Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Valorificarea turistică a zonei


deltaice Delta Dunării

Prof. îndrumător: Conf. dr. MINEA IONUŢ

Masterand: Crihană Alexandra-Angela

Grupa: TDRT2
1. Zona deltaică – Așezarea geografică

Fig. 1 Harta Deltei Dunării

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa
cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de
45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul
lagunar Razim - Sinoe 5.050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise
revenindu-i o suprafaţă de 2.540 km².
Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul
Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi
Braţul Sfântul Gheorghe.
Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de
104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni
aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².
Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs
rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o
lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
Cursul braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112
km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin considerate
un început de deltă secundară.
2. Factorii naturali favorizanți în dezvoltarea turistică
regională

Relieful - prin dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman asociate, de regulă,


cu o vegetaţie şi faună specifică acestor forme de relief, care le sporeşte complexitatea şi
valoarea estetică şi ştiinţifică. Fâşia litorală – plajele – forme de relief de acumulare aflate
într-o continuă modificare – cele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei constituie
resurse turistice naturale valorificate direct prin practicarea activităţii de turism balnear,
suportul fizic în cura helio-marină.
Hidrografia – o importantă componentă a peisajului – deţine un potenţial deosebit
prin numeroasele şi variatele lacuri (în număr de aproape 400, de diferite mărimi), gârle,
canale,vecinătatea Mării Negre; acestea creează oportunităţi pentru practicarea unor forme de
turism(ex. turism nautic). Bogăţia în peşte a lacurilor, canalelor şi braţelor Dunării reprezintă
o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv.
Apele sărate ale Mării Negre şi ale unor lacuri (Nuntaşi, Tuzla) sunt factori naturali de
cură prin aerosolii emişi ce pot fi inhalaţi în proximitatea lor, ceea ce generează forma de
turism balnear.
Clima - creează ambianţă pentru activitatea de turism, dar constituie şi un factor
natural de cură important în scopuri profilactice. Condiţiile climatice, favorabile activităţilor
turistice sunt datede: durata mare de strălucire a soarelui (de 2 300 – 2 500 de ore pe an),
numărul mare de zilesenine pe an (150 – 160), regimul termic ridicat, cu o temperatură medie
anuală de 11 – 11,6oC, precipitaţiile reduse cantitativ (350 – 450 mm/an). Bioclimatul deltei
şi în special al litoralului(localităţile Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei), prezintă câteva
trăsături faţă de bioclimatulgeneral de câmpie din România şi chiar faţă de bioclimatul
litoralului sudic.Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific
stepelor pontice.Spațiile acvatice planeși foarte întinse, acoperite în diferite grade cu
vegetație, întrerupte deinsulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă
specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice.Aceasta
suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a
atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între unminim de 3,5
Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă și un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie.În funcție de
intesitatea activității centrilor barici principali se instalează condiții specifice devreme: zile de
iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi
puternice (când acționează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde și uscate (când
acționează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacționează aerul din
bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).
Vegetaţia – şi îndeosebi cea acvatică, dă o mare valoare estetică, ştiinţifică şi
ecologică peisajului deltaic şi este caracterizată de prezenţa unor specii de plante: emerse –
limbariţa, săgeata apei, crinul de baltă; submerse – peniţa apei, brădişul, cosorul, sârmuliţa,
paşa, broscariţa, moţul, otrăţelul de baltă, aldrovanda; natante – unele cu rădăcinile fixate în
mâlul de pe fundul cuvetei lacustre, precum nufărul alb, nufărul galben, plutică, iarba
broaştelor, troscotul de baltă, cornaciul, iar altele plutesc liber la suprafaţa apei, precum
câteva specii de lintiţă. Câteva specii formează asociaţii vegetale de o deosebită frumuseţe:
Typhetum angustifoliae, Scirpo-Phragmitetum, Ceratophillo-Nupharetum lutei, Myriophyllo-
Nupharetum, Hydrocharietum morsus-ranae; de asemenea vegetaţia terestră de pe grindurile
Caraorman şi Letea (pădurile de stejar, plop, frasin, iar speciile de plante agăţătoare dau un
aspect exotic, subtropical pădurii de pe grindul Letea şi Caraorman: liana grecească, hamei,
curpen, viţă sălbatică) reprezintă o resursă turistică naturală care generează motivaţii
puternice pentru deplasări turistice în scopuri de recreere, ca şi pentru turismul ştiinţific.
Vegetația deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică mlaștinilor
(stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței.
Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc
pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o
vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri
pe câmpurile Letea și Caraorman și sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat,
frasin, plop tremurător, ulm, plante agățătoare.
Fauna - Conține mai mult de 320 de specii de păsări ca și 45 de specii de pește de apă
dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de păsări din
diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească.
Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul. Delta Dunării este un
adevărat paradis faunistic. Aici viețuieste 98% din fauna acvatică europeană, întreaga faună
de odonate, de lepidoptere acvatice și de moluște gasteropode de Europa și tot aici își găsesc
refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele
care, prin prezența lor, dau nota specifică faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentați prin 2
specii de caudate și 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea șerpi (4 specii).
Peștii sunt prezenți prin 65 specii, cei mai mulți de
apă dulce (60%), restul migrând primăvara din
Marea Neagră. Între aceștia din urmă, sturionii și
scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât şi
economic.
Păsările sunt cele care au creat faima deltei,
cunoscută, încă de la începutul secolului ca un
paradis avian. Renumele se datorează celor 327
specii pe care le putem întâlni în deltă și care
reprezintă 81% din avifauna României. Dintre
acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii
trecând prin deltă și rămânând diferite perioade de
timp toamna, iarna și primăvara.
Păsările acvatice sunt cele mai numeroase : cuibăresc
81 specii și trec prin deltă 60 specii, în total 141
specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică
europeană.

