Sunteți pe pagina 1din 22

EDITORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

1. Noţiuni introductive

Editorul de texte sau documente Microsoft Word poate fi executat sub sistemul Windows
şi face parte din grupul de programe Microsoft Office dedicate biroticii şi gestiunii bazelor de
date. În acest capitol, ne vom referi la versiunea 8 disponibila în Office '97. Mentionăm însa că
diferentele între versiuni diferite ale acelorasi produse conţinute în mediile Windows (3.1, 3.11,
'9x) nu sunt esentiale din punctul de vedere al functiilor de baza. Filosofia adoptata de creatorii
lor s-a axat pe pastrarea vechilor facilitati (împreuna cu regulile de utilizare aferente) şi pe
extinderea acestora, urmarind aceleasi principii de baza, astfel încât să existe o compatibilitate
cât mai buna între versiunile mai vechi sau mai noi ale aceluiasi produs. Din punct de vedere
practic aceasta se traduce prin faptul ca documentele şi aplicatiile create de utilizatori în
versiunile mai vechi sunt recunoscute şi pot fi preluate în mod natural în versiunile ulterioare
(Office2000, Office XP). Transferul invers, dinspre versiunile noi, este posibil în masura în care
nu apar explicit facilitati inexistente în versiunile mai vechi.

Unul dintre principalele avantaje ale editorului Word este interfata grafica extrem de prietenoasa
cu utilizatorul ("user-friendly"), caracteristică aplicaţiilor Windows. Aceasta include butoane cu
simboluri grafice pentru execuţia rapidă a unor actiuni, butoane constituite în bare de
instrumente, meniuri contextuale accesibile atasate obiectelor, modalitati simple de editare a
obiectelor de diverse tipuri şi un sistem de help inteligent, care adauga la sistemul uzual de help
din Windows facilitati de tutorial, sisteme avansate de asistare a utilizatorului în diverse actiuni
(Wizards) şi facilitati de formatare şi corectare inteligente (AutoFormat, AutoCorrect).

Dintre serviciile de editare avansate oferite de Word amintim: crearea şi modificarea tabelelor,
scrierea pe coloane, introducerea de imagini şi diagrame în document, folosirea de stiluri şi
formate de document integrate (eventual cu imagini şi desene existente), verificarea textelor din
punctul de vedere al corectitudinii lexicale şi sintactice (conform gramaticii limbii engleze),
introducerea în documentele Word de foi de calcul sau diagrame din alte aplicatii Windows
(Word suporta tehnica Object Linking and Embedding - OLE), asistentul Mail Merge pentru
pregatirea corespondenţei.

Se permite personalizarea mediului Word prin crearea de bare de instrumente şi butoane proprii
şi definirea de macro-uri (comenzi care să grupeze anumite succesiuni de acţiuni). Macro-urile
simple pot fi create de catre toţi utilizatorii editorului prin activarea unui mecanism de
înregistrare a acţiunilor executate; se va genera automat un modul de program în Visual Basic -
un limbaj de programare vizual şi obiectual care sta la baza tuturor produselor Microsoft Office.
Utilizatorii care cunosc limbajul Visual Basic pot crea direct aceste module, folosind mediul de
programare pus la dispoziţie în acest scop.

2. Elementele ferestrei Word

Fereastra corespunzătoare editorului (aplicaţiei) Word are o structură tipică ferestrelor de


aplicaţie Windows şi prezintă următoarele elemente constitutive:

1
1. Butonul meniului System - Meniul System permite, prin intermediul opţiunilor sale,
redimensionarea, deplasarea, închiderea ferestrei şi schimbarea ferestrei active (aceste opţiuni
sunt utile în special atunci când se utilizează tastatura).

2. Linia de titlu - conţine numele aplicaţiei (Microsoft Word) şi a documentului deschis în


fereastra, dacă fereastra documentului este maximizată.

