LUCRARE DE LICENȚĂ

EFECTUAREA CERCETĂRII PENALE ÎN CAZUL

ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE RUTIERĂ

1
 CUPRINS
CAPITOLUL I-NOŢIUNEA, SCOPUL ŞI IMPORTANŢA CERCETĂRII LA
FAŢA LOCULUI

1. 1. Noţiunea de cercetare la faţa locului.......................................................................4

1.1.1 Locul producerii accidentului..............................................................................7
1.1.2 Consecinţele încălcării normelor rutiere..............................................................8
1.2. Scopul cercetării la faţa locului..............................................................................10
1.3. Consideraţii privind reglementarea procesual penală............................................12
1.3.1. În faza de urmărire penală.................................................................................12
1.3.2. În faza de judecată............................................................................................12
1.4. Importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului.....................................................13
1.4.1.Importanţa cercetării la faţa locului...................................................................13
1.4.2. Sarcinile cercetării la faţa locului.....................................................................14
1.5. Probleme ce pot fi lămurite cu ocazia C.F.L..........................................................15

CAPITOLOUL II- ETAPELE CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI

2.1. Măsuri ce se impun a fi luate de către organul judiciar sau alte organe
sau persoane , primele sosite la faţa locului...........................................................17
2.2. Salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical..............................18
2.3. Asigurarea intangibilităţii locului faptei şi luarea măsurilor de conservare a
urmelor şi mijloacelor de probă.............................................................................19
2.4. Identificarea şi reţinerea suspectului. Identificarea martorilor oculari şi a altor
persoane..................................................................................................................21
2.5. Încunoştinţarea organului judiciar competent să efectueze cercetarea la faţa
locului.....................................................................................................................22
2.6. Măsurile pe care trebuie să le întreprindă lucrătorii de poliţie care au ajuns
primii la locul producerii unui accident rutier........................................................22
2.7 Acordarea primului ajutor pentru salvarea vieţii victimelor...................................23
2.8 Înlăturarea pericolelor iminente..............................................................................24
2.9 Identificarea martorilor oculari...............................................................................24
2.10 Luarea măsurilor de urmărire şi prindere a conducătorului auto care a părăsit
locul faptei.............................................................................................................24
2.11 Măsuri pentru conservarea aspectului locului faptei.............................................25
2.12 Luarea măsurilor de descongestionare a circulaţiei şi asigurarea fluenţei traficului
rutier......................................................................................................................25
2.13 Raportarea evenimentului şi executarea sarcinilor şi a măsurilor ce le sunt
transmise de conducerea unităţii, conducătorul echipei ori ofiţerul de
serviciu..................................................................................................................25
2.14 La sosirea echipei de cercetare, prezintă conducătorului acesteia constatările
şi măsurile pe care le-a întreprins..........................................................................26
2.15 Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului......................................................26
2.15 Măsuri preliminare deplasării la locul accidentului..............................................26

CAPITOLUL III-EFECTUAREA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN

CAZUL ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE RUTIERĂ
3.1 Măsuri după ajungerea la locul accidentului...........................................................30
3.2 Identificarea victimelor...........................................................................................30
2
 3.3 Îndepărtarea curioşilor din zona producerii accidentului şi devierea traficului
rutier........................................................................................................................31
3.4 Delimitarea locului accidentului.............................................................................31
3.5 Identificarea conducătorilor vehiculelor angajate în accident şi a martorilor
oculari......................................................................................................................32
3.6 Recoltarea probelor biologice persoanelor implicate în accident...........................33
3.7 Organizarea activităţii de culegere de informaţii....................................................34
3.8 Protecţia echipei de cercetare..................................................................................34
3.9 Ascultarea martorilor oculari, a victimei şi a suspectului.......................................34
3.10 Anunţarea familiilor victimelor accidentului........................................................35
3.11 Verificarea stării tehnice a autovehiculelor.......................................................... 35
3.12 Desfăşurarea cercetării la faţa locului...................................................................37
3.12.1 Reguli tactice..........................................................................................37
3.12.2 Cercetarea locului faptei şi cele două faze.............................................38
3.12.3 Categorii de urme...................................................................................40
3.12.4 Împrejurări negative ce pot apare cu ocazia cercetării accidentelor.......42
3.13 Fixarea rezultatelor cercetării criminalistice a locului accidentului......................43
3.13.1 Redactarea procesului verbal de cercetare a locului accidentului..........43
3.13.2 Întocmirea schiţei locului accidentului...................................................44
3.13.3 Metode folosite pentru realizarea schiţei................................................45
3.13.4 Fotografii judiciare.................................................................................46

CAPITOLUL IV-ACCIDENTELE RUTIERE CARE ATRAG RĂSPUNDEREA

PENALĂ
4.1. Uciderea din culpă..................................................................................................48
4.2. Vătămarea corporală din culpă...............................................................................50
4.2.1 Modalităţi de existenţă ale infracţiunii de vătămare corporală din
culpă.........................................................................................................50

CAPITOLUL V-CONCLUZII.....................................................................................52

STUDIU DE CAZ..........................................................................................................54

Urmările de drept ale faptelor reţinute în studiul de caz..........................................55

Anexa nr.1-Ordonanţa de dispunere a cercetării la faţa locului..............................................58

Anexa nr.2-Procesul Verbal de cercetare la faţa locului.........................................................60
Anexa nr.3-Planşa fotografică……………………………………………………………….65
Anexa nr.4-Schiţa locului accidentului...................................................................................75
Anexa nr.5-Ordonanţa de dispunere a efectuării expertizei auto……………………………76
Anexa nr.6-Raport de expertiză tehnico – ştiinţifică auto……………………………...…77
Bibliografie..............................................................................................................................98

3
 CAPITOLUL I

NOŢIUNEA, SCOPUL ŞI IMPORTANŢA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

1. 1. Noţiunea de cercetare la faţa locului

După cum se ştie, orice activitate infracţională presupune prezenţa suspectului la faţa
locului şi desfăşurarea de către acesta a unor activităţi ce produc modificări ale ambianţei
locului respectiv.
În activitatea de soluţionare a cauzelor penale este necesară interpretarea şi
examinarea acestor modificări ale locului faptei ce au legătură cu infracţiunea.
Pe baza lor se pot obţine date referitoare la:
-faptă;
-persoana suspectului;
- împrejurările în care s-a comis fapta.
Soluţionarea cauzelor penale, îndeosebi a celor de mare periculozitate umană şi
socială, cum sunt omuciderile, violurile, tâlhăriile, furturile, distrugerile, accidentele sau
catastrofele, debutează printr-un act deosebit de important, denumit cercetarea la faţa locului.
Aceasta face parte dintre acele activităţi procedurale cărora, cu tot caracterul lor aşa-
zis auxiliar, li se atribuie o semnificaţie deosebită în realizarea scopului procesului penal,
întrucât, de această primă investigaţie, depinde direct aflarea adevărului cu privire la faptele şi
la împrejurările cauzei, inclusiv cu privire la persoana suspectului.
Potrivit unei vaste jurisprudenţe, autorii de specialitate sunt unanimi în a aprecia că
acest act iniţial de urmărire penală are o evidentă rezonanţă în ansamblul preocupărilor
consacrate soluţionării unei cauze antisociale.
El presupune cunoaşterea imediată, directă şi completă a locului în care s-a comis
fapta penală.
Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, organele de cercetare penală ale
poliţiei (în unele situaţii procurorul sau instanţa de judecată) aplică în practică cunoştinţele
expuse la disciplina criminalistică, privind folosirea truselor criminalistice, executarea
fotografiei judiciare, precum şi metodele şi procedeele de descoperire, conservare, fixare,
interpretarea şi ridicare a urmelor şi a celorlalte mijloace materiale de probă.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. (1) din Noul C.p.p. „cercetarea la faţa locului
se dispune de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecăţii de către instanţa de
judecată, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării
unor împrejurări de fapt ce prezintă importanţă pentru stabilirea adevărului,precum şi ori de
câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.”

4
 Se observă că această definiţie este mult simplificată faţă de cea dată de dispoziţiile
art. 129 din vechiul C.p.p., care indica unele din activităţile care urmau să fie efectuate cu
ocazia cercetării la faţa locului (ex: descoperire, fixare, ridicări urme, audieri etc.), deşi
activităţile concrete care se impuneau a fi făcute nu erau prestabilite sau obligatorii, ci erau
rezultatul unor concluzii şi convingeri rezultate după observarea şi cunoaşterea locului faptei.
Este de observat că legiuitorul indică exact numai scopul cercetării la faţa locului,
adică aflarea adevărului, lăsând organului de urmărire penală libertatea de a alege activităţile
concrete de cercetare directă, pentru clarificarea împrejurărilor pe care le consideră
importante în acest sens.
Cercetările se fac în limitele permise ale normelor procesual penale, dar
criminalistica elaborează regulile tactice care dau eficienţă activităţilor desfăşurate,
realizându-se în final, cunoaşterea nemijlocită a locului faptei, descoperirea, fixarea şi
ridicarea urmelor precum şi ascultarea martorilor, victimelor sau chiar a autorilor.
În literatura de specialitate s-a considerat necesară o distincţie netă între cercetarea la
faţa locului (denumită în occident şi scena infracţiunii) 1, şi locul săvârşirii faptei, întrucât
cercetarea la faţa locului are o sferă mai largă, incluzând atât zonele apropiate locului propriu-
zis al comiterii infracţiunii, cât şi alte locuri purtătoare de urme, care se referă la pregătirea şi
urmările faptei, inclusiv căile de acces şi de retragere a infractorilor.
„Cercetarea la faţa locului se înscrie printre activităţile de bază ce contribuie în mod
substanţial la aflarea adevărului în cauză, de ea depinzând în mod substanţial lămurirea
problemelor referitoare la faptele si imprejurarile acesteia, inclusiv cu privire la persoana
faptuitorului”2. „Nu de puține ori, această activitate se constituie in unica modalitate de
obținere a probelor si mijloacelor materiale de probă, cel puțin in prima fază a cercetărilor”.3
În accepţiunea specialiştilor, cercetarea la faţa locului poate fi definită ca fiind acea
activitate iniţială de urmărire penală şi de tactică criminalistică care constă în cunoaşterea
nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea sau a locului în care au fost descoperite
urmele acesteia, în vederea descoperirii, fixării şi ridicării urmelor şi în stabilirea
împrejurărilor în care infracţiunea a avut loc.

Cercetarea la faţa locului, cu atât mai mult dacă este vorba despre un accident rutier
soldat cu victime omeneşti , este o activitate procedurală:
Ø iniţială, prin care se încearcă descoperirea, fixarea şi ridicarea
urmelor, concomitent cu perceperea locului unde s-a produs accidentul;

1Michael J. Palmiatto, Criminal investigation, Ed. Nelson-Hall Publishers, Chicago, SUA, 1996, p.
167.
2V. Berchesan, C. Pletea si Eugen I. Sandu, Cercetarea la faţa locului în Tratat de tactică criminalistică,
Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, pag. 26.
3C. Ioniţoaie, tactica cercetării la faţa locului în Curs de criminalistică, Academia de Poliţie Al. I.
Cuza, Bucureşti, pag. 2.
5
 Ø obligatorie;
Ø imediată,ce trebuie efectuată în cel mai scurt timp posibil după
producerea accidentului;
Ø irepetabilă, deoarece dupa parcurgerea celor două faze de
cercetare statică şi dinamică se produc modificări care nu mai pot fi refăcute
astfel încât aspectul iniţial este iremediabil pierdut.

Cercetarea la faţa locului este o activitate complexă, informativ-operativă,

criminalistică şi de cercetare penală, în cadrul căreia ponderea este deţinută de operaţiunile
tehnico-criminalistice, desfăşurate pentru căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea
şi examinarea urmelor şi altor mijloace materiale de probă.
Fiind o activitate de urmărire penală, cercetarea la faţa locului se poate realiza după
începerea urmăririi penale „IN REM”, acesta fiind dispusă de organul de cercetare penală sau
instanţa de judecată prin ordonanţă(vezi anexa nr.1) sau încheiere.
Conform Ordinului comun M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr.
1754/C/05.08.2009, cercetarea la faţa locului este o activitate de căutare, localizare,
descoperire, relevare, fixare, ridicare, ambalare si transport a probelor descoperite la faţa
locului.
Cu privire la înţelesul termenului de faţa locului sau de loc al săvârşirii faptei, aşa
cum este folosit, uneori, în practică ori în literatura de specialitate veche, trebuie făcută o
precizare : prin această expresie se are în vedere nu numai locul propriu-zis al săvârşirii
infracţiunii, ci şi zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot desprinde date referitoare
la pregătirile, comiterea şi urmările faptei, inclusiv căile de acces şi de retragere ale autorului
din câmpul infracţional.
De altfel, în legătură cu termenul analizat, există şi o interpretare legală potrivit
căreia, prin “locul săvârşirii infracţiunii” se înţelege arealul unde s-a desfăşurat sau se
presupune că s-a desfasurat o activitate ilicită,total sau parţial, ori locul unde s-a produs
rezultatul acesteia.
Referitor la aceste aspecte, putem afirma că prin “locul săvârşirii infracţiunii” se
înţelege:
- locul propriu-zis al faptei (de exemplu: terenul sau încăperea de unde s-a furat, unde s-a
comis tâlhăria etc);
-locul unde s-au produs rezultatele faptei (de exemplu: moartea victimei);
- locurile în care s-a valorificat produsul infracţiunii (târguri, oboare, alte locuri publice,
locuinţa unor persoane fizice etc.).
Prin caracterul său, cercetarea la faţa locului, constituie un procedeu probator având
drept obiect obţinerea de date privind împrejurările în care a fost săvârşită fapta penală,

6
descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, precum şi stabilirea stării şi poziţiei
mijloacelor materiale de probă.
Aşadar, noţiunea de „faţa locului” nu se identifică cu noţiunea de „locul săvârşirii
infracţiunii”, deoarece prima dintre acestea are un sens mai larg.
Codul de procedură penală nu precizează situaţiile în care trebuie să se efectueze
cercetarea la faţa locului, dar practica judiciară a demonstrat că aceasta activitate se impune
ori de căte ori săvârşirea infracţiunii este însoţită de producerea unor modificari de ordin fizic,
material, susceptibile de o percepţie nemijlocită, schimbări ce se materializează sub forma
unor urme în sensul cel mai larg al acestei noţiuni.

1.1.1Locul producerii accidentului

Organele de urmărire penală se confruntă cu o multitudine de situaţii, iar lămurirea
problemelor pe care le ridică cercetarea şi efectuarea activităţilor necesare în acest scop
impune cunoaşterea şi însuşirea unor cunoştinţe din diverse domenii de activitate.
Despre producerea unor accidente de circulaţie, soldate cu moartea sau vătămarea
integrităţii corporale ori a sănătăţii unor persoane, poliţia rutieră ia la cunoştinţă prin toate
modurile de sesizare cunoscute.
Pentru a putea discuta despre accidentele de trafic rutier trebuie să se stabilească
faptul că acţiunile sau inacţiunile conducătorilor auto ce au avut urmări socialmente
periculoase s-au desfăşurat pe un drum public, adică pe o cale de comunicaţie terestră, mai
puţin căile ferate, amenajată pentru circulaţia vehiculelor, aflată în administraţia unui organ de
stat, dacă este deschisă circulaţiei publice.
Această menţiune se impune întrucât uciderea sau vătămarea corporală din culpă
săvârşită în afara drumului public, exemplu drumuri forestiere, petroliere, miniere, ori pe
drumuri de incintă aflate în administrarea unei unităţi publice, constituie alte infracţiuni, cum
ar fi infracţiunile la regimul protecţiei muncii.
Drumurile care nu sunt deschise circulaţiei publice vor fi marcate la intrare cu
inscripţii vizibile din care să rezulte că este interzisă circulaţia publică.
Din punct de vedere al administrării şi al folosinţei, drumurile publice se clasifică în:
 Drumuri de interes naţional– autostrăzi A. si drumuri naţionale D.N. – se

află în administrarea statului şi asigură legăturile dintre Bucureşti şi municipiile

reşedinţă de judeţ, alte municipii şi oraşe, centrele economice, turistice, culturale,
precum şi cu ţările vecine.
 Drumuri de interes local, aflate în administrarea organelor locale , asigură
legătura dintre localităţile judeţului şi cele din judeţele învecinate, localităţile turistice,
economice din afara localităţilor. Se împart în drumuri judeţene D.J. – drumuri
comunale – D.C. şi drumuri din interiorul localităţilor, numite în general străzi.

7
 Trebuie precizat că sunt deschise circulaţiei publice şi drumurile ce deservesc în mod
obişnuit o anumită unitate sau organizaţie publică, dacă respectiva unitate sau organizaţie nu
consideră necesar să ia măsuri de restricţie, instalând panouri vizibile de interzicere a
circulaţiei publice, iar pe drumurile respective circulă atât autovehicule proprii, cât şi alte
vehicule.
Lămurirea locului unde s-a produs accidentul prezintă deci importanţă deosebită, atât
sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei săvârşite, cât şi pentru stabilirea competenţei
de cercetare, atât din punct de vedere material cât şi teritorial.

1.1.2 Consecinţele încălcării normelor rutiere

Sub aspectul urmărilor nerespectării normelor de circulaţie pe drumurile publice,
cercetarea trebuie să lămurească dacă evenimentul a cauzat uciderea uneia sau mai multor
persoane, vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii uneia sau mai multor persoane,
păgubirea patrimoniului unei persoane precum şi existenţa raportului de cauzalitate între
acţiunea sau inacţiunea conducătorului auto şi rezultatul produs.
În cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă, interesează natura vătămărilor
corporale produse de accidentul de circulaţie şi în special gravitatea acestora .
De fapt, acest ultim aspect se constituie în una din principalele probleme ale
cercetării. Raportată la gravitatea vătămărilor pricinuite vătămarea corporală din culpă atrage
după sine atât o încadrare juridică corespunzătoare, cât şi determinarea metodicii specifice de
cercetare, după cum fapta a fost săvârşită în forma ei tipică sau în modalităţile agravante.
Lămurirea sub toate aspectele a consecinţelor nerespectării normelor privind
circulaţia pe drumurile publice, atât în legătură cu uciderea din culpă şi vătămarea din culpă
propriu-zise, cât şi cu privire la alte urmări, este de natură să asigure cadrul necesar pentru
soluţionarea temeinică şi legală a cauzei.
Trebuie menţionat că faptele penale asociate cu accidentele rutiere sunt cele de
ucidere din culpă(art. 192 C. P.) şi vătămare corporală din culpă (art. 196 C. P.).
Analizând conţinutul legal al infracţiunii de ucidere din culpă prevazută în Noul Cod
Penal se constată că s-a eliminat situaţia agravantă în care conducătorul de vehicul se află în
stare de ebrietate sau cu o alcoolemie peste limita legală, aplicându-se concursul de infracţiuni
în cazul în care valoarea alcoolemiei constituie prin ea însăşi infracţiune.
ART. 192 C. P. Uciderea din culpă
(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor
de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale
ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind
concursul de infracţiuni.

8
 (3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane,
limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.
Întrucat, în cazul accidentului rutier se presupune ca autorul a încălcat dispoziţiile
legale privind circulaţia pe drumurile publice, încadrarea juridică a faptei nu poate fi decât cea
prevazută la alin. 2 sau 3 după caz.

ART. 196 C. P. Vătămarea corporală din culpă

Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată
sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei
activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării
dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii
ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe
persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau

desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3)
constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În practica judiciară, urmările încălcării normelor privind circulaţia pe drumurile

publice sunt denumite generic „accidente de circulaţie”.
Accidentele de circulaţie reprezintă, de fapt, consecinţe ale încălcării normelor
privind circulaţia pe drumurile publice, constituind infracţiuni prevăzute de legea penală.
Pe lângă marile avantaje şi facilităţi aduse în viaţa persoanei şi a societăţii,
transporturile auto au produs şi continuă să producă efecte deosebite. Printre acestea se
numără, pierderile de vieţi omeneşti şi pagube materiale însemnate.
Statisticile întocmite atât pe plan mondial, cât şi la nivel naţional evidenţiază faptul
că accidentele de circulaţie ocupă locul al treilea, ca factor de mortalitate, după bolile cardio-
vasculare şi cancer, iar pentru persoanele ce nu depăşesc 35 ani, accidentele de circulaţie
constituie principala cauză de deces. În lume, se înregistrează 1-2 decese şi peste 60 de
vătămari la fiecare 3 minute, iar în decursul unei zile aproape 1.000 mor în urma accidentelor
rutiere, iar alte peste 20.000 suferă vătămări.

9
 Accidentele de circulaţie pot fi clasificate astfel: coliziunea mijloacelor de transport;
răsturnarea şi avarierea unor vehicule; lovirea unor obiecte fixe aflate pe parţile laterale ale
drumului public; căderea unui călător, încarcător, însoţitor etc. de pe scara sau din caroseria
unui autovehicul.
În cele ce urmează, ne vom referi la metodica cercetării infracţiunilor de ucidere şi
vătămare corporală din culpă rezultate în urma evenimentelor rutiere, acestea fiind faptele cu
pericolul social cel mai ridicat. Pe de alta parte, reţinem că metodica cercetării celorlalte
infracţiuni – distrugerea din culpă, neglijenţa în serviciu, este aceeaşi, indiferent daca faptele
s-au comis pe un drum public sau în alte locuri.
Infracţiunea de ucidere din culpă face parte din grupul infracţiunilor contra persoanei
şi din subgrupul infracţiunilor contra vietii, deosebindu-se de omor prin forma de vinovăţie.
În forma sa tipică, uciderea din culpă poate prezenta multiple modalităţi faptice
determinate de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, locul, timpul, datele privind
condiţia victimei, existenţa culpei comune, precum şi de cauzele ce au generat culpa -
neatenţia, nepriceperea, imprudenţa, pripeala.
1.2. Scopul cercetării la faţa locului

Din cele menţionate, se poate deduce că cercetarea la faţa locului are ca obiective
imediate următoarele:

a. Descoperirea urmelor şi evidenţierea împrejurărilor apte să conducă la

identificarea suspectului, la clarificarea circumstanţelor în care s-a săvârşit infracţiunea, la
descoperirea corpurilor delicte;
b. Obţinerea de către organul de anchetă şi de către magistrat, prin cunoaşterea şi
studierea nemijlocită a locului faptei, de concluzii corecte, referitoare la modul de săvârşire a
faptei şi la persoana infractorului, aspect de natură să evidenţieze principala funcţie a
cercetării la faţa locului.