Fig.2 Fauna din Delta Dunării

Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine
adaptate la mediul acvatic, la care se adaugă, speciile accesorii și speciile cosmopolite.
Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viață este legată de prezența apei. Acestea
se grupează în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apă, strict stenotope
(cufundări, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufării (toate
speciile de paseriforme acvatice), specii de țărmuri (stârci, lopătari, țigănuși, unele anatide),
specii de pajiști hidrofile cu vegetație
bogată continuate cu stufării (ralide), specii
de țărmuri marine (unele laride).
Multe specii, mai ales dintre rate, gâște,
pescăruși, apar frecvent în diferiți biotopi.
Speciile accesorii sunt cele care se
integrează secundar în avifauna acvatică,
devenind din ce în ce mai numeroase pe
masura transformării ecosistemelor
acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii,
mușcari, filomele, pițigoi, cinteze, la care
se adaugă, în timpul cuibăritului, rațe,
cormorani și stârci. În pădurile de pe
câmpurile marine Letea si Caraorman
Fig. 3 Pelicani din Delta Dunării

cuibăresc 64 specii tipice avifaunei pădurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori,


macaleandru, pițigoi, graur, precum și codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila pitică,
vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populația
dezvoltându-se rapid. În pajiștile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepelița,
cicârliile, pasărea ogorului (Burchinus oedicnemus). În satele deltei, pe lânga gospodarii, sunt
frecvente guguștiucul, vrabia de casă, rândunica, barza, lastunul.
În Delta Dunării sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopătari, țigănuși și cormorani, de
pelicani și cormorani, de pescăruși, de avoazete și ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia
de pelicani din zona cu regim de protecție integrală Roșca-Buhaiova este cea mai mare din
Europa și este un exemplu de colonie mixtă. Aici se asociază mai multe mii de perechi de
pelican comun, cu zeci, până la sute de perechi de pelican creț și cormoran mare, într-un
peisaj care ne amintește de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai
specialiștilor, care au autorizații speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.

