Dependenţa de energie a coeficientului de atenuare liniară a radiaţiei

gamma.
Teoria lucrării:
Atenuarea intensităţii radiaţiei γ (radiaţie electromagnetică de frecvenţă mare (100
KeV - 3 MeV)) la trecerea printr-un strat de substanţa se datorează: 1) - efectul fotoelectric,
2) - formarea de perechi (fenomene care conduc în principal la absorbţie de energie)
precum şi 3) - efectul Compton (care este în principal un fenomen de difuzie, însoţit însă
numai de absorbţia parţială a energiei cuantelor).
Efectul fotoelectric are loc la întâlnirea unui foton cu un electron aflat în învelişul
electronic al unui atom. Fotonul cedează întreaga sa energie electronului, smulgându-l din
atom dacă energia de legătură este inferioară energiei cedate de fotonul incident, diferenţa
de energie fiind preluată de electron sub forma de energie cinetică. Probabilitatea
procesului este cu atât mai mare cu cât energia fotonului este mai apropiată de energia de
legătură a electronului şi creşte cu numărul de ordine Z al absorbantului.
Efectul Compton are loc la întâlnirea fotonului cu un electron liber sau slab legat în
atom. Fotonul cedează numai o parte din energia sa electronului (pe care acesta o preia ca
energie cinetică), fotonul fiind deviat după interacţie sub un anumit unghi şi având o
energie mai mică decât cea iniţială. Fracţiunea de energie preluată de electron este cu atât
mai importantă cu cât este mai mare energia fotonului incident şi unghiul de recul al
electronului.
Formarea de perechi electron - pozitron are loc în prezenţa unui nucleu atomic sau
a altei particule, dacă energia fotonului este mai mare decât 1,021 MeV, adică energia
corespunzatoare masei de repaus a celor două particule nou create (energia de prag a
fenomenului generării de perechi). Diferenţa dintre energia fotonului incident şi 1,022
MeV se regaseşte în energiile cinetice ale electronului şi pozitronului formaţi şi energia
cinetică de recul a nucleului.
La energii joase (sub 200-300KeV) predomină efectul fotoelectric, la energii medii
(200 KeV - 2 MeV) predomină efectul Compton, iar le energii mai mari de cca 2 MeV
predomină efectul generării de perechi.
Legea de atenuare a intensităţii fascicolului gamma este (V. Lucrarea L3)
I  x   I 0 exp( x) (1)
unde I 0 reprezintă intensitatea fasciculului de radiaţii la intrarea în substanţă (x=0), iar I
este intensitatea fasciculului după traversarea stratului de grosime x. Coeficientul µ
reprezintă inversul grosimii pentru care intensitatea fasciculului se reduce de e ori.
Valoare lui depinde de energia cuantelor γ, precum şi de natura materialului atenuator.

Modul de lucru:
- se alimentează lanţul spectrometric de la priză şi se pun în funcţiune: calculatorul,
sursa de înaltă tensiune pentru detector (aveţi grijă să fie iniţial pusă pe valoarea zero).
Modulul de analiză a amplitudinilor trebuie să fie în funcţiune .
- se intra în programul de măsurare “PHIWE” şi se face “CLIC” pe modul de
“ANALIZOR MULTICANAL”. Pe ecran apare imaginea de start pentru înregistrarea
spectrului, iar pe banda verticală din dreapta apar condiţiile de înregistrare:
”START/STOP”, amplificare(GAIN-se trece pe minim);
- cadrul didactic va decide dacă este necesară sau nu recalibrarea aparatului
pentru fiecare măsurătoare;
- înregistrarea spectrului se face pe 4096 canale (se creşte tensiunea de alimentare a
detectorului astfel încât pe ultimul canal se pot înregistra radiaţii cu energii mai mici de
1600 keV);
 - se înregistrează spectrele de energie emise de sursele radioactive (Cs; Am; Na;
Co) timp de 3 minute pentru grosimi indicate pe linia x(cm);
- se tastează pe iconiţa ACCEPT data, spectrul fiind înregistrat şi prezentat într-o
fereastra mai mică;
- pe barele superioare sunt prezentate posibilitaţi de calcul şi se alege SMOOTH,
spectrul prezentat fiind mult mai “curat” (mai neted);
- se identifică peak-urile corespunzătoare diverselor energii emise de surse;
- se tastează pe iconiţa PEAK ANALISE. Pe ecran apare un tabel ce prezintă pe
ultima coloana AREA suprafaţa peak-ului analizat, adică “Intensitate” corespunzătoare
unei anume energii şi unei anume grosimi a absorbantului;
- calculul intensităţii se face cu formula:
Area
I x   . unde n f şi ni sunt respectiv numarul canalului de sfarsit al pick-
n f  ni
ului (offset), respectiv nr canalului de început (onset);

E (keV) 32 59.5 511 662 1172 1275 1332

sursa Cs Am Na Cs Co Na Co
x (cm) 0 2 0 1 0 2 0 2 0 2 0 2 0 2
Area

ni (onset)
n(centru)
nf (offset)
Intensitate
(imp)
  
(cm-1)

- calculul coeficientului de atenuare liniară şi a dispersiei se face după modelul

lucrării L3 (legea de atenuare a intensităţii radiaţiei I  x   I 0 exp  x  )
1 I
  ln 0
x I
2 2
1  I 
'   '
I   1  I2  I2
    ln 0    I2    ln 0    I2  0
 
x   I I
0
 0
  I I 

x I 02 I2

1 1 1
  , cu  I  I .
x I0 I
- se reprezintă grafic dependenţa coeficientului de atenuare liniară de energie
   E  .
- se trag concluzii şi se compară cu datele din literatură.

OBS. Măsurătorile se fac timp de 3 (sau 4) minute folosind un ceas personal.