Scopul cercetarii la faţa locului poate fi determinat astfel:

· cercetarea la faţa locului permite examinarea criminalistică şi
procesuală a locului săvârşirii infracţiunii
· această activitate oferă posibilitatea căutării, relevării, fixării, ridicării
şi interpretării urmelor şi mijloacelor materiale de probă.
· rezultatele obţinute prin examinarea locului unde s-a comis
infracţiunea constituie punctul de plecare în elaborarea versiunilor de urmărire
penală cu privire la natura faptei săvarşite, făptuitorii, condiţii de loc şi timp,
mobilul şi scopul activitatii infractionale

10
 · cercetarea la faţa locului contribuie la stabilirea cauzelor, condiţiilor şi
împrejurărilor care au determinat, favorizat ori facilitat săvârşirea infracţiunii cu
efect pe linia prevenirii comiterii în viitor a unor fapte similare
Condiţiile:
Aceste condiţii trebuie respectate în totalitate de către organele de cercetare penala şi
trebuie să ţină cont de condiţiile de ordin substanţial şi formal prevăzute de legea procesuală
penală.
· cercetarea la faţa locului să fie necesară şi oportună
Cercetarea la faţa locului este necesară şi nu poate fi înlocuită prin nici o alta
activitate de urmărire penală, atunci când natura faptei săvârşite şi modul de comitere a
acesteia lasă în mod normal urme în campul infracţional.
· efectuarea activităţii să fie impusă de necesitatea verificării ori
precizării unor date sau împrejurări ale cauzei

· cercetarea la faţa locului sa fie efectuată numai după ce s-a dispus

începerea urmăririi penale, fie imediat, fie pe parcursul desfăşurării investigării
criminalistice

1.3. Consideraţii privind reglementarea procesual penală.

Întrucât cercetarea la faţa locului, ca şi celelalte acte ori activităţi de investigare a

faptelor penale, se face numai în strictă conformitate cu prevederile legale, este necesar să
amintim regulile procesual-penale mai importante referitoare la acest procedeu probator.
Potrivit prevederilor art. 192 alin. 1 C.P.P., cercetarea la faţa locului poate fi dispusă
motivat de către organul judiciar, ori de câte ori se consideră necesar să se apeleze la acest
procedeu probator.

1.3.1. În faza de urmărire penală

În faza de urmărire, cercetarea la faţa locului este dispusă printr-o ordonanţă

motivată a organului de urmărire penală(anexa nr.1). De asemenea, dacă se consideră necesar,
la cercetare pot participa şi părţile, eventuala neparticipare a părţilor încunoştinţate nefiind de
natură să împiedice efectuarea cercetării.
Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune prezenţa
medicului legist sau a oricăror alte persoane a căror prezenţă o consideră necesară. În practica
efectuării cercetării la faţa locului în cazul accidentelor rutiere s-a dovedit de o adevarată
utilitate prezenţa expertului tehnic auto, care ulterior va întocmi şi raportul de expertiză
tehnică(anexa nr.6), acesta luând astfel contact nemijlocit cu urmele şi probele ce le va folosi

11
ulterior în vederea stabilirii cauzelor şi împrejurărilor producerii accidentului rutier, aceasta
fiind dispusă de orgaul de cercetare penală prin ordonanţă(anexa nr.5).

1.3.2. În faza de judecată.

În faza de judecată, cercetarea la faţa locului este dispusă de către instanţă prin
încheiere, după începerea cercetării judecătoreşti.
Privitor la specificul acestei activităţi, aşa cum se invederează în doctrina procesual
penală şi cum, de altfel, însăşi practica o demonstrează, cercetarea la faţa locului, efectuată de
instanţa de judecată, nu are nici întinderea şi nici adâncimea celei efectuate de către organul
de urmărire penală. Cu toate acestea, semnificaţia este la fel de mare, întrucât instanţa are
posibilitatea să ia contact direct cu anumite aspecte ale locului în care s-a comis înfracţiunea
şi să cântărească mai exact rezultatele desprinse din cercetările anterioare ale organelor de
urmărire penală.
Organele judiciare pot interzice persoanelor care se află sau vin la locul unde se
efectuează cercetarea, să comunice între ele sau cu alte persoane (art.192 alin. 2 dinC.pr.pen.).
Ca un element de noutate faţă de reglementarea din vechiul Cod de Procedură
Penală, în noul Cod de Procedură Penală, nu mai este obligatorie prezenţa martorilor asistenţi
la efectuarea cercetării la faţa locului.
1.4. Importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului
1.4.1.Importanţa cercetării la faţa locului
Importanţa cercetării la faţa locului este subliniată în literatura de specialitate, atât
procesual-penală, cat şi criminalistică, marea majoritate a autorilor fiind de acord că ne aflăm
în faţa unui procedeu probator cu adâncă semnificaţie în aflarea adevărului.
Altfel spus, deplasarea organului judiciar la faţa locului este “una dintre cele mai
eficace măsuri procedurale”.
Faptul că organul de urmărire penală, ca şi instanţa de judecată, au posibilitatea să
investigheze direct la locul săvârşirii faptei şi consecinţele infracţiunii, să stabilească
împrejurările în care a fost comis actul penal şi să-l identifice pe autor – prin descoperirea,
fixarea, ridicarea şi cercetarea criminalistică a urmelor, a mijloacelor materiale de probă – este
de natură să contribuie efectiv la realizarea scopului procesului penal.
Cu atât mai mult este necesar să se sublinieze importanţa unei asemenea activităţi
procedurale, cu cât există infracţiuni a căror soluţionare este practic de neconceput fără
cercetarea la faţa locului. De exemplu, în cazul omuciderii, al infracţiunilor îndreptate
împotriva avutului public şi personal (furt, tâlhărie, distrugere), al accidentelor grave de
muncă, al catastrofelor feroviare, navale şi aeriene, al accidentelor de circulaţie ş.a.
Pe bună dreptate, se afirmă despre cercetarea la faţa locului că aceasta nu este un
simplu act iniţial de urmărire penală, ci o activitate de maximă importanţă cu caracter imediat
şi de neînlocuit, în multe situaţii fiind aproape imposibil de repetat, în aceleaşi condiţii şi cu
12
aceleaşi rezultate. De altfel, la infracţiuni de genul celor menţionate, îndeosebi la accidente
rutiere, examinarea locului faptei este “partea cea mai importantă a cercetării cauzei penale”.
Aşadar importanţa C.F.L., rezultă din următoarele aspecte:
a) locul săvârşirii unei fapte este principalul izvor de probe judiciare referitoare la
înfracţiunea şi la autorul acesteia(de modul cum se efectuează C.F.L., de modul de căutare,
descoperire, fixare şi ridicare a urmelor sau a probelor materiale va depinde într-o mare
măsură soluţionarea cazului, identificarea autorului, a celorlalţi participanţi la comiterea faptei
penale);
b) urmele ridicate cu ocazia C.F.L. permit declanşarea şi orientarea investigaţiilor,
referitoare la fapta comisă şi suspect;
c) C.F.L. determină efectuarea altor activităţi de urmărire penală imediată ca:
percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, examinarea medico-legală a unor persoane,
urmărirea, prinderea şi reţinerea infractorului;
d) pe durata efectuării C.F.L. se pot stabili cauzele care au determinat comiterea
infracţiunii şi condiţii care au favorizat comiterea ei.
e) cercetarea la faţa locului este o activitate de maximă importanţă, cu caracter
obligatoriu, imediat şi de neînlocuit.
În multe situaţii, această activitate este aproape imposibil de repetat, în aceleaşi
condiţii şi cu aceleaşi rezultate.

1.4.2. Sarcinile cercetării la faţa locului

Pe baza unei bogate experienţe practice existente în materie, pot fi scoase în

evidenţă principalele sarcini care revin cercetării la faţa locului, în esenţă acestea fiind
următoarele:
a. Cunoaşterea şi investigarea directă de către organul de urmărire penală sau de către
înstanţa de judecată, a locului în care a fost săvârşită fapta, în vederea stabilirii şi fixării
particularităţilor sale. Contactul direct, nemijlocit, al organului judiciar cu ceea ce este denu-
mită “scena” sau “ambianţa” locului, serveşte la formarea unei imagini exacte asupra cadrului
în care s-a comis fapta, la determinarea poziţiei şi distanţei dintre obiectele principale;
b. Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, a mijloacelor materiale de
probă. Descoperirea urmelor, urmată de interpretarea lor imediată la faţa locului, este de
natură să ofere indicii, cel puţin cu caracter general, cu privire la natura faptei şi chiar la
persoana autorului;
c. Obţinerea de date cu privire la modul de operare al suspectului, la numărul de
persoane care au luat parte la comiterea infracţiunii. Din cercetarea locului faptei se poate
deduce modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională începând din momentul
pătrunderii autorului în câmpul cercetat şi terminând cu retragerea sa;

13
 d. Identificarea eventualilor martori, întrucât în funcţie de condiţiile concrete ale
locului şi momentului săvârşirii faptei, se poate stabili dacă, şi în ce măsură, activitatea
infractorului putea fi percepută de cineva. Această precizare se impune deoarece nu sunt
puţine cazurile în care sunt găsiţi imediat martori ai evenimentului.
Un rol important al cercetării directe a locului faptei este acela de a permite
elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală şi participanţii la săvârşirea acesteia.
e. Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală şi participanţii la săvârşirea
acesteia, cel puţin cu caracter provizoriu.

1.5. Probleme ce pot fi lămurite cu ocazia C.F.L.:

„ce” eveniment a avut loc(dacă este sau nu vorba de o faptă penală, ce infracţiune s-a
comis);„unde” s-a săvârşit fapta;„cum” sau în ce mod s-a săvârşit fapta;„când” a fost săvârşită
infracţiunea(ziua, noaptea, data);„cu ce” mijloace, instrumente, substanţe, materiale, etc., s-a
comis fapta;„de ce” s-a săvârşit fapta – mobilul crimei;„cine” a săvârşit fapta;dacă există
martori oculari;care sunt persoanele vătămate;care este valoarea pagubelor produse;dacă
există împrejurări negative.
Necesitatea clarificării împrejurărilor negative reprezintă un argument pentru
examinarea amănunţită a fiecărei porţiuni de teren, a fiecărui obiect, chiar dacă, în aparenţă,
nu are nici o legătură cu fapta cercetată. Numai astfel este posibil să se explice de ce lipsesc
unele urme care, în mod firesc, ar fi trebuit să existe, în timp ce alte urme sau obiecte nu îşi
găsesc o justificare imediată.
Se cuvine subliniat că, în multe cazuri, împrejurările negative relevă intenţia autorilor
unor infracţiuni de a masca caracterul faptei lor sau, pur şi simplu, de a deruta cercetările.
Aşadar, împrejurările negative constau în lipsa de concordanţă între anumite urme
descoperite şi factorii creatori ai acestora în împrejurările date.
Marea majoritate a autorilor din literatura de specialitate recunosc şi subliniază că
cercetarea la faţa locului atât din punct de vedere procesual penal cât şi criminalistic
reprezintă un procedeu probator cu adâncă semnificaţie în aflarea adevărului.4 De rezultatele
ei este condiţionată nu numai direcţia, ci şi finalitatea învestigaţiilor ce se efectuează în cauza
dată.5
Sursa celor mai ample şi mai fidele informaţii o constituie locul unde făptuitorul şi-a
desăvârşit activitatea criminală, locul unde s-au produs consecinţele infracţiunii sau se
conservă date şi urme legate de comiterea faptei.

4I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p.226.

5A. Swensson, D. Wendel, Descoperirea infracţiunilor. Metode moderne de investigaţie criminală,

Stockholm 1954, p. 31.
14
 Dacă ţinem seama de împrejurarea că atunci când este efectuată de organele de
urmărire penală, de îndată ce acestea au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni,
cercetarea la faţa locului reprezintă activitatea cu care debutează investigaţiile, că natura
infracţiunilor şi identitatea făptuitorilor nu sunt cunoscute, de regulă, că datele în posesia
cărora se află organul judiciar sunt foarte sumare sau inexistente este lesne de înţeles de ce
locul care păstrează nealterate toate modificările ce constituie un rezultat al săvârşirii
infracţiunii are semnificaţia unei inegalabile surse de informare atât sub raportul cantităţii de
date ce pot fi verificate, cât şi sub aspectul încrederii ce li se poate acorda.6
Dacă vechea reglementare procedural penală lăsa la latitudinea organului de urmărire
penală aprecierea oportunităţii cercetării la faţa locului, în noul Cod de procedură penală, în
disp. art. 192 alin. (1) se prevede că aceasta se dispune „… precum şi ori de câte ori există
suspiciuni privind decesul unei persoane”.

CAPITOLOUL II
REGULI GENERALE ALE CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI

2.1. Măsuri ce se impun a fi luate de către organul judiciar sau alte organe sau
persoane, primele sosite la faţa locului.

6Vasile Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistică – Teorie şi practică). Îndrumar complet de

cercetare penală, Ed şi tipografia Icar, Bucureşti, 2002, p. 251.
15
 De obicei, de săvârşirea unei infracţiuni iau cunoştinţă partea vătămată sau rudele
acesteia, o persoană ajunsă întâmplător la locul faptei sau organele îndreptăţite de lege pentru
constatarea faptei. În practică însă, primele sesizate cu săvârşirea faptei sunt Posturile sau
Birourile de Poliţie din raza de competenţă a locului comiterii infracţiunii, sau în lipsa
acestora sunt anunţate despre eveniment, organele zonale ale administraţiei de stat.7. Analiza
măsurilor ce se impun a fi luate de către organul judiciar care soseşte primul la faţa locului
trebuie făcută diferenţiat, funcţie de competenţa pe care acesta o are din punct de vedere
procedural penal:
Acestea trebuie obligatoriu să-şi verifice atât competenţa materială cât şi după
calitatea persoanei, după care vor proceda la desfăşurarea următoarelor activităţi, funcţie de
situaţia concretă:
a) Dacă sunt competente procedural pot începe efectuarea cercetării la faţa locului,
însă atât cu respectarea regulilor de procedură cât şi a celor de tactică criminalistică; în acest
sens vor întocmi procesul-verbal de sesizare (art. 288 şi urm. C.p.p.), vor începe urmărirea
penala “în rem” (art. 305 C.p.p.) şi vor dispune prin ordonanţă efectuarea cercetării la faţa
locului.
Noua structură procesual penală nu mai prevede o fază a actelor premergătoare, ci
doar două faze, faza de investigare a faptei şi faza de investigare a persoanei, astfel de la
momentul luării la cunoştinţă de comiterea infracţiunii dacă nu există impedimente care
împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale (art. 16 C.p.p.) organele de urmărire penală
sunt obligate să înceapă urmărirea penală şi să stabilească cadrul legal în vederea respectării
garanţiilor procesuale recunoscute.
b) Dacă nu sunt competente din punct de vedere procedural penal (la unele
infracţiuni efectuarea urmăririi penale dată conform art. 56 C.p.p. în competenţa exclusivă a
procurorului) se va da eficienţă dispoziţiilor art. 293 C.p.p., în sensul că este obligat să
efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză ce nu le
este în competenţă. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul
care exercită supravegherea activităţii organului ce le-a efectuat, procurorului competent;
Oricum se vor lua măsuri de executare întocmai a dispoziţiilor pe care le primesc de
la organul competent să efectueze urmărirea penală, conform legii, pe care va trebui să-l
informeze de îndată despre evenimentul survenit.
În cazul infracţiunilor flagrante conform art. 293 din noul C.p.p. – adică atunci când
infracţiunea este descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire, respectiv
făptuitorul este urmărit ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit
infracţiunea ori este surprins aproape de locul faptei cu arme, instrumente sau obiecte de
natură a îl presupune ca participant la infracţiune -, organele de ordine publică sau de poliţie

7Ciopraga A., Iacobuţă I., op. cit., p. 221; C. Suciu, op.cit., p. 509.
16
sau de siguranţă naţională au obligaţia să constate fapta şi activităţile desfăşurate pe care le
vor consemna într-un proces-verbal şi pe care îl vor înainta organului competent de urmărire
penală alături de plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict precum şi obiectele şi
înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii.
Aşadar, activitatea impusă nu va mai conţine, ca în reglementarea anterioară, şi
luarea declaraţiilor suspectului sau altor persoane, ci va reflecta strict aspectele constatate şi
activităţile desfăşurate de organele care au procedat la prinderea în flagrant a suspectului.
Noul Cod de procedură penală nu mai prevede o procedură specială de judecată în
cazul infracţiunilor flagrante.
Indiferent de modalitatea în care au fost înştiinţate de săvârşirea unei infracţiuni,
organele judiciare competente în efectuarea cercetării la faţa locului, pe lângă măsurile de
pregătire în vederea deplasării urgente au obligaţia de a transmite telefonic sau prin staţie,
persoanelor sau organelor prezente la locul faptei, activităţile pe care trebuie să le întreprindă
pentru evitarea unor modificări din câmpul infracţional.
Măsurile frecvent întâlnite în practică, care trebuiesc luate de urgenţă, sunt cele
referitoare la starea de sănătate a victimei, limitarea efectelor infracţiunii, nealterarea locului
faptei, identificarea eventualilor martori oculari sau a suspectului etc., ordinea priorităţii lor
fiind stabilită funcţie de însemnătatea valorilor sociale ameninţate.

2.2. Salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical.

Salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical reprezintă, alături de

limitarea efectelor infracţiunii, o prioritate faţă de toate celelalte măsuri care se impun a fi
luate, determinând amânarea acestora, chiar cu riscul modificării aspectului locului faptei.
Atunci când viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a unei persoane sunt în faţa
unui pericol iminent, nu pot intra în competiţie cu alte interese, ele reprezentând cele mai
importante valori ocrotite de lege.8
În realizarea acestei măsuri, trebuie avute în vedere leziunile suferite de partea
vătămată, gravitatea acestora, dar nu în ultimul rând, posibilitatea de ordin medical existentă
în apropiere, instrumente sau persoane cu pregătire medicală.
În situaţia leziunilor grave, victima trebuie deplasată la un dispensar sau spital. Şi în
acest caz, se vor lua măsuri minime de conservare a urmelor din jurul locului unde a fost
găsită victima, dar şi a celor existente pe corpul ei. Înainte de ridicarea victimei de pe locul
unde a fost găsită se conturează cu creta locul exact ocupat, îndicându-se poziţia membrelor,
în sensul depărtării sau apropierii acestora de corp.9

8Ciopraga A., Iacobuţă I.,op. cit., p. 222; Mircea I.,op.cit., p. 228.

9] Suciu C.,Criminalistica, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 506.

17
 În situaţia în care victima este în stare să răspundă, înainte de a fi transportată la
spital este întrebată de semnalmentele infractorului sau despre alte împrejurări ce au legătură
cu fapta. În timpul transportului, este necesar ca victima să fie însoţită de un poliţist şi de un
martor ocular, în ideea că pot da relaţii necesare medicului cu privire la modul şi împrejurările
în care au survenit vătămările.
După luarea măsurii transportării victimei, trebuie notat unde a fost condusă, cine a
condus-o, iar personalului medical i se va explica că îmbrăcămintea şi urmele de pe acestea
trebuie să fie păstrate cu grijă în vederea examinării şi ridicării lor.10
În foarte multe cazuri, după un accident rutier, victima trebuie transportată la spital,
însă din lipsa altor mijloace, transportul se va efectua cu autoturismul implicat în evenimentul
rutier. Organul judiciar, în asemenea situaţii are posibilitatea de a însoţi victima, sau de a
atrage atenţia conducătorului auto că are obligaţia legală să revină, de îndată la locul faptei în
vederea efectuării cercetărilor ce se impun.11
Obiectele ce vor fi deplasate, precum şi poziţia victimei, vor fi fixate cu ajutorul
fotografiei judiciare şi vor fi marcate cu ajutorul cretei şi benzilor aflate în dotarea organelor
judiciare.
2.3. Asigurarea intangibilităţii locului faptei şi luarea măsurilor de conservare a
urmelor şi mijloacelor de probă.
Asigurarea intangibilităţii locului faptei şi luarea tuturor măsurilor pentru a nu se
modifica poziţia obiectelor, este deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât se diminuează
posibilitatea modificării aspectului iniţial lăsat de către făptuitor după ce a desăvârşit
activitatea înfracţională. Atingerea unor obiecte sau modificarea poziţiei altora este total
contraindicată şi nu trebuie acceptată de către organele sosite primele la faţa locului, decât în
cazuri extreme, când situaţia o impune cu necesitate pentru salvarea victimelor, sau pentru
limitarea efectelor unei infracţiuni, care pot constitui pericole importante pentru viaţa,
sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane.
Menţinerea aspectului iniţial al locului fapteişi luarea tuturor măsurilor pentru
conservarea urmelor sunt determinante pentru evitarea unor acţiuni distructive a factorilor
subiectivi (pătrunderea în acel loc a unor persoane), precum şi a intervenţiei factorilor
obiectivi (naturali, atmosferici).
Urmele de la locul faptei pot fi distruse, deteriorate şi modificate de intervenţia unor
factori atmosferici ca ploaia, ninsoarea, vântul, dar acţiunea acestor factori poate fi anihilată
sau în orice caz mult diminuată, astfel încât faţa locului să nu sufere modificări de natură a
compromite rezultatul cercetării12.

10Ciopraga A.,Tratat de tactică, Ed. Gama, 1992, p. 37

11Boştînă P., Voînea D.,op. cit., p. 40

18
 Având în vedere primejdia schimbării aspectului locului infracţiunii datorită
intervenţiei unor persoane, se impune izolarea locului ce conservă urme ale săvârşirii faptei şi
îndepărtarea tuturor acelora a căror prezenţă nu este justificată de interesele cercetării, precum
şi interzicerea accesului oricărei persoane ce ar încerca să pătrundă la locul faptei.13
Accesul la locul săvârşirii infracţiunii este limitat nu numai persoanelor ce nu au
legătură cu cauza cercetată, ci şi persoanelor ce exercită atribuţii ale organelor judiciare, altele
decât organele judiciare şi specialiştii ce alcătuiesc echipa de cercetare la faţa locului.
Pătrunderea pe locul ce conservă urmele infracţiunii a unor persoane care în mod
întâmplător s-au aflat în acel loc în momentul comiterii infracţiunii; persoanele sosite după
acest moment atrase de fapta săvârşită – aşa numitul ,,val al curioşilor”, al amatorilor de
senzaţii, persoane apropiate victimei, suspectului sau complicii acestuia şi însăşi organele
judiciare – pot avea drept consecinţă distrugerea, degradarea sau modificarea unor urme sau
mijloace materiale de probă, deplasarea unor obiecte, modificarea sau schimbarea înfăţişării
acestora, astfel încât faţa locului poate dobândi o cu totul altă configuraţie în urma intervenţiei
factorilor subiectivi.
În cazul accidentelor rutiere intervenţia echipelor specializate ale pompierilor
însărcinate cu descarcerarea şi stingerea unor eventuale incendii poate aduce modificari
majore ale campului infractional, de aceea este imperios necesar ca fotografierea şi fixarea
urmelor să se realizeze chiar şi în timpul intervenţiei acestora.
Anumite consecinţe ale infracţiunii, sau anumite circumstanţe în care aceasta a fost
comisă, au prin natura lucrurilor o existenţă limitată în timp ori sunt susceptibile a fi
modificate ca urmare a curgerii timpului. De aceea, acestea se vor consemna, sau preciza prin
mijloace adecvate acestor circumstanţe importante şi de natură a contribui la soluţionarea
unor aspecte privînd săvârşirea infracţiunii.14
Astfel, se impune consemnarea mirosurilor caracteristice constatate la locul faptei
(exemple tot mai numeroase fiind oferite de morţile violente produse în locuinţă prin asfixiere
cu gaze naturale sau cu monoxid de carbon în cazul sobelor defecte), temperatura mediului
ambiant (a interioarelor), starea timpului, natura şi intensitatea luminii (deosebit de importantă
în cazul accidentelor de circulaţie) şi altor consecinţe sau fenomene asemănătoare expuse,
odată cu trecerea timpului, degradării sau modificărilor.15

12Ioan Mircea, op. cit., p. 232; A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op.cit., p. 223.