3. Factori naturali restrictivi în dezvoltarea turistică regională

Schimbări climatice - Fenomenul schimbărilor climatice manifestat la nivel global are


un impact direct și asupra zonei Deltei Dunării, astfel încât frecvența perioadelor de secetă
alternate cu cele de precipitații abundente, au condus la variații nemaiîntâlnite ale debitelor
Dunării.
Regiunea Deltei Dunării a fost expusă, în ultimii 54 de ani, unui intens proces de
încălzire, detectat atât în temperaturile medii anuale și anotimpuale, cât și în temperaturile
extreme18. Pentru valorile anuale și pentru anotimpurile primăvară și vară tendințele sunt
statistic semnificative cu pante ce variază, în general, între 0.30 și 0.53°C/deceniu, respectiv
0.25°C/deceniu și 0.35°C/deceniu pentru mediile termice anuale, ceea ce reprezintă o rată
destul de mare de creștere comparativ cu alte regiuni ale țării și ale continentului european.
Deși se constată și o creștere atât a temperaturilor 17 C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A.
18 Sursa datelor din această secțiune este baza de date ECA&D (European Climate
Assessment and Dataset) 33 inferioare (minime), cât și a celor superioare (maxime), creșterea
celor din urmă este mai intensă decât a minimelor, fapt ce determină și o creștere a
contrastelor termice de la zi la noapte și de la vară la iarnă, materializată prin creșterea
amplitudinilor termice diurne și anuale. Totodată este extrem de important faptul că în regiune
a crescut durata perioadei de vegetație din punct de vedere termic cu aproape o lună în
perioada analizată.

Fig.4 Tendința temperaturii medii anotimpuale și anuale în intervalul 1961-


2014 (Sursa: Danube Delta Integrated Development Strategy)

În ceea ce privește precipitațiile atmosferice, regiunea este cea mai aridă din țară, cu
cantități medii multianuale care, în extremitatea estică, se apropie foarte mult de limita
deșertificării (la Sulina, s-au înregistrat precipitații sub limita deșertului în 27 de ani, dintre
care 22 după anul 1982). Din punctul de vedere al evoluției în timp, la nivel anotimpual și
anual, cea mai mare parte a tendințelor detectate, majoritar în creștere, sunt statistic
nesemnificative. Excepție face doar Stația Meteorologică Sulina, unde scăderea este
generalizată pentru toate anotimpurile și cantitățile anuale și statistic semnificativă pentru
iarnă, primăvară și cantități anuale

Fig. 5 Tendința cantităților anotimpuale și anuale de precipitații în intervalul 1960-


2014 (Sursa: Danube Delta Integrated Development Strategy)
Pe lângă Delta Dunării, la nivelul județului Tulcea cu ajutorul hărților de hazard la
inundații au fost identificate și alte zone vulnerabile, precum Babadag și Războieni-Casimcea,
unde s-au și produs inundații în ultimii ani, ca urmare a ploilor torențiale și a lipsei sau stării
de degradare a lucrărilor hidrotehnice.
Malurile Canalului Sulina sunt afectate de traficul navelor maritime, dar și de
fenomenul eroziunii naturale, ceea ce crește riscul de inundare a localităților și obiectivelor de
pe malurile acestuia și conduce la un volum sporit de aluviuni deversate în Marea Neagră.
Aceste vulnerabilități sunt accentuate de fenomenul schimbărilor climatice, ploile abundente
din ultimii ani conducând la înregistrarea unor debite istorice ale Dunării, fragilizând
ecosistemul fluviului și punând în pericol comunitățile umane din zonă.

