Sunteți pe pagina 1din 6

CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL ÎN

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ ŞCOLARĂ – TIP DE


EFORT, CONŢINUT TEHNICO-TACTIC, ASPECTE PSIHO-
PEDAGOGICE

Handbalul este un joc colectiv care se desfășoară în alergare, uneori în cea mai mare
viteză, ceea ce imprimă jocului un caracter dinamic. El poate fi considerat că o sinteză fericită
a deprinderilor motrice de baza ale omului, că alergarea, săritură, prinderea și aruncarea,ceea
ce conferă handbalului, pe lângă atributele sale sportive de joc de echipa practicat în
competiții, și atributele de mijloc al educației fizice și de sport complementar cu influențe
pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte ramuri. Datorită faptului că majoritatea
procedeelor tehnice sunt executate cu mâna, jocul de handbal poate fi învățat și practicat cu
ușurință chiar de indivizi fără o pregătire specială îndelungată. Din acest motiv poate fi
organizat în întreprinderi, instituții, unități militare, facultăți și cu deosebire în școli, fiind un
joc cu influențe pozitive asupra motricității, cât și asupra psihicului celor care-l practică. Prin
reușită acțiunilor de atac, da satisfacție imediată începătorilor, care se simt astfel atrași spre
practicarea lui regulată.

Are o tehnică simplă și ușor de învățat pentru a fi practicat că sport de masă, în scop
recreativ sau că mijloc de educație fizică. Pe lângă mișcările simple și naturale, mai apar în
joc și o serie de alte mișcări mai complicate cum sunt fentele, schimbările de direcție sau cele
specifice jocului de apărare. Toate acestea au o mare influență asupra motricității și contribuie
la dezvoltarea fizică armonioasă.

Jocul de handbal este accesibil tuturor, căci el poate fi practicat de copii și tineri de
ambele sexe, bărbați și femei și chiar de oameni de vârstă mai înaintată. Regulamentul de joc
cuprinde reguli puține, simple și ușor de înțeles. Aplicarea lor în joc se face cu ușurință chiar
în primele lecții ținute cu începătorii. Materialele, echipamentul și instalațiile necesare sunt
simple și nu chiar așa de costisitoare.
Cu toate că handbalul este un joc sportiv în care contactul corporal este admis,
pericolul de accidente este redus în cazul în care se respectă regulile de joc și partenerul de
întrecere.

Pentru obținerea rezultatelor mari, este necesară practicarea lui în cadrul unor
colective sportive în care munca de instruire trebuie să fie bine planificată, bine organizată și
desfășurată pe baze științifice.

Drumul spre culmile măiestriei sportive este greu, cere multă muncă și o pregătire
foarte atentă și mai ales continuă. Totuși, atingerea măiestriei se face mai repede decât în alte
jocuri sportive. Jocul modern, avansat, se desfășoară în plină viteză, în ritm susținut, ceea ce
presupune depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe lângă viteză de execuție, de deplasare
și de reacție, a rezistenței fizice specifice, a îndemânării în executarea fentelor și schimbărilor
de direcție, pe lângă mobilitatea generală și suplețea necesare executării celor mai complicate
mișcări, a forței de aruncare, a coordonării și echilibrului, mai este necesar să fie cultivat și
simțul mingii, care dă siguranță în prindere, aruncare, în precizia paselor și aruncărilor la
poartă.

Procedeele tehnice, numeroase și variate, trebuie să fie însușite astfel încât să poată fi
aplicate în joc în condiții de viteză și lupta cu adversarul.

Combinațiile tactice în atac desfășurate în viteză sub formă unor acțiuni variate, pline
de subtilitate și neprevăzut, ca și contramăsurile luate de apărători necesită o pregătire
tehnico-tactică complexă, precum și dezvoltarea calităților intelectuale de gândire, de
anticipație.

Fiind un joc sportiv relativ tânăr, handbalul cunoaște o necontenită dezvoltare la


fiecare mare competiție internațională, tezaurul tehnico-tactic al jocului se îmbogățește cu noi
elemente, ceea ce demonstrează că are încă frumoase perspective și că este departe de vremea
unei stabilizări depline.

Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind o


sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte din
mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a jocului este
mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de toate
gradele, joc sportiv de performanţă şi mare performanţă, dar şi că joc sportiv recreativ (sport
de masă). Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se face cu uşurinţă
chiar de la începutul perioadei de instruire. Instalaţiile şi terenul de joc sunt simple şi relativ
puţin costisitoare.

