-Mansur) a fost consilierul intim al
califilor Mo-awia (660-680) și Abd-el Melik. I-a dat fiului său Ioan o educație aleasă.5 Pentru
educația lui Ioan și a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piața
robilor pe călugărul Cosma. Tânărul Ioan primeşte, împreună cu fratele său adoptiv, Cosma,
aleasă învăţătură profană şi creştină sub îndrumarea călugărului Cosma din Calabria, căzut
prizonier sub arabi și răscumpărat de tatăl lor. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în
domeniul teologiei, ci și al filozofiei și științelor.

Pe baza educației primite, a studiilor sale și a viețuirii într-un mediu care îi permitea să
analizeze atât creștinismul cât și islamismul, Sf. Ioan constată la curtea califului Iezid, încă
din anul 723, influența monofiziților, care favorizează o poziție iconoclastă, de respingere a
cultului icoanelor. Califul, sub influența lor, îi scrie împăratului bizantin Leon al III-lea
Isaurul că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din Decalog. Ca
urmare a acestei intervenții, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul
726. După acest an când Leon Isaurul (717-740) publică edictul iconoclast, Ioan Damaschinul
devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte și la sinodul antiiconoclast al
episcopilor orientali.6 În acest an el se afla încă la Damasc, când a început să scrie pentru
apărarea sfintelor icoane. La apelul patriarhului Ioan al V-lea al Ierusalimului, Sfântul Ioan
redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care
atacă sfintele icoane".

Bunicul său, Mansur, avusese un rol istoric nefericit, acela de a trata

capitularea Damascului în mâinile musulmanilor, la 4 septembrie 635. Unele mărturii
(Eutichie din Alexandria) despre acest episod nefericit pentru comunitatea creștină a
Damascului bizantin, sugerează că Mansur a propus arabilor musulmani predarea orașului cu
condiția garantării vieții și libertății familiei lui, rudelor lui și locuitorilor Damascului, cu
excepția bizantinilor care se aflau în oraș.7

În ciuda acestor luări de poziție, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calitățile sale
umane și cunoștințele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcțiile de la curte ale
tatălui său, Serghie.

5
Ibidem.
6
Ibidem.
7
Ibidem.

4
 Ioan ocupă dregătoria tatălui său, după moartea acestuia, în 690, până în 718, când
califul Omar al II-lea pornește o politică anticreștină, iar alte surse sugerează totuși că mai
degrabă înlăturarea lui Ioan Damaschinul din funcție se datora unor intrigi. După pierderea
dregătoriei, Ioan Damaschinul își împarte averea la săraci, își eliberează sclavii și se retrage
împreună cu fratele său adoptiv, Cosma, în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde va
rămâne până la sfârșitul vieții.8

„El îşi consacră toată viaţa evlaviei, predicii şi scrisului. El dezlănţuie o luptă decisivă
împotriva duşmanilor icoanelor. De aceea Sinodul iconoclast de la 754 1-a anatematizat
împreună cu Gherman, fost patriarh de Constantinopol şi un oarecare Gheorghe de Cipru. În
schimb, sinodul VII ecumenic i-a reabilitat şi cinstit cu formula: „Sf. Treime a slăvit pe cei
trei". Ioan Damaschin luptă împotriva ereziilor creştine: monofizismul, nestorianismul şi
iacobismul, apoi împotriva maniheismului, a islamismului şi a superstiţiilor. Se pare că a fost
predicatorul bisericii Sf. Mormânt. A fost model de ascultare, smerenie şi dragoste.”9

Lucrările sale intitulate Dialectica și Dogmatica reprezintă inestimabile documente cu

privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în
cultura creștină. Dogmatica rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru
înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă a
fost denumit „maestrul muzicii” (Μαΐστωρ της μουσικής»).10

Totuși, având o înclinare puternică pentru viața ascetică, în jurul anului 732, Sfântul
Ioan se retrage împreună cu fratele său în Lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea și
o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru
Hristos și studierii teologiei creștine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către
patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului,după ce devine preot va oficia în Biserica Învierii
din Ierusalim şi, din dorinţa sa, rămâne preot şi monah până la sfârşitul vieţii, iar fratele său a
fost hirotonit mai târziu episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest în
743. Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat
teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului,
iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit
cea mai complexă și sistematică "Expunere a credinței ortodoxe" de până atunci, numită în

8
Ibidem.
9
ftp://ftp.logos.md/Soft/20damaschin Parinti_si_scriitori_bisericesti/CD2/detalii/ioa %.htm, consultat azi
24.01.2017, ORA 15:30.
10
Ibidem.