13E. Stancu, op. cit., p. 315; I. Mircea, op.cit., p. 232.

14I. Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Ed. “Vasile Goldiş”, Arad, op.cit.,
p. 315

15C. Suciu, op. cit., p. 511.

19
 2.4. Identificarea şi reţinerea suspectului. Identificarea martorilor oculari şi a
altor persoane.

Aşa după cum, de regulă, se procedează în practică, una dintre primele activităţi
aflate în atenţia organului judiciar primul sosit la faţa locului este îndepărtarea persoanelor
neavenite sau cel puţinţinerea acestora la distanţă, pentru a nu distruge urmele infracţiunii.
De multe ori, însă, desfăşurarea acestei activităţi este dusă la extreme, fiind
îndepărtate toate persoanele fără o selectare prealabilă.16 Trebuie obligatoriu avut în vedere că,
de multe ori la faţa locului există un mare număr de persoane printre care martori oculari,
unele persoane care-l pot identifica pe autor, sau chiar autorul şi complicii acestuia rămaşi să
vadă cum decurge cercetarea.
Măsurile luate la faţa locului nu au caracterul unor acte de cercetare penală, organele
de cercetare ale poliţiei au obligaţia de a încunoştinţa de îndată procurorul competent a
efectua cercetarea la faţa locului care se va sesiza din oficiu.17
De mare importanţă este identificarea şi reţinerea martorilor oculari până la sosirea
echipei de cercetare la faţa locului. La martorii oculari se impune, pe de o parte, precizarea
tuturor datelor de identificare (nume, prenume, domiciliu, loc de muncă), pe de altă parte,
luarea măsurii menite a împiedica influenţarea reciprocă. Nu trebuie de asemenea,
minimalizată sau apreciată subiectiv valoarea vreunui martor indiferent că este îmbrăcat urât
sau are vreun handicap.
Organul judiciar trebuie să se abţină a face constatări şi să-şi exprime convingerile
sale în prezenţa martorilor, iar dacă este posibil, martorii vor fi separaţi şi invitaţi în încăperi
sau locuri diferite, pentru a nu se influenţa în timpul în care îşi aşteaptă rândul pentru audiere.
Este recomandată identificarea şi reţinerea până la sosirea echipei de cercetare a
acelor persoane care au luat cunoştinţă din propriile simţuri de infracţiune şi împrejurările în
care aceasta s-a consumat .(cel ce a descoperit cadavrul victimei pe un teren deschis,
instrumentele abandonate sau ascunse, obiecte ce constituie un produs al infracţiunii, precum
şi acele persoane care au participat la acţiunile de prim-ajutor, la ridicarea, transportarea
victimei sau la luarea unor măsuri ce nu sufereau amânare, înaintea sosirii organelor judiciare
sau împreună cu acestea, acţiuni care au produs anumite modificări ale locului faptei).18
2.5. Încunoştinţarea organului judiciar competent să efectueze cercetarea la faţa
locului.

16I. Mircea, op. cit., p. 229.

17Art. 292 C.p.p.

18Deri Pal,Primele măsuri la faţa locului – ,,Rendorsegi szemle”- 11 nov. 1960 – traducere în lb.
română – manuscris – citat din A. Ciopraga,Criminalistică, p. 37
20
 După luarea măsurilor prevăzute în acest capitol, ce revin primilor sosiţi la faţa
locului, este obligatorie încunoştinţarea organului de urmărire penală competent de pe raza
teritorială unde s-a săvârşit fapta.19
Organele care au luat primele măsuri la faţa locului sunt obligate să aştepte sosirea
echipei de cercetare şi să aducă la cunoştinţa şefului acesteia măsurile întreprinse şi rezultatele
obţinute şi modificările suferite de locul faptei până în acel moment.
Când pe lângă măsurile de pază şi conservare al locului faptei, organul necompetent
a efectuat şi acte de cercetare penală, acestea trebuie să încunoştinţeze procurorul care
exercită supravegherea activităţii celui ce a efectuat actele de cercetare, iar prin intermediul
acestuia, lucrările efectuate se trimit procurorului competent.
Pentru a oferi posibilitatea organului competent de a se orienta asupra mijloacelor
tehnico-ştiinţifice necesare, precum şi asupra specialiştilor ale căror cunoştinţe sunt utile la
efectuarea cercetării la faţa locului, trebuie făcute referiri cu priviri la natura infracţiunii
săvârşite, la principalele aspecte ale comiterii infracţiunii, la situaţia victimei, la întinderea
suprafeţei de teren pe care sunt dispuse urmele infracţiunii.

2.6. Măsurile pe care trebuie să le întreprindă lucrătorii de poliţie care au ajuns

primii la locul producerii unui accident rutier

În cazul în care are loc sesizarea din oficiu, ofiţerii sau agenţii de poliţie, dacă nu au
competenţa sau pregătirea necesară efectuării cercetării locului faptei, au obligaţia, chiar în
afara orelor de program, să acorde primul ajutor victimelor sau să asigure transportarea
acestora la cea mai apropiată unitate sanitară, dacă acest lucru nu s-a făcut încă sau dacă mai
este necesar, să înlăture pericolele iminente, să conserve locul producerii accidentului, să
identifice conducătorii vehiculelor implicate în accident, şi să le reţină documentele de
identitate, să identifice martorii oculari şi să raporteze imediat dispeceratului poliţiei judeţene
sau al Brigăzii de poliţie rutieră a Municipiului Bucureşti, pentru a fi trimisă echipa de
cercetare.
Aceleaşi obligaţii le au şi lucrători echipajelor de circulaţie care au fost dirijaţi la
locul faptei, în plus putând lua şi alte măsuri care să asigure desfăşurarea în cele mai bune
condiţii a activităţii echipei de cercetare.

2.7 Acordarea primului ajutor pentru salvarea vieţii victimelor

În acest scop, ofiţerii sau agenţii de poliţie sosiţi primii la faţa locului apelează la
ajutorul persoanelor competente – medici, asistenţi medicali – aflate ocazional la faţa locului
în vederea acordării primului ajutor . Se transmite imediat prin staţia de emisie –recepţie sau
la telefonul de urgenţă 112 date despre starea victimei şi se aşteaptă în acest caz sosirea

19I. Mircea, op. cit., p. 228; A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. cit., p. 225
21
personalului calificat .Trebuie notat faptul că este recomandat în cazul existenţei unor leziuni
grave ca intervenţia de specialitate să se facă de cei în drept .
Înainte de a trimite victima pentru acordarea primului ajutor trebuie să se marcheze şi
să noteze poziţia pe care o ocupa aceasta.De asemenea, trebuie să se noteze şi marcheze
poziţia pe care o ocupă autovehiculul, în situaţia în care acesta este folosit pentru
transportarea victimei.
Dacă transportarea victimei în vederea acordării ajutorului medical se face cu
autovehiculul angajat în accident este necesar să se noteze următoarele:
– tipul, marca şi numărul de înmatriculare al autovehiculului;
– seria şi numărul permisului de conducere auto;
– datele de identificare ale conducătorului auto;
– datele de identificare ale victimei, în măsura în care acestea sunt cunoscute;
De asemenea, acestuia i se pune în vedere să se întoarcă la locul faptei, în caz contrar
săvârşind înfracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organului de
poliţie.
Dacă ofiţerul sau agentul ajuns primul la locul faptei ori echipa de cercetare, constată
că autorul a luat victima şi a plecat către o unitate sanitară, este bine să comunice acest lucru
lucrătorului de la dispecerat, pentru ca acesta la rândul său să avertizeze camerele de gardă ale
unităţilor sanitare pentru a lua măsurile necesare în vederea înlăturări situaţiei în care autorul
ar încerca să dispară abandonând victima în sala de aşteptare precum şi pentru a pregăti
corespunzător personalul medical în funcţie de gravitatea leziunilor.
Salvarea victimei trebuie făcută chiar cu riscul distrugerii unor urme existente la faţa
locului, viaţa omului neputând întra în concurs cu alte înterese.

2.8 Înlăturarea pericolelor iminente

În raport cu situaţia de la locul accidentului rutier trebuie să fie luate măsuri pentru
înlăturarea extinderii sau propagării pericolelor iminente de declanşare a unui incendiu sau a
unor explozii. Măsuri de natura îndepărtării obiectelor inflamabile de sursele de foc,
interzicerea pătrunderii cu foc deschis în apropierea autovehiculului al cărui carburant s-a
scurs pe partea carosabilă, oprirea circulaţiei în zona accidentului şi dirijarea acesteia pe
arterele laterale, anunţarea pompierilor pentru stingerea incendiului pot fi luate de către
lucrătorii de poliţie sau de către aceştia ajutaţi de persoanele de bună credinţă existente la faţa
locului.

2.9 Identificarea martorilor oculari

Activitatea cu importanţă deosebită pentru desfăşurarea activităţilor ulterioare.

Sublinierea se impune având în vedere că din multitudinea curioşilor care se adună în
cazul accidentelor de trafic rutier, lucrătorii care au ajuns primii la faţa locului trebuie să
identifice acele persoane care au perceput câte ceva din împrejurările în care s-a produs
22
accidentului rutier. Este cunoscut faptul că în cazul accidentelor de circulaţie apar diverse
persoane care pretind că au fost martori ai evenimentului şi mai rău sau mai bine intenţionaţi
îşi dau cu părerea asupra mecanismului producerii accidentului, asupra cauzelor acestuia şi a
persoanelor vinovate. După identificare, martorii oculari sunt rugaţi să rămână al locul faptei
până la sosirea echipei de cercetare. Se recomandă ca martorii identificaţi să fie feriţi de
înfluenţa persoanelor interesate, aflate la faţa locului.

2.10 Luarea măsurilor de urmărire şi prindere a conducătorului auto care a

părăsit locul faptei

Dacă autorul accidentului a fugit de la locul faptei, poliţiştii vor transmite datele pe
care le deţin, unităţilor de poliţie aflate pe direcţia de deplasare a suspectului. Pe parcursul
investigaţiilor se vor avea în atenţie garajele diferitelor persoane fizice sau, după caz, ale
unităţilor economice, unităţilor autoservice sau alte locuri unde făptuitorul ar putea ascunde,
fie şi pentru scurt timp autovehiculul implicat în accident.

2.11 Măsuri pentru conservarea aspectului locului faptei

Lucrătorii care au ajuns primii la faţa locului au obligaţia să asigure paza acestuia, să
ia măsuri de protejare a urmelor şi mijloacelor materiale de probă, pentru a se înlătura
posibilitatea modificării intenţionate sau neintenţionate a aspectului locului accidentului.
Îndepărtarea persoanelor, interzicerea pătrunderii în locul faptei persoanelor care nu au sarcini
pe linia salvării victimelor sau alte atribuţii este cu atât mai necesar, cu cât în asemenea
cazuri, la locul accidentului se află un număr mai mare de pietoni şi de mijloace de transport.
Pentru protejarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă se pot folosi, în raport
de condiţiile meteorologice existente la faţa locului, folii de plastic, lăzi, saci, ziare etc. prin
împrejmuirea locului în care se află acestea.

2.12 Luarea măsurilor de descongestionare a circulaţiei şi asigurarea fluenţei

traficului rutier
Echipa de cercetare sau poliţistul care a ajuns primul la locul accidentului va evalua
situaţia şi dacă este posibil va permite reluarea traficului pe partea de carosabil neafectată de
accident sau de urmările acestuia sau dacă acest lucru nu este posibil va devia circulaţia
vehiculelor şi pietonilor pe alte străzi sau drumuri. Zona afectată de accident poate fi
semnalizată până la sosirea echipei de cercetare cu orice mijloace care să facă evident sectorul
unde nu trebuie să pătrundă vehiculele sau pietonii, iar după sosirea echipei, cu mijloacele de
semnalizare speciale pe care orice echipă de cercetare trebuie să le aibă asupra sa. De
asemenea, tot cu mijloace specifice va fi semnalizată şi o eventuală deviere a traficului, pe
alte străzi sau drumuri, deviere ce poate fi supravegheată de agenţii de circulaţie.
23
 2.13 Raportarea evenimentului şi executarea sarcinilor şi a măsurilor ce le sunt
transmise de conducerea unităţii, conducătorul echipei ori ofiţerul de serviciu

După luarea măsurilor descrise sau concomitent cu acestea, lucrătorii care au ajuns
primii la locul accidentului trebuie să raporteze evenimentul la unitatea de poliţie pe raza
căreia a fost produs accidentul. Din conţinutul raportării trebuie să rezulte: natura accidentului
produs, consecinţele accidentului, existenţa şi extinderea pagubelor, măsurile pe care le-a luat
până în acel moment, rezultatele acestor măsuri.
Lucrătorul de poliţie este obligat să rămână la locul accidentului până la sosirea
echipei de cercetare la faţa locului şi să raporteze cele constatate, măsurile luate şi rezultatele
obţinute.
În literatura de specialitate se evidenţiază rolul deosebit pe care îl are cel sosit primul
la faţa locului şi faptul că de modul în care se achită de sarcinile ce-i revin şi de
profesionalismul dovedit depinde desfăşurarea ulterioară a investigării criminalistice.

2.14 La sosirea echipei de cercetare, prezintă conducătorului acesteia

constatările şi măsurile pe care le-a întreprins.

2.15 Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului

Imediat după sesizarea cu privire la producerea unui accident rutier din care au
rezultat victime omeneşti în vederea cercetării la faţa locului se vor dispune următoarele
măsuri:
– Măsuri preliminare deplasării la locul accidentului ;
– Măsuri după ajungerea la locul accidentului .

2.16. Măsuri preliminare deplasării la locul accidentului

 informarea despre natura accidentului, locul şi timpul comiterii, urmările

acestuia;

Cu toată urgenţa ce se impune deplasării la locul faptei este necesar să fie cunoscute
astfel de date pentru a se evita deficienţele în formarea echipei de cercetare.

 dirijarea la locul evenimentului a unui echipaj, a unui agent de

poliţierutieră ;

Activitate necesară în vederea luări măsurilor urgente de conservarea urmelor şi a

mijloacelor materiale de probă, de pază a locului accidentului până la sosirea echipei de
cercetare ;
24
  verificarea competenţei ;

Verificarea competenţei se impune a se stabili dacă, potrivit locului săvârşirii

infracţiunii, a urmărilor şi calităţi persoanei care a comis accidentul este competentă unitatea
de poliţie sesizată.
a) Competenţa după materie şi după calitatea persoanei
Ofiţerii şi agenţii de poliţie rutieră cu atribuţii de constatare în materie de circulaţie
sunt competenţi să cerceteze orice accident de circulaţie ( art. 57 C.p.p.).
Excepţie fac situaţiilor în care în mod obligatoriu competenţa este dată altor organe
situaţie în care urmărirea penală se face de către procuror, conform dispoziţiei ( art. 56 C.p.p.)
În cazurile în care calitatea persoanei care a săvârşit accidentul atrage competenţa de
cercetare a procurorului, ofiţerul sau agentul de poliţie este obligat să anunţe de îndată
procurorul competent înaintând actele întocmite. În cazul accidentelor de circulaţie cu
vătămări corporale din culpă20care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
De precizat faptul că procurorul supraveghează întreaga activitate, iar practica arată
că în cazul existenţei plângerii prealabile formulate de către persoana vătămată, în mod
obligatoriu se solicită depunerea la dosarul cauzei a certificatului medico-legal sau se solicită
prin ordonanţă, expertiză medico-legală în vederea stabiliri numărului de zile îngrijiri
medicale necesare vindecări ori a existenţei urmărilor prevăzute la art. 194 din C. Proc. pen.
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu atunci când făptuitorul nu este
cunoscut ( cazurile de părăsire a locului faptei ) şi când persoana vătămate se adresează
poliţiei în vederea identificării lui. Poliţia este competentă să efectueze urmărirea penală şi în
accidentele de circulaţie în care vinovaţii sunt cetăţeni străini, cu excepţia acelora care se
bucură de imunitate de jurisdicţie ( art. 13 C.pen. ) indiferent dacă victima este cetăţean
român sau străin.
b) Competenţa teritorială
Potrivit art. 41 C.p.p. competenţa după teritoriu este determinată de :
– locul unde a fost săvârşită infracţiunea şi unde s-a produs accidentul ;
– locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;
– locul unde locuieşte suspectul sau inculpatul;
– locul unde locuieşte persoana vătămată.
Dacă nici unul din locurile de mai sus nu este cunoscut, competenţa revine organului
de urmărire penală mai întâi sesizat.

20art. 196 din Cod Penal

25
 Dacă mai multe organe de urmărire penală au fost sesizate în acelaşi timp
competenţa se va stabili în ordinea enumerării criteriilor ce determină competenţa teritorială.
În cazul când, în raport cu vreunul din locurile arătate în art. 41 din C.p.p. sunt
competente mai multe organe de urmărire penală, competent va fi organul mai întâi sesizat.

 constituirea echipei de cercetare la faţa locului ;

În conformitate cu prevederile legale, şefii unităţilor de poliţie vor lua măsuri pentru
cercetarea la faţa locului în toate cazurile când sunt necesare constatării cu privire la situaţia
locului săvârşirii infracţiunii, descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor acesteia, stabilirea
poziţiei şi stării mijloacelor materiale de probe şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită.
În acest sens, în mod obligatoriu, se constituie echipa de cercetare la faţa locului, în
cazul accidentului de circulaţie cu urmări mortale sau a accidentelor ai căror autori au părăsit
locul faptei.
Echipa care se deplasează la faţa locului în astfel de cazuri este compusă din lucrători
de la formaţiunea de poliţie rutieră, specialistul criminalist, lucrătorul de la formaţiunea
judiciară, dacă accidentul s-a soldat cu victime omeneşti ai căror autori nu sunt cunoscuţi,
ofiţeri cercetare penală, alţi specialişti. În rândul altor specialişti se includ membri echipajelor
I.S.U. pentru descarcerarea victimelor în vederea acordării primului ajutor, ingineri sau
tehnicieni auto , medici legişti. În toate cazurile ca şef al echipei de cercetare va fi numit
ofiţerul de poliţie rutieră care conduce şi răspunde de întreaga activitate de cercetare la faţa
locului.

 asigurarea şi verificarea stării mijloacelor tehnico-ştiinţifice necesare

cercetării la faţa locului ;

În raport cu urmările accidentului de trafic rutier se va asigura: laboratorul

criminalistic mobil, mijloace de delimitare şi semnalizarea a locului accidentului, trusa
criminalistică universală şi a celei destinată în cazul accidentelor de circulaţie, aparatură de
iluminare etc.
Mijloacele de transport şi cele de tehnică criminalistică vor fi permanent pregătite şi
în stare de funcţionare, luându-se măsuri ca ofiţerii şi agenţii de poliţie desemnaţi pentru
cercetarea la faţa locului să plece de îndată la locul accidentului.

 deplasarea operativă la locul accidentului ;

26
 Anunţarea echipei de cercetare la faţa locului despre producerea unui accident de
circulaţie de către ofiţerul de serviciu se face concomitent cu anunţarea salvării şi a echipei de
descarcerare dacă se impune.
Pentru a asigura deplasarea la faţa locului cu maximă urgenţă, şefii unităţilor şi
subunităţilor de poliţie, vor organiza activitatea astfel încât în orice moment, atât în timpul,
cât şi în afara programului, ofiţerul şi agenţii de poliţie să poată interveni prompt pentru
efectuarea cercetării la faţa locului.
Cu ocazia deplasării trebuie avut în vedere ca echipajul cu echipa de cercetare la faţa
locului să nu facă obiectul unui alte cercetări, în sensul producerii unui eveniment de trafic cu
consecinţe grave.
Atunci când se deplasează în regim prioritar la locul intervenţiei echipajul poliţiei
rutiere va trebui să aibă în funcţiune concomitent, mijloacele de avertizare sonore şi
luminoase.
Conducătorii autovehiculului poliţiei rutiere pot încălca regimul legal de viteză sau
alte reguli de circulaţie cu excepţia celor care reglementează trecerea la nivel cu calea ferată.

 verificarea modului cum au fost îndeplinite activităţile preliminare

cercetării la faţa locului.

CAPITOLUL III
EFECTUAREA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL
ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE RUTIERĂ
27
 3.1. Măsuri după ajungerea la locul accidentului
Acordarea primului ajutor victimelor
Odată ajunşi la locul accidentului, membrii echipei de cercetare, vor avea ca prim
obiectiv culegerea de date şi informaţii referitoare la victimele accidentului. De regulă,
acestea sunt transportate la spital de către alţi conducători auto, înaintea echipei de cercetare.
Se va verifica modul în care s-a acţionat pentru salvarea victimei şi în raport de
situaţie se vor lua măsurile corespunzătoare, în funcţie şi de măsurile luate de echipa care a
ajuns prima la faţa locului.

3.2 Identificarea victimelor

În situaţiile în care victimele sunt conştiente, acestea vor putea fi chestionate în

legătură cu datele de stare civilă şi locul de domiciliu, precum şi în legătură cu modul şi
împrejurările producerii accidentului. Se vor solicita actele de identitate.
În cazul în care victimele nu sunt conştiente sau au decedat, identificarea se va face
cu ajutorul actelor de identitate sau a înscrisurilor din care ar rezultă identitatea acestora sau a
altor persoane care la rândul lor ar putea furniza date despre victimă.
Atunci când accidentele se produc pe teritoriul localităţilor rurale sau în cartiere ale
oraşelor, acolo unde, îndeobşte persoanele care locuiesc în zonă se cunosc între ele,
identificarea victimelor se va putea face prin recunoaşterea de către vecini, pietoni, cunoştinţe
etc., verificându-se ulterior veridicitatea acestor date.
În situaţia în care, cu toate că s-au depus toate diligenţele, victima nu a putut fi
identificată şi a decedat, cadavrul va fi descris în actele procesuale după metoda portretului
vorbit apoi se va face ridicarea impresiunilor papilare şi va fi fotografiat după regulile
fotografiei de recunoaştere. Datele referitoare la identitatea victimei precum şi măsurile
întreprinse pentru stabilirea acesteia vor fi înscrise în procesul verbal de cercetare la faţa
locului.
Toate obiectele, înscrisurile, valorile găsite asupra victimei trebuie descrise şi ridicate
despre acestea făcându-se menţiune în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

3.3 Îndepărtarea curioşilor din zona producerii accidentului şi devierea

traficului rutier

În general, la locul producerii unui accident de circulaţie se concentrează un număr

mare de persoane, mai ales dacă evenimentul s-a produs în zone intens circulate şi la ore de
vârf ale traficului.
Şeful echipei de cercetare sau poliţistul care a ajuns primul la locul producerii unui
accident rutier trebuie să procedeze la îndepărtarea curioşilor din zona evenimentului şi să
asigure în cât mai bune condiţii fie desfăşurarea traficului (dacă acest lucru mai este posibil),

28
fie devierea acestuia pe alte artere. Această măsură este necesară întrucât atenţia de care dau
dovadă cei care tranzitează sau trec prin locul în care s-a produs un eveniment rutier, să scadă
foarte mult.
Totodată, o atitudine calmă şi înţelegătoare dublată de fermitate şi siguranţă de sine
va impune respect, astfel încât curioşii vor da curs indicaţiilor poliţistului iar eventualii
martori oculari vor colabora mai repede şi mai bine cu acesta, relatându-i cât mai exact ceea
ce cunosc în legătură cu accidentul. De asemenea, nu ar fi exclus ca printre aceştia să se afle
chiar autorul accidentului.

