IOANA POPESCU FOLOASELE PRIVIRII PAIDEIAUNSPREZECE {NCERCARI DE ETNOLOGIE ALTERNATIVA Pentru a putea ajunge la ceea ce sper sa devina Etnoestetica, Propun mai intai niste incercari de etnologie alternativa, care sa exemplifice un mod de implicare comuna a subiectului si a etnologului in interpretarea fenomenelor. in acest fel sper sa obfin 0 cale inteligibila pentru un nou mod de interpretare a insusirilor artistice ale lucrurilor din lumea satului. Doar aga pot spera ca instau- Tarea unui alt sistem de valori care sa stea la baza analizelor estetice sa nu para o tentativa hazardata, ci, dimpotriva, sa se justifice prin simpla schimbare de perspectiva, mai cuprinzatoare, mai elastica si, in ultima instanta, mai aproape de adevarul unei lumi tardnesti inca vii si creative. * 1. FOLOSUL COTIDIAN — SCAUNUL T Bxista in limba romana sintagma om asezat “ Intoarcem privi- rea in timp si revedem mereu imaginea taranului care munceste la camp, incovoiat, alaturi de boi $1 cai, in efortul de a statornici glia. Nil inchipuim agezat apoi pe pamant, Pe pietre, pe lemne. in spatiul interior al locuintei, taranul s-a asezat la vatra sa-si incdlzeasca miainile, sa mai munceasca putinsau sa manance. Nu avea un loc. anume, aveau cu tofii locul LA FOC. Se asezau pe scaune joase, scobite, fara Spatar, facute pentru spinari incovoiate, pentru ochi indreptati in jos,110 Toana Popescu spre lucrul mainilor. La un moment dat spinarea s-a indreptat, miinile s-au asezat linistite pe genunchi si privirea sa ridicat sia indraznit sa strabata prin fereastra spre afara. Atunci s-a rupt ceva si din lupta cu noile‘nelinisti au luat fiinta spatare cu cruci, sori, inimi, pasari si chiar siluete umane, menite sa suplineasca protectia pierduta a pamantului. ; Ne asezam in astfel de scaune de sute de ani. , Si singura casa in care taranul s-a simtit indeajuns de protejat ca sa stea in picioare a ramas BISERICA. | Scaune joase cu sp&tar Unsprezece incercari de etnologie alternativa 111 2. FOLOSUL RITUAL - OUL DE PASTI Oul alb este ambiguu de doua ori: pentru ca este OU si pentru ca este ALB. a Cele ce urmeaza privesc albeata lui si modul in care o ,,vindeca” larancile, pentru sarbatoarea Pastelui. Kandinsky! spunea ca albul actioneazA asupra sufletului nostru ca o linigte absoluta, care insa, departe de a fi moarta, galgaie de Vitalitate. E nimicul dinaintea oricarei nasteri, a oricarui inceput. Nonculoarea, imacularea, devine astfel semnul celor ce vor veni sau al Celui care va sa revina; este pecetea luptei impotriva mortii, a unei lupte care nu se defineste prin actiune, ci prin aspiratie, promisiune si cunoastere. Prea alb gi de aceea periculos, oul de Pasti este tratat cu precautii ituale. Este ,,scris”, ,sapat”, , muncit”, -Ancondeiat”, ,inchistrit’, vpicat”, ,impestritat”, ,impuiat”, smacajit’”an de an, cu migala si perseverenta, de tarancile care stiu legea sarbatorii. Sa fie astfel pentru ca pietrele cu care jidovii l-au lovit pe Hristos s-au transformat in oua colorate? Pentru ci oamenii buni au dat oua copiilor de judecatori pentru a-i imbuna la judecata Mantuitorului? Pentru ca ouale aduse de Maica Domnului s-au insdngerat sub cruce? Pentru ca Maria Magdalena a impartit oud colorate celor pe care fi vestise ca Hristos a inviat? Pentru ca Simion, care mergea la camp cu oud si paine, a carat o vreme crucea pentru lisus si oudle s-au inrosit? Pentru ca © precupeata neincrezatoare in Inviere a zis: Cum sunt aceste oud rosii, asa n-a inviat Hristos? Pentru ca gase surori nu Teugesc sao ucida pe cea de-a gaptea cu pietre, pentru ca acestea se transforma — inziua Rastignirii—in oua multicolore? Pentru ca, atata timp cat se vor scrie oudle, dracul nu va iesi?? Nu stiu. Revin, zicand c& lumina alba si stralucitoare a cunoasterii devine insuportabila pentru omul obignuit. Si atunci, taranca veche o marun- feste printre , flori’, ,carlige”, ,drumuri”, /fluturi”, ,stele’, ,degete”, ctuci”, scrise cu ceara subtire de lumanare pe rosu de sange, si agaza Kandinsky, W,, Spiritualul in arta, Ed, Meridiane, Bucuresti, 1994, p. 43. * CE. Marian, Simion Fl, Sarbatorile la Romi, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1994.