5
prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis și cursiv rezultatele la care au ajuns
Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice.

A adormit întru domnul la anul 749 în ziua de 4 decembrie, în Mănăstirea Sf. Sava,
unde se află și azi chilia și mormântul său.

Este pomenit la data de 4 decembrie.11

11
https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin, consultat azi 24.01.2017, ORA 15:50.

6
 II.Tratar

Cuvânt de laudă în cinstea Sfântului Ioan Gură de Aur

„Opera omiletică a Sfântului, fără a abandona expresia clară a adrevărurilor de

credință mântuitoare, se proiectează sub impulsul unui spirit de libertate duhovnicească spre
un alt plan, unde valorile estetice sunt îngemănate într-un efort ascetic ascendent demersului
filocalic autentic.”12

Neîndoielnic , activitatea sa omiletică este alături de Sfânta Scriptură, sursa

fundamentală a poeziei liturgice, atăt a condacului , cât și a canonului.

„Unul dintre principiile constitutive ale discursului omiletic este definit de fuziunea
dintre poetică și retorică, însă retorica în spațiul Bisericii, arta civântului (η ιερα των λογων
παιδεια) întruchipează logosul evanghelic în dimensiunea zidirii trupului Bisericii.”13

Structura omiliilor sale dar și a tuturor scrierilor este convențională, însă metoda
utilizată este variată: uneori narativă, alteori exegetică sau psihologică. În discursurile sale
Sfântul Ioan Damaschin folosește discursul encomiastic care este predispus spre a hiperboliza
și se distinge ca o constantă aparte a autorului. În fiecare dintre lucrările sale se remarcă
exordium-ul14 ca o structură extrem de elaborată, uneori greu de urmărit, dar care are în
centrul smernia.

„Cât privesc figurile de stil, ele se întâlnesc în cele mai interesante combinații care, de
obicei, depășesc tiparele consacrate de canoanele tropologiei. Această abundență i-a
determinat pe unii cercetători să afirme că la Sfântul Ioan nu se poate face distincție între
stilul teologic și cel literar. Astfel se remarcă prezența întrebărilor și a răspunsurilor retorice, a
apostrofei, anaforei, pleonasmului, hiperbolei, climaxului ascendent și descendent, a
aliterației, jocului de cuvinte, rimei, antitezei, antimetabolei, paronamasiei sau chiasmului.
Personificarea evidențiază o subtilă mânuire a simbolului literar.”15

12
Sfântul Ioan Damaschin, Cuvântări la sărbători împărătești, la sărbători ale Maicii Domnului și la Sfinți,
carte tipărită cu binecuvântarea Preafreicitului Părinte Daniel Patiarhul Bisericii Ortodoxe Române, trad. din lb.
greacă veche de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, E.I.B.M.O., București, 2010, pp. 10-11.
13
Ibidem, p. 11.
14
Ibidem, p. 18.
15
Ibidem, pp. 18-20.

7
 Încă de la începutul cunântului de laudă Sfântul Ioan Damaschin folosește figuri de stil
precum epitetul16 dar și excalmația prin care își arată admirația față de Sfântul IoanGură de
Aur unde i se adresează prin cuvintele: „... o, ioane cel cu totul de Aur nu se cade cuvinte de
laudă să-ți împletească decât cei înzestrați cu glas de aur: în cinstea-ți să nu curgă decât
șuvoaiele cele de aur ale cuvintelor.”17

Tot la începutul acestui cuvânt Sfântul Ioan Damaschin începe prin această mirare a sa
„... o, Ioane...” care este un exoderil pentru a trezi în mintea auditoriului plăcerea, ascultarea
de bunăvoie și credința în ceea ce aude de la cel care orează. Acestă atenție e captată de
modestia și smerenia celui care rostește cuvântul de laudă. Acest exoderil este forte amplu și
greu de delimitat în acest cuvânt de laudă.