3.4 Delimitarea locului accidentului

Şeful echipei va determina modificările care au survenit la faţa locului după

săvârşirea faptei, cine le-a făcut şi în ce scop.
Se va aduce la cunoştinţa tuturor membrilor echipei de cercetare a rezultatelor
primelor măsuri întreprinse şi orientează cercetarea la faţa locului în raport cu datele obţinute.
Delimitarea locului accidentului înseamnă marcarea marginilor suprafeţei în
înteriorul căreia se vor afla toate obiectele sau urmele şi în care accesul se va face numai în
condiţiile impuse de respectarea regulilor de tactică criminalistică.
Se interzice pătrunderea în perimetrul de cercetat a persoanelor care nu au atribuţii
legate de această activitate îndiferent de funcţiile pe care le au.
Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea
înfracţională, în total sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia .
Prin loc al accidentului nu trebuie înţeles sensul restrictiv, adică locul unde s-a
produs efectiv impactul dintre vehicule, dintre vehicul şi victima pieton ori dintre vehicul şi
obstacol ci şi întreaga suprafaţă de teren, care poate cuprînde şi zone din afara
carosabilului, unde se găsesc urme sau obiecte ce provin sau au legătură cu accidentul.
În cazul accidentelor de trafic rutier locul faptei sau locul cercetat îl constituie:
– locul impactului vehicul – pieton;
– locul impactului autovehicul – autovehicul sau autovehicul alt obstacol de pe
calea de rulare sau de pe marginea acestuia;
– locul unde călătorul, însoţitorul a căzut din autovehicul, din cabînă, de pe
scară, din remorcă;
– porţiunea din carosabil pe care a fost trântită victima;
– traseul parcurs de autovehicul din momentul impactului sau coliziunii până la
oprire;
– lateralele drumului public pe care se pot afla urme şi mijloace materiale de
probă provenite din accident;
– locul în care a oprit autovehiculul pentru ca autorul accidentului să înlăture
urmele de pe autovehicul.
În toate aceste locuri pot fi descoperite urme şi mijloace materiale de probă utile
pentru cauză , de aceea trebuie examinate cu deosebită atenţie.

29
 3.5 Identificarea conducătorilor vehiculelor angajate în accident şi a martorilor
oculari

Identificarea conducătorilor vehiculelor angajate în accidentul de circulaţie este

sarcina poliţistului care ajunge primul la locul evenimentului. Acesta, odată cu identificarea
conducătorilor va reţine şi documentele corespunzătoare, pe care le va preda şefului echipei
de cercetare la sosirea sa.
Practica a demonstrat că permisul de conducere, actele autovehiculului şi cheile de
contact este bine să rămână până la începerea cercetării la faţa locului asupra poliţistului.
Martorii vor fi identificaţi pe baza documentelor de identitate sau alte acte pentru
dovedirea stării civile. Vor fi notate adresele acestora, locurile de muncă, numerele de telefon.
De asemenea, poliţistul va nota în agendă ce au perceput aceştia în legătură cu accidentul
produs (particularităţi ale autovehiculelor – marca, numărul de înmatriculare, culoarea etc.,
semnalmente ale persoanelor, viteze de deplasare, direcţii de înaintare, locuri pentru
traversare, încercări de evitare a coliziunii, mecanismul producerii accidentului etc.).
În unele cazuri conducătorul autovehiculului, transportă el însuşi victima la o unitate
sanitară, astfel că la sosirea echipei de cercetare acesta nu se află la faţa locului. Unul din
membrii echipei va căuta să afle de la persoanele aflate la locul accidentului, numărul de
înmatriculare al autovehiculului precum şi alte elemente de identificare întrucât nu de puţine
ori, autorii accidentelor care au plecat să transporte victimele la spital le-au abandonat fie pe
drum fie la unitatea sanitară, încercând astfel să se sustragă identificării.
Am mai amintit atunci când am abordat problema îndepărtării curioşilor, că printre
aceştia se pot afla martori oculari, persoane care au acordat primul ajutor victimei ori, chiar,
făptuitorul. Din aceste considerente, apreciem că este recomandat ca înainte de îndepărtarea
curioşilor din preajma locului în care se găsesc urmele infracţiunii să se procedeze la o
selecţie, persoanele ce pot furniza date referitoare la accident, fiind identificate şi invitate să
rămână pentru a fi audiate. Dacă făptuitorul a rămas la locul faptei fie din proprie iniţiativă,
fie pentru că a fost reţinut de alte persoane, acesta trebuie identificat şi izolat, luându-se
măsuri de pază şi asigurare a integrităţii sale corporale.
Măsura ce se impune atât pentru a-l proteja de eventualele agresiuni din partea celor
prezenţi şi indignaţi de fapta comisă, cât şi pentru a feri martorii de “influenţele“ venite din
partea suspectului.
Aceste măsuri pot veni în completarea măsurilor luate de poliţişti ajunşi primii la faţa
locului însă este obligatorie analizarea lor de către şeful echipei de cercetare care va dispune
în consecinţă .

3.6 Recoltarea probelor biologice persoanelor implicate în accident

30
 De precizat că toţi cei implicaţi într-un eveniment rutier, îndiferent de consecinţe,
sunt supuşi verificării alcoolscopice înaintea întocmirii actelor de constatare şi în funcţie de
rezultatul acestora se iau măsuri în consecinţă – contravenţională ori penală după caz,
recoltându-se mostre biologice.21
Conducătorul de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în
procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere,
precum şi examinatorului autorităţii competente în timpul desfăşurării probei practice al
examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categorii ori
subcategoriile acestuia, implicat într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de
alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora,
după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau
recoltarea probelor biologice.

3.7 Organizarea activităţii de culegere de informaţii

Schimbul de informaţii între membrii echipei se va desfăşura în condiţii şi locuri ce

pot asigura păstrarea secretului.
Această activitate se desfăşoară concomitent cu cercetarea la faţa locului şi în raport
cu datele, indiciile obţinute pot fi elaborate diferite versiuni care să orienteze activitatea
organului de urmărire penală şi care să fie verificate în cadrul cercetării locului faptei.

3.8 Protecţia echipei de cercetare

Luarea măsurilor care să asigure securitatea membrilor echipei de cercetare, în raport

de situaţia existentă la faţa locului: incendii, explozii, deversări de substanţe periculoase,
surpări de terenuri etc. este foarte importantă.

 se va verifica existenţa elementelor de protecţie individuală;

 semnalizarea locului accidentului este foarte importantă;
 se va stabili modalităţile de legătură între membrii echipei de cercetare;
 verificarea mijloacele tehnice de care dispune echipa dacă sunt suficiente şi
corespunzătoare desfăşurării cercetării la faţa locului şi luarea măsurilor pentru
completarea acestora în funcţie de situaţie;
 stabilirea metodelor concrete de cercetare la faţa locului;
 şeful echipei de cercetare poate solicita poliţiştilor ajunşi la faţa locului
primii să acorde sprijin echipei până la finalizarea activităţii.

21Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1512/2013

31
 3.9 Ascultarea martorilor oculari, a victimei şi a suspectului

Acestea sunt persoanele de la care în mod normal se obţin primele informaţii despre
împrejurările în care a fost produs accidentul, cauzele acestuia, urmările în care au survenit,
persoanele implicate în producerea lui.
Victima accidentului, dacă trăieşte şi este conştientă, este prima persoană care trebuie
ascultată.
Apoi se ascultă persoanele care au fost prezente la locul accidentului, după care
urmează orice persoană care poate da informaţii referitoare la accident, autorul lui etc.
Ascultarea martorilor ca şi a persoanei vătămate şi a conducătorului auto trebuie să
se facă la locul faptei, în paralel cu cercetarea acestuia sau imediat după terminarea examinării
criminalistice.
Ascultarea sumară desfăşurată operativ, la locul accidentului nu înlătură ascultările
ulterioare, efectuate după regulile de tactică criminalistică.

3.10 Anunţarea familiilor victimelor accidentului

Anunţarea familiilor victimelor accidentului este una dintre măsurile pe cât de

importante, pe atât de ingrate. Nimic nu poate fi mai dureros pentru o familie, decât să afle că
unul dintre membrii săi a fost victima unui accident şi a decedat ori a suferit vătămări
corporale, ce uneori pot lăsa în urma lor infirmităţi pentru tot restul vieţii.
Indiferent, însă, cât de delicată este această sarcină, poliţistul are obligaţia, mai întâi
morală şi după aceea profesională de a aduce la cunoştinţă familiei starea în care se găseşte
victima accidentului. Această obligaţie însă nu trebuie făcută formal ci numai profesional –
poliţistul trebuie să realizeze suferinţa pe care o va produce vestea al cărei purtător este. De
aceea, întotdeauna cel care are de îndeplinit o astfel de misiune trebuie să dea dovadă foarte
mult tact, înţelegere şi compasiune.
În unele situaţii înainte de a se prezenta la domiciliul victimei este bine ca poliţistul
să ia legătura cu un vecin sau cu o persoană din cadrul asociaţiei de locatari pentru a se
informa asupra stării de sănătate a membrilor familiei celui decedat sau vătămat.
Este indicat, dacă este posibil, să se ia legătura cu bărbaţi din familie şi doar dacă nu
există alte posibilităţi, cu femeile. Uneori chiar şi un neadevăr parţial poate fi o soluţie mai
bună decât adevărul nealterat.
Astfel, în cazul în care s-au obţinut informaţii că la domiciliul victimei nu se află
decât o persoană care este suferindă, şi nu sunt posibilităţi de anunţare a unui alt membru al
familiei, poliţistul nu va aduce la cunoştinţă persoanei respective adevărul cu privire la
decesul victimei, precizând doar că a suferit leziuni şi indicând spitalul la care se găseşte.

32
 Ulterior membrul familiei va afla de la unitatea sanitară adevărul şi chiar dacă în
urma şocului se va resimţi în mod deosebit, va beneficia de o asistenţă medicală imediată şi de
calitate.
3.11 Verificarea stării tehnice a autovehiculelor

Verificarea autovehiculelor implicate în accident are drept scop stabilirea stării

tehnice a acestora în momentul producerii evenimentului rutier, precum şi a altor aspecte ce
au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei.
Necesitatea unei prime examinări sumare se impune chiar cu ocazia cercetării la faţa
locului, sau după obţinerea primelor informaţii referitoare la modul şi împrejurările
producerii accidentului.
În cazul în care autovehiculul nu a suferit astfel de avarii şi poate fi pus în mişcare,
se va efectua şi o verificare dinamică a stării tehnice, iar în situaţia în care autovehiculul a
suferit avarii ce nu permit punerea sa în funcţiune, se va proceda la o verificare statică,
evident în măsura în care acest lucru este posibil.
În sensul art. 172 alin. 9 si 10 din C.p.p., constatările tehnico-ştiinţifice, şi prin
urmare verificările stării tehnice a autovehiculelor angajate în accident, pot fi efectuate de
către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul poliţiei, precum şi de către
specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe. Aceştia vor întocmi proces-
verbal separat în care se vor menţiona aspectele constatate.
Totodată, despre această activitate şi despre faptul că s-a încheiat un proces-verbal de
constatare tehnică, se va menţiona în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Cu prilejul verificării stării tehnice a autovehiculelor la locul accidentului, vor fi
examinate mecanismele şi sistemele care concură nemijlocit la siguranţa traficului rutier.
Astfel, se va verifica dacă sistemul de iluminare-semnalizare funcţionează normal,
precizându-se eventualele defecţiuni, precum şi mecanismul de direcţie precizându-se dacă
acesta prezintă jocuri anormale în articulaţii şi valoarea jocului înregistrat la nivelul volanului.
În ceea ce priveşte sistemul de rulare, se va menţiona dimensiunile şi tipurile de anvelope cu
care este echipat autovehiculul, notând adâncimea profitului benzii de rulare a fiecărei
anvelope precum şi valoarea presiunii dinînteriorul acestora.
Referitor la sistemul de frânare, se va stabili tipul acestuia, dacă pedala de comandă
poate fi acţionată în limitele unui efort normal, precum şi nivelul lichidului de frânare în vasul
special.
Se vor efectua, dacă este posibil, înregistrări ale valorilor deceleraţiei, cu ajutorul
decelerometrului, la diferite valori ale vitezei de deplasare. Totodată, se vor măsura şi
lungimile urmelor de frânare produse la diferitele valori ale vitezei de deplasare.
În procesul verbal de verificare tehnică se vor preciza amănunţit toate avariile pe care
le prezintă autovehiculul.

33
 În cazul în care vreuna dintre anvelope este spartă, aceasta va fi mai întâi fotografiată
în poziţia în care a rămas după accident, apoi poate va fi demontată de pe autovehicul,
fotografiată şi ridicată în vederea expertizei tehnice, fără însă a se modifica poziţia anvelopei
pe jantă.

3.12 Desfăşurarea cercetării la faţa locului

3.12.1. Reguli tactice
Examinarea locului faptei se desfăşoară cu respectarea normelor de procedură penală
şi a regulilor de tactică criminalistică. Regulile tactice cu aplicabilitate în orice situaţie,
indiferent de natura faptei săvârşite, ar putea fi formulate astfel:

 Efectuarea de urgenţă a cercetării la faţa locului pentru a se preveni

pierderea, degradarea ori distrugerea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă
datorită înfluenţei factorilor de natură obiectivă sau subiectivă ;
 Cercetarea la faţa locului, fixarea şi ridicarea urmelor şi a mijloacelor
materiale de probă descoperite să se facă cu obiectivitate. Aceasta presupune ca toate
urmele şi mijloacele materiale de probă să fie căutate, relevate, fixate şi ridicate,
indiferent dacă acestea concordă sau nu cu versiunile elaborate de către organul de
urmărire penală ;
 Efectuarea cercetării în mod amănunţit, prin evidenţierea şi notarea tuturor
detaliilor indiferent de importanţa pe care o prezintă pentru cauză. Legătura diferitelor
urme şi mijloace materiale de probă cu fapta săvârşită, valoarea lor pentru clarificarea
diverselor împrejurări ale cauzei se va putea aprecia ulterior, pe parcursul cercetărilor;
 Efectuarea cercetării la faţa locului cu respectarea cerinţelor morale. În acest
sens cei care fac parte din echipa de cercetare nu trebuie să permită prezenţa
persoanelor străine, care nu au atribuţii în legătură cu cercetarea la faţa locului. Pe de
altă parte trebuie să aibă o atitudine serioasă, fără glume, fără atitudini irevenţioase
faţă de diferitele aspecte constate la locul faptei ;
 Cercetarea la faţa locului să se efectueze planificat. Aceasta presupune că
cercetarea la faţa locului se face pe baza unui plan. Planul se întocmeşte în raport cu
natura faptei, particularităţile locului de examinare, varietatea urmelor existente, în el
se prevăd metodele şi mijloacele de căutare, fixare, ridicare şi examinare a urmelor şi
mijloacelor materiale de probă, persoanele care urmează a fi ascultate.

În accidentele de trafic rutier poate fi întâlnită una din următoarele situaţii:

34
  conducătorul auto şi autovehiculul angajat în accident au rămas la faţa
locului;
 conducătorul auto a părăsit locul accidentului, abandonând autovehiculul fie
la locul impactului, fie în imediata apropiere a acestuia;
 conducătorul auto şi autovehiculul cu care a fost produs accidentul au
părăsit locul faptei.
 conducătorul auto a părăsit locul faptei pentru a duce victima la spital.

În raport cu situaţia constatată se va organiza examinarea criminalistică a locului

faptei, se vor stabili limitele locului de cercetat, inclusiv metodele concrete de cercetare.
În cazul accidentelor de trafic rutier, soldat cu ucideri sau vătămări corporale din
culpă, cercetarea începe cu examinarea criminalistică a victimei – dacă se mai află la locul
faptei ori a locului în care s-a aflat – se continuă cu suprafaţa carosabilului până la
autovehiculul care a rămas la locul accidentului sau de la victimă spre direcţia care se
presupune că a dispărut acesta, în cazul părăsirii locului accidentului. Examinarea locului
faptei se va extinde de la victimă pe porţiunea de drum public parcurs anterior impactului, pe
care s-ar putea afla urme ale acţiunilor conducătorului auto desfăşurate pentru evitarea
accidentului – urme de frânare, de derapare etc. Totodată, se va acorda atenţie lateralelor
drumului public – trotuare, şanţuri, liziere,refugii, pădure, câmp etc. pe care pot fi descoperite
urme şi mijloace materiale de probă rezultate din accident, mai ales în cazul coliziunii dintre
două autovehicule sau coliziunii dintre autovehicul şi obstacole aflate în afara drumului
public.
Cu ocazia cercetării la faţa locului pot fi descoperite diverse categorii de urme pe
corpul şi garderoba victimei sau a cadavrului, pe partea carosabilă, pe autovehiculele
implicate în accident, pe lateralele drumului public.
3.12.2. Cercetarea locului faptei şi cele două faze:
A. Faza statică
Are ca obiect constatarea stărilor de fapt, a urmelor şi a altor mijloace materiale de
probă fără a se proceda la schimbarea poziţiei în care acestea au fost descoperite.
În această fază se determină limitele teritoriale ale locului accidentului, se fixează
aspectul general al locului, modul de dispunere a urmelor şi se iau măsuri corespunzătoare de
păstrare neschimbată a urmelor descoperite.
Tot în această fază se va stabili şi marca drumul de acces în locul săvârşirii
accidentului având grijă să nu se distrugă sau deteriora urmele.
Din punct de vedere tactic se recomandă ca înainte de pătrunderea în perimetrul
accidentului să se efectueze fotografii de orientare, fotografii panoramice, schiţă a
obiectivelor principale, a cadavrului victimei ori a locului ocupat de acesta, a autovehiculului
avariat şi a altor puncte ale faptei.
35
 În continuare se va sectoriza locul faptei şi se va stabili ordinea de cercetare.
În faza statică, urmele se fixează ca regulă generală prin fotografiere şi filmare,
activităţi ce se pot executa fără modificarea poziţiilor în câmpul infracţional.
B. Faza dinamică
Acum se descoperă, fixează şi ridică urmele slab vizibile executându-se totodată şi
fotografii de detaliu ale cadavrului, a obiectivelor din zonă, a autovehiculului, angajat în
accident şi a celorlalte urme care pentru o fotografiere mai de calitate şi mai facilă pot fi
aşezate în orice poziţie.
Manipularea obiectelor putătoare de urme trebuie făcută cu multă atenţie pentru a nu
distruge urmele existente şi pentru a nu lăsa propriile impresiuni papilare dacă natura faptei
necesită, de exemplu, efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize dactiloscopice.
Vor fi efectuate fotografii de detaliu prin care se fixează particularităţile caracteristice
ale urmelor descoperite, asigurându-se în acest fel individualizarea lor.
În faza dinamică a cercetării, pe măsură ce obiectele şi urmele au fost fixate şi
examinate, se procedează la ridicarea şi ambalarea lor în vederea dispunerii de constatări şi
expertize tehnico-ştiinţifice.
În cazul urmelor de suprafaţă, avute de mijloacele de transport, în lipsa altor mijloace
mai perfecţionate de ridicare, trebuie să ne limităm la fotografii de detaliu la fotografii de
detaliu la scară.
Cercetarea la faţa locului trebuie să aibă un rol activ în sensul fixării împrejurărilor
favorabile cât şi a celor nefavorabile pentru autor precum şi toate aspectele ce ar putea agrava
sau atenua răspunderea sa penală.
Ordinea cercetării la faţa locului poate fi de la centru spre periferie (cercetare
excentrică) sau de la periferie spre centru (concentrică) în funcţie de dimensiunile locului
accidentului de împrejurările concrete existente sau de necesitatea verificării urgente a unor
versiuni elaborate în faza preliminară a cercetării.
Cu ocazia cercetării la faţa locului pot fi descoperite diverse categorii de urme.
Urmele, în sens criminalistic, sunt schimbările din realitatea obiectivă, ca schimbări
observate după faptele care constituie obiectul procesului, pot constitui baza pentru
reproducerea şi stabilirea mersului acelor fapte potrivit cu realitatea.
În acest moment putem vorbi de constatarea tehnico – ştiinţifică criminalistică ce
cuprinde activităţile privitoare la examinarea de către specialist a urmelor rămase pe
autovehicul şi pe obiecte, de tamponare, a urmelor desenului anvelopei, a părţilor sau
bucăţilor desprinse din anvelope , metal, lemn, faruri sau alte obiecte ca urmare a producerii
accidentului. Examinările criminalistice în accidentele de circulaţie auto se efectuează în
scopul stabiliri apartenenţei de gen, a identificării concret individuale, a obiectelor creatoare
de urme, precum şi a determinării unui întreg sau a unei porţiuni ale acestuia prin părţile sale
componente.

36
 3.12.3 Categorii de urme
a) Urmele existente pe corpul şi garderoba victimei
Descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea şi interpretarea urmelor de pe corpul şi
hainele victimei oferă posibilitatea organelor de urmărire penală să stabilească mecanismul
producerii accidentului, autovehiculul implicat, cauzele accidentului, persoanele vinovate,
care dintre leziuni au produs moartea etc.
Autovehiculul poate produce leziuni la cap, torace, abdomen sau membre în raport
de partea cu care a lovit victima. De regulă, lovirea se asociază cu proiectarea şi târârea
victimei pe carosabil sau cu izbirea acesteia de obiectele din jur – borne kilometrice, podeţe
ş.a. Leziunea produsă prin lovire se găseşte pe o singură parte a corpului şi se exprimă prin
echimoze, excoriaţii, hematoame, fracturi, plăgi, contuzii .
Dacă autovehiculul se găseşte la locul accidentului este indicat să se măsoare şi să se
fotografieze spre a se compara nivelul diferitelor părţi proeminente ale acestuia cu nivelul
leziunilor de pe cadavru, iar atunci când autovehiculul lipseşte, compararea se va face după
identificare cu ocazia examinării acestuia.
Este deosebit de important ca în timpul examinării victimei şi garderobei acesteia să
se stabilească corespondenţa dintre urmele existente pe îmbrăcăminte şi leziunile de pe corpul
victimei.
Pe baza urmelor de târâre se poate stabili locul unde a fost lovită victima sau locul
unde a fost agăţată aceasta, locul abandonării sau locul unde a rămas după târâre.
b) Urmele biologice de natură umană
Îndeosebi urmele de sânge, firele de păr, resturile de ţesut, precum şi urmele digitale
sau altor părţi ale corpului uman, identificate cu ocazia accidentelor de circulaţie, contribuie
semnificativ la realizarea scopului fînal al cercetării criminalistice, prin elucidarea şi
clarificarea unor aspecte de real înteres.
La faţa locului, urmele de sânge se găsesc pe drumul public, pe autovehiculul
implicat în accident, pe corpul şi îmbrăcămîntea victimei, şi se pot prezenta sub formă de
stropi, picături, scurgeri, pete sau bălţi.
Urmele de sânge iau forma semnului exclamării dacă suprafaţa pe care au căzut are o
poziţie oblică sau dacă sunt create în timp ce autovehiculul de pe care se scurg astfel de
urme era în mişcare
c) Urmele sistemului de rulare
Diferă în funcţie de natura vehiculului creator şi de cea a suportului pe care se
imprimă, având o mare varietate influenţată de unele caracteristici individuale ale
anvelopelor, respectiv: gradul de uzură a desenului antiderapant, găuri, tăieturi etc. Aceste
urme reprezintă elemente caracteristice care individualizează urma benzi de rulare de altele de
acelaşi fel.
Cu ocazia cercetării locului faptei o atenţie deosebită se va acorda urmelor de
frânare.

