NICOLAE BOCŞAN (1947-2016):

ISTORIC, PROFESOR ŞI PRIETEN

19 iunie 2016. Un telefon. Cu o voce tremurândã, colega noastrã, Oana

Habor, mã anunţa cã profesorul Nicolae Bocşan, dragul nostru ,,Nae”, aşa cum
apropiaţii îi spuneau în intimitate, dupã o lungã suferinţã, mãcinat de o boalã
necruţãtoare, a trecut în Câmpiile Elizee. O imensã pierdere atât pentru
comunitatea academicã, cât şi pentru toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat.
Întotdeauna am considerat cã nu trebuie sã treacã ani pentru a omagia o
personalitate şi cã atunci când vrei sã faci acest lucru, sã îl faci cu multã
seriozitate, cu plãcere, cu bucurie în suflet, cu sentimentul datoriei împlinite,
motiv pentru care, împreunã cu prietenii şi colegii mei, dedicãm acest numãr al
anuarului ,,Astra Sabesiensis” profesorului, istoricului şi prietenului Nicolae
Bocşan, mentorul nostru drag. Profesorul Bocşan a fost de-a lungul ultimilor
ani unul dintre susţinãtorii activitãţilor desfãşurate de Despãrţãmântul ASTRA
,,Vasile Moga” Sebeş, participând la douã dintre evenimentele organizate de
aceastã asociaţie culturalã, sprijinind apariţia anuarului ,,Astra Sabesiensis”,
salutând chiar apariţia acestuia printr-un emoţionant cuvânt înainte, motiv
pentru care prezentul numãr, rezervat istoriei Primului Rãzboi Mondial, ultima
mare direcţie de cercetare promovatã de profesor, îl dedicãm memoriei
ilustrului nostru mentor, plecat prea devreme din mijlocul nostru.
În calitate de director al anuarului ,,Astra Sabesiensis” şi de ultim ucenic
al profesorului Bocşan, ca unul care am petrecut foarte mult timp în prezenţa
domniei sale şi care l-am cunoscut destul de bine, îmi revine marele privilegiu
de a scrie aceastã scurtã prezentare a vieţii şi activitãţii acestuia. Mãrturisesc cã
îmi este nespus de greu sã scriu la timpul trecut despre un om atât de drag
sufletului meu, despre un om cãruia îi datorez atât de mult, despre un om de la
care am învãţat atât de multe lucruri, despre un om care încã este atât de
prezent lângã mine. Mã consolez cu gândul cã Divinitatea a avut un plan mai
mare cu profesorul Bocşan în ceruri şi cã, aşa cum sublinia pãrintele profesor
Ioan Chirilã în predica funebrã, parafrazându-l pe monahul Nicolae Steinhardt,
un om ca domnia sa nu se duce la judecatã, ci la taifas cu Dumnezeu.
Nãscut în 24 septembrie 1947 pe meleagurile încãrcate de istorie ale
Banatului montan, la Bocşa, judeţul Caraş-Severin, profesorul Nicolae Bocşan
şi-a început formarea intelectualã pe plan local, unde a urmat studiile primare,
gimnaziale şi liceale. Meseria de istoric a învãţat-o în Clujul universitar, studiind
sub aripa protectoare a marilor istorici şi dascãli din generaţia interbelicã
(Constantin Daicoviciu, David Prodan, Ştefan Pascu, Camil Mureşan, Pompiliu
Teodor), obţinând licenţa (1970) şi titlul de doctor în istorie (1985) cu teza
Românii din Banat în epoca Luminilor (publicatã în anul 1986, sub titlul Contribuţii
la istoria iluminismului românesc, o lucrare de referinţã pentru istoricii epocii
moderne).
11
 Profesorul Bocşan, personalitate marcantã a culturii româneşti, de-a
lungul unei cariere de peste patru decenii, s-a identificat întrutotul cu
Universitatea ,,Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca şi cu Facultatea de Istorie şi
Filosofie, douã instituţii pe care le-a slujit, le-a iubit şi le-a redat prestigiul care li
se cuvenea.
Profesorul Nicolae Bocşan a lãsat în urmã o operã vastã, însumând peste
400 de titluri de volume, studii, articole, cronici şi recenzii, care ilustreazã o
serie de direcţii de cercetare pe care acesta le-a cultivat şi care, fãrã doar şi
poate, îl aşeazã în panteonul marilor istorici români.