După ce oratorul este convins că auditoriul e atent și are interes și bunăvoință în al

asculta el propune scopul discursului său care are ca scop scoaterea în evidență a
personalității Sfântului Ioan Gură de Aur prin cuvintele: „... o, ioane cel cu totul de Aur nu se
cade cuvinte de laudă să-ți împletească decât cei înzestrați cu glas de aur: în cinstea-ți să nu
curgă decât șuvoaiele cele de aur ale cuvintelor.”18

În acest cuvânt de laudă Afântul Ioan Damaschin folosește foarte mult figurile
stilistice de cuvinte precum: epitetul care predomină, metafora, alegoria, hiperbola, dar și
figuri retorice precum: inversiunea, interogația retorică, invocația retorică, eufemismul din
ambundență anafora, exclamația, antifora, comunicarea, suplicația și prosopopeea.19

„Pentru că ai început cu tine însuți și te-ai zidit pe tine cu adevărat ca un alt Ierusalim
cetate a lui Dumnezeu celui viu...”20 aici Sfântul Ioan Damaschin folosește metonimia21
pentru a arăta importanța Sfântului Ioan Gură de Aur.

„Căci eu, cel ce mă voi încumeta la o asemenea încercare, voi avea parte nu de o laudă
neînsemnată de voi împlini cum se cuvine (acestă faptă); iar dacă nu voi reuși (cel mai bine ar
fi să nu se întâmple acesta, deși e prea puțin probabil), să i se dea celui pe dreptate învins atât
iertarea, cât și harul cel în chip de suflare de foc al Duhului. Doar și tu însți făcutu-te-ai gură a
16
Care în traducere ar însemna a pune ceva pe cineva , a pune cuiva un nume, o coroană. Explicație preluată din
CARTEA Omiletica, Pr. Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldiman, volum publicat cu
binecuvântarea Prefericitului Patriarh Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Basilica, București,
2015, p. 468.
17
Sfântul ioan Damaschin, op. cit., p. 316.
18
Ibidem., p. 316.
19
Pr. Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468-487.
20
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 317.
21
Pr. Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 470.

8
lui Hristos, scoțând ceea ce este vrednic din ceea ce e nevrednic, nu pentru puțini- pentru că
oricine ar putea face aceasta chira de mai multe ori-, ci pentru case, și sate, și orașe întregi.”22
În acest paragraf oratorul vrea să scoată în evidență însușirile cu care Sfântul Ioan Gură de
Aur a fost înzestrat, făcând o comparație și metonimia23 între el și sfânt, arătându-se
neputicios în al lăuda, precum oarecând Moise în fața lui Faraon.

„ Te-ai plinit în cuvinte, ca un slujitor al Cuvântului, și prin ele le-ai propovăduit, prin
mijlocirea Duhului, pe Cuvântul cel dumnezeiesc și ipostatic al lui Dumezeu și Tatăl, (ca
fiind) de-o-ființă cu Tatăl spre a fi cunoscută Unimea cea închinată în Treime, și Treimea
unirea, a care este recapitulată în Unime, Care poartă în chip minunat în sine atât unirea, cât și
deosebirea, (nefiind) nici unitate până la contopire și nici Treime deosebită cu totul, Unul
fiind păzit în Celălalt, (rămânând) deosebirea întru unitatea ființei Ipostaselor și unirea în
pofida deosebirii Ipostaselor, odată cu neschimbabilitatea ființei.”24 Aici Sfântul Ioan
Damaschin folosește anafora prin repetarea cunntelor „CUVÂNT și TREIME” în contextul
unei relații de simetrie.25

„Cine-mi va da limba cea iscusită, vrednică de a ta laudă? Cine mă va ajuta să mă

întorc înapoi, în zilele cele de demult, atunci când a strălicit focul cel dumnezeiesc care s-a
arătat întipărit în chip de limbi de foc deasupra fiecăruia dintre apostoli, ... Cine-mi va da
limba aceasta a Duhului, ca să vestesc virtuțile cele mai presus de fire ale acestui sfânt de Duh
Sfânt purtător?”26 Aici fântul ioan Damaschin folosește apostrofa ca figură de stil al
discursului său, prin care se apostrofează singur se cerată pe sine pentru că se crede nevrednic.
Tot aici mai e prezentă si antifora prin întrebările pe care și le pune dar și epimoniul și
interogația retorică deoarece oratorul nu așteptă un răspuns.27

