Sunteți pe pagina 1din 7

Limba și literatura română - MODELUL 2

SUBIECTUL I (50 de puncte)

Citește următorul fragment:


Ion Barbu a avut norocul de a găsi în Ion Banciu profesorul care să îl înţeleagă şi să îl
îndrume cum trebuie la momentul potrivit. Recunoştinţa poetului pentru el este exprimată revelator
într-o evocare pe care i-o face cu prilejul morţii, în 1940. „A fost maistrul, omul care m-a format,
de la care am învăţat esenţialul. Ceilalţi profesori, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au învăţat,
m-au informat. Banciu însă mi-a trecut simţul lui de rigoare, mi-a sădit afectul matematic, emoţia
în faţa frumuseţii unei teoreme şi patima cercetării, fără de care nu poţi fi matematician. Dar
Banciu a putut fi încă şi mai mult pentru mine. În plină criză a pubertăţii, când eram la doi paşi de
a mă pierde, gata să mă dau la fund, el a înţeles să-mi facă credit, pe temeiul interesului ce arătam
pentru matematici, să mă dispute lui Bran, Englezului, Popei de religie, lui Brăiliţeanu şi lui
Barbarosa şi să mă treacă chiar fără corigenţă pe malul clasei a VII-a. Fără de asta, stricăciunea
mea s-ar fi consumat până la sfârşit. Aş fi căpătat un sentiment de declasare, o conştiinţă de
repetent, din care nu m-aş mai fi ridicat. Banciu a fost omul providenţial al adolescenţei mele.”
Dinu Pillat, Ion Barbu. Micromonografie
*providential - care apare la momentul potrivit; dat, trimis de Divinitate

A. Scrie pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:

1. Indică sensul secvenţei să-mi facă credit din textul dat. 6 puncte
2. Menţionează contextual în care Ion Barbu îşi aminteşte de profesorul său. 6 puncte
3. Precizează două motive pentru care Ion Barbu îi este recunoscător profesorului Ion Banciu.
6 puncte
4. Notează trăsătura lui Ion Banciu, desprinsă din afirmaţia fostului elev: Banciu însă mi-a
trecut simţul lui de rigoare, mi-a sădit afectul mathematic, emoţia în faţa frumuseţii unei
teoreme şi patima cercetării. 6 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, efectul pe care l-ar fi avut corigenţa asupra lui Ion Barbu, aşa
cum reiese din mărturisirile sale. 6 puncte
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă un professor este sau nu
un om providenţial, raportându-te atât la informaţii din fragmentul dat, cât şi la experienţa personală
sau culturală. (20 de puncte)
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei şi formularea unei concluzii pertinente;
14 puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de
exprimare, de ortografie şi de punctuaţie), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Subiectul al II-lea

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile următorului fragment, prin evidenţierea a


două trăsături ale romantismului:

Iubită dulce, o, mă lasă


Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc,
Să mângâi păru-ți d-auree mătase,
Privindu-te, de-amor să nebunesc!
Ah, brațul tău rotund e alb se lasă
Cu grație pe umerii-mi privesc
În ochii tăi, în fața ta în gura jună
S-ascult uimit la vorba ta nebună!
Mihai Eminescu, Iubită dulce, o, mă lasă…
Notă
Pentru conţinut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii
literare - 1 punct; logica înlănţuirii ideilor - 1 punct; ortografia - 1 punct; punctuaţia - 1 punct).

În vedera acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de


cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Subiectul al III-lea

Redactează un eseu de 2 - 3 pagini în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate
într-un text poetic aparţinând lui Ion Barbu.
În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-un curent
literar/cultural;
- prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea a două
imagini/idei poetice;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul
poetic studiat, din seria: titlu, imaginar poetic, figuri semantice, temă,motiv literar, secvenţe
lirice, elemente de prozodie, relaţii de simetrie/opoziţie, arii semantice, laitmotiv etc. prin
referire la opera poetică studiată.
Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).

Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existenţa părţilor componente - introducere,
curpins, încheiere - 1 punct; logica înlănţuirii ideilor - 1 punct; abilităţi de analiză şi de argumentare
- 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuaţia - 2 puncte; aşezarea
în pagină, lizibiliate - 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
REZOLVARE
SUBIECTUL I (50 de puncte) - A. (30 de puncte)
1. Indicarea sensului secvenței date (Expresia se referă la încrederea pe care a avut-o profesorul în
elevul său, la dorinţa de a garanta pentru rezultatele acestuia.)
2. Contextul în care Barbu îşi aminteşte de profesorul său (Ion Barbu îl omagiază pe Ion Banciu în
1940, în contextul trist al morţii profesorului.)
3. Precizarea a două motive pentru care Ion Barbu îi este recunoscător lui Ion Banciu (Datorită
pasiunii pentru matematică pe care i-a insuflat-o şi susţinerii morale pe care i-a acordat-o într-un
moment dificil al vieţii, Ion Barbu îşi îndreaptă cu recunoştinţă gândul spre Ion Banciu.)
4. Precizarea trăsăturii desprinsă din afirmaţie (Ion Barbu remarcă vocaţia pedagogică a dascălului
său, empatia şi talentul didactic de care a dat dovadă.)
5. Prezentarea efectului pe care l-ar fi avut corigenţa asupra lui Ion Barbu (Nereuşita l-ar fi
demoralizat pe tânărul aflat la vârsta pubertăţii, i-ar fi anulat încrederea în propriile forţe, aspecte
care pe termen lung ar fi putut conduce la o stimă de sine scăzută.)
B. (20 de puncte)
Profesorul are, pe lângă misiunea de a-i furniza elevului informaţii prin care să-l scoată din
întunericul neştiinţei, capacitatea de a deveni în timp un model, un reper al acestuia în viaţă.
Consider că întâlirea profesor-elev începe în şcoală şi continuă dincolo de proţile ei, graţie vocaţiei
pedagogice, singura care poate face diferenţa dintre un cercetător şi un cadru didactic.
În primul rând, pasiunea timpurie şi constantă pentru un domeniu de cunoaştere se datorează
dascălului, care prin vocaţie ştie să-l atragă pe elev de partea sa şi a disciplinei pe care o predă. De
pildă, dragostea lui Ion Barbu pentru domeniul matematic se leagă de numele profesorului Ion
Banciu, pe care-l evocă în 1940, cu recunoştinţă. Discipolul înţelege că, fără acest maestru,
devenirea sa ca matematician de elită ar fi fost imposibilă, deoarece i-ar fi lipsit „emoţia în faţa
frumuseţii unei teoreme şi patima cercetării”. Se înţelege că elevul are nevoie de susţinerea
profesorului pentru a înainta pe calea spinoasă a ştiinţei.
În al doilea rând, cadrul didactic nu este doar un specialist într-un domeniu, care transmite
concepte şi explică noţiuni, ci se dovedeşte a fi, mai ales, un bun cunoscător al psihopedagogiei. Ca
atare, ştie potenţialul tinerilor, le intuieşte nevoile şi temerile, le stă neobosit la dispoziţie. Spre
exemplu, un profesor care va observa talentul unui elev îl poate ghida în aşa măsură în care să
exceleze şi să îşi formeze o carieră în domeniul respectiv. Se spune că dacă faci ceea ce iubeşti, nu
eşti nevoit să lucrezi nicio zi din viaţa ta. În sensul că facând meseria care îţi place, nu simţi că
depui efortul muncii.
În concluzie, este o întâmplare fericită a destinului să întâlneşti în şcoală un om pasionat de
disciplina pe care o predă şi receptiv la problemele celorlalţi. Cu siguranţă, această figură luminoasă
nu se şterge din memorie cu trecerea anilor, ci dăinuie prin elevii pe care, cu răbdare şi cu tact, i-a
format.
SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Textul poetic propus ilustrează romantismul prin tematica erotică abordată, ca şi prin
angelitatea femeii iubite. Mesajul poetic este transmis printr-un limbaj ce demonstrează
expresivitate, graţie numeroaselor figuri de stil, care conduc la imagini artistice memorabile. Astfel,
se remarcă epitetele iubită dulce, ochiul ceresc, prin care este descrisă iubita, într-o manieră suavă,
specifică scrisului eminescian. Mai mult, sentimentul de dragoste este trăit cu sinceritate şi
intensitate. Se observă că în poezia lui eminescu, femeia este celebrată in abentia, după cum au
afirmat criticii.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)


Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu, face parte din volumul Joc secund
(1930) şi are valoare de simbol pentru creaţia poetică ulterioară. Subintitulată de autor „Baladă”,
poemul este un cântec bătrânesc de nuntă, o alegorie simbolică, în care personajele sunt măşti lirice
purtătoare de idei. Discursul epic al poeziei este, ca şi în Luceafărul eminescian, străbătut de
elemente dramatice îmbinate cu cele lirice, compunând o poveste stranie de dragoste cu aspect de
cântec medieval, spus de un menestrel „la spartul nunţii, în cămară”.

Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel este structurată în 27 de strofe, cele mai multe catrene,
dar există şi altele de câte cinci, şase sau şapte versuri.

Titlul reiterează un vechi model tradiţional, specific celebrelor cupluri erotice din literatura
universală („Romeo şi Julieta”), dar modernismul poemului barbian se manifestă prin numele şi
ipostaza partenerilor: Riga Crypto simbolizează un rege cu suflet închis, „Crai Crypto, inimă
ascunsă”, căruia statutul de ciupercă îi conferă fragilitate şi dramatism; Enigel este o locuitoare din
regiunile nordice ale globului, care poartă „un nume tătăresc al râului Ingul, afluent al Bugului,
rusesc”. (Tudor Vianu)

Tema baladei exprimă o iubire imposibilă, deoarece fiinţele care alcătuiesc cuplul erotic fac
parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel aparţinând regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto
regnului vegetal. Povestea fantastică, asemenea celei din Luceafărul lui Eminescu, se derulează în
visul fetei, numai că în această poezie ea este fiinţa superioară, iar el este cea inferioară, de aceea
critica literară a numit poemul barbian un „luceafăr întors”.

Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: „Împărăţea


peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă, pe
care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu vroia să înflorească”. În
antiteză cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol) este prezentată cu tandreţe, sugerând
gingăşie şi fragilitate: „Lapona mică, liniştită, / Cu piei: pre nume - Enigel”. Tânăra plecase din
ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi lumină, poposind, ca să se odihnească şi
să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”. Ca şi în „Luceafărul” lui Eminescu, cei doi, regele-
ciupercă şi lapona, se întâlnesc în visul fetei, iar Crypto rosteşte o chemare adejnenitoare, încărcată
de dorinţe, ca aceea a fetei din poemul eminescian.

Fiecare dintre cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto începe patetic, printr-o repetiţie
ce sugerează pasiune - „Enigel, Enigel”-, sentimente calde şi emoţionante contrare firii reci a
regelui-ciupercă şi o cheamă pe tânără în lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite soarele,
ideal spre care ea aspiră cu toată energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel, / În somn fraged şi
răcoare”. Lapona îl refuză cu delicateţe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea faţă de umezeală şi
frig, mediu propice numai regelui-ciupercă, în timp ce „Eu de umbră mult mă tem, // Că dacă-n
iarnă sunt făcută / [...] Mă-nchin la soarele-nţelept”. Se manifestă aici motivul soare-umbră,
sugerând cele două lumi incompatibile cărora le aparţin cele două fiinţe care nu pot comunica
ideatic şi sentimental. Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează
capacitatea fiinţei superioare de a aspira către absolut. Umbra, întunericul şi umezeala simbolizează
condiţia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către idealuri.

