Celeapcă Raluca Alexandra

Grupa 2, Anul 3, Comunicare 15.01.2018

Media în război

Eseul în discuţie îşi propune să evidențieze reprezentarea unui canal mass-media în

timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Prin urmare, în cele ce urmează se va detalia
modul în care realitatea din acea perioadă a fost relatată prin intermediul filmelor. În anii
celui de-al Doilea Război Mondial, au fost create numeroase filme, precum: „Mrs. Miniver”,
„This is the Army” sau „Since you went away”, care aveau ca temă secundară războiul.
(McVeigh, 2017) De asemenea, Hollywood a considerat că propaganda concepută prin
patriotism este una profitabilă. Totodată, în cinematografe nu erau prezente reclame cu
privire la alte filme, ci pasaje informaționale despre război, cum ar fi: scurte scene de pe
câmpul de luptă, povești despre efortul depus în timpul luptelor sau mesaje propagandiste.1

În iunie 1942, Biroul Statelor Unite de Informații în legătură cu Războiul a

fost creat pentru a promova efortul depus în război și a primit sarcina de a
desfășura campanii care să sporească înțelegerea de către public a conflictului din
State sau de peste granițe. Un element cheie în acest sens a fost coordonarea
informării activităților guvernamentale și, totodată, păstrarea legăturii cu presa,
radioul și, în mod special, cu filmul. Așadar, Biroul Statelor Unite de Informații în
legătură cu Războiul a fost delegat să vândă războiul. (McVeigh, 2017)

În plus, Elmer Davis a făcut o observație conform căreia „modalitatea prin care un om
nu conștientizează că este supus fenomenului de propagandă este prin vizualizarea unor
imagini de divertisment. (McVeigh, 2017) Propaganda din timpul războiului avea drept scop
încurajarea cetățenilor de a participa la război sau dezumanizarea inamicului.
Studiul de caz va avea în vedere filmul „Casablanca”, care a apărut în anul 1942 și a
fost regizat de Michael Curtiz. Scenariul filmului a fost inspirat din piesa de teatru
„Everybody comes to Rick’s”. Astfel, filmul are ca subiect pricipal povestea de dragoste
dintre Rick Blaine și Ilsa Lund. Protagonistul filmului deține un bar care este frecventat de
refugiați care încearcă să cumpere scrisori prin care li se permite plecarea către Statele Unite

1
https://www.youtube.com/watch?v=WQF0waqCMNI

1
ale Americii. La barul său, vin Ilsa Lund și Victor Laszlo, care încearcă să caute o soluție de
evadere. Așadar, Rick Blaine trebuie să aleagă între dragostea sa față de Ilsa Lund și decizia
de a o lăsa să plece împreună cu soțul său, Victor Laszlo, din Casablanca, pentru ca acesta să
lupte împotriva naziștilor.
Filmul „Casablanca” a fost un important element de propagandă din perioada celui de-
al Doilea Război Mondial. Deși filmul are la bază o poveste de dragoste, sunt prezente
numeroase scene în care sunt conturate aspecte ale vieții din timpul războiului. Prin urmare,
„filmul prezintă o imagine excelentă asupra spiritului mișcării de rezistență anti-nazistă...Din
acest film, publicul poate înțelege că oameni de toate naționalitățile se întâlnesc în secret
pretutindeni și în pofida pericolului, plănuiesc să-l distrugă pe opresor” (Teodorescu, 2007,
p.346).
În primul rând, în peliculă sunt subliniate diferite caracteristici ale oamenilor de
diferite naționalități, acest aspect fiind unul important în caracterul propagandist al filmului.
De exemplu, evidențierea acestor trăsături ar fi putut să contribuie la felul în care americanii
i-au perceput pe emigranții din Europa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Așadar:

Nemții din „Casablanca” sunt la fel ca în orice caricatură a epocii –rigizi,

aroganți, cruzi, perfizi–, italianul, fiindcă unul singur apare, este guraliv și
inofensiv, iar francezii, chiar dacă la un moment dat colaborează cu
naziștii...sfârșesc prin a închide ochii la uciderea aliatului german. În rest, Victor
Laszlo –europeanul ocupat de naziști– este bun, curajos, dedicat, motivat și demn,
iar americanul cinic și aparent izolaționist îl ucide pe neamț. (Teodorescu, 2007,
p.345)