3. Butoanele de minimizare/maximizare - realizarea unui clic cu mouse-ul pe butonul de


minimizare permite reducerea ferestrei la un buton pe bara de task-uri Start. Butonul de
maximizare permite redimensionarea ferestrei astfel încât să ocupe întregul ecran. În cazul în
care fereastra este deja maximizata, acest buton se transforma în butonul Restore, care permite
readucerea ferestrei Word la dimensiunile anterioare.

4. Butonul Close - un clic cu mouse-ul pe acest buton realizează închiderea imediata a ferestrei
Word. (Cele trei butoane de minimizare, maximizare şi Close de pe linia meniului orizontal au
acelaşi rol, dar se refera la documentul curent şi nu la întreaga fereastra Word. Dacă documentul
nu apare într-o fereastra maximizata, ci într-o fereastră document separată, atunci butoanele de
minimizare, maximizare, butonul Close şi cel al meniului System se gasesc în pozitiile uzuale
(colţurile dreapta/stânga sus)).

5. Meniul Word, cu opţiunile:

• File - pentru deschiderea, închiderea, salvarea şi tipărirea documentelor;


• Edit - pentru operaţii de editare, cum ar fi copierea sau mutarea blocurilor de text sau a
altor obiecte, cautările şi înlocuirile automate etc.;
• View - pentru schimbarea modului de vizualizare a documentului: Page Layout (formatul
paginii în care aceasta va aparea la tipărire), Outline (structurat) sau Zoom (la diferite
dimensiuni), Full Screen (pe tot ecranul, fără bare de instrumente, meniuri şi alte
elemente ale ferestei Word), vizualizarea ruler-ului şi a barelor de instrumente;
• Insert - pentru inserari de obiecte predefinite (numere de pagini, data şi ora sistemului,
simboluri, note de subsol etc.) sau de obiecte din alte programe;
• Format - cu opţiuni de formatare care permit schimbarea modului în care se prezinta
textul, scriere pe coloane, creare de chenare sau liste numerotate, utilizarea unor colectii
de formate numite stiluri;
• Tools - conţine opţiuni pentru modificarea parametrilor predefiniţi ai programului Word
şi pentru verificarea ortografiei (Spelling), afişarea dicţionarului de sinonime şi antonime
(Thesaurus), corespondenţa (Mail Merge);
• Table - pentru crearea şi modificarea tabelelor;
• Window - permite trecerea de la un document la altul (daca sunt deschise mai multe
documente simultan) sau rearanjarea lor;
• Help - pentru obţinerea de informaţii ajutatoare.

Opţiunile meniului principal conţin la rândul lor meniuri, în care opţiunile apar pe verticală
(meniuri "pull-down" sau meniuri verticale) şi de aceea se mai numesc submeniuri. Opţiunile
acestor submeniuri pot:

• să conţină, la rândul lor, alte meniuri care se deschid automat la poziţionarea cursorului
deasupra lor, fără să fie necesară selectarea lor cu ENTER sau clic cu mouse-ul (cele
marcate cu ", de exemplu opţiunea Toolbars);

2
• să determine apariţia unei ferestre de dialog pentru specificarea interactivă a unor
caracteristici (cele marcate cu …, de exemplu opţiunea Zoom);
• să activeze/inactiveze opţiuni de tip comutator (de exemplu, Ruler);
• să fie efectiv asociate unor acţiuni (de exemplu Full Screen).

Unele opţiuni au asociat un simbol grafic (pictograma) care evidenţiaza faptul că au un buton
asociat cu acelaşi simbol. Aceste opţiuni pot fi selectate şi cu clic pe simbol respectiv.

