Spectrometria radiaţiilor gamma folosind detector cu scintilaţie şi analizor

multicanal
Scopul lucrării: Înregistrarea spectrelor energetice ale unor surse radioactive (241Am, 60Co,
22 137
Na şi Cs). Funcţionarea unui lanţ spectrometric. Calibrarea unui spectru energetic şi identificarea
caracteristicilor sale.

Teoria lucrării.

Radiaţiile gamma sunt de natură electromagnetică, cu frecvenţa foarte mare, ce rezultă în urma
dezintegrărilor radioactive ale nuclee excitate în reacţii nucleare. Determinarea energiilor radiaţiilor
precum şi a intensităţii lor (nr. de fotoni), constituie obiectul spectrometriei gamma.
Determinarea energiei radiaţiilor gamma se bazează pe interacţia lor cu un detector care
produce un semnal proporţional cu energia radiaţiilor detectate.
În această lucrare este utilizat detectorul cu scintilaţie, detector ce este compus dintr-un
material scintilator (NaI(Tl)) şi un fotomultiplicator (fig.1.). La interacţia radiaţiei gamma cu cristalul
de NaI(Tl), se eliberează prin efect fotoelectric fotoelectroni cu energie proporţională cu energia
radiaţiilor gamma.

Fig.1. Detector cu scintilatie Fig. 2. Lanţ spectrometric

Aceştia sunt frânaţi, prin interacţie electrostatică cu învelişul electronic al atomilor de Na, care
sunt aduşi astfel în stare excitată, iar după un interval de timp foarte scurt (10-8s) se dezexcită prin
emisie de radiaţie luminoasa (scintilaţie) monocromatică (galbenă).
În acest mod numărul de scintilaţii, deci intensitatea luminoasă este proporţională cu energia
fotoelectronilor, adică energia radiaţiilor gamma. Astfel, are loc conversia energiei radiaţiei gamma în
energie luminoasă, care este colectată printr-un condensor, situat între cristalul de NaI(Tl) şi
fotomultiplicator, şi focalizată pe un fotocatod al fotomultiplicatorului. În urma interacţiunii radiaţiei
luminoase (scintilaţiile) cu fotocatodul se eliberează fotoelectroni, care suferă o multiplicare prin
intermediul dinodelor, de ordinul 106 - 108 ori, prin emisie secundara şi aceştia sunt colectaţi pe anod,
în care se formează un puls de tensiune proporţional cu energia radiaţiei gama. Astfel în
fotomultiplicator are loc conversia energiei luminoase (scintilaţii) în puls de tensiune care este
amplificat cu ajutorul unui preamplificator şi semnalul (pulsul de tensiune) obţinut este proporţional
cu energia radiaţiei gamma, care este analizat cu ajutorul unui analizor multicanal.
Analizorul multicanal (MCA) este un dispozitiv electronic care permite selectarea unor
variaţii foarte mici ale tensiunii impulsurilor primite de la detector şi înregistrarea (numărarea) lor într-
un canal corespunzător unui interval energetic ( E , E  E ) a radiaţiilor gamma, astfel încât permite
înregistrarea spectrului energetic al unei surse radioactive pe un număr de canale (256; 512; 1024 etc.).
Detectorul (DS), sursa de tensiune înaltă (SIT), analizorul multicanal şi calculatorul, care
înregistrează spectrul energetic, formează un lanţ spectrometric (Fig.2).
Alegerea lanţului spectrometric pentru măsurători prin spectrometrie gamma se face ţinând
cont de caracteristicile detectorului (eficacitate, rezoluţie) precum şi de performanţele sistemului
electronic de analiză şi înregistrare a numărului de impulsuri.

1
 Eficacitatea detectorului este determinată de raportul dintre intensitatea radiaţiei incidente şi
intensitatea radiaţiei detectate.
Rezoluţia energetică este datorată procesului statistic de interacţiune pentru detectarea
radiaţiei şi se exprimă prin măsura energetică a lărgimii fotopeak-ului la jumătatea înălţimii lui.
În afară de efectul fotoelectric, care are loc la interacţia radiaţiei gama cu atomii din cristalul
de NaI(Tl), radiaţia gama mai poate interacţiona prin efect Compton şi formare de perechi electron-
pozitron (dacă energia radiaţiei gama >1,022 MeV).
Reprezentând grafic numărul de impulsuri înregistrate în funcţie de tensiune (canal) - care
este proporţional cu energia radiaţiei detectate - se obţine spectrul radiaţiei detectate de la o sursă
gama. Acest spectru conţine toate radiaţiile ce rezultă din interacţia radiaţiei gama provenită de la
sursă şi cristalul detector. Fotopick-ul este dat de absorbţia radiaţiei gama prin efect fotoelectric, apoi
frontul (sau creasta) Compton este determinat de interacţia (împraştierea radiaţiei gama) prin efect
Compton. În cazul generări de perechi electron-pozitron apare şi un fotopick de anihilare electro-
antielectron. Atenuarea radiaţiei gama prin procesul de generare de perechi este un proces cu prag ce
poate avea loc dacă energia cuantei gama este mai mare de 1.022 MeV. Fotopicul de anihilare apare la
0.511 MeV.
Fotopeak

Nr. de evenimente
Peak de retroimprastiere
Creasta Compton

Eγ [keV]

Fig.3. Spectrul unei surse gama monoenergetice.