În al doilea rând, o altă scenă semnificativă a filmului a fost cea în care ofițerii germani
cântau la barul lui Rick cântece naționaliste. Aceștia au fost întrerupți de Victor Laszlo care a
cerut să se cânte imnul național al Franței, „La Marseillaise”, iar după aprobarea lui Rick
trupa a început să fredoneze imnul Franței. Auzind imnul francez, germanii încercau să cânte
din ce în ce mai tare pentru a-l acoperi, dar într-un final, aceștia au cedat. Prin această scenă
se conturează devotamentul lui Victor Laszlo și faptul că francezii au fost impresionați de
cehul care a cântat imnul lor. (Teodorescu, 2007, p. 345) Devotamentul cehului se mai poate
observa și în scena de la secția de poliție când i se propune obținerea visei pentru State în
schimbul divulgării numelor conducătorilor grupărilor de rezistență din Europa. De
asemenea, prin faptul că Rick a permis cântarea imnului Franței în barul său, se anulează
2
neutralitatea lui de a se implica în viața politică. De altfel, această scenă poate fi văzută ca un
succes în fața germanilor.
În plus, ultima secvență a filmului, cea din aeroport, denotă punctul maxim de
patriotism al ofițerului Renault, care nu l-a acuzat pe Rick de faptul că a fost complice la
părăsirea din țară a soților Laszlo și de uciderea lui Strasser. De asemenea, ca în scena
anterioară, se anulează neutralitatea lui Rick cu privire la aspectele politice. Gestul
polițistului poate fi considerat ca fiind conștientizarea eșecului Germaniei în război.2
Totodată, prin scenele discutate anterior, s-au desprins trăsăturile personajelor, prin care
s-a subliniat caracterul de propagandă anti-nazistă al filmului și, astfel, filmul a putut să
reprezinte o relatare a unui motiv pentru intrarea în război a Statelor Unite ale Americii
împotriva Germaniei. De asemenea, în scena în care Rick își amintește cum a cunoscut-o pe
Ilsa se remarcă elemente esențiale cu privire la război, în mod special acțiunile de pătrundere
a nemților în Franța și daunele pe care aceștia le-au produs.
În acest film se regăsesc următoarele funcții media: funcția de informare, cea de
persuasiune, și cea de divertisment. Funcția de informare și cea de persuasiune sunt
reprezentate de caracterul propagandist al filmului. Astfel, se relatează aspecte cu privire la
diferite ideologii, existând astfel posibilitatea ca un individ să fie influențat în alegerile din
viața politică. O altă funcție media prezentă în film este cea de divertisment. Chiar dacă, în
perioada respectivă, predominau filmele care aveau ca temă principală războiul, acestea
aveau audiență.
Cinematografia reprezintă un mijloc de a înțelege mai bine evenimentele întâmplate
deoarece filmul arată o realitate vie.3 Astfel, conform lui Bolter și lui Grusin, prin film,
individul poate să aibă o experiență directă cu subiectul acțiunii, deoarece spectatorul vede și
aude evenimentele întamplate. Prin urmare, prin intermediul tehnicilor cinematografice, un
individ poate să înțeleagă și să se identifice mai rapid cu acțiunea unui film cu caracter
istoric. (Erll & Rigney, 2009, pp. 159-164),
În concluzie, un film are un impact puternic asupra audienței deoarece informează prin
intermediul subiectului său. De altfel, prin media și, în mod special, prin film realitatea a fost
construită prin percepții și din comunicări intermediate, astfel încât indivizii să vadă ce se
poate întâmpla într-un alt loc al lumii. (Teodorescu, 2007, p. 346)

2
http://brightlightsfilm.com/casablanca-romance-propaganda/#.Wl30raiWbIV
3
http://www.artsreformation.com/a001/hays-code.html

3
Bibliografie

1. Erll, A., & Rigney, A. (Eds.). (2009). Mediation, remediation, and the dynamics
of cultural memory (Vol. 10). Walter de Gruyter.
2. McVeigh S. (2017). https://theconversation.com/you-must-remember-this-
casablanca-at-75-still-a-classic-of-wwii-propaganda-87113
3. Teodorescu, B. (2007). Cinci milenii de manipulare. Tritonic.
4. https://www.youtube.com/watch?v=WQF0waqCMNI
5. http://brightlightsfilm.com/casablanca-romance-propaganda/#.Wl30raiWbIV
6. http://www.artsreformation.com/a001/hays-code.html