Ca orice fiinţă inferioară, Crypto nu poate înţelege lumea omului superior, care năzuieşte cu
întreaga fiinţă pentru împlinirea idealului, sugerat aici de lumina solară, pe care nu oricine o poate
suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al aspiraţiei spre cunoaştere: „Mă-
nchin la soarele-nţelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Şi roata albă mi-e stăpână / Ce zace-n
sufletul-fântână”. Omul obişnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstractă, nu se poate înălţa spre
absolutul cunoaşterii, care-i poate fi fatal: „Că-i greu mult soare să îndure/ Ciupearcă crudă de
pădure, / Că sufletul nu e fântână / Decât la om, fiară bătrână, / Iar la făptură mai firavă / Pahar e
gândul, cu otravă”. Regele Crypto este victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi depăşi
limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte: „Şi sucul
dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă plesneşte”.

Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măsălariţa mireasă”, o fiinţă din
lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din acelaşi regn. Referirea la
„Laurul-Balaurul” sugerează aceeaşi idee a „nuntirii” posibile numai între două fiinţe aparţinând
aceleiaşi lumi, deoarece „laur” este o plantă veninoasă, cu miros neplăcut, cu fructul ţepos: „Cu
Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să iasă, / Cu măsălariţa-mireasă, /
Să-i ţie de împărăteasă”.

Tema şi structura narativă ar încadra poezia în romantism, dar Ion Barbu surclasează
interpretarea superficială la acest prim nivel, întrucât, simbol al fiinţei superioare, al omului de
geniu, Enigel deplânge fiinţa umană duală, ce oscilează în permanenţă între ideal şi material, între
raţional şi instinctual. Subtilitatea estetică a baladei este de factură modernă, exprimând o concepţie
cu totul nouă a poetului Ion Barbu despre cunoaştere, prin trei căi esenţiale: eros (senzuală), raţiune
şi contemplaţie poetică.

În spirit modern este interpretată şi incompatibilitatea celor două fiinţe care alcătuiesc cuplul
erotic, din perspectiva apartenenţei la regnurile animal/ vegetal şi aflate în relaţii de opoziţie.
Făpturile superioare, înzestrate cu sensibilitate şi raţiune, aspiră către cunoaştere, idealuri,
desăvârşire, dar se depărtează astfel de natura primordială, înălţându-se în abstractul existenţei.
Ciuperca, o plantă involuată, este simbolul vieţii pur vegetative, situată pe prima treaptă a naturii
primitive, aproape de esenţa Creaţiei.

Expresivitatea poeziei este realizată la nivel morfosintactic prin opoziţia trecut/prezent a


verbelor la persoana a III-a singular, mărci care atestă structura epică a poemului şi absenţa eului
liric: „trăia”, „poposi”, „a rămas”, „a fript”, „împărăţea”, „făceau”, „vorbi”, „se desface”,
„înăcreşte”, „plesneşte”, „nu e”. În ceea ce priveşte modurile de expunere, pe lângă naraţiune şi
descriere, balada Riga Crypto şi lapona Enigel excelează prin dialog, ceea ce explică utilizarea
verbelor/pronumelor la persoana I şi a II-a singular: „zi-mi”, „mi-a fript”, „ţi-am adus”, „rogu-te”,
„mă duc”, „ai înfipt”, „eu”, „mine”, „mă-nchin” etc.

Prozodia este modernă: versurile au măsură variabilă, de la 5 la 9 silabe, rima este o


îmbinare savantă între rimă încrucişată, îmbrăţişată şi monorimă, strofele sunt inegale, având între
patru şi şapte versuri.

În concluzie, creaţia lirică a lui Ion Barbu apare, aşa cum afirma Alexandru Rosetti, „ca o
plantă cu rădăcinile adânc înfipte în solul nostru”.