4. Impactul antropic. Evoluție și dezvoltare actuală

Impactul antropic reprezintă totalitatea modificărilor ce au loc asupra ecosistemelor


naturale ca urmare a activității umane situate în afara legilor ecologice. Omul și mediu
înconjurător se influențează reciproc, între ele având loc un schimb permanent de materie,
energie și informații. Unele cataclisme naturale precum inundațiile, seismele, erupțiile
vulcanice au dereglat și vor afecta în continuare activitatea umană. Dar și omul prin acțiunile
sale nocive asupra mediului contribuie la dereglarea ecosistemului, iar aceste cataclisme pot fi
privite uneori ca un răspuns al mediului înconjurător la această activitate dăunătoare.
Creșterea populațiilor umane și creșterea totodată a nivelului de trai, a industrializării,
tehnologizării au dus la depășirea capacității de susținere a planetei, cu ruperea echilibrului
între om și mediu.
Ceea ce caracterizează studiul de impact asupra mediului pentru diferite categorii de
proiecte sunt impacturile specifice generate de acestea, precum şi componentele şi factorii de
mediu pentru care se impune o aprofundare din punct de vedere al analizelor şi prognozelor.
Dacă se consideră, de exemplu, proiecte referitoare la construcţia unor instalaţii industriale,
unul dintre principalii factori de impact va fi constituit cel mai probabil de emisiile
atmosferice, care generează un impact semnificativ asupra componentei de mediu care este
atmosfera. În acest caz, în cadrul studiului de evaluare a impactului, atmosfera trebuie supusă
unor analize aprofundate.
Tipul de proiect determină caracteristicile factorilor de impact şi caracteristicile
modelului de prognoză cel mai potrivit pentru estimarea impactului generat asupra mediului.
Considerând ca factor de impact “emisiile atmosferice”, în funcţie de tipul de proiect care le
generează (instalaţii industriale sau o infrastructură stradală), acestea pot fi de tip punctual sau
de tip liniar şi se impune, pentru estimarea impactului, aplicarea unor modele diferite de
dispersie a poluanţilor în atmosferă
Prin lucrările de îndiguire a amenajărilor piscicole, agricole sau silvice, s-au deteriorat
parametrii fizico-chimici ai apei și au dispărut zone favorabile reproducerii naturale a peștilor
autohtoni. În perioada 1992-2004, s-au executat lucrări de reconstrucție ecologică pentru
îmbunătățirea circulației apei în complexele lacustre, în suprafața totală de 291.216 hectare.
De-a lungul timpului, resursele naturale şi ecosistemele Deltei Dunării au fost grav
afectate de neglijenţa şi intervenţia distructivă a oamenilor, fie că era vorba de construirea
unor canale noi pentru navigaţie, de poluarea Dunării cu ape reziduale, pesticide şi substanţe
otrăvitoare, deşeuri industriale, reducerea zonelor inundabile (care erau crescătorii naturale
dem peşti) prin baraje, fie de exploatarea iraţională a resurselor Dunării prin agricultură,
pescuit,vânătoare, turism, cultivarea stufului şi defrişarea acestuia, extragerea nisipului - care
s-au făcut simţite în anii 1960 -1980.

5. Tipuri și forme de turism specifice

Particularităţile cadrului natural al deltei a generat forme de turism specifice numai