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive


Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la realizarea
obiectivelor acesteia în felul următor:

1. Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe benefice asupra


marilor funcţiuni ale organismului.
2. Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi pe cele
inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând toată
musculatura pe parcursul jocului.
3. Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi
asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă deasemeni calităţile
motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi îndemânarea în
regim de viteză şi forţă.
4. Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică relativ simple, accesibil
tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5. Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-tactice ca:
- schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care au influenţă
deosebită asupra dezvoltării motricităţii generale.
6. Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor interumane,
de socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor
caracteriale.
Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate,
necesită o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză,
în ritm susţinut, fapt ce presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită pentru un
angajament fizic şi psihic total.
Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi deci
discontinuu. Mişcările efectuate solicită un efort aciclic

Din punct de vedere al intensităţii, durata celor două reprize (2x30’), este
efort moderat. Pe fazele de atac şi apărare efortul este diferit:

- atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie efort
maximal; - faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal (circulaţii de
minge şi jucători, momentele de finalizare).

- apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem
efort submaximal cu dese întreruperi.

Handbalul este un joc sportiv de intensitate moderată, punctat cu eforturi de


intensitate maximală şi submaximală.

În funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu puternică


solicitare psihică şi a analizatorilor.

Din punct de vedere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză, punctat


cu dese faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.

În lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul


didactic al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare vom avea
volum mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi mai redus iar
intensitatea mai mare. La temele de perfecţionare, rezolvate de obicei prin joc bilateral,
predomină complexitatea efortului pe fondul intensităţii crescute. Este foarte important că
în lecţii să dozăm corect efortul şi să organizăm judicious colectivul de elevi, pentru a
realize o densitate motrică optimă.

Conţinut tehnico-tactic
Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care să
poată fi însuşit la nivel şcolar şi să resolve obiectivele specifice, referitoare la:

- Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului (pasărea


mîngîi şi aruncarea la poartă);
- Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea
regulilor simple ale jocului.
- Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în condiţii
regulamentare, în calitate de organiuator, arbitru şi jucător.
În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:

- poziţia fundamentală;
- mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat), opriri, porniri,
schimbări de direcţie;
- şcoala mingii: ţinere; prindere şi pasăre (de pe loc şi din deplasare în diverse planuri);
dribbling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de deasupra umărului (din
alergare, din săritură, cu pas adăugat, de la 7 m);
- contraatac cu unu şi două vârfuri;
- trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri acţiuni tehnico-
tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan, angajarea jucătorilor la semicerc), în
sistemul de atac cu un pivot;
Jocul de apărare va cuprinde:

- poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile);


- ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre direcţia
de pasăre;
- blocarea mingi aruncate la poartă;
- joc în sistemul “om la om” şi 6+0;

Aspecte psiho-pedagogice
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale jocului,
folosind că mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul bilateral, cu reguli
reduse, va fi prezent încă din primele lecţii, crescând treptat timpul afectat acestuia.

Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi corect cuantificate. Organizarea


judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici trebuie să asigure un număr mare de
execuţii, în vederea consolodării tehnicii de bază, în acelaşi timp oferind profesorului
posibilitatea de a corectă eventualele greşeli.

Demonstraţia profesorului va fi ireproşabilă, acesta putând folosi, în funcţie de posibilităţi,


înregistrări video, planşe sau fotografi.

Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi metoda globală, singura care va realiza o


instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorinței copiilor de mişcare, de joc
efectiv. Metodă analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea greşelilor
cu caracter general: - perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice în cadrul
orelor de activităţi sportive (pregătirea echipei reprezentative); în handbalul de performanţă
pentru realizarea măiestriei (în secţiile şi cluburile specializate).

Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la elevi capacitatea de a
învinge greul, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară vieţii sociale actuale.

Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă, logică, cu


alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren. Elevii învaţă să
anticipeze acţiunile adversarilor şi ale coechipierilor, dezvoltându-şi creativitatea.

Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra personalităţii în formare a


elevilor, asupra trăsăturilor pozitive voliţionale şi caracteriale. Fiind un joc colectiv
dezvoltă spiritual de cooperare şi întrajutorare, respectul faţă de adversar, coechipieri,
arbitrii şi public.

Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-play, nu


numai pe terenul de sport, dar şi în viaţa socială. Dar toate acestea depind în mare măsură
de profesionalismul şi măiestria profesorului.

Bibliografie:
1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984, 293
pag.
2. Rizescu C. Handbal - curs de specializare, Editura University Press, Constanţa, 2005,
209 pag.
3. Rizescu C. Handbal, Editura University Press, Constanţa, 2000, 154 pag.