Sursa:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=137

Psalmul 137
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele și înaintea
îngerilor Îți voi cânta.
2. Închina-mă-voi în locașul Tău cel sfânt și voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta și
adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.
3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporește în sufletul meu puterea.
4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toți împărații pământului, când vor auzi toate graiurile
gurii Tale,
5. Și să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
6. Că înalt este Domnul și spre cele smerite privește și pe cele înalte de departe le cunoaște.
7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmașilor mei ai întins mâna Ta și m-a izbăvit
dreapta Ta.
8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale
nu le trece cu vederea.

Capitolul 15
1. Și se apropiau de El toți vameșii și păcătoșii, ca să-L asculte.
2. Și fariseii și cărturarii cârteau, zicând: Acesta primește la Sine pe păcătoși și mănâncă cu
ei.
3. Și a zis către ei pilda aceasta, spunând:
4. Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci și
nouă în pustie și se duce după cea pierdută, până ce o găsește?
5. Și găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
6. Și sosind acasă, cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit
oaia cea pierdută.
7. Zic vouă: Că așa și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește,
decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință.
8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu
mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește?
9. Și găsind-o, cheamă prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci
am găsit drahma pe care o pierdusem.
10. Zic vouă, așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește.
11. Și a zis: Un om avea doi fii.
12. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Și
el le-a împărțit averea.
13. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și
acolo și-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14. Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă
lipsă.
15. Și ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări, și acesta l-a trimis la țarinile
sale să păzească porcii.
16. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i
dădea.
17. Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu
pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi.
20. Și, sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut
milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat.
21. Și i-a zis fiul: Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul
tău.
22. Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați
inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui;
23. Și aduceți vițelul cel îngrășat și-l înjunghiați și, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se
veselească.
25. Iar fiul cel mare era la țarină. Și când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și
jocuri.
26. Și, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru
că l-a primit sănătos.
28. Și el s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat
porunca ta. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat
pentru el vițelul cel îngrășat.
31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat,
pierdut era și s-a aflat.

Altă variantă: https://mybible.ro/vdc/psalmii/137/comentariu

Psalmii 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.

INTRODUCERE - Psalmul 137 a fost pe drept cuvânt denumit Cântarea captivului. El îi descrie
pe israeliţi în ţara exilului. Imnurile lor de laudă au încetat, în timp ce biruitorii lor îi necăjesc,
cerându-le să-şi acordeze harfele şi să cânte din cântările Sionului. Inimile israeliţilor sunt triste.
Nota de jale a acestui psalm nu întârzie niciodată să atragă compasiunea cititorului pentru
captivii necăjiţi şi descurajaţi.

1. Râurilor Babilonului. Babilonul a fost cunoscut ca "ţara multor ape"(Ieremia 51,13). Cursul
cel mai important de ape a fost Eufratul, care are mulţi afluenţi. Captivii se duceau pe malurile
acestor râuri.

Plângeam. Amintirea Cetăţii sfinte şi îndeosebi a Templului lor, acum în ruine, le întristau atât de
mult inima încât le era imposibil să nu verse lacrimi. Pentru ei nu era altă ţară ca ţara Canaan.
Era o ţară cât se poate de bună (Deuteronom 8,7-9). Ea deţinea multe amintiri scumpe lor.

2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.

Ne atârnaserăm arfele. Cântatul din arfe (vezi p. 34) fusese plăcut şi încântător pentru ei, dar
acum, când erau pradă nenorocirii, arfele lor erau mute.

3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –

Ne cereau cântări. Pentru o reprezentare picturală asiriană a acestui verset, vezi fig. 9, p.35,
alături de comentariile de acolo. Cântările Sionului. Stăpânii lor îi ridiculizau şi le cereau să
cânte una din cântările lor sacre.

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

Verset ce nu a fost comentat.

5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Dacă te voi uita. Dacă ar fi acceptat să cânte o cântare a Templului în aceste condiţii, israelitului
i s-ar fi părut că e necredincios faţă de preaiubita lui cetate pe care o adora cu toată inima. Mai
curând ar fi uitat averea lui cea mai de preţ decât să uite Sionul, mândria şi slava lui Israel.

6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face
din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Să mi se lipească limba. Adică să piardă capacitatea de a vorbi.

7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau:
„Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”

Copiii Edomului. Edomul nu se manifestase ca un frate faţă de Israel în mai multe ocazii. În
ciuda înrudirii lor cu descendenţii lui Iacov, edomiţii i-au ajutat pe babiloniei împotriva
israeliţilor (Odadia 10-14). Edomul este deseori denunţat de profeţi pentru nemilosul lui
tratament faţă de o naţiune-soră (Ieremia 49,7; Plângeri 4,21; Ezechiel 25,12-14; Ioel 3,19; Amos
1,11).

8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai
făcut!

Verset ce nu a fost comentat.

9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

De stâncă. Uciderea pruncilor nevinovaţi, deşi ceva obişnuit în războaiele din vechime, era una
din cele mai crude şi mai respingătoare dintre toate practicile (vezi 2 Regi 8,12; Isaia 13,16; Osea
10,4). Având în vedere faptul că un tratament atât de aspru fusese aplicat de către babilonieni
(vezi Isaia 51,24), psalmistul enunţă pur şi simplu o lege a vieţii - "aşa cum ai făcut, aşa ţi se va
face" (Obadia 15; cf. Matei 7,2).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

Altă variantă de la https://www.biblegateway.com/passage/?search=Luca+15%3A11-

32&version=NTLR

Luca 15:11-32

Luca 15:11-32 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Pilda fiului risipitor
11 El a mai zis:

„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moșie care
mi se cuvine!» Și tatăl a împărțit între ei averea.[a] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns
totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. 14
După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. 15 S-a
dus și s-a alipit de unul din cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască
porcii.[b] 16 Ar fi dorit el să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea
nimeni! 17 Și-a venit în fire și și-a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu
mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit
împotriva Cerului[c] și înaintea ta 19 și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe
unul din angajații tăi!’» 20 Și s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl
său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a
zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul
tău!» 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea!
Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! 23 Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l![d]
Să mâncăm și să ne veselim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și
a fost găsit!» Și au început să se veselească.

25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și
dansuri 26 și l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns:
«A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.»
28 Atunci el s-a înfuriat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și a stăruit de el să intre. 29 Însă
el i-a răspuns tatălui său:

– Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat
niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al
tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!

31 Tatăl i-a zis:

– Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. 32 Dar trebuia să ne
veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și acum trăiește, era pierdut și a
fost găsit!“

Footnotes:
Luca 15:12 Cf. Deut. 21:17, fiul mai tânăr primea de două ori mai puțin decât întâiul născut
Luca 15:15 Un lucru înjositor pentru un iudeu, dat fiind că porcii erau considerați animale
necurate (cf. Lev. 11:7)
Luca 15:18 Sau: împotriva lui Dumnezeu; numele lui Dumnezeu era înlocuit de către iudei, din
pietate
Luca 15:23 Cea mai bună haină, inelul în deget, sandalele în picioare (fiii purtau sandale, sclavii
erau desculți) – semn al poziției și al acceptării (vezi Gen. 41:42; Zah. 3:4); vițelul cel îngrășat
era pregătit și păstrat pentru ocazii deosebite
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006
by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.