acestei zone. Astfel, pe măsura dezvoltării bazei materiale a turismului de deltă, motivaţiile
turistice principale care au determinat deplasarea turiştilor spre această zonă au fost :
• cunoaşterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în lume;
• petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viaţă aparte;
• petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;
• efectuarea curei balneo-medicale;
• practicarea sporturilor nautice în condiţiile deosebite ale deltei;
• practicarea pescuitului şi a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de lege.
În cadrul concepţiei de organizare a turismului de deltă şi ţinând seama de motivaţiile
turistice principale, de necesitatea creşterii eficienţei economice a acestei activităţi şi de
păstrarea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele
forme de turism :
Turismul de cunoaştere este forma particulară practicată şi care va continua să deţină
ponderea principală în fluxul turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp scurt
frumuseţile naturii deltei, locurile şi oamenii, din această zonă, istoria şi obiceiurile lor. În
acest sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau
mai multe zile cu turişti români şi străini la odihnă în staţiunile de pe litoral sau cu cei ce se
deplasează la Tulcea cu diverse mijloace de transport, astfel:
Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi cuprind la început vizitarea
Muzeului „Delta Dunării” Tulcea şi apoi cu vasul, vizitarea unor canale, lacuri şi locuri
pitoreşti ale deltei, pentru formarea unei imagini asupra acestui mediu de viaţă cu totul
original. Excursiile cu hidrobuzele sunt foarte interesante pentru că au plecări şi din satul
Murighiol, întrucât din această localitate se pătrunde pe canalele, gârlele şi pe lacurile deltei,
pe trasee mult mai scurte, permiţând vizitarea unui sector mult mai pitoresc decât cel
prezentat în excursiile cu plecarea din Tulcea şi fără a parcurge de două ori canalul Sulina.
Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de două zile care cuprind întâi vizitarea
Muzeului „Delta Dunării” Tulcea şi apoi vizitarea unor locuri pitoreşti din deltă, plimbări cu
bărcile pe canalele şi gârlele din jurul locurilor de cazare.
Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile permit cunoaşterea mai
intimă a acestei zone.
Turismul de odihnă, promovat în localităţile din Delta Dunării şi de pe litoralul Mării
Negre, este foarte mult preferat de turişti, în special de români, datorită condiţiilor naturale pe
care le oferă zona. Această formă de turism nu este coordonată de organizaţiile de turism, din
care cauză nu se poate face nici o înregistrare riguroasă a turiştilor. Cazarea se face în
hoteluri, popasuri turistice, pensiuni şi la localnici. Pentru accesul turiştilor în localităţile
preferate se utilizează în special navele rapide, iar pentru navigaţia pe canale şi lacuri se
folosesc bărcile proprii ale localnicilor.
Localităţile de pe litoralul Mării Negre, în delta maritimă, oferă turiştilor atât
posibilitatea unei cure heliomarine, cât şi vizitarea mai lesnicioasă a deltei.
Turismul balneo-medical se realizează prin valorificarea însuşirilor curative ale
nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.
Turismul sportiv este cel care conferă specificul activităţilor turistice în deltă, prin
organizarea turismului nautic şi a partidelor de vânătoare şi pescuit sportiv, astfel:
Turismul nautic este o formă de turism deosebit de interesantă şi instructivă, care dă
posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a deltei, dar care cere turiştilor o mai bună pregătire
sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcaţiuni mici.
Pescuitul sportiv este o formă de turism interesantă pentru turiştii români şi străini,
generată de bogăţia piscicolă a deltei. În vederea practicării acestei forme de turism s-au
folosit mijloacele de transport şi bazele de cazare existente în deltă prin măsurile luate de
îmbunătăţirea condiţiilor de confort ale acestora. O atracţie deosebită a prezentat-o
organizarea unor competiţii internaţionale, care s-au desfăşurat şi se desfăşoară periodic în
extrasezon, îmbunătăţind astfel exploatarea bazei materiale a turismului de deltă în sfera
sezonului turistic clasic.
Vânătoarea sportivă este o formă de turism care prezintă interes nu numai pentru
turiştii români, ci şi pentru străini şi se organizează în conformitate cu prevederile legii
privind economia vânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Caraorman, Uzlina, Gorgova,
Crişan, Sulina, Mila 23, unde se vânează primăvara, toamna şi iarna păsări şi animale
sălbatice, ceea ce contribuie la folosirea mijloacelor de transport şi a bazelor de cazare din
deltă şi în afara sezonului turistic de vară.
Turismul tehnico-ştiinţific de organizare ca urmare a cadrului natural al deltei şi
îndeosebi a rezervaţiilor sale naturale, floristice şi a monumentelor naturii.
Bineînţeles că în acest scop s-au dezvoltat şi se dezvoltă bazele de cercetare şi în acelaşi timp
condiţiile de desfăşurare a unor manifestări ştiinţifice cu caracter naţional şi internaţional.
Pentru cunoaşterea şi formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru
toate categoriile de turişti, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane şi elicoptere.
 Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiti şi ghidaţi de localnici), multe
familii de localnici găzduind şi însotind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism
reprezintă un important potenţial pentru îmbunatăţirea veniturilor populatiei locale.
6. Efecte negative