6. Bare de instrumente (Toolbars), care permit realizarea rapidă a unor operaţii, cu un clic cu
mouse-ul pe butonul dorit. O bara de instrumente conţine un set de instrumente predefinit sau
stabilit de către utilizator, reprezentate de butoane cu simboluri sugestive. La poziţionarea
mouse-ului deasupra fiecarui buton se afişează numele operaţiei căreia îi este acesta asociat
("floating help"). Exista o bară de instrumente Standard, care conţine butoane pentru operaţiile
cel mai des folosite şi bare de instrumente organizate pe tipuri de activităţi: Formatting pentru
formatare, Drawing pentru desenare, Mail Merge pentru corespondenţa etc. Barele de
instrumente Standard şi Formatting se afişează implicit; alte bare de instrumente pot fi afişate
folosind opţiunea Toolbars a meniului View (se aleg barele dorite).

Bara de instrumente Standard (prima afişată) conţine butoane pentru:

• deschiderea unui document nou - New;


• deschiderea unui document existent - Open;
• salvarea documentului curent - Save;
• tipărirea documentului curent - Print;
• vizualizarea documentului în forma în care va fi tipărit - Print Preview;
• corectare lexicală a textului - Spelling (cu simbolul ABC);
• mutarea elemenului selectat în Clipboard - Cut (cu simbolul foarfecă);
• copierea elementului selectat în Clipboard - Copy;
• introducerea la poziţia curentă din document a elementului din Clipboard - Paste;
• copierea formatării unui text în altul - Format Painter;
• anularea ultimei acţiuni executate (se oferă o listă a ultimelor acţiuni asupra cărora se
poate reveni) - Undo;
• refacerea acţiunii anulate cu Undo (şi aici apare o listă) - Redo;
• desenarea unui tabel - Tables and Borders;
• inserarea unui tabel vid - Insert Table;
• inserarea unei foi de calcul tabelar Excel - Insert Microsoft Excel Worksheet;
• scriere pe coloane - Columns;
• afişarea sau ascunderea barei de instrumente de desenare - Drawing;
• inserarea unei diagrame vide - Insert Chart;
• afişarea sau ascunderea simbolurilor care marchează sfârşitul de paragraf, tabulatorii etc.
- Show/Hide;
• vizualizarea documentului prin mărire sau micşorare - Zoom;
• obţinerea de asistenţă asupra elementelor de pe ecran la executarea unui clic asupra
acestora - Help (cursorul mouse-ului se va modifica sugestiv).

În versiunile noi ale editorului, ţinând cont de dezvoltarea fără precedent a schimbului de
informaţii prin intermediul paginilor Web, pe bara Standard s-a introdus şi un buton care
permite introducerea în document a unei legături către o pagina Web - Insert Hyperlink; acesta
este însoţit de butonul care determina afişarea barei de instrumente pentru navigare - Web
Toolbar.

3
În bara de instrumente de formatare Formatting exista butoane care permit:

• schimbarea modului de scriere a caracterelor prin alegerea unui stil din lista ascunsa a
stilurilor, a unui font din lista ascunsa a fonturilor, a unei dimensiuni pentru caractere,
precum şi scriere îngrosata sau cu aldine (Bold), înclinata sau cursiva (Italic) şi subliniata
(Underline) - acestea trei sunt de tip comutator, adica selectarea lor succesiva le
activează/dezactivează, scrierea textului cu o culoare aleasa dîntr-o lista de culori sau pe
un fond deasemenea ales dîntr-o lista;
• alinierea textului la stânga (Left), la dreapta (Right), centrarea (Centered) sau
distribuirea lui între marginile stânga şi dreapta (Justify);
• crearea de liste (cu marcatori sau numerotate);
• deplasari de texte la stânga sau la dreapta;
• introducere de chenare.

Majoritatea barelor de instrumente care nu se afişează implicit pe ecran vor apărea automat la
iniţierea activităţilor cărora le corespund. Barele de instrumente sunt mobile şi pot fi deplasate cu
mouse-ul sau pot fi activate explicit din View-Toolbars sau din meniul contextual al oricarei bare
afişate.

7. Zona de lucru sau fereastra documentului - zona activă a ecranului unde se creează
documentul; aici se găseşte prompterul de inserare (o bara verticală) care indică poziţia curentă
în document (locul în care se pot insera text, desene, imagini etc).