„Așadar, cine este atât de bogat în cuvânt și de mare întru cugetare? Acesta (cuvântul
și cugetarea-ți) asemenea fiind, nu se poate asemâna, pentru că este cu neputință de judecat în
care dintre cele două ai fost mai minunat.”28 Aici este fofosită interogația retorică și antifora
deoarece își dă singur răspunsul la întrebare.29

22
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 317.
23
Pr. Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 468, 470.
24
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., pp. 318-319.
25
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 479.
26
Sfântul Ioan Damaschin, op.cit., pp. 320-319.
27
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468-487.
28
Sfântul Ioan Damaschin , op. cit., p. 321.
29
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 475, 483.

9
 „Atât de mult se nevoia cu înfrânarea, încât nu se știa nici când, nici cât și nici când
primea să i se aducăde mâncat și de băut. ... Cine este așa de curat la suflet și la cuget, cât
privește trupul, astfel încât să se dea despre el însuși mărturie fără tăgadă că nu este în stare de
apropierea trupească? Dar nu era cu adevărat neputincios.”30 Aici este folosită gradația ca
primă figură de stil, deoarece este rostită gradual ideea pe care oratorul vrea să o pună în
evidență, dar și iterogația retorică pe care o folosește foarte adesea în acest cuvânt de laudă
alături de exclamație.31

„ Cine a ucis iubirea de arginți și, odată cu ea, stăpânirea de bunuri, dorind în acest
chip să nu posede nimic, pe atât căt doresc alții a stăpâni, este temeiul patimilor, pierzătoarea
nădejdii și dușmanul credinței? ... De aceea și Pavel, lira Duhului cea de Dumnezeu grăitoare,
gura cea mai răsunătoare decât toate limbile apostolice, o numește pe aceasta răspicat o a
doua închinare la idoli.”32 Aici oratorul folosește o comparație33 între Sfântul Apostol Pavel și
Sfântul Ioan Gură de Aur pe care îl numește „lira Duhului.”

„ Se duce la Meletios, îtâi-stătătorul Bisericii Antiohiei, bărbat înzestrat cu nenumărate

harisme dumnezeiești, cunoscut tuturor pentru viața și cuvântul său. ... Fiind de aproape
treizeci de ani și astfel ajungând totodată atât la maturitatea trupească, cât și la cea
duhovnicească, și fiind ridicat la treapta de agnost al cuvintelor dumnezeiești și de învâțător,
s-a retras în pustie mânat de avântul iubirii dumnezeiești cu dorința de a usca cărnii cele de
poftă și aprinsă de patmi ca să nu se supună ceea ce este înalt la cele de jos; pentru că
amândouă sunt potrivnice una alteia , dar, așa cumm e firesc, stricăciunea cortului se retrage
în fața înaintății sufletului.”34 În acest paragraf este folosită metonimia deoarece este asociat
Sfântul al cărui cuvânt de laudă este rostit cu Meletinos, dar comparația deoarece sunt
evidențiate trăsăturile comune ale celor doi.35

„ S-a făcut prin viețuirea sa asemenea unui alt Moise, care a părăsit Egiptul, viața de
aici și cele ale vieți de aici și, într-un chip anume, trecând dincolo de hotarele vieții a ajuns la
vederea lui Dumnezeu, care lumina din rugul cel aspru al vieții- pentru că voința premerge
virtuții-, și așa cum trendafirul se naște din spini, la fel și virtutea din nevoințe, floarea cea

30
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., pp. 322-323.
31
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468-487.
32
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 323.
33
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468.
34
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., pp. 324-325.
35
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468, 470.

10
bine- mirositoare, care înmugurește spre a fi mireasmă a lui Dumnezeu.”36 Aici e prezentă tot
comparația în primul rând deoarece se pune în evidență trăsăturile asemănătoare dintre cei
doi, dar și metonimia care este reliefată prin numele lui Moise.37

„ ... Pentru că nu poate fi ascuns sub obroc un astfel de lumunător cuvios, întru care se
odihnește lumina ce afără de ani și pururi-fiitoare, ci este așezat într-un sfeșnic înalt și la
vedere, astfel dintru înălțime și, din prin mijloc, asemenea unei trâmbițe bătute în aur, să
răsune până la marginile (lumii).