Ca urmare a eliminării luncii inundabile, capacitatea Deltei Dunării de a reține


nutrienți a fost depășită începând cu anii „80, iar astăzi este afectată de o puternică eutrofizare,
care a dus la:

 reducerea sau chiar pierderea macrofitelor submerse, schimbarea spectrului specific


algal, perifitic și epifitic și proliferarea speciilor competitive în condiții de exces de
nutrienți (algele verzi-albastre), datorită eliminării efectului de filtrare a nutrienților
proveniți din practicarea agriculturii intensive și din deversările neepurate ale orașelor
riverane, efect posibil numai prin existența unor lunci inundabile;
 modificarea spectrului specific piscicol și scăderea populațiilor de pești cu valoare
economică ridicată datorate dispariției zonelor cu apă puțin adâncă din zona
inundabilă, propice depunerii icrelor și hrănirii puietului;
 modificarea vegetației de stuf (de exemplu, prin distrugerea iremediabilă a unei
suprafețe de 60 000 ha, datorită unui plan de exploatare intensiv din anii ‟50).
În afara efectelor negative cauzate de eutrofizare, diversitatea biologică a Deltei este
afectată de modificarea sau distrugerea unor habitate prin modificarea regimului hidrologic
datorată deschiderii unor canale artificiale sau tăierii meandrelor (de exemplu Brațul Sfântul
Gheorghe), prin transformarea unor mari suprafețe în zone agricole (Pardina) sau piscicole
(Ceamurlia, Popina etc.) sau prin schimbarea calității apei (de exemplu, transformarea lagunei
salmastre Razim în lac cu apă dulce).
Degradarea continuǎ a calitǎţii biotopului (turbiditatea aproape permanent crescutǎ,
depuneri masive de detritus organic pe substrat mai ales în zona sudicǎ, aproape colmatatǎ,
arealele aproape tipic sapropelice, cu procese chimice, biochimice şi biologice specifice,
acumularea de nutrienţi şi poluanţi, încǎrcǎtura bacterianǎ şi micromicoticǎ ridicatǎ, adesea
patogenǎ pentru organismele utile mai ales în zona continentalǎ, apariţia frecventǎ a
emanaţiilor de gaze nocive -îndeosebi de H2S- şi fenomenele de hipoxie, semnalate, dar
nemonitorizate) a determinat regresia permanantǎ a biocenozelor tradiţionale şi diminuarea
îngrijorǎtoare a stocurilor naturale de organisme utile, valorificabile. Îndulcirea aproape totalǎ
a apei din acvatoriu a condus la înlocuirea în proporţie de 70-80% a florei şi faunei specifice
regimului hidrochimic marin-salmastru tradiţional, cu specii dulcicole, reduse numeric, de
utilitate secundarǎ ecologicǎ şi economicǎ
În ultimele patru-cinci decenii, în Delta Dunării s-au înregistrat deteriorări ale
habitatelor şi pierderi de specii, cauzate de o serie de factori:
 construirea de diguri în amonte, care au afectat evident regimul natural de inundare;
 crearea de incinte agricole şi piscicole în deltă, care au redus zona naturală cu peste
20% din suprafaţă;
 nivelul ridicat al nutrienţilor din apă, care a dus la pierderea vegetaţiei acvatice şi
schimbări în structura populaţiei de peşti;
 poluarea industrială care se acumulează în icrele peştilor şi în ouăle păsărilor
ihtiofage cum sunt pelicanii, cormoranii, scăzând astfel capacitatea lor de reproducţie;
 extinderea canalelor artificiale pentru navigaţie care au afectat negativ regimul
hidrologic şi calitatea apelor lacurilor;
 gospodărirea defectuoasă a resurselor piscicole şi stuficole care conduce la
dezvoltarea unei pieţe negre.
Degradarea biodiversităţii apare în urma manifestării presiunii antropice în patru
planuri:
 distrugerea şi fragmentarea habitatelor;
 supraexploatarea speciilor (vânătoarea, pescuitul);
 introducerea speciilor alohtone (originare din alte zone, inexistente în
ecosistem);
 pierderea în „cascadă”, după principiul efectului în lanţ declanşat în momentul
în care o primă specie este afectată.
Distrugerea şi fragmentarea habitatelor reprezintă cele mai importante cauze ale
erodării biodiversităţii. Acestea se manifestă direct prin reducerea suprafeţei ocupate de
ecosistemele naturale, sau indirect, prin efectele poluării asupra condiţiilor de viaţă ale
speciilor.
Agricultura extensivă reprezintă cel mai important factor de presiune sub raport
spaţial. Lucrările de asanare a zonelor umede pentru a atrage noi terenuri în circuitul agricol
au devenit o practică curentă începând cu secolulal XIX-lea. Acestea au fost considerate
întotdeauna drept victorii hotărâtoare ale omului asupra naturii. În plan ecologic însă este mai
degrabă vorba de insuccese, întrucât mlaştinile sunt ecosisteme de mare productivitate şi
diversitate, cu rol fundamental în menţinerea echilibrului biologic natural. Poluarea afectează
habitatele, conducând chiar la distrugerea lor. Efectele globale (modificările climatice) şi
regionale (ploi acide), conduc la schimbări în structura biocenotică.
Supraexploatarea speciilor afectează mai mult de o treime din acestea, aducându-le
în pragul dispariţiei. Sunt exploatate ecosistemele naturale, în care omul nu intervine pentru a
contracara efectele acţiunii lui, aşa cum se întâmplă în cazul ecosistemelor agricole.
Vânătoarea, dar mai ales pescuitul, contribuie încă, într-o proporţie semnificativă la
asigurarea resurselor alimentare. În acelaşi timp, ele constituie surse de materii prime pentru
numeroase ramuri ale industriei uşoare (medicamente, cosmetice, confecţii etc.), modalităţi
agreate sau tradiţionale de petrecere a timpului liber sau de găsire a unei companii „exotice”.
Supraexploatarea îmbracă diverse forme şi este motivată de satisfacerea uneia sau
alteia dintre nevoile din ce în ce mai sofisticate pe care creşterea gradului de civilizaţie le-a
generat. Contextul economic face ca, în numeroase cazuri, veniturile substanţiale care se pot
obţine din capturarea speciilor protejate să motiveze populaţia săracă pentru a încălca
reglementările şi a continua exploatarea acestora.
Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice din ultima perioadă de timp,
utilizarea intensă a resurselor naturale existente pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării pun în pericol permanent echilibrul ecologic, ducând la poluarea factorilor de mediu.
7. Indicatori de evaluare