8. Bare de defilare - permit derularea întregului conţinut al documentelor de dimensiuni mari,


care nu încap în întregime în fereastra. Derularea se poate realiza atât orizontal cât şi vertical,
operând cu mouse-ul asupra butoanelor şi cursorului din bara de defilare.

Deplasările folosind bara verticală se pot face cu:

• câte o linie în sus/jos;


• câte o pagina în sus/jos: clic deasupra/sub cursorul barei;
• continuu - ţinând mouse-ul apasat pe un buton de deplasare sau deplasând cu mouse-ul
cursorul barei;

Deplasările cu ajutorul barei orizontale sunt analoage.

9. Bara de selecţie - aflata în stânga zonei documentului permite selectarea unei linii printr-un
clic cu mouse-ul sau a unui paragraf - printr-un clic dublu, efectuat în dreptul zonei de text care
se doreşte marcata.

10. Butoanele de vizualizare corespund opţiunilor anterior prezentate în cadrul meniul View.

11. Linia de stare - linia în care se afişează informaţii legate de starea aplicaţiei. Ea este împărţită
în patru zone. Prima zonă afişează informaţii despre textul vizibil în fereastra (numarul paginii
din document în care se afla cursorul de inserare - Page, sectiunea curentă (Împartirea unui
document în sectiuni se realizează prin comanda Break din meniul Insert.) a documentului - Sec,
numarul paginii curente/numarul de pagini din document). Cea de a doua zona specifica poziţia
cursorului de inserare în pagina (distanta fata de marginea superioara de text a paginii - At, linia
în care se afla cursorul - Ln şi coloana cursorului - Col). Cea de a treia sectiune indica data şi ora

4
curente (pentru versiunile anterioare Word '97), iar cea de a patra conţine cinci indicatori de mod
de lucru (REC, MRK, EXT, OVR, WPH).

12. Bordura ferestrei - banda care delimitează fereastra. Ea permite redimensionarea ferestrei
atunci când aceasta nu este maximizata.

Cel mai simplu mod de folosire a facilitatilor editorului Word este cu ajutorul mouse-ului. Forma
cursorului sau se va modifica în mod sugestiv în funcţie de actiunea executata de utilizator.

Interactiunea utilizatorului cu programul Word se realizează prin intermediul ferestrelor de


dialog, care conţin elemente de control de tipurile cunoscute, prin intermediul carora se pot
specifica parametrii doriti.

3. Operaţii de baza asupra documentelor Word

La lansarea în execuţie a editorului Word, pe ecran apare o fereastră cu un document nou, vid.
Editarea acestuia se poate face în mod uzual, iar în document va aparea tot ceea ce se scrie.

Sunt prezentate în continuare pe scurt operaţiile de bază care se pot executa asupra documentelor
Word: crearea unui nou document, deschiderea unui document existent, salvarea şi inchiderea
documentului curent, modalităţile de tipărire a acestuia, precum şi de vizualizare a formei
tipăribile.

1) Deschiderea unui document nou într-un format uzual se poate face în orice moment folosind
butonul New de pe bara de instrumente, dar dacă se doreşte deschiderea de documente de tipuri
mai speciale, se va folosi opţiunea New din meniul File, care permite alegerea unui sablon
predefinit (ca alegere implicita apare Blank Document, caruia ii corespunde fişierul sablon uzual
normal.dot).

Un şablon (template) este un cadru sau un "schelet" existent, pe care se poate construi mai
simplu un document prin pastrarea informaţiilor, a stilurilor de scriere şi modului de aranjare a
informaţiilor oferite de cadrul initial. Un sablon poate avea locuri rezervate în care să se
introduca informaţii noi şi eventual să pastreze anumite informaţii initiale, ceea ce face crearea
unor documente mult mai simpla. Dacă sablonul este protejat, nu se vor putea face direct
modificari în el, ci va trebui salvat cu un alt nume şi deprotejat cu opţiunea Unprotect Document
din meniul Tools (aceasta opţiune se activează după protejarea documentului cu Tools - Protect
Document).