Ca tânãr licenţiat în istorie, din poziţia de bibliotecar-documentarist al
Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca (1970-1977), profesorul
Bocşan s-a remarcat prin elaborarea unor ghiduri dedicate tinerilor studenţi,
precum şi prin elaborarea unor bibliografii ştiinţifice sau colaborarea la
elaborarea unor bibliografii (Bibliografia istoricã a României, volumele IV, V, VI şi
VII). Dacã filosofii spun adesea sã ne întoarcem la Socrate, la Platon şi
Aristotel, profesorul Bocşan a fost adeptul întoarcerii la sursele primare, la
documentul de arhivã, din perioada primelor apariţii editoriale datând
recuperarea şi valorificarea scrierilor bãnãţeanului Damaschin Bojincã
(Damaschin Bojincã, Scrieri: de la idealul luminãrii la idealul naţional, 1978), direcţie
continuatã de-a lungul întregii activitãţi ştiinţifice.
Una dintre direcţiile de cercetare promovate de profesorul Nicolae
Bocşan a fost reprezentatã de revoluţia paşoptistã din Transilvania şi Banat,
materializatã în studii privind rãsunetul revoluţiei în presa internaţionalã,
mentalitatea revoluţionarã, evoluţia discursului revoluţionar, colaborarea
româno-maghiarã, româno-polonezã. Conştient de faptul cã începuturile unei
istoriografii româneşti trebuiesc cãutate în memorialisticã, profesorul Bocşan a
introdus, alãturi de istoricii Valeriu Leu (Memorialistica revoluţiei de la 1848 în
Transilvania, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1988; Revoluţia de la 1848 din
Transilvania în memorialisticã, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2000) şi
Rudolf Gräf (Revoluţia de la 1848 în Munţii Apuseni. Memorialisticã, Cluj-Napoca,
Presa Universitarã Clujeanã, 2003), în circuitul istoriografic o serie de surse
memorialistice relative la revoluţia paşoptistã, acestea constituind cea mai
bogatã colecţie documentarã din istoriografia româneascã.
O altã direcţie de cercetare cultivatã cu asiduitate de profesorul Bocşan a
fost istoria bisericii, cu precãdere istoria bisericilor româneşti transilvãnene şi
bãnãţene în secolul al XIX-lea, recuperând acest domeniu istoriografic, aproape
interzis în perioada regimului de tristã amintire, şi îmbogãţindu-l prin
valoroasele contribuţii ştiinţifice. În cadrul acestei direcţii cultivate, restituirile
documentare şi memorialistice au ocupat un loc central, la loc de frunte stând
demersurile pentru recuperarea şi valorificarea bogatei corespondenţe
şaguniene (din care, pânã în momentul de faţã, au apãrut cinci volume, editate
în colaborare cu Ioan Vasile Leb, Gabriel Gârdan, Bogdan Ivanov, Pavel Vesa,
Vasa Lupulovici, Ioan Herbil, Beatrice Dobozi, Marius Eppel), demers ce va fi
12
continuat de colaboratorii şi ucenicii domniei sale. Alãturi de acest şantier
istoriografic, stau eforturile pentru recuperarea pastoralelor şi circularelor emise
de mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa (editate în colaborare cu Mirela Popa
Andrei), a memoriilor mitropolitului Victor Mihály de Apşa (editate în
colaborare cu Ion Cârja şi Luminiţa Wallner-Bãrbulescu) şi a scrierilor
memorialistice aparţinând episcopului greco-catolic de Lugoj, Ioan Boroş
(editate în colaborare cu Valeriu Leu, Ion Cârja, Costin Feneşan, Cristian
Sabãu, Mihaela Bedecean şi Loránd Mádly). Alãturi de acest efort de recuperare
şi valorificare a surselor documentare referitoare la trecutul bisericilor
româneşti din Transilvania şi Banat, stau numeroase lucrãri, studii şi articole, ce
trateazã problematica evoluţiilor instituţiilor episcopale (Evoluţia Instituţiilor
Episcopale în Bisericile din Transilvania. Partea I: De la începuturi pânã la 1740, Cluj-
Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2010, în colaborare cu Dieter Brandes şi
Olga Lukács), raportul etnie-confesiune în spaţiul transilvãnean (Etnie şi
confesiune în Transilvania (secolele XIII-XIX), Oradea, Editura Fundaţiei ,,Cele Trei
Crişuri”, 1994, în colaborare cu Ioan-Aurel Pop şi Ioan Lumperdean), evoluţia
relaţiilor Bisericii Greco-Catolice cu Sfântul Scaun (Biserica Românã Unitã la
Conciliul Ecumenic Vatican I (1869-1870), Cluj-Napoca, Presa Universitarã
Clujeanã, 2001, în colaborare cu Ion Cârja, tradusã în limba germanã şi
publicatã la prestigioasa editurã Peter Lang din Frankfurt), evoluţia relaţiilor
Bisericii Ortodoxe cu ierarhia sârbã, problematica separaţiei ierarhice a Bisericii
Ortodoxe şi restaurarea mitropoliei etc.