Infrastructura de transport din Romania a suferit timp îndelungat din cauza unei
serioase lipse a investițiilor. Având un potențial de atragere a turiștilor incredibil, Delta
Dunării are și ea de din cauza infrastructurii insuficient dezvoltate.
Singurul avantaj real pentru turiști este faptul că hotelurile sau pensiunile la care sunt cazați le
pot oferi diferite ambarcațiuni, precum șalupe sau bărcuțe pentru a putea face excursii pe
canalele, brațele sau lacurile fluviului.
Pentru o mai bună desfășurare a deplasărilor prin deltă este nevoie de o îmbunătățire
radicală în primul rând la nivelul drumurilor cât și la nivelul ofertei de cazare pentru
vizitatori.
Conform Master Planul pentru Dezvoltare Turismului Național 2007-2026 distribuția
regională a ghizilor de turism este bună, deltei revenindu-i 12 ghizi. Pe lângă ghizii de turism,
Asociația Prom Tour Delta a început cursurile de instruire a personalului din pensiunile
turistice din 10 localități din Delta Dunării, proiectul asociației non-guvernamentale venind
atât în întâmpinarea turiștilor, cât și a operatorilor turistici din zonă. Prin acest proiect se
dorește ca și proprietarii pensiunilor să urmeze cursuri privind standardele în turism și cursuri
de educatie ecologică.
Referitor la accesul către deltă, reţeaua rutieră a fost supusă unor lucrări de
modernizare, s-au construit noi drumuri, dar nu sunt de ajuns.
În ceea ce privește centrele de informare turistică, au existat mai multe plângeri mai
ales ale turiștilor străini, care încercând să ajungă în deltă, s-au rătăcit din cauza lipsei
panourilor stradale. În municipiul Tulcea există trei centre de informare turistică, toate
amplasate în zona centrală a oraşului. Chiar şi aşa, turiştii străini au probleme în a găsi aceste
centre, având în vedere că nu există indicatoare care să îi direcţioneze corect.
Structurile de primire turistică reprezintă principalele segmente ale ofertei turismului.
Potrivit datelor Consiliului Județean Tulcea, numărul de unități turistice a scăzut în 2008 de la
148 (2007) la 103 unități. Pe de alta parte, în unitățile de cazare clasificate din Delta Dunării
au fost înregistrați un număr de 96.334 de turiști în structurile de primire clasificate, pe întreg
teritoriul județului Tulcea. Din acestea, ponderea cea mai mare s-a înregistrat în hoteluri, care
au primit 67.786 de turiști, din care 15.410 străini. Activităţile desfăşurate în cadrul acestor
structuri de primire turistică constau în cazare, alimentaţie, agrement, eventual comerţ.
Ani
Anul Anul
Tipuri de structuri de primire turistica 2009 2010
UM: Numar
Numar Numar
Hoteluri 18 15
Hosteluri 1 1
Moteluri 1 1
Hanuri 1 1
Vile turistice 83 83
Cabane turistice 1 1
Sate de vacanta 2 1
Campinguri 1 1
Popasuri turistice 1 1
Casute turistice 2 1
Tabere de elevi si prescolari 2 1
Pensiuni turistice 6 4
Pensiuni agroturistice 19 12
Spatii de cazare de pe navele fluviale si
maritime 3 4
Fig. 6 Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri în
Delta Dunării și municipiul Tulcea