Utilizatorul poate folosi şabloanele predefinite (Letters and Faxes, Memos, Reports etc.) sau, la
un nivel mai avansat de utilizare a editorului, poate să isi creeze sabloane proprii. Acestea se
salvează cu tipul template, sub forma de fişiere care au extensia .dot într-un subdirector propriu
al folderului Templates sau într-unul dintre subdirectoarele existente. De aici, sablonul poate fi
deschis cu File - New, alegand sablonul dorit din fereastra de dialog care apare. Sablonul deschis
poate fi folosit la crearea unui document nou (uzual) sau a unui sablon nou, în funcţie de
opţiunea activa: Create New Document sau Create New Template. Lista de sabloane predefinite
mai ofera posibilitatea de a opta pentru anumiti "asistenti" (Agenda Wizard, Letter Wizard, Fax
Wizard etc.). Acestia asista utilizatorul în crearea documentului, punandu-i o serie de intrebari
asupra elementelor pe care doreşte să le introduca în document. Deplasarea între ferestrele de
dialog care apar se poate realiza prin intermediul butoanele Next şi Back iar terminarea
specificatiilor se marchează prin Finish.

5
2) Deschiderea unui document existent se realizează prin intermediul comenzii Open a meniului
File sau printr-un clic cu mouse-ul pe butonul corespunzator din bara de instrumente standard
(figura nr.6). Se va deschide o fereastra de dialog care va permite utilizatorului alegerea
fişierului pe care doreşte să il deschida. În fereastra (vezi figura nr.5) vor fi afisate:

• lista ascunsa Look în (care se deschide cu simbolul sagetii în jos) cu drive-urile


disponibile şi structurile de directoare corespunzatoare, din care se poate selecta
directorul dorit;
• conţinutul directorului curent (implicit, se afişează fişierele .doc, extensia specifica
Word-ului, dar aceasta specificare se poate modifica);
• lista ascunsa Files of type în care se poate specifica tipul de document care se caută:
document Word .doc (implicit), sablon (template) .dot, text .txt (succesiune de caractere,
fără informaţii de formatare), .rtf (Rich Text Format - format text imbogatit, propriu
pentru Microsoft, care permite ca un document salvat într-un editor de texte să fie salvat
impreuna cu toate informaţiile de formatare), toate fişierele (All) etc.
• liste ascunse care permit cautărea fişierelor dorite după nume (File name), după
conţinutul fişierului (Text or property) şi după data ultimei modificari (Last modified).
• bara de instrumente a ferestrei conţine, pe langa butoanele cu rol de vizualizare cunoscute
din ferestrele de navigare şi explorare, butoane pentru cautărea sau adaugarea
documentelor (de fapt a shortcut-urilor la documente) într-un director special (Look în
Favorites şi Add to Favorites), buton pentru acces la Web (Search the Web), buton pentru
comenzi şi setări suplimentare (Commands and Settings).
• butoane speciale pentru cautărea fişierelor dorite (Find Now, Advanced).

Dupa selectarea fişierului dorit, se apasa butonul Open (echivalent, se poate da un clic dublu pe
numele fişierului din lista).

Se pot deschide simultan mai multe documente dar nu este recomandabil să se abuzeze de
aceasta facilitate din motive de utilizare eficientă a memoriei. Pentru deschiderea mai multor
documente simultan se pot selecta deodata fişierele respective din lista directorului curent,
menţinand tasta CTRL apasata şi efectuand clic cu mouse-ul pe fiecare fişier în parte în fereastra
Open (pentru fişiere afisate consecutiv, marcajul se mai poate realiza cu clic pe primul şi
SHIFT+clic pe ultimul).

Deschiderea unui fişier se mai poate face din lista ultimelor fişiere prelucrate aflata în meniul
File. Comutarea între fişierele deschise la un moment dat se poate realiza din meniul Window,
care afişează, în zona inferioara, lista de ferestre deschise.

