Sunteți pe pagina 1din 6

Familia din Islam

Unitatea familiei este o componentă importantă a islamului, și tuturor


membrilor acesteia le este acordată atenţia cuvenită – de la părinți la copii, la soți,
la cunoștințe și rude.

Părinții
Coranul cel Nobil reamintește în nenumărate rânduri despre obligaţiile
copiilor față de părinții lor, îndeosebi atunci când aceștia ajung la o vârstă înaintată

Supunerea față de părinții tăi și tratarea lor cu respect și afecțiune sunt virtuți
deosebite cerute de Islam, chiar dacă aceștia nu sunt musulmani. O femeie dintre
companionii Profetului l-a întrebat pe acesta cum ar trebui să se comporte cu mama
ei care nu era musulmană și urma credința și tradițiile păgâne. Profetul Muhammad
i-a spus să fie blândă și înțelegătoare și să se comporte frumos cu ea, deoarece
aceasta era datoria ei ca fiică față de mama ei.

Copiii
De asemenea, Islamul recomandă părinților tratarea copiilor cu milă,
dragoste și egalitate. În plus, părinții trebuie să ofere educația adecvată copiilor lor,
alături de oferirea mijloacelor fizice necesare dezvoltării acestora, pentru a deveni
persoane integre și responsabile în societate. Profetul Muhammad a spus că cel mai
de preț cadou oferit de către un tată copilului său este o educație bună. El a pus un
accent deosebit pe tratamentul adecvat al fiicelor și a promis ca recompensă Raiul
celor care își cresc bine fetele.

Importanța căsătoriei

Căsătoria este un contract social sacru între un bărbat și o femeie. Ca și


celelalte mari religii, islamul subliniază importanta căsătoriei. Allah (Dumnezeul
cel Unic) spune în Nobilul Coran:
„Și printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înșivă soațe,
pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Și El a pus între voi dragoste și
îndurare și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.”
[Nobilul Coran, 30:21]

Homosexualitatea
Referirile la căsătorie atât în Coran, cât și în Tradițiile profetului
Muhammad sunt incontestabil heterosexuale. De fapt, homosexualitatea este strict
interzisă în Islam. Povestea lui Lot este menționată de nenumărate ori în Coran, iar
comportamentul oamenilor săi este considerat indecent, excesiv de păcătos,
obscen, rău și nedemn. Deși musulmanii nu îi discriminează pe homosexuali și
lesbiene ca ființe umane, ei detestă homosexualitatea practicată de aceştia, ca fiind
ceva ce încalcă limitele stabilite de Dumnezeu încă de la începutul timpurilor.
Astfel, atât creștinii ortodocși, cât și evreii, continuă să condamne cu fermitate
homosexualitatea.

Procesul căsătoriei
Deşi conceptul de întâlniri amoroase nu există în islam și relațiile sexuale
înainte de căsătorie sunt interzise, noțiunea de căsătorie din punct de vedere
islamic recunoaște nevoia de determinare a compatibilității celor doi viitori soți.
De exemplu, când și-au căsătorit fata cea mare, cei din familia Siddiq le-au dat
posibilitatea viitorilor soți ca, înainte ca ei să-şi dea consimțământul, să comunice
între ei, fiind supravegheați cu moderaţie. După logodnă, cei doi au continuat să
comunice prin telefon sau e-mail.

Modalităţile de alegere a viitorului partener sunt diverse. Unele căsătorii, ca


și a Sarei, sunt „aranjate. Alte persoane îşi găsesc partenerul sau partenera prin
interacțiunea directă dintre ei, ca și în cazul lui Muhammad Uthman și al soției
sale, Eman, care s-au întâlnit în campusul universitar și s-au plăcut reciproc. Prin
toate acestea însă obiectivul imediat este acela al căsătoriei. În acest fel, islamul
încearcă să mențină viu spiritul căsătoriei – o uniune nu doar a două persoane
distincte, dar și a punctelor lor de vedere diferite, a mediilor lor particulare, cât și
al celor două familii extinse, şi un angajament de a împleti viețile lor autonome de
până în prezent, cu speranţa succesului și a perpetuării celor moştenite de aceştia.

Contrar credințelor vehiculate, islamul nu susține căsătoria cu forța,


indiferent de sex. De fapt, căsătoria nu poate fi împlinita fără aprobarea, atât a
mirelui, cât și a miresei. În practică, căsătoriile “aranjate” în islam se referă de fapt
la procesul prin care o a treia persoană le face cunoştinţă celor doi viitori parteneri
sau familiilor care au fii sau fiice de vârsta căsătoriei.

Nunțile sunt evenimentele festive care implică familia și prietenii și care pot
să dureze chiar și câteva zile, în funcție de cultura fiecărei persoane. Cu toate
acestea, esența căsătoriei constă în contractul nupțial semnat de către mire și
mireasă, după consimțământul verbal al acestora, la care participă doi martori.
Ceremonia se numește „nikah” și îi unește pe cei doi ca soț și soție. După căsătorie,
o petrecere de celebrare a acesteia este oferită de către soț, conform tradiției
Profetului.