O altă componentă importantă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă


unităţile de alimentaţie publică. Acest segment este alcătuit din unităţi cu profil complex,
menite să asigure atât condiţii de servire a mesei, cât şi de divertisment, cu o varietate
tipologică şi de confort similară celei hoteliere, funcţionând, cel mai adesea, într-o relaţie de
interdependenţă cu unităţile de cazare. Ele sunt grupate în mai multe categorii, în funcţie de
apartenenţa lor la o unitate de cazare, în funcţie de specific sau de serviciile oferite.
Conform Planului de Amenjare a Teritoriului Zonal Delta Dunării, în luna februarie
2008 în Judeţul Tulcea funcţionau 40 structuri de alimentaţie, de tip restaurant vânătoresc,
restaurant clasic, restaurant pescăresc, restaurant pensiune, disco bar, bufet bar, cafe bar, bar
de zi, bar de noapte, snack bar, cu o capacitate totală de 4.288 locuri.
8. Concluzii

Turismul este un important consumator de spaţiu şi resurse naturale şi antropice,


determinând mai multe tipuri de efecte. Valorificarea turistică a zonei deltaice, percepută ca
un cumul al tuturor efectelor pozitive şi negative, este foarte importantă deoarece trebuie să
conducă la o dezvoltare a turismului in zona Deltei Dunării, dar şi a judeţului Tulcea, cu
păstrarea echilibrului ecologic. Prin urmare, dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub
aspect ecologic, viabilă şi rentabilă sub aspect economic şi echitabilă din punct de vedere
social. Pentru aceasta, este nevoie ca turismul să integreze mediul natural, cultural şi uman şi
să respecte echilibrul fragil caracteristic destinaţiei turistice Delta Dunării.

Bibliografie

 Organizația Mondială aTurismului, Master Planul pentru turismul național al


României 2007 – 2026
 http://www.Delta_Dunarii-_descriere_completa_5269.html
 http://www.deltadunarii.info.ro/ro_asezare.htm
 http://ro.wikipedia.org/wiki/
 http://www.scribd.com
 http://www.ddbra.ro