Cine a condus Biserica în așa chip, încât a pus-o în rânduială și a arătat un cuget atât
de smerit , cu totul, cu totul potrivnic față de înălțimea rangului? Cine și-a înfrânat în așa chip
mânia și furia, încât a dobândit pe drept blândețea care îndepărtează tot ce se împotrivește
virtuții și are puterea de a revendica dreptatea de la cel ce făcea nedreptatea Cine avea atâta
iubire, din care să se reverse milostenia, cea din care au râmas până astăzi întipărite semnele-i
asemenea unor coloane însuflețite ale virtuții.”38 Aici e folosită ca figură de stil hiperbola
prin care este descris Sfântul ioan Gură de Aur ca fiind un luminător ce nu poate fi ascuns sub
obroc, dar și interogația retorică.39

„Cine a a lepădat mânia și și-a convins turma să se lepede de ea, la rândul ei, pe cea
care a închis milostivirile milei dumnezeieșticelor care sunt cuprinși de dânsa? ... Cine a
lepădat tristețea cea aducătoare de moarte și a învățat întristarea cea aducătoare de veselie?”40
Aci e prezentă iterogația retorică pe care o folosește foarte adesea în acest cuvânt de laudă,
deoarece oratorul se întreabă cât mai multe chestii fără să aștepte un răspuns.41

„ A învățat cercetarea Scripturilor, făcându-se dascăl și tâlcuitor al acestora, și,

cercetând cu duhul profetic adâncurile cele ascunse ale Duhului, a câștigat acoperământul
literei, făcând cunoscută tuturor frumusețea cea aflată înlăuntru- și toate acestea în cuget
smerit și neatins de slava deșartă.”42

36
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., pp. 325-326.
37
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468, 470.
38
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 327.
39
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., pp. 468-487.
40
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., pp. 328-329.
41
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 475.
42
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 330.

11
 „Se smerea în fața fiecărei ființe pentru Domnul, Cel Care le-a zidit, dar numai atunci
când Dumnezeu nu era necinstit de ceilalți și nici legea dumnezeiască nu era călcată în
picioare.”43 În aceste două paragrafe oratorul folosește ca figură de stil litota. 44

„ Astfel acest dumnezeiesc bărbat a ajuns să judece nedereptatea, nu să judece cu

nedreptate- departe de noi gândul acesta! Cum ar fi fost oare cu putință una ca acesta? ... Ce
faci o,o femeie fără de lege? Porți haină de împărăteasă , ca o apăraătoare a legii ce ești, dar
calci legea? O întelepciune negrăită a Celui ce a spus: << Nu dați cele sinte câinilor, nici nu
aruncați mărgăritarele vostre înaintea porcilor>>45”46 Folosește excalmația, dar și epimoniul
pentru aș convinge ascultătorii de cele spuse ca fiind adevărate, dar mai folosește si apostrofa
prin care o apostrofează pe împărăteasa ce fără de lege.47

„Însă spunând acestea, nu a înduplecat-o. Și-a astupat urechile asemenea unei vipere,48
neascultând de cele ce în chip evlavios și cu înțelepciune îi aducea vindecarea. Văzând mai
apoi că boala a rămas cu totul nevindecată, a alungat-o din cămările sfinte pe cea care nu era
îmbrăcată cu haină de nuntă”49

„ Chiar dacă și alții s-au făcut părtași acestei fărădelegi, să-i trecem sub tăcere, pentru
a nu le fi umbrită a părinților cinste, ca nu cumvă să primim și noi răsplata lui Ham,
necinstindu-i pe părinți.”50 Aici în aceste două paragrafe este folosită comparația dintre
împărăteasă și viperă și între cei care cei care necinstesc pe părinți și primesc pedeapsă ca
Ham, dar mai e folosit și eufemismul.51

„ Oricum au fost acestea, Bisericii îi este luată întâi-stătătorul ei, așa cum trupului
capul, iar turma este văduvită de păstorul cel bun, care-I urma lui Hristos, cel care era gata
oricând să-și pună sufletul pentru oi. ... O, cum astfel decât cu lacrimi aș putea istorisi
nenorocirea ce vindecare nua are?”52

„Dar, pe neașteptate, palatul este zdruncinat și Faraon strigă iarăși după văzătorul de
Dumnezeu, spre a se apăra de năpastă. Ceea ce se și întâmplă: de îndată ce Ioan se întoarce în

43
Ibidem., p. 331.
44
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 482.
45
Matei 76.
46
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., pp. 332-333.
47
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 481.
48
Psalmi 574.
49
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 334.
50
Ibidem, p. 335.
51
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 477.
52
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 336.