3) Salvarea documentului curent (deschis în fereastra activă) pe suport magnetic, în scopul


utilizării lui ulterioare, se realizează prin intermediul comenzilor Save sau Save As din meniul
File sau prin realizarea unui clic cu mouse-ul pe pictograma corespunzatoare din bara de
instrumente (vezi pictogramele de mai sus). Dacă fişierul a fost salvat în prealabil şi se doreşte
doar actualizarea lui (acelaşi nume şi locaţie pe disc) este suficientă utilizarea comenzii Save.

6
Dacă se doreşte salvarea fişierului sub un alt nume, alt tip sau în alt director pe disc, se va folosi
comanda Save As care permite, prin intermediul unei ferestre de dialog, specificarea noului
nume si/sau a noii localizari a fişierului. Componenta ferestrei Save As este asemănătoare cu cea
a ferestrei Open; lipsesc, în mod evident, listele ascunse Text or Property, Last modified şi
butoanele de cautăre, dar apar în schimb butoanele pentru specificarea unor opţiuni de salvare
(Options şi Save version, care precizează modul de creare a unor copii de siguranţă, de salvare
automata în fişiere temporare, asocierea de parole etc.). În bara de instrumente apare un buton
pentru crearea unui nou folder (astfel, documentele se pot salva şi în foldere care nu existau pe
disc inainte de activarea opţiunii de salvare).

4) Inchiderea documentului curent se realizează prin intermediul comenzii Close a meniului File.
Dacă ultimele modificari din fişier nu au fost salvate inainte de lansarea comenzii Close,
utilizatorul va fi intrebat dacă doreşte sau nu să realizeze aceasta operatie.

5) Tipărirea documentului curent se poate realiza cu setările implicite, folosind butonul Print
sau cu specificarile dorite, prin intermediul comenzii Print din meniul File. Fereastra de dialog
corespunzatoare permite specificarea paginilor care se tiparesc din documentul curent şi a
numarului de copii. Pentru a tipari doar pagina curentă se va selecta opţiunea Current Page din
cadrul câmpului Page Range. Atunci când se doreşte tipărirea anumitor pagini din document,
aceste pagini vor fi specificate în cadrul câmpului Pages, fiind separate cu caracterul virgula (,).
Dacă respectivele pagini sunt consecutive şi deci formează un interval, acest interval se poate
specifica prin semnul minus (-). Dacă se omite limita dreapta a intervalului, atunci tipărirea se va
face pana la sfarsitul documentului. Exemple: 1, 3, 6, 9-12 specifica paginile 1, 3, 6, 9, 10, 11 şi
12. În plus, tipărirea tuturor paginilor pare sau impare se poate realiza prin selectarea în cadrul
câmpului Print a opţiunii Even Pages, respectiv Odd Pages.

Inainte de a realiza tipărirea unui document, se recomanda vizualizarea formei în care va


aparea acesta la imprimanta prin intermediul opţiunii Print Preview a meniului File sau a
butonului corespunzător din bara de instrumente Standard. În fereastra Print Preview, se poate
opta pentru: afişarea documentului la diverse dimensiuni, micşorarea scrisului astfel încât să
încapă într-un spaţiu mai mic, afişarea uneia sau mai multor pagini, tipărirea sau inchiderea
ferestrei.

Opţiuni suplimentare se pot preciza în fereastra de dialog asociata butonului Options. Se mai pot
modifica setările curente ale imprimantei folosite la tipărire cu ajutorul butonului Properties, care
deschide o fereastra de dialog complexa.

Modificarea dimensiunilor de afisare a documentului se poate realiza prin intermediul comenzii


Zoom din meniul View sau a butonului de zoom din Toolbar. În plus, zona de lucru Word poate
fi impartita în subferestre care să afiseze diferite sectiuni ale documentului. Acest lucru se
realizează prin intermediul comenzii Split din meniul Window sau printr-un dublu clic cu
mouse-ul pe zona destinata acestei sectionari.