Marele merit al profesorului Nicolae Bocşan este acela al tratãrii şi
analizãrii echidistante, detaşate a unei palete largi de aspecte şi tematici privind
trecutul bisericesc al românilor transilvãneni şi bãnãţeni, trecând peste clişeele
promovate de istoriografia comunistã, precum şi peste abordãrile partizane.
Pe direcţiile deschise de profesorul Bocşan, în domeniul istoriei
ecleziastice, sub atenta sa îndrumare, la şcoala istoriograficã clujeanã, au fost
lucrate şi susţinute o serie de lucrãri de doctorat, dintre care amintim cele
semnate de: Valeria Soroştineanu (Viaţa religioasã şi sentimentul religios în
Arhidieceza Transilvaniei în timpul mitropolitului Ioan Meţianu, 2001), Pavel Vesa
(Bisericã, culturã, mentalitãţi: aspecte din istoria protopopiatelor arãdene (1701-1918),
2003), Mirela Popa Andrei (Vicariatul Rodnei (1848-1914), 2003), Marius Eppel
(Mitropolia Ortodoxã Românã din Transilvania în timpul pãstoririi lui Vasile Mangra,
2005), Camelia Vulea (Bisericã şi societate în Vicariatul Greco-Catolic al Haţegului
(1850-1918), 2005), Ion Cârja (Bisericã şi societate în Transilvania în perioada pãstoririi
mitropolitului Ioan Vancea de Buteasa (1869-1892), 2006), Ioana Bonda (Mitropolia
Românã Unitã în timpul pãstoririi lui Alexandru Şterca-Suluţiu, 2008), Ana Victoria
Sima (Relaţiile Sfântului Scaun cu Biserica Greco-Catolicã româneascã în a doua jumãtate
a secolului al XIX-lea, 2009), Mihaela Bedecean (Presa şi bisericile româneşti din
Transilvania în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea (1856-1873), 2010), Cecilia
Cârja (Bisericile greco-catolice din Ungaria (1900-1918), 2010), Diana Covaci
(Mitropolitul Victor Mihály de Apşa şi epoca sa (1895-1918), 2010), Lucian Turcu
13
(Arhidieceza Greco-Catolicã de Alba-Iulia şi Fãgãraş în timpul pãstoririi mitropolitului
Vasile Suciu (1920-1935), 2013) etc., toate publicate sau în curs de publicare şi
devenite lucrãri de referinţã în domeniu.
Militantismul politico-naţional al românilor transilvãneni şi bãnãţeni
reprezintã cea de-a treia mare direcţie de cercetare promovatã de profesorul
Nicolae Bocşan, în cadrul acesteia remarcându-se studiile dedicate formãrii ideii
de naţiune la românii din Transilvania şi Banat şi mutaţiilor suferite de acesta
de-a lungul secolului al XIX-lea (Ideea de naţiune la românii din Transilvania şi Banat
(secolul al XIX-lea), Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 1997), precum şi
cele dedicate acţiunilor politice naţionale (Memorandul: 1892-1894. Ideologie şi
acţiune politicã româneascã, Bucureşti, Editura Progresul Românesc, 1992, în
colaborare cu Pompiliu Teodor, Liviu Maior, Doru Radosav, Toader Nicoarã,
Şerban Polverejan).