12
capitală la porunca împărătească, năpasta s-a risipit.”53 Aici în aceste două paragrafe este
iarăși întâlnită interogația retorică dar și comparația și eufemismul.54

„Acestea au fost, o, părinte al părinților, gânguririle pe care le-am avut de rostit. Deci,
ne cercetează dintru înălțime pe noi, cei ce purtăm același nume cu tine, și dă-ne apropiere de
Ziditorul, adică Hristos, bucuria cea veșnică, a Căruia sunr slava și puterea, acum și pururea și
în vecii vecilor. Amin.”55 Aici Afântul ioan Damaschin folosește suplicația prin care își roagă
auditorii să urmeze și să pună în practică povățuirile morale date. 56

53
Ibidem., p. 337.
54
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 475, 468, 477.
55
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 338.
56
Vasile Gordon (coordonator), Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicușăr Beldima, op.cit., p. 487.

13
 III. Concluzii

Putem desprinde ca concluzie oratorică, omiletică, predicatorilă și retorică că Sfântul

Ioan Damaschi este un bine cunoscător al tuturor stilurilor predicatoriale dar și oratorice.
Structura omiliilor sale dar și a tuturor scrierilor este convențională, însă metoda utilizată este
variată: uneori narativă, alteori exegetică sau psihologică. În discursurile sale Sfântul Ioan
Damaschin folosește discursul encomiastic care este predispus spre a hiperboliza și se
distinge ca o constantă aparte a autorului. În fiecare dintre lucrările sale se remarcă
exordium-ul ca o structură extrem de elaborată, uneori greu de urmărit, dar care are în
centrul smernia.

Cât privesc figurile de stil, ele se întâlnesc în cele mai interesante combinații care, de
obicei, depășesc tiparele consacrate de canoanele tropologiei. Această abundență i-a
determinat pe unii cercetători să afirme că la Sfântul Ioan nu se poate face distincție între
stilul teologic și cel literar. Astfel se remarcă prezența întrebărilor și a răspunsurilor retorice, a
apostrofei, anaforei, pleonasmului, hiperbolei, climaxului ascendent și descendent, a
aliterației, jocului de cuvinte, rimei, antitezei, antimetabolei, paronamasiei sau chiasmului.
Personificarea evidențiază o subtilă mânuire a simbolului literar.

14
 BIBLIOGRAFIE
I. CĂRȚI
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumare și cu purtarea de grijă a P.F.
Părinte Teoctist patriarhul B.O.R. cu aprobarea Sfântului Sinod, E.I.M.B.O.R,
București, 2008.

2. Gordon, Vasile Pr. (coordonator), Ivan, Adrian Pr., Beldiman Nicușăr Pr., Omiletica,
volum publicat cu binecuvântarea Prefericitului Patriarh Daniel Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. Basilica, București, 2015.
3. Ioan Damaschin, Sfântul, Cuvântări la sărbători împărătești, la sărbători ale Maicii
Domnului și la Sfinți, carte tipărită cu binecuvântarea Preafreicitului Părinte Daniel
Patiarhul Bisericii Ortodoxe Române, trad. din lb. greacă veche de Pr. Dr. Gabriel
Mândrilă și Laura Mândrilă, E.I.B.M.O., București, 2010.
II. SITE-URI
1. ftp://ftp.logos.md/Soft/20damaschin Parinti_si_scriitori_bisericesti/CD2/detalii/ioa
%.htm, consultat azi 24.01.2017, ORA 15:30.
2. https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin, consultat azi 24.01.2017, ORA 15:50.
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul, consultat azi 24.01.2017, ORA
15:40.

15