37
 Asemenea urme apar de regulă în timpul frânării, dar şi în procesul rulării oferind
date referitoare la direcţia de deplasare, la încărcătura autovehiculului, la intensitatea efortului
de frânare, starea tehnică a frânelor.
Între urma de frânare şi viteza de circulaţie a autovehiculului există raport direct
proporţional, urma de frânare va fi cu atât mai lungă cu cât viteza de deplasare este mai mare
în momentul acţionării sistemului de frânare şi invers. De aici, necesitatea măsurării corecte a
lungimii urmelor de frânare.
d) Urmele unor părţi din caroserie
Se prezintă sub diverse subansambluri ( bare de protecţie, mască, semnalizator
etc.)formate prin tamponarea victimei, a unor vehicule sau obstacole şi sunt rezultatul acţiunii
nemijlocite a autovehiculului asupra diferitelor obiecte întâlnite în calea sa. Această categorie
de urme poate duce la stabilirea tipului de autovehicul, modelul acestuia, culoare ,
mecanismul de producere a impactului şi alte indicii valoroase pentru cercetare.
e) Urmele sub formă de resturi de obiecte şi materiale.
În această categorie avem:
Urmele sau petele de ulei, vaselină, benzină şi alte substanţe
Acestea se găsesc pe drumul public în locul impactului sau în cel în care a oprit
autovehiculul sau în direcţia în care a dispărut şi pot fi folosite în scopul identificării
autovehiculului angajat în accident.
Urmele provenite de la spargerea farurilor, lanternelor de poziţie, a geamurilor şi
parbrizelor
Pot fi folosite la identificarea autovehiculului de la care provin, prin efectuarea
constatărilor tehnico-ştiinţifice sau expertizelor traseologice.
f) Urmele rămase pe carosabil şi pe lateralele acestuia
Se pot găsi pe :
- garduri, podeţe, stâlpi, copaci etc.
- obiecte care s-au aflat asupra victimei: geantă, mapă, alte bagaje;
Fiecare obiect descoperit trebuie descris în procesul-verbal menţionându-se
caracteristicile: urme de lovitură, de formare etc. şi fotografiate.
g) Urme de pe autovehiculul angajat în accident şi de pe alte obiecte
Pe baza acestor urme se poate stabili starea tehnică a mijlocului de transport, natura
urmelor create pe acesta, mecanismul producerii accidentului şi cauzele acestuia.
Examinarea se face în următoarea ordine: bara de protecţie din faţă, numărul de
înmatriculare, cârligele de remorcare, radiatorul, farurile, lămpile de poziţie, capota, aripile,
roţile din faţă, parbrizul, ştergătoarele de parbriz, caroserie, continuându-se cu părţile laterale
şi cele din spatele autovehiculului.
Examinarea atentă a urmelor de tamponare ce se găsesc pe diferite obiecte aflate la
faţa locului, stâlpi, podeţe, copaci poate duce la stabilirea tipului de autovehicul, părţile sale
proeminente care au lovit obstacolele şi mecanismul producerii accidentului.

3.12.4 Împrejurări negative ce pot apare cu ocazia cercetării accidentelor

38
 Uneori, infractorii pentru a scăpa de răspunderea penală sau pentru a şi-o uşura,
încearcă să inducă în eroare lucrătorii de poliţie fie prin înscenări, modificări în câmpul
accidentului sau prin declaraţii mincinoase.
Cercetarea atentă, minuţioasă a locului accidentului conduce la descoperirea urmelor,
a indiciilor care combat împrejurările create artificial, îi pun pe poliţişti pe pistele pertinente
stabilirii adevărului şi soluţionării judicioase a cazurilor respective.
Astfel:
– pe zone descoperite ale corpului cadavrului apar leziuni create de fragmente de
sticlă provenite din parbriz etc., dar leziunile nu prezintă scurgeri de sânge;
– poziţia cadavrului faţă de toate celelalte obiecte din ambianţa locului accidentului
este în contradicţie cu posibilitatea lezării unei anumite zone a organismului persoanei vii,
leziune care să fi cauzat moartea.
Ambele situaţii conduc la ideea că accidentul de circulaţie este o înscenare (persoana
era decedată în momentul producerii acestuia):
- repartizarea urmelor de îmbrăcămînte şi corpul victimei este diferită faţă de
susţinerile suspectului cu privire la direcţia în care circula acesta şi, ca atare, a fost
accidentată;
- repartizarea peliculelor de vopsea desprinse cu ocazia coliziunii pe drumul public,
diferă faţă de susţinerile suspectului şi a unor „martori oculari ”unul din farurile sau
semnalizatoarele autovehiculului sunt diferite ca model sau montaj, faţă de farul sau
semnalizatorul pereche ori acestea sunt uscate, deşi toate celelalte părţi ale autovehiculului
sunt umede;
- pe mânerul portierei şoferului, pe oglinzile retrovizoare şi volan sunt descoperite
doar urmele digitale sau palmare ale uneia şi aceleiaşi persoane.

3.13 Fixarea rezultatelor cercetării criminalistice a locului accidentului

În cazul accidentelor de circulaţie soldate cu decesul sau rănirea unor persoane, se

întocmesc următoarele acte procesuale:
- Procesul verbal de cercetare la faţa locului;
- Schiţa locului faptei;
- Fotografii judiciare şi filme judiciare;
- Primul diagnostic al părţii vătămate;
- Proces verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului;
- Proces – verbal de verificare în evidenţa conducători auto;
- Declaraţie autor;
- Declaraţia părţii vătămate ( dacă este posibil);
- Declaraţie martor.

3.13.1. Redactarea procesului verbal de cercetare a locului accidentului

Procesul verbal de cercetare la faţa locului este principalul mijloc procesual de fixare
a urmelor şi a altor elemente materiale de probă.

39
 Procesul verbal trebuie să fie complet, să cuprindă chiar unele aspecte sau date care
la prima vedere nu au legătură directă cu producerea accidentului, dar care ulterior pot
constitui elemente cheie în soluţionarea cauzei(vezi anexa nr.2)
În procesul-verbal de cercetare nu se vor menţiona concluziile organului de urmărire
penală, consideraţiile personale ale martorilor sau aprecierile specialiştilor participanţi la
cercetare.
Asemenea aspecte nu trebuie menţionate în procesul verbal deoarece, cercetarea la
faţa locului nu este suficientă pentru stabilirea definitivă a cauzelor accidentului şi a
vinovăţiei persoanelor implicate.
Unele versiuni pe care le presupun organele de urmărire penală pot avea doar un
caracter orientativ şi operativ, necesitând ample verificări ulterioare.
Totodată, descrierea urmelor şi a altor mijloace de probă precum şi poziţia acestora în
câmpul infracţiunii, nu trebuie făcută după relatările martorilor sau ale altor persoane, ci
numai în conformitate cu cele sesizate şi stabilite de organul de cercetare penală cu propriile
sale simţuri. Chiar dacă celui care efectuează cercetarea i se aduce la cunoştinţă că anumite
elemente din câmpul infracţional au fost deplasate din locurile în care au rămas după
producerea accidentului, ele vor fi fixate pe schiţă şi în procesul verbal acolo unde au fost
găsite.
Corespunzător prevederilor instrucţiunilor M.A.I. în termen de 3 zile de la încheierea
cercetării la faţa locului, se va întocmi, de către specialistul criminalist planşa fotografică cu
aspecte de la faţa locului, iar în termen de 5 zile, planşa fotografică reprezentând toate urmele
şi celelalte mijloace materiale de probă descoperite şi ridicate de la faţa locului, indiferent cui
aparţin (cu excepţia celor relevate în laborator, pentru care se va întocmi raport de constatare
tehnico-ştiinţifică).
Obiectele ridicate de la faţa locului, care impun o examinare şi tratare în laborator,
pentru a se evidenţia existenţa eventualelor urme, vor fi preluate de compartimentul
criminalistic, menţionându-se aceasta în procesul verbal.

3.13.2. Întocmirea schiţei locului accidentului

Schiţa locului săvârşirii infracţiunii constituie o modalitate de reprezentare grafică a

situaţiei de la faţa locului(vezi anexa nr.4). În literatura de specialitate, schiţa locului faptei
mai este denumită plan-schiţă, delimitarea făcându-se ţinând cont de faptul dacă transpunerea
în plan respectă sau nu proporţiile reale ale obiectelor sau suprafeţelor reprezentate.
Oricare ar fi modalităţile de reprezentare grafică, schiţa locului faptei ajută la
înţelegerea mai exactă a tabloului real al locului săvârşirii infracţiunii, având menirea de a
ilustra constatările din procesul-verbal şi de a întregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor
cercetării la faţa locului.

40
 Pentru ca schiţa locul faptei să formeze o imagine edificatoare şi veridică a situaţiei
de la locul producerii unui accident de circulaţie, ea trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
Ø să fie clară – claritatea schiţei înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă numai acele
elemente ce ilustrează constatările menţionate în procesul verbal, cum ar fi: elementele de
localizare a accidentului, elementele angajate în accident, elementele care au favorizat
producerea accidentului precum şi oricare elemente care pot concura la soluţionarea cauzei;
Ø să fie cotată – aceasta înseamnă notarea pe schiţă a dimensiunilor obiectivelor
reprezentate, adică lăţimea carosabilului, a benzii, a trotuarelor, a şanţurilor, lungimea urmelor
de frânare, ecartamentul autovehiculelor precum şi distanţele existente între diferite urme şi
obiecte aşa cum au fost găsite de către echipa de cercetare;
Ø să fie exactă – executarea unei schiţe exacte presupune determinarea dimensiunilor
obiectelor şi a distanţelor cu ajutorul ruletei, cu prilejul măsurătorilor în teren, precum şi
utilizarea ustensilelor din trusa de desen la efectuarea schiţei la masa de lucru;
Ø să fie realizată la scară – realizarea la scară a schiţei presupune existenţa unui
raport între dimensiunile obiectivelor ori a distanţelor de pe schiţă şi cele reale. Spre exemplu,
scara 1:100, reprezîntă faptul că un centimetru de pe schiţă, înseamnă 100 de centimetri în
realitate; scara 1:200, reprezintă faptul că un centimetru de pe schiţă, înseamnă 200 centimetri
în realitate etc.;
Ø să fie realizată cu semne convenţionale – conciziunea şi sugestivitatea pe care
trebuie să le aibă o schiţă presupun ca reprezentarea în plan a obiectelor aflate la faţa locului
să se facă prîn anumite semne grafice cu aceeaşi semnificaţie pentru toate organele judiciare.
Dacă pentru unele obiecte, elemente sau detalii nu sunt prevăzute semne
convenţionale criminalistice, acestea vor fi reprezentate, după caz, fie prin semne
convenţionale topografice standardizate, fie prîn semne sau simboluri utilizate în alte domenii
de activitate, cu explicarea lor prin legendă;
Ø să fie orientată – cu ocazia întocmirii schiţei locului faptei şi în special a locurilor
deschise, aceasta trebuie orientată după punctele cardinale, fie cu ajutorul busolei, fie al altor
metode, cum ar fi: după poziţia soarelui, după soare şi ceas, după steaua polară ş.a.
Întotdeauna pe schiţă se va trasa o săgeată al cărui vârf va îndica Nordul.
Ø să fie individualizată – individualizarea schiţei înseamnă înscrierea pe aceasta a
titlului, a scării la care s-a întocmit, a numelui, prenumelui şi organului din care fac parte
membrii echipei de cercetare precum şi a semnăturilor celor care au participat la cercetarea
locului faptei. În titlu trebuie să se precizeze data, locul şi cauza în care s-a procedat la
cercetarea la faţa locului şi întocmirea schiţei.
3.13.3 Metode folosite pentru realizarea schiţei

41
 Schiţa locului accidentului de circulaţie, ca de altfel orice schiţă a locului unei
infracţiuni, se poate realiza prîn două metode: metoda triangulaţiei şi metoda coordonatelor
rectangulare.
Metoda triangulaţiei se foloseşte îndeosebi în cazul în care locul sau zona
producerii accidentului are o formă neregulată, cu multe laturi sub formă de arcuri de cerc, cu
raze diferite, în înteriorul cărora se găsesc multe elemente care trebuie fixate faţă de aceste
laturi. În practică această metodă este folosită rar.
Metoda coordonatelor rectangulare este cea mai utilizată întrucât, accidentele se
produc, de regulă, pe arterele rutiere, existând posibilitatea fixări urmelor şi obiectelor
rezultate, faţă de elementele constructive sau de marcare ale acestora.
Metoda constă în determinarea punctului prin stabilirea coordonatelor acestuia faţă
de cele două axe de coordonate.
Aplicată în practică, metoda constă în determinarea unui punct (care poate reprezenta
un obiect de dimensiuni mici sau elemente determinante ale formei obiectelor de dimensiuni
mari) prin două măsurători efectuate pe direcţii perpendiculare din punctul respectiv până la
elementele fixe din teren.
Ca şi în cazul metodei triangulaţiei, realizarea schiţei folosind metoda coordonatelor
rectangulare comportă două faze. În prima fază se efectuează o schiţă a locului accidentului
cu mâna liberă. Prin măsurători, vor fi determînate atât dimensiunile obiectelor din câmpul
înfracţional cât şi distanţele dintre acestea. Totodată se vor stabili şi dimensiunile elementelor
constructive ale drumului şi ale anexelor acestuia.
Valorile măsurătorilor vor fi înscrise pe schiţa efectuată cu mâna liberă, făcându-se
totodată şi alte adnotări necesare pentru realizarea ulterioară a unei schiţe complete şi
redactarea unui proces-verbal cuprinzător.
În cea de-a doua fază, se realizează schiţa care se ataşează procesului verbal de
cercetare la faţa locului. Această schiţă se întocmeşte la masa de lucru, folosind ustensilele
trusei de desen. De regulă, schiţele se realizează pe hârtie format A 4, la scara 1:200. În cazul
în care accidentul se întînde pe o suprafaţă mare, se pot folosi şi formate cu dimensiuni mai
mari, pliate după regulile desenului tehnic, până ajung la dimensiunile A 4.

3.13.4. Fotografii judiciare

 fotografia judiciar – operativă

Cu ajutorul fotografiei judiciar – operative se asigură exactitatea, urgenţa şi

caracterul obiectiv probator al activităţii de fixare şi ridicare a urmelor şi celorlalte probe
materiale de la faţa locului(vezi anexa nr.3) .Cuprinde:

 aspectul general al locului accidentului ;

42
  autovehiculul în ansamblul său , poziţia, avariile şi urmele găsite pe acesta:
cadavrul,
 poziţia lui faţă de autovehicul şi faţă de alte obiecte de la faza locului;
 diferite probe materiale sau urme rezultate din accident.
 fotografia de orientare
o Are ca scop fixarea, în ansamblu, a locului accidentului şi a
împrejurimilor acestuia.

 fotografia schiţă
o Acest gen de fotografiere are ca sarcină fixarea în mod izolata
locului accidentului, fără a fi încluse împrejurimile.
 fotografia obiectelor principale
o Se foloseşte în scopul fixării diferitelor porţiuni ale locului
accidentului la o scară mai mare.
 fotografiade detaliu
o Are ca scop fixarea la o scară mai mare a diferitelor urme ale

accidentului, asemenea detalii pot fi : urme de sânge, desenele benzilor de

rulare etc. Aceste urme se pot fotografia metric.

43
 CAPITOLUL IV
ACCIDENTELE RUTIERE CARE ATRAG RĂSPUNDEREA PENALĂ

Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a

rezultat moartea sau vătămarea întegrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat
să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului
şi să nu părăsească locul faptei.
În această situaţie este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului
implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat consecinţele rezultate mai sus,
să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care
cercetează accidentul.
Orice persoană care este implicată sau are cunoştinţă de producerea unui accident de
circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii
uneia sau mai multor persoane, precum şi în situaţia în care în eveniment este implicat un
vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligat să anunţe, de îndată poliţia şi să
apeleze numărul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
Nu constituie înfracţiune fapta conducătorului de vehicul care, în lipsa altor mijloace
de transport , el însuşi transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în
măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de
identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-
un registru special , dacă se înapoiază imediat la locul accidentului.
Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului, dacă victima părăseşte locul
faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de
poliţie.

4.1. Uciderea din culpă

a) Uciderea din culpă – este fapta persoanei care din culpă cauzează moartea
altei persoane (art. 192 C.p.).
Cu toate că uciderea din culpă prezintă un grad de pericol mai redus decât
omuciderea săvârşită cu intenţie, posibilitatea săvârşirii acestei fapte constituie o gravă
ameninţare pentru viaţa oamenilor şi pentru securitatea relaţiilor sociale.

44
 Incriminând uciderea din culpă, legea penală a urmărit crearea unei acţiuni
inhibitive pentru conştiinţa oamenilor, de natură să-i oblige la chibzuire, la cântărire atunci
când efectuează acte ce ar putea duce la uciderea unei persoane.

Formele agravante:
Infracţiunea de ucidere din culpă are doua forme agravante:
1. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a
măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru
efectuarea unei activităţi.
Pentru existenţa acestei agravante se cer întrunite următoarele condiţii:
– suspectul sau inculpatulsă fie profesionist, meseriaş sau o persoană care
efectuează o anumită activitate;
– fapta să fie săvârşită în exerciţiul profesiei, meseriei ori în îndeplinirea
activităţii;
– să existe anumite dispoziţii legale sau măsuri de prevedere pentru
exerciţiul profesiei sau meseriei ori pentru efectuarea respectivei activităţi;
– fapta să fie urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau măsurilor de
prevedere.
Uciderea din culpă în această formă agravantă se întâlneşte frecvent în domeniul
circulaţiei pe drumurile publice.
Prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată,
modificată şi completată au fost instituite reguli pentru toţi cei ce participă la traficul rutier
inclusiv pietonii, nerespectarea acestor norme atrăgând răspunderea contravenţională.
Din Dispoziţiile art. 192 alin. 2 C.p. coroborate cu cele ale dispoziţiilor prevăzute în
actul normativ menţionat mai sus, rezultă că subiecţii activi ai infracţiunii de ucidere din culpă
în formă agravantă de textul sus menţionat pot fi orice persoană care conduce un vehicul şi
care urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul
acelei activităţi produce un accident mortal. Nu are relevanţă dacă are sau nu cunoştinţă de
conducere, dacă este conducător auto sau amator, dacă posedă sau nu permis de conducere
pentru autovehiculul condus ori altul (categorie permis necorespunzătoare).
2.Pluralitatea de victime
Infracţiunea de ucidere din culpă în această agravantă se referă la rezultatul produs,
respectiv pluralitatea de victime.
Faptul că prin infracţiune au fost ucise două sau mai multe persoane se consideră
că pericolul social al faptei este în mod obiectiv agravat şi priveşte toate modalităţile
uciderii din culpă, atât modalitatea simplă cât şi cele agravante.

4.2. Vătămarea corporală din culpă

45
 Integritatea şi sănătatea persoanei sunt ocrotite şi în situaţia când vătămarea a fost
săvârşită din culpă. Pentru existenţa infracţiunii este necesar să se producă o vătămare care
necesită pentru vindecare un anumit timp de îngrijiri medicale, respectiv mai mult de 90 zile.
Dacă timpul de îngrijiri medicale pentru vindecare este mai mic de 90 zile,
vătămarea corporală din culpă nu constituie infracţiune.
Aceasta este o infracţiune materială, instantanee şi de daună.
Situaţia premisă în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă constă în
existenţa unei persoane în viaţă, care anterior săvârşirii faptei avea o altă stare decât cea
provocată de vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii.

4.2.1 Modalităţi de existenţă ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă

a) atunci când în urma săvârşirii infracţiunii a fost cauzată o vătămare pentru
vindecarea căreia sunt necesare îngrijiri medicale mai mult de 90 de zile sau când s-a
cauzat vreuna din următoarele consecinţe:
– o infirmitate;
Se înţelege o stare care pune victima infracţiunii într-o situaţie de inferioritate
faţă de alte persoane sau faţă de propria ei stare dinaintea săvârşirii faptei.
– un prejudiciu estetic grav si permanent;
Se înţelege alterarea înfăţişării normale a persoanei, aşa încât aspectul său să
devină neplăcut, respingător. Prejudiciul estetic trebuie să fie permanent. Prejudiciul
estetic poate fi rezultatul unei desfigurări, schimbarea înfăţişării feţei – deformări,
schimbarea formei corpului sau a unei mutilări, pierderea unei mâini, etc.
– avortul;
Întreruperea cursului unei sarcini adică, expulzarea fătului datorită accidentului
rutier.
– punerea în primejdie a vieţii persoanei;
Ca o concluzie producerea vreuneia din urmările arătate atrage existenţa
infracţiunii indiferent de durata timpului de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Ca o modalitate agravantă prevăzută de legea penală priveşte fapta care a fost
săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru
exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi. Această
circumstanţă agravantă se aplică nu numai conducătorilor profesionişti ci şi persoanelor
care, fără să posede permis, conduc o singură dată autovehiculul şi produc vătămări din
culpă altei persoane. Agravante se aplică şi conducătorului de moped care din
neîndemânare şi nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice provoacă
vătămare corporală din culpă întrucât îndeplineşte o activitate avutăîn vedere de legiuitor.
Infracţiunea de vătămare corporală din culpă săvârşită faţa de mai multe
persoane, devine agravantă şi se referă la rezultatul produs, respectiv pluralitatea de
victime(art. 196 alin. 4 C.pen).