În ultimii ani, pe fondul comemorãrii centenarului Marelui Rãzboi,
profesorul Bocşan şi-a concentrat atenţia asupra memorialisticii bãnãţene din
timpul conflictului, continuând un demers iniţiat de istoricul Valeriu Leu, pânã
în prezent fiind publicate trei volume consistente (Marele Rãzboi în memoria
bãnãţeanã (1914-1919), volum I-III, Cluj-Napoca, Presa Universitarã
Clujeanã/Centrul de Studii Transilvane, 2012-2015, în colaborare cu Valeriu
Leu, Mihaela Bedecean şi Ionela Moscovici). Acestui corpus documentar i se
alãturã numeroase studii şi articole privind diferitele aspecte ale rãzboiului
reflectate în memorialisticã (precum religia rãzboiului, frica, manifestãrile
violente etc.), revoluţia din anul 1918 şi formele sale de manifestare, atitudinea
bãnãţenilor vizavi de actul unirii, oferind, astfel, o viziune de ansamblu asupra a
ceea ce a însemnat Marele Rãzboi pentru spaţiul bãnãţean.
Prin întreaga sa activitate ştiinţificã, descrisã aici în puţine şi sãrace
cuvinte, profesorul şi istoricul Nicolae Bocşan, un demn urmaş al iluştrilor sãi
dascãli, se înscrie în galeria marilor istorici români, munca sa constituind un
exemplu de dãruire şi seriozitate pentru generaţiile viitoare de istorici clujeni şi
nu numai.
Profesorul Nicolae Bocşan se numãrã printre puţinii dascãli care au reuşit
sã formeze în jurul domniei sale o veritabilã şcoalã istoriograficã, ucenicii sãi
lucrând pe direcţiile de cercetare deschise. Conştient cã tinerii reprezintã un
rezervor inepuizabil de resurse, profesorul şi-a investit energia, de multe ori în
dauna propriei vieţi personale şi sãnãtãţii fizice, în formarea unor generaţii de
istorici care astãzi activeazã în centrele universitare, în institutele de cercetare,
în muzeele şi arhivele din Transilvania şi Banat. Şi-a apropiat tinerii,
cooptându-i în diversele proiecte de cercetare, în munca de recuperare şi
valorificare a diferitelor surse documentare, insuflându-le acea dragoste faţã de
documentul de arhivã care ar trebui sã constituie baza oricãrei cercetãri
ştiinţifice. Sunt ferm convins cã şi prin acest aspect al activitãţii desfãşurate de
profesorul Bocşan, acesta şi-a asigurat nemurirea spiritualã.

14
 Datoritã profesionalismului şi devotamentului arãtat faţã de Alma Mater
Napocensis, profesorul Nicolae Bocşan a acces la cele mai înalte demnitãţi
universitare, începând cu funcţiile de prodecan (1991-1992), decan (1992-1996)
al Facultãţii de Istorie şi Filosofie şi continuând cu funcţiile de prorector (1996-
2004, 2008-2012) şi rector (2004-2008) al Universitãţii ,,Babeş-Bolyai”,
vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice din Învãţãmântul
Superior, director al Institutului de Studii Istorice Italo-Român, fondator şi
director al Institutului de Istorie Ecleziasticã.
În altã ordine de idei, profesorul Nicolae Bocşan a fost cooptat, ca
membru, în Comisia de Istoria Relaţiilor Internaţionale a Comitetului
Internaţional de Istorie, precum şi în diverse comitete redacţionale sau
ştiinţifice ale unor reviste: ,,Studia Universitatis Babeş-Bolyai” (Cluj-Napoca),
,,Transylvanian Review” (Cluj-Napoca), ,,Colloquia” (Cluj-Napoca), ,,Caietele
David Prodan” (Cluj-Napoca), ,,Analele Aradului” (Arad), ,,Banatica” (Reşiţa),
,,Arhiva Someşanã” (Nãsãud), ,,Astra Salvensis” (Salva), ,,Astra Sabesiensis”
(Sebeş). De asemenea, profesorul Bocşan s-a remarcat de-a lungul timpului
prin organizarea unor manifestãri ştiinţifice internaţionale, cu participanţi din
Statele Unite ale Americii, Italia, Germania, Rusia, Ungaria, Polonia, Grecia,
Serbia, Austria, Israel, Olanda, Suedia etc., precum şi prin participarea la o serie
de congrese şi conferinţe internaţionale la Madrid, Varşovia, Belgrad, Roma,
Paris, Milano, Tübingen, Graz etc.