6) Părăsirea editorului Word se poate realiza prin intermediul comenzii Exit a meniului File, a
comenzii Close a meniului System, printr-un dublu clic cu mouse-ul pe butonul meniului System
sau utilizand butonul de inchidere al ferestrei Word. Inainte de părăsirea definitiva a editorului se
recomanda salvarea şi inchiderea tuturor documentelor utilizate în sesiunea respectiva de lucru.
În cazul în care exista fişiere nesalvate, utilizatorul va fi intrebat dacă doreşte salvarea lor. O
intrebare asemanatoare se pune dacă în zona Clipboard rămâne o cantitate mare de informatie
care ar putea fi eventual utilizată într-o alta aplicaţie, după închiderea editorului Word.

7
4. Operaţii cu blocuri de text

Dacă se doreşte realizarea unei operaţii cu o zonă de text, aceasta trebuie întâi selectată
folosind mouse-ul sau tastaura, după care se va specifica operaţia dorită. O zonă de text selectată
se numeşte uzual bloc de text.

Reguli de baza pentru selectarea textului

Operaţiile de selectare a liniilor şi paragrafelor pot fi simplificate prin utilizarea barei de selecţie
a textului care se suprapune cu marginea stânga a documentului (aici, cursorul mouse-ului se
transforma într-o sageata).

Pot fi selectate:

• un text oarecare - prin pozitionarea pe inceputul sau şi glisarea mouse-ului pana la sfarsit
sau menţinerea tastei SHIFT apasate şi executarea unui clic cu mouse-ul la sfarsitul
textului, sau prin utilizarea tastei SHIFT impreuna cu tastele de deplasare. Tastele-sageti
combinate cu tasta SHIFT conduc la selectarea unui caracter la stânga, unui caracter la
dreapta, unei linii mai sus, respectiv unei linii mai jos fata de poziţia cursorului.
Combinarea lor cu CTRL+SHIFT conduce la selectarea pana la inceputul cuvantului
curent, sfarsitul cuvantului curent, inceputul paragrafului curent, sfarsitul paragrafului
curent. Tastele END şi HOME combinate cu tasta SHIFT selectează textul pana la
sfarsitul, respectiv inceputul liniei curente, iar combinate cu CTRL+SHIFT pana la
sfarsitul, respectiv inceputul documentului. Tastele PAGE UP şi PAGE DOWN
combinate cu SHIFT selectează textul dîntr-un ecran mai sus, respectiv mai jos fata de
poziţia cursorului;
• un cuvant - printr-un dublu clic cu mouse-ul pe cuvantul respectiv;
• o linie - printr-un clic în bara de selecţie, la nivelul liniei;
• un paragraf - printr-un dublu clic cu mouse-ul în bara de selecţie, la nivelul paragrafului
respectiv;
• intregul document - prin menţinerea tastei CTRL apasate şi executarea unui clic cu
mouse-ul în bara de selecţie, alegand opţiunea Edit - Select All sau prin combinatia de
taste CTRL+A.

Menţionăm în final ca regulile de selectare descrise sunt valabile şi în cazul selectării


elementelor grafice.

Copierea şi mutarea blocurilor de text

În scopul copierii şi mutării textului dintr-un document în altul (eventual într-o alta aplicaţie) sau
chiar în cadrul aceluiaşi document, se poate utiliza Clipboard-ul şi comenzile Cut, Copy şi Paste
disponibile din meniul Edit, prin intermediul butoanelor de pe bara de instrumente Standard,
sau din meniul contextual al oricarui bloc selectat (deschis cu butonul din dreapta al mouse-ului).
Atunci când vor fi copiate elemente grafice din alte aplicatii se recomanda utilizarea comenzii
Paste Special în locul comenzii Paste.

Un text poate fi copiat sau mutat în cadrul aceluiaşi document atât prin intermediul Clipboard-
ului, cât şi prin deplasarea directa cu mouse-ul. Astfel, un text selectat poate fi mutat prin

8
glisarea lui la noua pozitie şi copiat prin menţinerea tastei CTRL apasata şi glisarea lui la noua
pozitie.