46
 CAPITOLUL V
CONCLUZII

Cercetare locului faptei în cazul accidentelor rutiere este activitatea cea mai
importantă din punct de vedere procesual penal ce se poate efectua în vederea atingerii
scopului general al procesului penal acela de a descoperi faptele de natură penalăşi autorii

47
acestora odatp cu aflarea adevarului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei precum şi la
persoana suspectului sau inculpatului.
În cazul accidentelor rutiere din care a rezultat vătămarea integrităţii corporale a unor
persoane sau chiar decesul acestora principalele probe se dezvolta în cadrul cercetarii la faţa
locului începand cu identificarea martorilor, a victimelor sau a autorului si termînand cu
rapoartele de expertiză medico-legalăîn referire şi la examinarile toxicologice ale mostrelor
biologice recoltate de la suspect sau victimă şi rapoartele de expertiză tehnică auto care se
realizeazăîn cea mai mare proporţie în baza datelor consemnate cu ocazia efectuării cercetarii.
Ca şi înstudiul de caz expus, cercetarea la faţa locului şi implicit procesul verbal
împreună cu schiţa locului accidentului şi planşa fotografică pot conduce organele de urmărire
penală la dovedirea faptelor comise şi mai apoi instanţele de judecată la condamnarea
definitivă a inculpaţilor care le-au săvârşit.
Având în vedere faptul că peste 80% din accidentele de circulaţie se datorează
factorului uman, este explicabilă preocuparea organelor de urmărire penală, de a lămuri sub
toate aspectele starea şi comportamentul persoanelor care au concurat la producerea
accidentului, activitate care se bazeaza în mare măsură pe constatările făcute cu ocazia
cercetării la faţa locului.
Încălcarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice poate avea drept
consecinţă uciderea sau vătămarea din culpă a unor persoane ori distrugerea din culpă. De
reţinut că uneori, producerea urmărilor se poate datora şi altor încălcări ale prevederilor
legale: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are îmbibaţie
alcoolică în aerul expirat ori în sânge peste limita legală sau este în stare de ebrietate,
conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere ori cu permis de
conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul condus ori a
încredinţat spre conducere un autovehicul unei persoane, ştiind că aceasta nu posedă permis
de conducere etc. De multe ori, uciderea sau vătămarea corporală din culpă se săvârşeşte în
concurs cu înfracţiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul auto implicat
în evenimentul rutier, fără încuviinţarea organelor de poliţie.
De remarcat că obligaţia de a rămâne la locul accidentului rutier revine fiecăruia
dintre conducătorii autovehiculelor implicate în evenimentul rutier, fiind lipsit de relevanţă
faptul că ulterior, se constată că numai unul din ei este vinovat sau că accidentul s-a datorat
culpei exclusive a victimei.
Încredinţarea autovehiculului, pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane
care nu posedă permis de conducere şi care din nepricepere, provoacă un accident mortal de

48
circulaţie, constituie şi înfracţiunea de ucidere din culpă, întrucât între acţiunea celui care a
încredinţat autovehiculul şi rezultatul produs există un raport de cauzalitate.
Ca şi concluzie se poate afirma că, în cazul accidentelor rutiere soldate cu decesul ori
vătamarea corporala a unor persoane, în vederea depistării şi tragerii la răspundere penală sau
civilă, principala activitate procedurală este Cercetarea la Faţa Locului.

STUDIU DE CAZ

La data de 31.07.2016, în jurul orelor 03:53 echipa de cercetare la faţa locului din cadrul
Serviciului Rutier Constanţa a fost sesizată cu privire la faptul că pe DN 22 la km 274, din jud.
Constanţa a avut loc un accident rutier soldat cu decesul şi vătămarea corporală a unor persoane.

49
 Din activităţile de cercetare la faţa locului şi cele investigative ulterioare s-a reţinut
că la data de 31.07.2016, orele 03:53, N. V., în timp ce se afla sub influenţa băuturilor
alcoolice, respectiv 0.66 mg/l alcool pur în aerul expirat, a condus autoturismul Audi A6, cu
numărul de înmatriculare CT-30-GOE, pe DN22 dinspre Tulcea către Constanţa şi ajungând
în zona km 274+400, a pătruns pe sensul opus unde a intrat în coliziune frontală cu
autoturismul marca Dacia Logan (Taxi) cu numărul de înmatriculare CT-51-BUS condus din
sens opus de către B. F..
În urma accidentului a rezultat decesul la faţa locului a lui B. F. şi S. N. ocupant al
locului dreapta faţa în autoturismul Dacia Logan, precum şi rănirea uşoară a lui G.(Ş) A.,
ocupanta locului din spate din autoturismul Dacia Logan.
După producerea accidentului N. V., a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea
poliţiei care efectua cercetarea locului faptei, fiind identificat la domiciliul său de către lucrătorii
Secţiei 5 Rurale de Poliţie Constanţa, la ora 05:10.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 992-993 din data de
03.08.2016, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanţa rezultă că numitul N. V.
prezenta o alcoolemie de 1,45 g/l alcool pur în sânge conform analizei primei probe de sânge
recoltată în data de 31.07.2016, la ora 06:35, respectiv 1,35 g%o la proba a doua, recoltată la ora
07:35.
Pentru stabilirea cu exactitate a cauzei decesului celor două persoane organul de
cercetare penală a dispus prin ordonanţă motivată conform art. 185 din C. p. p., autopsia medico-
legală a acelora.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 3486/493/A3/2016 emis de SJML
Constanța la data de 11.08.2016, a rezultat că moartea numitului B. F. a fost violentă. Ea s-a
datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toracic cu ruptură de arteră aortă
descendentă toracică, în cadrul unui politraumatism complex (traumatism cranio-cerebral,
toraco-abdominal şi de membre).
Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu şi de
corpuri dure, din interiorul habitaclului unui autoturism, unele de mici dimensiuni, cu vârfuri
şi muchii ascuţite (posibil cioburi sticlă parbriz, geamuri laterale), în circumstanţale unui
accident rutier; toate leziunile traumatice pot data cu foarte puţin timp înainte de deces; cele
situate la nivel toracic au legătură directă necondiţionată cu cauzele morţii.
La cadavru s-au mai constatat o fractură costală şi o fractură de stern, fără infiltrat
sangvin adiacent, care au putut fi produse prin manevre de resuscitare.
În sângele prelevat de la cadavru şi în urina acestuia nu s-au constatat alcool sau
substanţe psihoactive.
Moartea poate data din 31.07.2016.
Locul ocupat în autoturism de susnumit, este posibil locul şoferului.

50
 Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 3487/494/A3/2016 emis de SJML
Constanța la data de 11.08.2016, a rezultat că moartea numitului S. N. a fost violentă. Ea s-a
datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toracic cu ruptură de arteră aortă
descendentă toracică, în cadrul unui politraumatism complex (traumatism cranio-cerebral,
toraco-abdominal, de bazin şi de membre).
Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu şi de
corpuri dure, din interiorul habitaclului unui autoturism, unele de mici dimensiuni, cu vârfuri
şi muchii ascuţite (posibil cioburi sticlă parbriz, geamuri laterale), în circumstanţale unui
accident rutier; toate leziunile traumatice pot data cu foarte puţin timp înainte de deces;
leziunea traumatică de la nivel toracic are legătură directă necondiţionată cu cauzele morţii.
La cadavru s-a mai constatat o fractură de stern, fără înfiltrat sangvin adiacent, care a
putut fi produsă prin manevre de resuscitare.
În sângele prelevat de la cadvru nu s-a constatat alcool.
Moartea poate data din 31.07.2016
Conform raportului de constatare medico-legală numarul 3488/115/A1 rutier/2016
emis de SJML Constanța la data de 08.08.2016 întocmit cu ocazia examinarii medico-legale a
victimei G(Ş) A, medicul legist a concluzionat ca “prezintă leziuni traumatice care au putut fi
produse prin lovire cu şi de corpuri dure din interiorul habitaclului unui autoturism, în
circumstanţele unui accident rutier.
Leziunile traumatice pot data din 31.07.2016 şi necesită circa 30 (treizeci) zile de
îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.
Având în vedere topografia leziunilor traumatice, locul ocupat în autoturism de
susnumită este cel mai probabil dreapta spate.
Viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie.
Nu s-au constatat consecinţe prevăzute de art. 194 C.P.

URMĂRILE DE DREPT ALE FAPTELOR REŢINUTE ÎN STUDIUL DE CAZ

În drept s-a reţinut:
I. Fapta inculpatului N. V. , care la data 31.07.2016, a condus autoturismul cu numărul
de înmatriculare CT-30-GOE, pe DN22 dinspre Tulcea către Constanţa şi ajungând în zona km
274+400 a provocat un accident rutier din care a rezultat decesul a două persoane (B.F şi S. N)
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi
pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) şi (3) din C.P.
II. Fapta inculpatului N. V., care la data 31.07.2016, având o îmbibaţie alcoolică de 1,45
g/l alcool pur în sânge, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare CT-30-GOE, pe
DN22 dinspre Tulcea către Constanţa şi ajungând în zona km 274+400 a provocat un accident
rutier din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane (G(Ş) A) întruneşte elementele
51
constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de
dispozițiile art. 196 alin. (1) din C.P.
III. Fapta inculpatului N. V., care la data 31.07.2016, având o îmbibaţie alcoolică de 1,45
g/l alcool pur în sânge la prima mostră recoltată și 1,25 g/l alcool pur în sânge la a doua mostră
recoltată așa cum rezultă din B.A.T.nr. 992-993 din 31.07.2016, emis de SJML Constanţa, a
condus autoturismul cu numărul de înmatriculare CT-30-GOE, pe DN22 dinspre Tulcea către
Constanţa şi ajungând în zona km 274+400 a provocat un accident rutier din care a rezultat
decesul a două persoane și vătămarea corporală a alteia întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, constând
în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor
biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l, alcool pur în sânge - prevăzută de art. 336
alin. (1)din C.P.
IV. Fapta inculpatului N. V., care la data 31.07.2016, a condus autoturismul cu
numărul de înmatriculare CT-30-GOE, pe DN22 dinspre Tulcea către Constanţa şi ajungând
în zona km 274+400 a provocat un accident rutier din care a rezultat decesul a două persoane
(B. F. şi S. N.) şi vătămarea corporală a altei persoane (G(Ş) A) după care a părăsit locul
accidentului fără încuviinţarea poliţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, constând în
părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care
efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul vehiculului implicat într-un
accident de circulaţie faptă prevăzută şi pedepsită de art. 338 alin. (1) din C. P.
În cauză făcându-se aplicarea art. 38 alin. (1) si (2) din C.P. privind concursul de
infracţiuni.

Inculpatul a fost trimis în judecată, iar în baza art.192 alin.1, 2 şi 3 C.P. şi art.375
C.P.P Judecătoria Constanţa l-a condamnat pe inculpatul N. V. pentru infracţiunea de ucidere
din culpă la pedeapsa de 5 ani închisoare(victime B. F, S .N).
În baza art.196 alin.1 Cod penal şi art.375 C.P.P l-a condamnat pe inculpat pentru
infracţiunea de vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 6 luni închisoare (persoana vătămată
G. A). În baza art.338 alin.1 Cod penal şi art.375 C.P.P l-a condamnat pentru infracţiunea de
părăsirea locului accidentului la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare. În baza art.336 alin.1 C. P.
şi art.375 C.P.P l-a condamnat pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa
alcoolului la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare. În baza art.38 alin.1 şi art.39 alin.1 lit.b C. P.
instanţa a contopit cele 4 pedepse cu închisoarea, şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani
52
închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare, condamnând în total inculpatul N.V. la
pedeapsa de 6 ani închisoare. Pedeapsa de 6 ani închisoare urmând a se executa în regim de
detenţie potrivit art.60 C.P. , conform sentinţei penale 1508/2016 12.12.2016, ramasă definitivă
prin Hotarârea nr. 242/2017 09.03.2017 a Curţii de Apel Constanţa.

Anexa nr. 1-Ordonanţa de dispunere a cercetării la faţa locului

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CONSTANŢA
SERVICIUL RUTIER
BIROUL ACCIDENTE RUTIERE

Nr. 60137/2019
ORDO NANŢĂ
din data de 31.07.2016
Agent șef adjunct M.C din cadrul Serviciului Rutier – I.P.J. Constanţa.
Examinând actele din dosarul penal cu numărul de mai sus, privind accidentul de
circulaţie produs la data de 31.07.2016, ora 03:53, pe Drumul National 22, la km 174+240m,
C O N S TAT :
că prin Ordonanţa nr. 60137/31.07.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale cu
privire la faptele de vătamare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. (1)
din. C.P., ucidere din culpă, prevăzută și pedepesită de art. 192 alin. (1),(2) și (3) din. C.P.
părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută si
pedepsită de art. 338 alin. (1) din. C.P. conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau
a altor substanţe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din. C.P. , constând în aceea că :
53
 La data de 31.07.2016, orele 03:53, N.V. , în timp ce se afla sub influenţa băuturilor
alcoolice, respectiv 0.66 mg/l alcool pur în aerul expirat, a condus autoturismul Audi A6, cu
numărul de înmatriculare CT-30-GOE, pe DN22 dinspre Tulcea către Constanţa şi ajungând
în zona km 274+400, pătrunde pe sensul opus unde intră în coliziune frontală cu autoturismul
marca Dacia Logan (Taxi) cu numărul de înmatriculare CT-51-BUS condus regulamentar din
sens opus de către B. F.
În urma accidentului a rezultat decesul lui B. F şi S .N ocupant al locului dreapta
faţa în autoturismul Dacia Logan, precum şi rănirea uşoară a lui G(Ş) A, ocupanta locului din
spate din autoturismul Dacia Logan.
După producerea accidentului N .V. părăseşte locul accidentului fiind
identificat mai târziu la domiciliul său din comuna Cogealac.
Fiind necesară constatarea directă în scopul determinării şi clarificării împrejurărilor
de fapt, în temeiul dispoziţiilor art. 286 alin. (4) din C.P.P. şi art. 192 alin. (1) din C.P.P.

DISPUN:
Efectuarea cercetării la faţa locului pentru accidentul de circulaţie produs la data de
31.07.2016, ora 03:53, pe Drumul Naţional 22, la km. 174+240m între localitătile Lumina şi
Tariverde.
ORGAN DE CERCETARE PENALĂ
Agent șef adjunct M C

54
Anexa nr.2-Procesul Verbal de cercetare la faţa locului

PROCES – VERBAL
din data de 31.07.2016, în mun. Constanța, jud. Constanța

Agent șef adjunct M. C. din cadrul Serviciului Rutier Constanţa – I.P.J. Constanţa şi tehnician
criminalist agent șef adjunct V. N. din cadrul Serviciului Criminalistic – I.P.J. Constanţa.
Azi, data de mai sus, ora 03:53, am fost sesizaţi de către dispecerat, cu privire la faptul că pe
Drumul Naţional 22, la Km 174, s-a produs un accident de circulaţie soldat cu decesul şi vătămarea
corporală a unor persoane, fapt pentru care ne-am deplasat la locul indicat, unde, în baza Ordonanţei
nr. 60137/31.07.2016, am efectuat activitatea de cercetare la faţa locului, ocazie cu care

AM CONSTATAT URMĂTOARELE :

Accidentul s-a produs pe Drumul Naţional 22, la Km 174+240m, unde tronsonul de drum are
următoarele particularităţi :
Segmentul de drum este în curbă uşoară la stânga având în vedere sensul de mers către Tulcea,
în debleu (adâncit) şi în rampă către Constanţa.
Circulaţia se desfăşoară pe două sensuri de mers, sensul de mers către Constanţa fiind
prevăzut cu două benzi pe sens simetrice ce masoară fiecare 3,50 m. iar sensul de mers către Tulcea o
bandă pe sens ce măsoară 3,50 m..
55
 Partea carosabilă este compusă din asfalt, fiind uscată la momentul cercetărilor şi are o lăţime
totală de 11,50 m.
Amenajări : acostament din pietriş ce măsoară de ambele părți 1,00 m., trotuar absent , scuar
absent .
Defecte ale carosabilului: - nu au fost identificate.
Menţiuni suplimentare în legătură cu drumul: fără mențiuni.
Condiţii meteo şi de vizibilitate: cer senin, vizibilitate specifică nopții, iluminat stradal absent,
nu sunt mențiuni.
Sistemul de semnalizare rutieră este format din următoarele:
MARCAJE: - longitudinale: între sensuri de mers - simplu continuu şi simplu discontinuu
acesta din urmă orientat pentru sensul de mers către Tulcea, longitudinale: între benzile sensului de
mers către Constanţa - simplu discontinuu, longitudinale: de delimitare a părţii carosabile - simplu
continuu de ambele părţi,
INDICATOARE: - nu au fost identificate în zona producerii accidentului.
Limita maximă de viteză pe tronsonul de drum, având în vedere categoria, configuraţia
drumului şi indicatoarele rutiere, este de 100 km/h.
În accident au fost implicate următoarele vehicule:
A).autoturism marca Audi, de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare CT-30-GOE,
serie şasiu WAUZZZ4F86N127426, proprietatea N. G., valabilitate I.T.P - 15.10.2017, asigurare RCA
- Asirom seria RO/01/TO/XZ nr. 005857864 valabil până la data de 06.11.2016, condus la momentul
producerii accidentului, potrivit datelor şi informaţiilor primare de către :
N.V., născut la data de 17.10.1985, în Constanta, domiciliat în Cogealac, str.Liliacului, nr.
60, jud. Constanta, posesor al C.I/CP/paşaport seria KZ nr. 149329, eliberat(ă) de Cogealac, CNP
1861017134214, conducător auto care nu a fost identificat la locul producerii accidentului acesta
părăsind locul producerii accidentului rutier fără încuviintarea organelor de poliţie si a fost identificat
ulterior la domiciliu.
Vehiculul prezintă următoarele avarii: -bară faţa, mască faţă, capotă motor, avarii sub capota
motor, aripi fața, bară spate, avarii în şi sub autoturism.

B).autoturism marca Dacia Logan, de culoare galben, cu numărul de înmatriculare CT-

51-BUS, serie şasiu UU1LSDJKF43124924, proprietatea L. F., valabilitate I.T.P - 10.08.2016,
asigurare RCA , condus la momentul producerii accidentului, potrivit datelor şi informaţiilor
primare, de către :
B.F., născut la data de 02.05.1980, în Constanta, domiciliat în Constanta, str. Străjerului nr.
3, jud. Constanţa, posesor al C.I/CP/paşaport seria KZ nr. 143804, eliberat(ă) de Constanta, CNP
1810502134211.
Vehiculul prezintă următoarele avarii: - bara faţă, mască faţă, capotă motor, aripi faţă,
ansamblu roţi faţă, parbriz, avarii sub capota motor, avarii în şi sub autoturism.

56
 Locul producerii accidentului, vehiculele implicate şi probele identificate au fost fixate
conform umătoarelor :

MĂSURĂTORI :

Pentru efectuarea măsurătorilor a fost utilizate următoarele repere :

- reper A : limita stângă a Drumului Naţional 22, având în vedere sensul de mers către
Constanța
- reper B : borna hectometrica a Km 174 + 300 m

distanța distanța
URMA natura urmei fata de fata de
A B
componenta
far dreapta logan 0 48,80m
auto
capac din pastic roată componenta
2,00m 44,00m
cu inscripție Dacia auto

componenta
bară plastic Audi -0,50m 34,50m
auto

nr. inmatriculare CT-51- componenta

0,60m 30,10m
BUS auto
partea spate a auto cu componenta
-1,30m 28,70m
nr. CT-30-GOE auto

partea fața a auto cu nr. componenta

-0.30m 22,60m
CT-51-BUS auto

componenta
far Audi 0,60m 24,60m
auto
componenta
bară Logan 1,20m 22,60m
auto
caseta taxi cu inscriptia componenta
1,00 22,70m
Romaris auto
urma de destratificare
pietris aflat pe
acostamentul D.N. 22, lungimea totală de 4,20 si se termină
de târâre 0 27,10m
partea stânga de mers la 1,50m
având in vedere sensul
către Constanța
urme dinamice de lungimea totala de 9,80m si se
destratificare a de târâre 1,70m 43,20m termină sub partea față a auto CT-
covorului asfaltic 51-BUS
împrăștiate neuniform pe partea
carosabilă cu ponderea mai mare pe
fragmente de componenta banda sensului de mers către Tulcea
0 22,60
comonente auto auto și lichide si pe banda nr. 2 a sensului către
Constanța, între ambele auto pe o
rază de 16,50 m
57
 La faţa locului pe partea carosabilă a Drumului National 22, pe banda nr. 1 a sensului de mers
către Constanța, a fost identificat autoturismul marca Dacia Logan cu nr. CT-51-BUS, în pozitie de
staționare, oblic către dreapta orientat cu partea faţă către Tulcea, loc în care a rămas după producerea
accidentului fiind fixat astfel :
De la reper A până la partea spate, respectiv colţul stânga spate a auto s-a măsurat
distanţa de 1,10m.
De la reper B pănă la partea spate, respectiv colţul stânga spate s-a măsurat distanţa
de 22,60m.
Deasemenea în afara părţii carosabile a Drumului National 22, pe acostamentul din
pietriș, al sensului de mers către Tulcea, puțin oblic către stânga orientat cu partea faţă către
Tulcea, a fost identificat autoturismul marca Audi cu nr. CT-30-GOE, loc în care a rămas după
producerea accidentului fiind fixat astfel :
De la reper A pănă la partea spate respectiv colţul stânga spate a auto s-a măsurat
distanţa de
-1,30m.
De la reper B până la partea spate, respectiv colţul stânga spate s-a măsurat distanţa
de 28,70m.
Locul producerii accidetnului este pe banda sensului de mers către Tulcea, asa cum
reiese din urmele dinamice de destratificare – zgâriere a covorului asfaltic, care au punctul de
origine la distanta de 43,20m faţă de borna hectometrică nr. 3 a km. 174 şi la distanţa de
1,70m faţă de limita stânga a Drumului Naţional 22, având în vedere sensul de mers către
Tulcea, urme care se continuă ca o linie curbă și se termină sub partea faţă a auto marca Dacia
Logan cu nr. CT-51-BUS.
Totodată, am stabilit că în urma accidentului au rezultat următoarele:

CONSECINŢE :

vătămarea corporală/decesul a/al următoarelor persoane :

1. B.F. născut la data de 02.05.1980, în Constanta domiciliat în Constanta, str.
Străjerului nr. 300, jud. Constanţa, posesor al C.I/CP/paşaport seria KZ nr. 110804, eliberat(ă)
de Constanta, CNP 1810502134211, - decedat.
2. S.N., născut la data de 27.09.1988, în Medgidia domiciliat în sat Cobadin, str.
Rândunelelor nr. 01, jud. Constanta, posesor al C.I/CP/paşaport seria KZ nr. 233013,
eliberat(ă) de Medgidia, CNP 1870927131210, - decedat.

58
 3. G (Ş) A, născută la data de 28.04.1988, în Brăila, CNP 2870428090070 – rănită
grav
Între persoanele prezente la faţa locului am identificat următorii

MARTORI OCULARI :
-
1. H. M., CNP - 1940419360003.
2. T. N., CNP - 1890214070091.
3. D. S., CNP - 1810228070084
În cadrul activităţii de cercetare la faţa locului au fost luate următoarele

MĂSURI :

Au fost testate alcoolscop, cu aparatul etilotest marca Drager, următoarele persoane:

N.V. , rezultatul fiind 0,66 (mg/l),

S-au efectuat controlul autovehiculului/autovehiculelor, amprentarea, fotografierea şi

verificarea în evidenţa ”Urmăriţi” a persoanelor implicare în eveniment.
Cercetarea s-a efectuat între orele 04:20şi 07:00.
Schiţa locului accidentului şi planşa fotografică constituie parte integrantă a
prezentului proces-verbal.
Persoanele prezente nu au formulat obiecţii sau observaţii cu privire la activităţile
efectuate ori cu privire la cele consemnate în prezentul proces-verbal, consimţind semnarea
acestuia.
Pentru care am întocmit prezentul proces-verbal într-un singur exemplar.