Munca depusã la universitate, în activitatea ştiinţificã, i-a fost rãsplãtitã
prin diferite premii şi distincţii, începând cu premiul ,,Nicolae Bãlcescu” al
Academiei Române, obţinut în anul 1986, pentru lucrarea Contribuţii la istoria
iluminismului românesc. Din partea aceluiaşi înalt for cultural-ştiinţific, în anul
1994, a primit premiul ,,George Bariţiu”, pentru lucrarea Franţa şi Banatul 1789-
1815. Membru asociat al Academiei Oamenilor de Ştiinţã din România,
membru corespondent al Academie européenne des sciences, des arts et des
lettres, profesorul Bocşan a primit din partea Universitãţii din Graz, în anul
2010, medalia ,,Pro meritis”, în acelaşi an primind şi titlul de ,,Doctor Honoris
Causa” din partea Universitãţii din Oradea. Legat afectiv de meleagurile
bãnãţene, cãrora le-a arãtat o atenţie deosebitã în scrierile domniei sale,
profesorului Bocşan i-a fost conferit titlul de ,,Cetãţean de Onoare” din partea
autoritãţilor oraşului Bocşa şi Caraş-Severin, iar din partea Episcopiei
Caransebeşului a fost distins cu Ordinul Eparhial ,,Crucea Elie Miron Cristea”,
clasa a II-a pentru mireni. Pe aceeaşi linie, a fost distins cu ,,Crucea
Transilvanã” pentru mireni, din partea Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi
Sãlajului, iar pentru iniţierea programului privind recuperarea şi valorificarea
corespondenţei episcopului şi mitropolitului Andrei baron de Şaguna, în anul
2015, a fost distins, din partea Mitropoliei Ardealului, cu ,,Crucea Şagunianã”
pentru mireni.
Dincolo de aceste merite, de volumele şi studiile publicate, de aceste
funcţii şi distincţii, care au încununat bogata activitate desfãşuratã de profesorul
15
şi istoricul Nicolae Bocşan, acesta a fost un om. Un om simplu, caracterizat de
un extraordinar bun simţ, modestie, devotament faţã de familie şi prieteni, un
om cãlãuzit de cuvintele ,,dãruire” şi ,,iubire”, mai ales ,,iubire”, pentru cã
,,[…] Iubirea este viaţã. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru cã iubesc. Tot ce existã,
existã pentru cã iubesc. Totul e legat numai de iubire” (Lev Tolstoi, Rãzboi şi Pace). Îşi
iubea meseria, îşi iubea prietenii, îşi iubea ucenicii, îşi iubea colaboratorii, îşi
iubea studenţii, cu bune şi rele. Niciodatã nu a spus-o, dar a dovedit-o din plin,
iar noi am încercat şi vom încerca şi de aici înainte sã-i rãspundem în felul
nostru, prin munca noastrã, prin cercetãrile noastre, prin publicaţiile noastre.
Pentru noi toţi, ucenici şi prieteni, lumea este mai sãracã. Profesorul
Nicolae Bocşan a dus cu el în mormânt o experienţã istoricã de o viaţã, o
adevãratã şcoalã istoricã, una dintre puţinele şcoli ştiinţifice afirmate în jurul
unui profesor, clãditã pe principiile corectitudinii, profesionalismului şi dãruirii
de sine. Profesorul rãmâne prezent în gândurile noastre, în rugãciunile noastre,
în volumele şi studiile noastre, colegii, ucenicii şi prietenii domniei sale care
l-am iubit, îl iubim şi îl vom iubi de-a pururi. Avem convingerea, cã din ceruri,
profesorul vegheazã asupra noastrã, ne cãlãuzeşte paşii, ne susţine în
momentele de reuşitã, ne sprijinã în momentele de cumpãnã, ne ceartã atunci
când greşim, ne dojeneşte şi ne iartã ca un bun pãrinte spiritual.
SIT TIBI TERRA LEVIS, CARISSIME AMICE!

Drd. Mihai-Octavian Groza

Preşedintele Despãrţãmântului ASTRA ,,Vasile Moga” Sebeş

16