Energia electronilor în urma difuziei Compton este:

E
Ee  (1)
E
1 1  cos 
m0 c2
iar energia frontului Compton este

max 2 E 2
E  (2)
C
2 E   m0 c 2
În urma difuziei Compton (formula (1)) apare peak-ul de retroîmprăştiere în spectrul obţinut,
iar energia frontului Compton se determină utilizând formula (2). Energia peak-ului de
retroîmprăştiere este:
E r  E   EC (3)
Cunoscând pentru o sursă gamma energia fotopeak-ului y1  E1  1332 keV cu vârful în
canalul n1 şi energia fotopeak-ului y 2  E 2  662 keV cu vârful în n 2 , putem trasa o dreaptă:
E n   an  b (4)
care reprezintă dreapta de calibrare energetică a detectorului.
Panta a reprezintă energia pe fiecare canal astfel încât putem determina rezoluţia energetică:
E
R  100% (5)
E
unde E  a  n [panta dreptei x lărgimea fotopeak-ului (numărul de canale la jumătatea înălţimii
fotopeak-ului)].

2
 Pe un domeniu larg de energii pot apare erori faţă de variaţia liniară a dreptei de calibrare
energetică şi se recomandă ca această calibrare să fie făcută pe intervale mici de energie, folosindu-se
fotopeak-urilor surselor de 60Co si 137Cs :
- pentru n  600 se foloseşte calibrarea E n   a1n  b1 cu energiile de 1332 şi 662 keV
- pentru n  600 se foloseşte calibrarea E n   a 2 n  b2 cu energiile de 662 şi 32 keV

Modul de lucru:
- Se înregistrează spectrele de energie emise de sursele radioactive prezentate în tabel (nu este
importanta ordinea lor);
- se foloseşte programul 6551 pentru înregistrarea spectrelor;
- la accesarea acestui program apare pe ecran un spectru înregistrat ca model, în care pot fi
evidentiate principalele caracteristici ale spectrului: fotopeak-ul, ca o îngrămădire a punctelor în jurul
unei valori medii a unui canal( energie), fiind datorat interacţiei radiaţiei gamma prin efect
fotoelectric, iar în stanga lui se oservă o creştere continuă a punctelor experimentale până când ajunge
la un maxim după care urmează un palier. Acest palier se datorează interacţiei radiaţiei gamma prin
efect Compton (în această zonă se marchează frontul Compton, front ce scade foarte rapid în zona
enegiilor mici). Peste acest palier Comton se observă o altă îngrămădire de puncte experimentale în
jurul unei valori medii, numit peak de retroîmrăştiere, datorat fotonilor care au interacţii cu mediul
înconjurator detectorului şi care intra apoi în detector.
- pe ecran apare şi o fereastră ce arată parametrii în care funcţionează lanţul spectrometric; Se
fac următoarele setări: modul de lucru: analizor multicanal, amplificarea: la minim, numărul de
canale: 2048, iar timpul de masurare: 300s.
- se alege prezentarea spectrului astfel încât pe axa Ox să fie desemnat numărul de canale
(clic pe ”displey“ şi se alege “n” în loc de “E”);
- “Cancel” pe ambele ferestre şi “Clic” pe iconiţa de sus din stanga - sterge spectrul şi nu se
salvează.
- se fixeaza tensiunea de alimentare a detectorului la0.65 - 0.70kV.
- se încep măsurătorile experimentale utilizand una dintre sursele radioactive prezentate în
tabel;
- se observă o succesiune de impulsuri; Aceste impulsuri au o anumită durată (axa Ox ) ce
determină rezoluţia temporală (sau “timpul mort”), iar pe verticală au o amplitudine (adica tensiunea),
astfel încât modulul de analiză al amplitudinilor poate număra individual fiecare impuls în funcţie de
amplitudinea sa, adică de energia fotonului care a generat acel impuls.
- Se completează tabelul cu valori din spectrele înregistrate pentru fiecare sursă:

Rezolutie Peak de
Radio- n Energie energetică Front Compton retroîmprăştiere
nuclid foto- R n E(max) n Er
centru
peak
n E
fotopeak (%) folosind folosind relatia folosind
(canal) (keV)
relatia relatia (4) relatia
(4) (2) (3)
60
1172
Co 1332
137
662
Cs 32
22
Na

241
Am

- se face o măsurătoare de 10 minute a fondului radioactiv din încăpere.

3
 Prelucrarea rezultatelor experimentale.

Se înregistrează spectrele de energie emise de fiecare radioizotop prezentat în tabel. "Centru

fotopeak" se determina prin ‘Clic’ dreapta şi se alege "other evaluation - central peak":
- cu "clic" apăsat se baleiază porţiunea peak-ului. După ce se ridică "clic"-ul, pe banda din
stânga de jos este afişat centrul fotopeak-ului sub forma lui « n », iar în dreapta lui apare sigma). Se
trece n în tabel pe coloana ”Centru fotopeak", iar valoarea lui sigma în coloana " n ";
"Frontul Compton" se determină prin ‘clic’ pe ‘creasta’ platoului Compton. La fel se
procedează pentru peak-ul de retoampraştiere;
Numerele canalelor afişate corespunzător pe banda din stânga se trec în tabel .
Calibrarea se face conform instrucţiunilor din referat.
Se fac calculele cerute în tabel folosind functiile de calibrare (relaţia 4). Pentru energia crestei
Compton şi pentru energia de retroîmprăştiere se vor face calculele folosind relatia de calibrare (4) ,
cât şi folosind relaţiile (2), respectiv (3).
Se compară rezultatele obţinute cu cele din literatura de specialitate (v. figura de mai jos).
Ce puteţi afirma despre fondul radioactiv din încapere?

Dispozitivul experimental

Tranziţiile radiative ale surselor utilizate.