59
 Anexa nr. 3-Planşa fotografică

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN CONSTANŢA
SERVICIUL CRIMINALISTIC
Biroul de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei
CAZ 704 din 31.07.2016

PLANȘA FOTOGRAFICĂ
privind

PRINCIPALELE ASPECTELE FIXATE ŞI URMELE RIDICATE

CU OCAZIA INVESTIGĂRII TEHNICO-ŞTIINŢIFICE A LOCULUI
FAPTEI, EFECTUATĂ LA DATA DE 31.07.2016 ÎN CAUZA PRIVIND
ACCIDENTUL RUTIER PRODUS LA ACEEASI DATA , PE D.N. 22 , KM.
274+400 M. , ÎN CARE AU FOST IMPLICATE AUTO MARCA DACIA
LOGAN , CU NR. CT-51-BUS SI AUDI CU NR. CT-30-GOE .

60
 C O N STAN ŢA
2016

=02=

FOTO 1

61
 FOTO 2

FOTO 1 , 2 - D.N. 22 , km. 274+400m. ; săgețile indică cele două autoturisme

implicate în accident.

Criminalist,

=03=

FOT
O 3 – urma
dinamică de
destratificare
a covorului
asfaltic , cu
debut de pe
sensul de
mers dinspre
Constanța
către Tulcea
care se continuă pe sensul opus .

62
 FOTO 4 – zona ce desparte sensurile de mers ; săgețile indică urme de destratificare a
asfaltului .

Criminalist

=04=

FOTO 5 –
D.N. 22 ,
sensul de deplasare dinspre Tulcea către Constanța ; în detaliu urma dedestratificare a
asfaltului .

FOTO 6 –
detaliu asupra unor
fragmente de
componente auto
găsite în zona de
separație a
sensurilor de mers.

Criminalist,

63
 =05=

FOTO 7 – auto marca Audi , cu nr. CT-30-GOE , în locul si pozitia în care a fost găsit .

FOTO 8 FOTO 9

FOTO 8 , 9 - auto marca Audi , cu nr. CT-30-GOE , partea faţă .

Criminalist ,

64
 =06=

FOTO 10

FOTO 11

FOTO 10 , 11 - auto marca Audi , cu nr. CT-30-GOE , părțile laterale .

Criminalist

=07=
65
 FOTO 12 - auto marca Audi , cu nr. CT-30-GOE , partea spate .

FOTO 13 –
interiorul

autoturismului marca Audi , cu nr. CT-30-GOE partea faţa ; detaliu asupra unui papuc găsit la
pedalier .

Criminalist

=08=

66
 FOTO 14 – auto marca Dacia Logan , cu nr. CT-51-BUS , aflat pe sensul de mers
dinspre Tulcea către Constanța .

FOTO 15 FOTO 16

FOTO 15 , 16 - auto marca Dacia Logan , cu nr. CT-51-BUS , partea faţa .

Criminalist ,

=09=
67
 FOTO 17

FOTO 18

FOTO 17 , 18 - auto marca Dacia Logan , cu nr. CT-51-BUS , părtile

laterale .

Criminalist ,

=10=
68
 FOTO 19 - auto marca Dacia Logan , cu nr. CT-51-BUS , partea spate .

FOTO 20 FOTO 21

FOTO 20 , 21 – cele doua victime decedate în urma accidentului .

Prezenta planșă conţine un numar de 10 file si 21 fotografii efectuate cu aparatul

foto marca Nikon.

ÎNTOCMIT
ASA V. N. V.

69
Anexa nr. 4-Schiţa locului accidentului

70
 Anexa nr. 5-Ordonanţa de dispunere a efectuării expertizei auto

ORDONANŢĂ
DE EFECTUARE A UNEI EXPERTIZE JUDICIARE
TEHNICE AUTO

Anul 2016, luna august, ziua 08, în mun. Constanţa, jud.Constanţa.

Subinspector de poliţie G R G, organ de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul
I.P.J.Constanţa - Serviciul Rutier.
Studiind dosarul de urmărire penală înregistrat la Parchetul de pe Lângă Judecătoria
Constanţa la nr./P/2016, având în vedere că pentru stabilirea cauzei şi împrejurărilor
producerii accidentului rutier din data 31.07.2016 produs pe DN 22 la KM 274+400 în jud.
Constanţa, este necesară concluzia unui expert;
În conformitate cu prevederile art. 172 alin.1 şi 2 din C.P.P.

D I S P U N:
1) Efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto judiciare.
2) Expertiza tehnică auto va fi efectuată de către expert tehnic auto- exp. ing. O P, din
cadrul Biroului de Expertize Locale de pe lângă Tribunalul Constanţa, fiind desemnat expert
parte ing. D M A din partea inculpatului.
3) Expertul va răspunde la următoarele obiective :
1. Care a fost dinamica producerii accidentului din data de 31.07.2016 ?
2. Care a fost locul producerii impactului?
3. Care a fost viteza de deplasare a autovehiculelor implicate in producerea accidentului, în
premomentul apariţiei stării de pericol ?
4. Cine a generat starea de pericol şi care a fost momentul apariţiei acesteia?
5. Care a fost cauza producerii accidentului de circulaţie ?
6. Ce reguli de circulaţie au fost încălcate şi de către cine?
7.Care au fost posibilităţile reale de evitare a producerii accidentului şi cui reveneau acestea ?
4) Pentru efectuarea expertizei, expertul va lua la cunoştinţă de întreg materialul de
urmărire penală.
5) Onorariul expertizei este în sumă de lei.
6) Raportul de expertiză urmează a fi depus la organul de cercetare penală până la
data de 12.08.2016
ORGAN DE CERCETARE AL POLIŢIEI JUDICIARE
Subinspector de poliţie
G.R.G.

Anexa nr. 6-Raport de expertiză tehnică auto

RAPO RT
de
EXPERTIZĂ TEHNICO – ŞTIINŢIFICĂ AUTO

I. INTRODUCERE

71
 1.1. Ing. dpl. O. D. P., expert tehnic autorizat de catre Ministerul Justitiei,
legitimatie nr. 1094 - 3712 din 30.11.1991, de profil tehnica auto, din cadrul Biroului Local
de Expertize Tehnice si Contabile Constanța, prin ORDONANTA a IPJ Constanta –
SERVICIUL RUTIER – Biroul Accidente am fost numit expert tehnic, in dosarul nr. / P /
2016, dosar penal, in vederea stabilirii si determinarii datelor tehnice necesare solutionarii
dosarului. Dl. ing. D. M. – expert consultant din partea conducatorului autoturismului AUDI.

1.2. Dosarul priveşte pe conducătorul auto N. V. care în ziua de 31 iulie 2016, în

jurul orelor 03:53, în timp ce conducea autoturismul AUDI A6 cu nr. CT-30-GOE, pe drumul
national DN 22 în afara localităţii, la kilometrul 274+400 dinspre loc. Cogealac spre loc.
Lumina, pierde controlul directiei pătrunzand pe sensul opus de mers unde loveşte
autoturismul DACIA LOGAN cu nr.CT-51-BUS, condus de B. F., care se deplasa din sens
opus, conducând la decesul conducătorului auto şi a pasagerului din autoturismul lovit precum
şi vătămarea celorlaţi partipanţi.

1.3. Obiectivele EXPERTIZEI TEHNICE

1.3.1. -Care a fost dinamica producerii accidentului din data de 31.07.2016 ?

1.3.2. - Care a fost locul producerii impactului ?

1.3.3.-Care a fost viteza de deplasare a autovehiculelor implicate în producerea

accidentului în premomentul apariţie stării de pericol ?
1.3.4. - Cine a generat starea de pericol și care a fost momentul apariției acesteia ?
1.3.5. - Care a fost cauza producerii accidentului de circulație ?
1.3.6. - Ce reguli de circulație au fost încalcate și de către cine?
1.3.7. - Care au fost posibilitatile reale de evitare a producerii accidentului și cui au
aparținut?

1.4. Raportul de Expertiză Tehnică a fost efectuat pe data de 14 august 2016 si a fost
redactat în baza datelor existente în dosarul respectiv ca urmare a recomandărilor tratatelor de
specialitate existente menţionate şi a cărţilor tehnice ale producătorilor vehiculelor implicate.
S-a verificat zona de producere a accidentului şi s-au expertizat autoturismele
implicate în producerea accidentului cu prezentare în detaliu în Rapoartele de Constatare.

II. CONSTATĂRI
1. Condiții de analiză

1.1. Zona de producere a accidentului se afla pe drumul naţional DN 22

Constanța-Tulcea, în zona km. 274+400, cu 3 benzi de deplasare, lăţimea totală de 11,50 m.,
cu o banda de coborâre (pe direcţie Constanța – Tulcea) şi două benzi de urcare (spre
72
Constanţa), cu acostament de 1,0 m şi şant ape pluviale în partea dreaptă pe direcţia spre
Constanţa cu marcaj axial linie continua între cele două sensuri (schiţa zonei prezentata in
planșa din fig. 1).

Fig. 1
Partea carosabila este un sector deschis circulaţiei publice din DN 22, pe timp de
noapte, acoperit cu asfalt, în aliniament dupa o curbă largă la dreapta pe direcţia de deplasare
Tulcea - Constanța, carosabil uscat, vizibilitate specifică, fără iluminat public, viteza maximă
admisă de 100 km/h.

1.2. Avarii autoturisme:

- autoturismul AUDI A6 cu nr. CT-30-GOE prezintă urme de impact accentuate la partea din
faţă dreapta, cu deplasare spre înapoi, cu deplasare roata faţa dreapta spre înapoi şi blocare în
cap prag dreapta şi deformare prag, cu deplasare spre înapoi cap lonjeron dreapta şi
modificare ampatament (stanga de 2890 mm / dreapta de 2720 mm).

- din măsurătorile efectuate pe autoturism comparativ cu planşele foto, dimensiunea avariilor

este în medie de 580-570 mm. începând din zona centrală spre dreapta şi afectarea zona
centru stanga faţă. Prezentarea în planşele foto din fig. 2-3.

73
 Fig. 2 Fig. 3

Fig. 4 Fig. 5

- autoturismul DACIA LOGAN cu nr. CT-51-BUS prezintă urme de impact accentuate la

partea din fata dreapta cu deplasare roata fața stânga spre înapoi şi blocare în cap prag stânga
cu deformare usa faţa dreapta, prag stânga, înclinare cap lonjeron dreapta spre dreapta şi
modificare ampatament.

- din măsuratorile efectuate pe autoturism comparativ cu planșele foto dimensiunea avariilor

este in medie de 560-580 mm. începând din zona centrală spre dreapta. Prezentare în planşele
din fig. 4-5.

- conducătorul autoturismului AUDI se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (1,45 / 1,25 0/00),
în scădere, iar conducătorul autoturismului DACIA nu se afla sub influenţa băuturilor
alcoolice.

1.3. Poziţiile autoturismelor şi urmele impactului sunt redate în schiţa accidentului

cu specificaţiile şi planşele foto din dosar :

- autoturismul AUDI este oprit în afara părţii carosabile pe partea dreaptă (direcţia Constanţa
–Tulcea), orientat spre direcţia Tulcea, cu partea lateral stânga spate la distanţa de 1,3 m de
limita carosabilului dreapta spre Tulcea şi la 28,70 m. de reperul B. Unghiul de înclinare faţă
de axa carosabilului este de circa α1 = 21-220.

74
- autoturismul DACIA LOGAN este oprit parţial în afara părţii carosabile, pe direcţia de mers
Tulcea –Constanţa, cu direcţia spre Tulcea, de la reperul A la colţul stânga spate s-a măsurat
1,10 m. respectiv 22,6 m de la reperul B. Unghiul de înclinare fața de axa carosabilă este de
circa α = 40-410.

1.4. Urme la locul accidentului:

Prezentarea urmelor de la locul accidentului este redată în tabelul din P.V. de C.F.L
prezentat în fig. 6 şi se reţine :

Fig. 6
- urme dinamice de destratificare (notaţia 1-2) cu începere de la 1,7 m faţă de reperul A şi la
43,20 de reperul B,
- bara faţă auto Dacia Logan (notaţia 3),
- casetă taxi (notaţia 4),
- far marca Audi (notaţia 5),
- număr înmatriculare CT-51-BUC (notaţia 6),
- bara plastic Audi (notaţia 7),
- capac platic roată cu inscripţia Dacia (notaţia 8),
- far dreapta Logan (notaţia 9),
- monument funerar cu gard metalic (notaţia 10),
- fragmente de cioburi şi materiale plastice pe o raza de 20,6 m (notaţia F),
- urme de destratificare pietriş pe acostament în faţa auto Audi (notaţia U)
- acostament pe direcție Constanța-Tulcea cu lăţimea de 1,0 m (notația A),

1.5. Caracteristicile autoturismelor implicate:

75
- pentru autoturismul AUDI A6 :
- lungime : 4916 mm
- lățime : 1855 mm
- înălțime : 1459 mm
- ampatament: 2843 mm
- ecartament față / spate: 1612 /1618 mm
- greutate: 1890 kg

- pentru autoturismul DACIA LOGAN :

- lungime : 4250 mm
- lățime : 1735 mm
- înălțime : 1525 mm
- ampatament: 2630 mm
- ecartament față / spate: 1466 /1456 mm
- greutate: 980 kg

III. ANALIZA OBIECTIVE

OBIECTIV 3.1. -Care a fost dinamica producerii accidentului din data de

31.07.2016 ?

3.1.1. Analiza vectorilor de impact

În analiza condiţiilor de dinamică a fost necesar a se stabili vectorii vitezelor de

deplasare ale corpurilor implicate în funcţie de direcţia de producere a deformaţiilor de la
autoturisme. Dupa analiza grafică a elementelor prezentate s-a simulat pe softuri specializate
verificarea condiţiilor de dinamică. Pe baza ipotezelor de lucru s-au efectuat simulări pe
programe de calculator (PC-Crash si VIRTUAL-CRASH), care au permis stabilirea
condiţiilor de dinamică care să confirme situaţia exactă a producerii accidentului şi
coroborarea acestora cu urmele de la locul accidentului.

S-a simulat dinamica accidentului în condiţiile în care deplasarea autoturismelor se

face după o traiectorie liniară cu producerea impactului dintre cele două autoturisme,
autoturismul AUDI fiind in deplasare din sens opus sub un unghi de circa 21-23 0. Momentul
impactului are loc în condiţiile de deplasare ale celor două autoturisme cu o viteză apropiată
de cea iniţială. Direcţia de deplasare a acestui autoturism AUDI era înclinată spre stânga după
ieşirea din curbă la dreapta, cu o inclinaţie de circa 21-230. Direcţia de deplasare a
autoturismul DACIA LOGAN era înclinată spre stânga faţă de direcţia sa iniţială de deplasare
cu o înclinaţie de circa 14-150
Redarea locului de producere a accidentului s-a efectuat prin verificări în teren cu
prezentarea în aplicatia GOOGLE – MAP. Ca reper de orientare a fost adoptat monumentul

76
funerar (notatia M) din plansa din fig. 7. Locul accidentului se afla anterior acestui
monument, după o curbă la dreapta în care unghiul format de axa carosabilului este 14-150 .

Fig. 7

Analiza grafică a deformaţiilor celor două autoturisme a permis trasarea tangentelor

la limita de deformaţie cu determinarea direcţiei principale de deformaţie.în fig. 8 este redată
grafic analiza respectivă cu stabilirea direcţiei principale a vectorului de impact. Trebuie avut
în vedere că IMPULSUL unui corp (definit ca integrală a forței) a generat dinamica
accidentului cu deplasarea simultană a celor două autoturisme şi rotirea acestora şi cu
producerea de avarii ulterioare. Valoarea acestuia este produsul “masa x viteza” și (în functie
de mărimea rezultată) conduce la traiectoria imprimată corpurilor / autoturismelor de după
momentul desprinderii.

Trasarea deformărilor precum şi determinarea direcţiei principale a forţei de impact

s-a efectuat pe baza măsurătorilor efectuate pe autoturismele implicate precum şi ca urmare a
caracteristicilor tehnice ale acestora cu rezultatele menţionate.

77
 Fig. 8

In figura 10 s-au notat :

- A = autoturismul AUDI
- L = autoturismul DACIA LOGAN
- planul avariilor de la autoturismul AUDI
- planul avariilor de la autoturismul DACIA LOGAN
- vectorul VA = planul avariilor de la autoturismul A – AUDI,
- vectorul VL = planul avariilor de la autoturismul L – DACIA LOGAN,

3.1.3. Dinamica producerii accidentului.

În dimineaţa zilei de 31 iulie 2016, în jurul orelor 03:58, autoturismul AUDI A6 cu

nr. CT-30-GOE condus de către N. V. se deplasa pe drumul national DN 22, pe banda a doua
dinspre Tulcea spre Constanța.Viteza de deplasare în premomentul impactului era de 112-116
km/h. În planșa foto din fig. 9 este redată direcţia de deplasare a autoturismului DACIA
(Constanța-Tulcea) iar în fig. 10 este redată direcţia de deplasare a autoturismului AUDI
(Tulcea-Constanţa).

Fig. 9 Fig. 10

În același timp, din sens opus se deplasa autoturismul DACIA LOGAN cu nr.CT-51-
BUS, condus de B. F. pe banda normală de mers.Viteza de deplasare în premomentul
impactului era de 95-98 km/h.
Zona accidentului face parte din drumul național DN 22 la km. 274+400. Deplasarea
se efectua pe timp de noapte. Partea carosabilă în aliniament, după o curba largă spre dreapta
pe direcţia de deplasare a autoturismului AUDI, în pantă, cu două benzi de deplasare pe sensul
Tulcea – Constanța (de urcare), cu lățimea totală de 11,50 m., o bandă de coborâre si
acostament de 1,0 m și șanț ape pluviale.
În aceste condiţii de deplasare, la o distanța de circa 32-35 m. de locul impactului,
conducătorul autoturismului AUDI, care se deplasa spre Constanța, părăsește banda sa de
deplasare (banda a doua) şi pătrunde pe sensul opus de mers. Conducătorul autoturismului

78
DACIA LOGAN observă intenţia conducătorului autoturismului AUDI şi ca urmare iniţiază o
virare redusa spre stânga, fără a mai avea timpul material pentru a iniţia un proces dinamic de
frânare.

În condiţiile :
- în care autoturismul AUDI se deplasează pe o traiectorie înclinata spre stânga şi
pătrunde pe sensul opus de mers și
- autoturismul DACIA LOGAN se deplasa dupa o traiectorie înclinata redus spre
stânga, fără a frâna are loc impactul dintre cele doua autoturisme.

Fig. 11

Traiectoria autoturismului AUDI este înclinată spre stanga sub un unghi de circa 21-
230, partea din faţă fiind pe sensul opus de mers, în timp ce autoturismul DACIA LOGAN se
află parţial cu partea din stânga față pe sensul opus de mers, înclinat spre stânga sub un unghi
de circa 14-150
Locul impactului se află pe banda normală de deplasare a autoturismului DACIA
LOGAN (zona de împrăştiere cioburi şi bucăţi de plastic).

Autoturismul AUDI lovește cu partea din faţă dreapta autoturismul DACIA LOGAN
în partea din faţa dreapta. Datorită vitezelor de deplasare şi maselor implicate a celor două
autoturisme coroborate cu traiectoriile de deplasare, autoturismul AUDI va imprima o
deplasare de “împingere spre înapoi” şi spre dreapta direcţiei sale de deplasare concomitent cu
un moment de răsucire autoturismului DACIA LOGAN care se va deplasa în partea dreaptă a
direcţiei de deplasare Tulcea- Constanța, pe banda unu, cu partea din față spre direcția iniţială
de deplasare şi înclinat spre stânga. Autoturismul AUDI, la rândul său, continuă deplasarea pe
direcţia iniţială impactului coroborată cu un moment de răsucire în sens trigonometric. În
dinamica descrisă cele două autoturisme se vor deplasa până în poziția din schița accidentului.
79
 Traiectoria de deplasare după impact a autoturismului AUDI (în centrul de greutate)
este notată cu TA si are lungimea de 15,20 m. iar a autoturismului DACIA LOGAN este notată
cu TB si are lungimea de 17,50 m. (a se vedea planşa din fig. 11). Autoturismele nu mai sunt
deplasate din poziția de după impact.

REZULTĂ :Autoturismul AUDI A6 cu nr. CT-30-GOE, condus de N. V. pătrunde pe sensul

opus, unde lovește cu partea din față dreapta autoturismul DACIA LOGAN cu nr. CT-51-
BUS condus de B. F. în partea dreapta față.

OBIECTIV 3.2. -Care a fost locul producerii accidentului și al impactului între

cele doua vehicule?
3.2.1. Locul producerii accidentului:

Locul producerii impactului este determinat în funcţie de urmele rezultate după

cercetările de la locul producerii accidentului şi de datele analitice determinate. Astfel
manevrele conducătorului autoturismului AUDI au fost generate de deplasarea sub un unghi
spre stânga cu intrarea pe sensul opus pe o distanţă de deplasare de circa 31-35 m.
Conducătorul autoturismului DACIA LOGAN a efectuat în premomentul impactului, un viraj
redus spre stânga, generat de intenţia de evitare a autoturismului AUDI care a pătruns pe
sensul său de deplasare. În momentul impactului ambele autoturisme erau înclinate spre
stânga direcţiei iniţiale de deplasarea pentru fiecare, cu o diferenţă unghiulară între axele
longitudinale de circa 4-50.

În zona locului accidentului s-au observat două zone cu urme de lichide şi cioburi din
impact, aflată între cele două autoturisme pe direcţia de deplasare spre Tulcea (direcţia iniţiala
de deplasare a autoturismului DACIA LOGAN).

Din analiza planşei din fig. 12 se observă :

- o urmă de împrăştiere lichid (ulei) / notată Z1, care se află (începe) din zona centrală a
benzii de rulare spre Tulcea cu direcția de împrăștiere spre dreapta (direcția de
deplasare spre Constanța) până în zona în care s-a oprit autoturismul DACIA LOGAN
suprapusa peste o urmă de destratificare. Începutul urmei este la circa 1,7 m de limita
carosabilului din dreapta a direcției de deplasare spre Tulcea și se termină sub partea
din față a autoturismului DACIA LOGAN în lungime de circa 17,5 m. Aceasta
urmează traiectoria de deplasare a autoturismului DACIA LOGAN după impact.

- o urmă de împrăștiere lichid (ulei) / notată Z2, care se află (începe) din zona centrală a
benzii de rulare spre Tulcea (după circa 1 m de la prima urmă) cu direcția de
împrăștiere spre stânga (direcția de deplasare spre Constanța) și este rezultatul
avariilor produse la autoturismul AUDI, urmând traiectora acestuia după impact.