Poligamia
Deși poligamia este practicată de o minoritate a musulmanilor, aceasta nu
este nicidecum o normă. Islamul permite bărbaților căsătoria cu până la patru femei
în același timp, însă această tradiție predomină doar în unele culturi. Dacă un
bărbat dorește să își ia mai multe soții, acesta trebuie să le trateze just pe toate.
Coranul afirmă:„ Luați de soții pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau
patru, dar dacă vă temeți că nu veți fi drepți [cu ele], atunci [luați] una
singură…” [Nobilul Coran, 4:3]

Poligamia fără limită a fost practicată într-o varietate de culturi. Cu toate


acestea, Islamul reduce această practică la un număr limitat de soții, recunoscând
existența unei varietăți de factori ce favorizează poligamia, cum ar fi: numărul mai
mare de femei în unele țări, consecințele războaielor și un număr ridicat de bărbați
morți în urma acestora în anumite societăți, precum și oferirea unei soluții legitime
și protective împotriva răului social cauzat de adulter.

Ducerea mai departe a moștenirii


Următorul pas natural făcut de către familiile musulmane este conceperea
copiilor. Cu toate acestea, exista și unii care preferă să amâne cu câțiva ani acest
eveniment, iar alții nu reușesc să își îndeplinească acest țel, așa cum, de altfel, se
întâmplă și cu majoritatea oamenilori din lumea întreagă. Numirea copilului poate
deveni o chestiune de familie, în care sunt implicați uneori și bunicii, în timp ce
alte cupluri optează să-și aleagă singuri numele copilului. În a șaptea zi după
nașterea copilului se efectuează un sacrificiu religios (în care este sacrificat un
animal), se rade capul copilului și echivalentul în argint al greutății părului lui se
dă ca și caritate. Acestă ceremonie numită „aqiqah” poate fi efectuată și în ziua a
14-a, a 21-a sau a 28-a de la nașterea copilului.

Chiar dacă cuplurile musulmane din vest își încep viața lor împreună în mod
autonom, menținerea legăturilor strânse cu familiile lor extinse este un aspect
important al stilului lor de viață. Unele cupluri trăiesc împreună cu familiile lor, în
vreme ce alții preferă să fie singuri și locuiesc fie în apropierea părinților, fie la o
anumită distanță, în funcție de locația locului de muncă, de alegerea comunității
sau a statului preferat. Cu toate acestea, numeroasele reuniuni de familie, în special
pe timpul vacanțelor de vară sau a nunților, sunt numeroase și des întâlnite. Mulți
dintre ei își vizitează țara de origine în acest scop.

În mod similar, familiile ce locuiesc în afara granițelor îşi vizitează regulat


rudele din America.

Cei din familia Siddiq au trăit în Statele Unite mai mult de două decenii și
indiferent cât de emoționați devin atunci când vorbesc despre Pakistan, copiii lor
nu își pot imagina un alt “acasă” în afară de America. Ei au trăit conform
așteptărilor părinților lor și nu sunt doar cetățeni eficienţi și productivi, ci au grijă
să și ofere cele necesare comunității lor. Sarah, fata cea mare, este profesoară;
Zafar este programator de software; Haider este arhitect; iar Hala își termină
colegiul dentar. Toți sunt căsătoriți și au grijă de propriile lor familii, de locurile
lor de muncă și de responsabilitățile comunitare, ducând mai departe moștenirea
părinților lor. Ca familie, Siddiq plănuiesc să viziteze anul viitor Pakistanul pentru
o mare reuniune cu rudele lor după mulți ani de absență.

Muhammad Uthman și Eman au parcurs și ei un drum lung. Uthman, un


analist de software de succes, participă frecvent la evenimentele comunității sale,
organizate de moscheea locală. Eman e scriitoare și a preferat să stea acasă și să
lucreze independent în sistem independent. Ea participă la activități filantropice la
moschee, de la organizarea de cercuri de studiere a Coranului, la oferirea de mese
gratuite. De asemenea, ea este un membru activ al bibliotecii publice din localitate,
unde lucrează ca și voluntar săptămânal. În plus, predă la școala islamică de
weekend unde merg și cei doi copii ai lor. Părinții lui Uthman îi vizitează o dată la
doi ani pentru câteva luni. Deși inițial părinții lui se bucură de pacea și liniștea
suburbiei Americane, în cele din urmă li se face dor de tumultosul lor stil de viață
urban şi sunt fericiți să se întoarcă acasă.

Maria Kief este în prezent un doctor realizat și are propria ei familie. Ea și-a
început călătoria ei încă din primul an de facultate, când a avut ca și colegă de
cameră o musulmană foarte drăguță. Invitată de colega ei de cameră să participe la
o conferință ținută de Asociația Studenților Musulmani, Maria a mers fără tragere
de inimă. Conferința s-a numit: „ Istoria Islamului: Un trecut Glorios.” Maria a fost
atât de fascinată încât și-a sunat tatăl și i-a povestit. A început să facă cercetări pe
cont propriu și să îi înțeleagă pe stramoşii ei arabi.

În acea vară, și-a convins părinții să meargă în Iordania, țara natală a tatălui
său. A fost fericită acolo însă nu îndeajuns. S-a întors în campusul ei și a participat
la mai multe întâlniri ale Asociației Studenților Musulmani, simțindu-se cu
adevărat acasă alături de prietenii ei musulmani. În timpul școlii medicale și după
terminarea acesteia, ea a rămas în legăturaă cu moscheea din zonă. Astazi, ea este
conștientă de moștenirea de familie și patrimoniul mixt de care a beneficiat și este
mândră că propria ei familie este compusă din mai multe rase, cu un motto comun:
“Indiferent de unde venim, noi suntem musulmani americani.”

Deși profilul familiilor din acest articol este fictiv, stilul lor de viață poate fi
ușor aplicat unei mari varietăți de familii musulmane americane.

Dumitraşcu Mihaela-Mirela
Cls. a-XI-a D