80
 Fig. 12

Analiza acestor urme coroborată cu dinamica simulată a accidentului conduce

la stabilirea urmatoarele concluzii :

- urma Z1 provine de la autoturismul DACIA LOGAN, după impact, fiind pe direcţia de

deplasare a acestui autoturism după impact,

- urma Z2 provine de la scurgerea uleiului de motor de la autoturismul AUDI, după impact,

În aceste condiţii se constată :

- Autoturismul AUDI se afla în deplasarea pe o direcţie înclinată spre stânga dinspre Tulcea
spre Constanța, cu partea din faţa pe o zona aflată pe banda de deplasare spre Tulcea,

- Autoturismul DACIA LOGAN s-a deplasat pe o traiectoria înclinată spre stânga, cu partea
din stânga faţă parţial pe banda a doua de deplasare Tulcea - Constanţa.

Locul impactului se află la intersecţia traiectoriilor celor două autoturisme.Rezultă că

locul impactului se află pe banda de deplasare pe direcţia Constanța – Tulcea, în zona petei de
ulei notată Z1 (între poziţiile finale ale celor două autoturisme).

REZULTĂ : Locul impactului dintre cele două autoturisme se află pe banda de deplasare
pe direcţia Constanţa – Tulcea, anterior începutului urmelor de destratificare notat 1-2 în
schiţa accidentului.

81
 OBIECTIV 3.3. -Care a fost viteza de deplasare a autovehiculelor în
premomentul apariției stării de pericol?

3.3.1. Viteza de deplasare a autoturismelor este determinată cu relația extinsă 4.33

din tratat [2]- Expertiza Tehnică a Accidentului de Circulație de ing. N. Nistor si M. Stoleru /
1997 si relația 3.11 pag. 109-111 din tratat [6]- Reconstrucția și expertiza accidentelor rutiere
de dr. ing. G. Gaiginschi, ed. tehn. 2009, condiţia de răsturnare.
Determinarea vitezei de deplasare a autoturismelor se face în condiţiile şi ipotezele
de dinamică stabilite.
Se reţine faptul că în zona accidentului nu s-au observat urme de frânare cu ruperea
aderenţei sau de tip derapare (P.V. de Cercetare la Fața Locului). Se determina viteza de
deplasare pentru fiecare autoturism în parte în funcţie de traiectoria stabilită şi de procesele
dinamice determinate. Se au în vedere deformările produse ca urmare a impactului de tip
« dinamic » coroborate cu urmele de cioburi şi lichide.
Analiza dinamică conduce la stabilirea condiţiilor de oprire a celor două autoturisme.
Astfel viteza iniţială de deplasare este suma a vitezelor pierdute în cadrul impactului (din
deformările produse), de deplasare pe carosabil după momentul impactului şi de răsucire.
Valoarea totală a vitezelor este suma vectorială funcție de unghiurile vectorilor din
premomentul impactului.
Pentru determinarea vitezelor pierdute în cadrul procesului dinamic de impact s-a
trasat grila energiei cinetice pierdută ca urmare a planului deformărilor la coliziuni frontale.
Prin asimilare, corectând cu toleranţele admise s-au luat în calcul datele din tratatul
[6] cap. 3.3.3.1. si tb.3.25. S-a trasat planul deformărilor după măsuratorile din planşele foto
prezentate de la verificarea autoturismelor.

3.3.2. Stabilirea vitezei de deplasarea a autoturismului AUDI cu nr. CT-30-GOE

anterior momentului impactului se face analitic, în condiţiile determinate de dinamică, cu
relaţia 3.186 şi 3.159 din tratatul [6], cu reducerea factorului prim.
_____
ω = \/ C / M
în care s-a notat :
- ω = valoarea vitezei unghiulare, care se determină,
- C = coeficientul de deformare, se adopta prin asimilare valoarea de 757
- M = masa, cu valoarea de 1890 kg.

______________
Rezultă : ῳ = \/ 757 * 103 / 1890 = 20,013 rad/sec

Valoarea vitezei este :

Wd = ζ x ω

- ζ = deformația măsurată, se adoptă valoarea medie de 0,570

82
 Rezultă : Wd = 0,570 x 20,013 x 3,6 = 41,060 km/h

Valoarea vitezei după ieşirea din impact determinată de dinamica de după impact (prin
răsucire şi deplasare). Se determină cu relaţia 7.54 din tratatul [1], cu reducerea factorului
prim şi valoarea G – care se simplifică.
_________________________
/ 26 * g
WT.o = \ / –––––– * (A1 + A2 + A3 + A4)
\/ Ke

în care s-au notat urmatoarele :

- Ke = coeficientul de eficacitate Ke = 1,0 (autoturism). Starea tehnică corespunzătoare.

- g = 9,81 m/sec2 acceleraţia gravitaţională .

- A1,2= energia pierdută în procesul dinamic de răsucire pentru cele două autoturisme
(deplasarea autoturismului Dacia este rezultatul acţiunii autoturismului Audi – de împingere
ca diferenţa de IMPULS) determinat cu relaţia :

A1,2 = A x φm x (3,14 x α / 360)

în care :

- φm = coeficientul de aderenţa maxim, care este funcţie de felul şi starea carosabilului din
zona accidentului. Din datele recomandate de tratatele de specialitate se adoptă de φm = 0,6
(carosabil din asfalt uscat) corectat cu K = 0,75.

- α = unghiul de răsucire / rotire cu valorile de 1800 si 3000

- A2 = valoarea energiei cinetice pierdută în cadrul procesului de deplasare pe distanţa

maximă, după impact, care se determină cu relaţia :

A2 = φred * Sdepl
în care s-a notat
- φred= coeficientul de aderenţa redus, care este funcţie de felul, starea carosabilului si felul
procesului de frânare. Se adopta valoarea pentru faza F3 si F4 de tip derapare de 0,6 corectat
cu K=0,80 / 0,7.

- Sdepl. = spațiul pe care are loc procesul respectiv (valoarea maxima). Din date si măsurătorile
efectuate la locul de producere a accidentului si trasarea grafică a traiectoriei, precum și
analiza prezentată rezultă valoarea spațiului de frânare de circa 15,20 m. respectiv 17,50 m.

înlocuind datele menţionate rezultă :

_____________________

83
 / 26 * 9,81 ______
WT.o = \ / –––––––– * (2,142 + 3,303 + 6,82 + 7,35)= \/ 5003,073 = 70,732 km/h
\/ 1,0

Rezultă că viteza totală, având în vedere unghiul redus, este suma vectorială a
vitezelor determinate – mărimea vitezelor, adică :

WA = |Wd| + |WT.o x cos α|= 41,060 + 70,732 = 111,792 km/h

Având în vedere toleranțele (3,5%) de calcul rezultă :

WAt = 112 ~ 116 km/h

REZULTĂ : Viteza de deplasare a autoturismului AUDI A6 cu nr. CT-30-GOE în

premomentul impactului a fost de Vat = 112~116 km/h., viteza medie de Va = 31,67 m/sec.

3.3.3. Stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului DACIA LOGAN cu nr. CT-51-

BUS anterior momentului impactului se determină analitic în aceleași condiții. Valoarea
vitezei de deplasare după impact este stabilită prin transpunerea valorii de deplasare în planul
unghiului de deplasare.

Valoarea vitezei este pentru ζ = deformația măsurată cu valoarea medie de 0,630 m

______________
Rezultă : ῳ = \/ 510 * 103 / 1210 = 20,530 rad/sec

Wd = 0,580 x 20,530 x 3,6 = 42,867 km/h

_____________________
/ 26 * 9,81 _______
WT.A = \ / –––––––– * (7,35 + 3,303)= \/ 2717,15 = 52,126 km/h
\/ 1,0

Rezultă ca viteza totală, având în vedere unghiul redus, este suma vectorială a
vitezelor determinate – mărimea vitezelor, adică :

WD = |Wd| + |WT.o x cos α= 42,867 + 52,126 = 94,993 km/h

Având în vedere toleranțele (3,5%) de calcul rezultă :

VDt = 95 ~ 98 km/h

REZULTĂ : Viteza de deplasare a autoturismului DACIA LOGAN cu nr. CT-51-BUS în

premomentul impactului a fost de VDt= 95~98 km/h., viteza medie de Vd = 26,81 m/sec.

OBIECTIV 3.4. -Cine a generat starea de pericol și care a fost momentul

apariției acesteia?
84
 Din analiza dinamicii accidentului şi a determinărilor analitice se constată :

- viteza de de deplasare a autoturismului AUDI era de 112~116 km/h., iar a autoturismului

DACIA LOGAN era de 95~98 km/h.,

- locul impactului dintre cele două autoturisme se află pe banda normală de deplasare pe
direcţia Constanţa – Tulcea.

În aceste condiţii, starea de pericol a fost creată prin manevra de deplasare a

autoturismului AUDI şi pătrunderea pe sensul opus. În premomentul impactului, între cele
două autoturisme era o distanţa de circa 51-57 m. Aparţia stării de pericol are loc în momentul
în care conducatorul autoturismului DACIA observă traiectoria de deplasare a autoturismului
AUDI.

REZULTĂ : Starea de pericol a fost creată de manevra conducatorului

autoturismului AUDI, care a pătruns pe sensul opus de mers.

OBIECTIV 3.5. - Care a fost cauza producerii accidentului de circulație ?

Din analiza dinamicii accidentului și a determinărilor analitice se constată :

- locul impactului se află în afara localitaților, cu limita de deplasare de 100 km/h

- viteza de deplasare a autoturismului AUDI era de 112~116 km/h., iar a autoturismului

DACIA LOGAN era de 95~98 km/h.,

- locul impactului dintre cele două autoturisme se află pe banda de deplasare pe direcţia
Constanţa – Tulcea.

În aceste condiții, cauza producerii accidentului a fost generată de pătrunderea

autoturismului AUDI pe sensul opus. Viteza de deplasare a autoturismului AUDI era peste
limita legală. Impactul dintre cele două autoturisme s-a produs la viteze iniţiale de
deplasare.În impact, viteza autoturismului AUDI s-a redus cu circa 41 km/h, iar a
autoturismului DACIA cu circa 43 km/h.

REZULTĂ :Cauza producerii accidentului a fost generată de deplasarea autoturismului

AUDI pe sensul opus de mers.

OBIECTIV 3.6. - Care au fost posibilităţile reale de evitare a producerii

accidentului şi cui au aparţinut?

Din analiza dinamicii accidentului a rezultat :

85
- spaţiul de siguranţa (de oprire) al autoturismului DACIA în condiţiile de dinamică rezultate
este stabilit cu relaţia :
So.A = SPR + Sfr = 33,00 + 60,90 = 93,90 m.

- câmpul de vizibilitate / distanţa la care se afla autoturismul AUDI faţă de locul impactului.
Autoturismul AUDI se afla la circa 31-35 m de la locul impactului.Față de condițiile de
dinamică (nici-un autoturism nu a efectuat frânarea) rezultă că locul impactului se afla în
interiorul timpul de percepţie / reacţie spre terminare.

Deci în momentul preimpactului autoturismul DACIA se afla la 20 ~ 22 m de locul

impactului, în timp ce pentru oprire (spațiul de siguranță) era de 93,90 m. Conducătorul
acestui autoturism nu a mai avut timpul material pentru evitare. A putut realiza numai un
început de manevră de evitare prin viraj la stânga fără proces de frânare.

Rezultă că spaţiul de siguranţă era mai mare decât spaţiul la care este observată
manevra autoturismului AUDI de intrare pe banda sa de deplasare. Adică

CV = 31 ~ 35 m < So = 93,90 m.

Într-o astfel de situaţie, conducătorul autoturismului DACIA a efectuat o manevră de

evitare prin virare redusă la stânga. Aceasta nu a mai putut evita impactul. Impactul dintre
cele doua autovehicule are loc în interiorul spaţiului de siguranţă al autoturismului DACIA.

Evitarea impactului putea fi făcută numai de către conducătorul autoturismului

AUDI, care trebuia să nu pătrundă pe sensul opus de mers, manevra datorată neatenţiei în
conducere coroborată cu starea acestuia (sub influenţa băuturilor alcoolice).

REZULTĂ :Evitarea producerii accidentului putea fi făcuta numai de către conducătorul

autoturismului AUDI, care trebuia să aibe controlul direcţiei şi să nu pătrundă pe sensul
opus şi să nu conducă sub influenţa băuturilor alcoolice. Conducătorul autoturismului
DACIA nu a mai putut evita impactul, acesta având loc în interiorul spaţiului de siguranţă.

OBIECTIV 3.7. -Ce reguli de circulaţie au fost încălcate şi de către cine?

3.6.2. Prevederi legale de circulaţie.

Prevederile OUG 195/2002 stabilesc :

“Art. 41. - (1) Vehiculele şi animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este
permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de

86
circulaţie, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației
semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie.
...
Art. 135. - (1) Pe drumurile publice pe care sunt aplicate marcaje, conducătorilor de vehicule
le este interzisă trecerea peste linia continuă, simplă sau dublă, şi peste marcajul pentru spaţii
interzise.

și Regulamentul de aplicare :
Art. 148 Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai:
8. să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenţia ori să
folosească instalaţii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranţă
a lui şi a celorlalţi participanţi la trafic;”

REZULTĂ :Nu au fost respectate prevederile legale privind circulaţia pe drumurile

publice de către conducătorul autoturismului AUDI. Aceasta trebuia sa păstreze banda sa
de deplasare şi să nu pătrundă pe sensul opus de mers şi să nu conducă sub influenţa
băuturilor alcoolice.

IV. CONCLUZII

4.1. -Care a fost dinamica producerii accidentului din data de 31.07.2016 ?

Autoturismul AUDI A6 cu nr.CT-30-GOE, condus de N.V., pătrunde pe sensul
opus, unde loveşte cu partea din faţă dreapta autoturismul DACIA LOGAN cu nr. CT-
51-BUS condus de B. F. ,în partea dreapta faţă.

4.2. - Care a fost locul producerii impactului ?

Locul impactului dintre cele două autoturisme se află pe banda de deplasare pe
direcţia Constanţa – Tulcea, anterior începutului urmelor de destratificare notat 1-2 in
schiţa accidentului.

4.3. -Care a fost viteza de deplasare a autovehiculelor implicate în producerea

accidentului în premomentul apariției stării de pericol ?
Viteza de deplasare a autoturismului AUDI A6 cu nr. CT-30-GOE în
premomentului impactului a fost de V at = 112~116 km/h., viteza medie de V a = 31,67
m/sec.
Viteza de deplasare a autoturismului DACIA LOGAN cu nr. CT-51-BUS în
premomentului impactului a fost de VDt= 95~98 km/h., viteza medie de Vd = 26,81 m/sec.

4.4. -Cine a generat starea de pericol si care a fost momentul apariției acesteia ?
Starea de pericol a fost creată de manevra conducătorului autoturismului AUDI,
care a pătruns pe sensul opus de mers.

87
 4.5. - Care a fost cauza producerii accidentului de circulatie ?
Cauza producerii accidentului a fost generată de deplasarea autoturismului
AUDI pe sensul opus de mers.

4.6. - Ce reguli de circulatie au fost încălcate si de către cine?

Nu au fost respectate prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice
de către conducătorul autoturismului AUDI. Aceasta trebuia să păstreze banda sa de
deplasare şi să nu pătrundă pe sensul opus de mers şi să nu conducă sub influenţa
băuturilor alcoolice.

4.7. - Care au fost posibilitățile reale de evitare a producerii accidentului și cui au

aparținut?
Evitarea producerii accidentului putea fi făcuta numai de către conducătorul
autoturismului AUDI, care trebuia sa aibă controlul direcţiei şi să nu pătrundă pe sensul
opus şi să nu conducă sub influenţa băuturilor alcoolice. Conducătorul autoturismului
DACIA nu a mai putut evita impactul, acesta având loc în interiorul spaţiului de
siguranţă.

Constanta, Expert tehnic, Expert consultant,

14 august 2016

BIBLIOGRAFIE

Îndrumar pentru expertiza tehnică a accidentelor de circulatie de ing. N.Nistor ed.

Tehnica.
Expertiza tehnică a autovehiculelor de ing. C. Durlut în ed. Tehnica l984.
Expertiza dinamicii accidentelor de circulație de dr. ing. G. Gaiginschi ed. Tehnica 2002.
Siguranța circulției rutiere (vol 1 si 2) de dr. ing. G. Gaiginschi ed. Tehnica 2006/7.

88
Referate și Cursuri de perfecționare organizate de Institutul Național de Expertize
Criminalistice – INEC, ed. 2006 – 2011.
Reconstrucția și expertiza accidentelor rutiere de dr. ing. G. Gaiginschi, ed. Tehnica 2009.
Sisteme de frânare ale autovehiculelor de dr. ing. Gh. Frățilă, ed. tehnica 1988.
Fiabilitatea si diagnosticarea automobilelor de dr. ing. C. Manea ed. Militară 1982.
Accidentul de trafic rutier (vol I si II) de prof. ing. M. Fierbinteanu, ed. Little Star 2010.
Referate si Cursuri de perfecționare organizate de CET-R Corpul Experților tehnici din
România 2006 – 2012.
BULETINUL EXPERTIZĂ TEHNICĂ editat de CET-R.
Automobile, cunoaștere, întreținere si reparație de prof. Gh. Frățilă, ed. Tehnica 2004.
SUPORT de CURS privind tehnologia de reparație a autovehiculelor Universitatea Tehnica
Brașov / Iași 2011.
Grundlagen der Fahrzeugtechnik I und II de prof. M. Revf edit. Univ.
Karlsruhe 2014 Legislația privind circulația pe drumurile publice (OUG. 195/2002
privind Circulația pe drumurile publice republicată, modificată si completată și Regulamentul
de aplicare) .

G. Antoniu, T. Toader (coordonatori), A. Boroi, C-tin Mitrache, V. Brutaru, Cr.

Mitrache, B. N. Bulai, I. Molnar, C. Bulai, I. Ristea, Şt. Daneş, C-tin Sima, C-tin Duvac,
V. Teodorescu, M-K Guiu, I. Vasiu, I. Ifrim, A. Vlăşceanu (autori), Explicaţiile noului Cod
penal, vol. II, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015.

G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.

Vasile, Codul penal. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck 2014.

Valerian Cioclei, Cristina Rotaru, Drept penal. Partea specială. Caiet de seminar,
Editura C.H. Beck, ed. 2, 2014.

Valerian Cioclei, Drept penal, Partea specială, Infracţiuni contra persoanei și

infracțiuni contra patrimoniului – cu referire la noul Cod penal, Editura C.H. Beck, 2013.

I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală, partea generală, Editura

Universul Juridic, 2014.

I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală, partea specială, Editura

Universul Juridic, 2015.

A. Zarafiu, Procedură penală, Ediţia 2, Editura C.H.Beck, 2015.

A. Crişu, Drept procesual penal partea generală, Editura Hamangiu, 2016.

Mihail Udroiu – Drept penal. Partea generală. Noul Cod Penal, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti,2014.

Gr. Theodoru, Lucia Moldovan, Drept Procesual penal, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1979.

N. Volonciu, Tratat de drept procesual penal, Ed. Paideea, Bucureşti, 1994.

89
 E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ediţia a II-a, Ed. Univers juridic, Bucureşti,
2002.

J. Palmiatto, Criminal investigation, Ed. Nelson-Hall Publishers, Chicago, SUA,

1996.

Vasile Bercheşan, Cercetarea penală, Îndrumar complet de cercetare penală, Ed.

Icar, Bucureşti, 2001.

I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008.

A. Swensson, D. Wendel, Descoperirea infracţiunilor. Metode moderne de

învestigaţie criminală – Stockolm, 1954.

Suciu C., Criminalistica, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972.

Ciopraga A., Tratat de tactică, Ed. Gama, 1992.

Ionescu L., Sandu D., Identificarea criminalistică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 2000.

Palcu Pavel, Tactica cercetării criminalistice la faţa locului, Ed. University press, “V.
Goldiş” Arad, 2006.

S. Murgu, N. M. Stoicu, Cadrul legal pentru protecţia drepturilor omului în

legislaţia internă şi internaţională, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012,

Gr. Theodoru, Lucia Moldovan, Drept Procesual penal, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1979;

N. Volonciu,Tratat de drept procesual penal, Ed. Paideea, Bucureşti, 1994,

Emilian Stancu, Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor, Curs de Criminalistică,

Universitatea din Bucureşti, 1986,

Vasile Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistică – Teorie şi practică). Îndrumar

complet de cercetare penală, Ed şi tipografia Icar, Bucureşti, 2002,

Ciopraga A., Iacobuţă I., Criminalistica, Ed. Junimea, Bucureşti,2001.

Ciopraga A., Tratat de tactică, Ed. Gama, 1992.

Boştină P., Voinea D., Criminalistica Mileniul 3, Ed. Little Star Impex SRL,

I. Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Ed. “Vasile

Goldiş”, Arad,

Ionescu L., Sandu D., Identificarea criminalistică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Dosar …/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa (speţă

nepublicată).

90
 Deri Pal, Primele măsuri la faţa locului – ,,Rendorsegi szemle”- 11 nov. 1960 –
traducere în lb. română – manuscris – citat din A. Ciopraga,Criminalistică.

Mihail Udroiu – Procedură Penală. Partea Specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2015.

A.L. Lorincz, Drept procesual penal(conform noului cod de procedura penală), vol.
I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015.

Noul Cod Penal

Noul Cod de procedură penală

Ordinul MAI nr. 182 din 14.08.2009/P.Î.Î.C.C.J nr.1754/C din 05.08.2009.

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1512 din 12.12.2013.

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal român – partea generală.

Conform noului Cod penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014

Lavinia Lefterache, Drept penal. Partea generală - Note de curs, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2014.

G. Antoniu, T. Toader (coordonatori), G. Antoniu, Gh. Ivan, C. Bulai, C-tin

Mitrache, B. N. Bulai, I. Molnar, C-tin Duvac, I. Pascu, I. Griga, V. Paşca, I. Ifrim, O.
Petrescu (autori), Explicaţiile noului Cod penal, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2015.

Mihail Udroiu – Drept penal. Partea specială. Noul Cod Penal, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti,2014.

A.L. Lorincz, Drept procesual penal(conform noului cod de procedura penală), vol.
II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016 .

N. Volonciu, A.S. Uzlău şi colectiv, Noul Cod de procedură penală comentat, ediţia
a III-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017.

Revista Pro Lege-Ed. Noiembrie 2016.

Al. Boroi-Drept Penal-Partea specială-Curs Universitar-Ediţia 3, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti,2016.

MIJLOACE DE DOCUMENTARE ELECTRONICE

http://www.infospecialconsulting.ro/cercetarea-la-faţa-locului-în-cazul-accidentelor-
de-circulatie-rutiera/

https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/22/accidentele-de-trafic-rutier/

91
 https://andreivocila.wordpress.com/2010/10/19/cercetarea-la-faţa-locului-investigaţia-
tehnico-stiinţifică-a-locului-faptei/

92