De remarcat ca aceleaşi acţiuni trebuie efectuate şi în cazul în care se doreşte copierea sau
mutarea unui element grafic.

Daca utilizatorul doreşte anularea unei comenzi anterioare va folosi functia Undo, prin care se
pot reface ultimele actiuni efectuate asupra documentului. Actiunea care se doreşte a fi anulata
va fi selectată din lista ascunsa a butonului Undo. Pentru anularea ultimei comenzi se poate
actiona butonul Undo sau selecta opţiunea Undo (CTRL+Z) a meniului Edit.

Atunci când se doreşte refacerea unei comenzi anulate anterior prin intermediul funcţiei Undo,
se va folosi functia Redo (prin apasarea butonului corespunzator, alegerea unei anumite actiuni
din lista asociata, sau alegerea opţiunii Redo din meniul Edit).

In scopul repetarii unei comenzi efectuate anterior, se va folosi opţiunea Repeat a meniului Edit.

Analog tuturor obiectelor Windows, şi obiectelor din fereastra document le sunt asociate meniuri
contextuale, accesibile cu butonul din dreapta al mouse-ului, care permit executia rapida a unor
operaţii de editare. De exemplu, într-un text se va putea schima fontul, formata paragraful sau
configura diferite tipuri de liste. Dacă o zona de text este marcata (bloc de text), opţiunile
meniului contextual constituie una din modalităţile de realizare a operaţiilor de copiere sau
mutare.

Remarcam faptul ca şi obiectele de alt tip decat text - imagini, grafice, tabele - se pot copia sau
muta după aceleasi reguli descrise mai sus. Un obiect grafic se poate selecta cu un clic şi se poate
edita cu dublu clic sau Edit - Object (i se pot modifica caracteristicile, de exemplu, grosimea
liniilor şi titlurile dîntr-un grafic). Aceste obiecte au şi ele meniuri contextuale, care permit
realizarea rapida de diverse operaţii şi modificari. Un obiect imagine poate fi sters, copiat sau
mutat în Clipboard cu aceleasi opţiuni Clear, Copy, Cut şi ulterior depus cu Paste sau Paste
Special. Aceasta ultima opţiune permite selectarea tipului de obiect care se va copia/muta.
Transferul se poate realiza şi între aplicatii diferite Windows care recunosc formatul respectiv.
Pentru transferul de informaţii între aplicatii s-a implementat tehnica OLE (Object Linking and
Embedding), care asigura posibilitatea editarii unui obiect incapsulat prin lansarea aplicaţiei care
l-a creat din cadrul aplicaţiei în care a fost transferat. Un tip special de depunere a unui
obiect/element este introducerea în document a unei legaturi la fişierul care-l conţine (Paste
link).

Opţiuni de editare se pot specifica din Tools - Options - Edit. De exemplu, dacă se activează
comutatorul Automatic word selection, la selectarea cu mouse-ul a unei zone de text, marcarea
se va realiza cuvant cu cuvant şi nu litera cu litera.

9
5. Cautări şi inlocuiri automate de text. Poziţionari automate

Există numeroase situaţii în care utilizatorul este interesat de găsirea apariţiilor unui anumit
cuvănt sau a unei succesiuni de caractere şi eventual de inlocuirea lor cu un alt cuvant sau
succesiune de caractere.

Comanda Find a meniului Edit permite cautărea unui anumit text specificat de catre utilizator şi
pozitionarea cursorului de editare pe acel text, în cadrul documentului. În urma lansarii în
executie a acestei comenzi se va afisa fereastra de dialog Find and Replace:

Semnificatia câmpurilor ferestrei Find and Replace:

• câmpul Find What - permite specificarea textului care urmează a fi cautăt;


• butonul Find Next - cautărea urmatoarei aparitii în document a textului specificat;
• butonul More - extinderea ferestrei de dialog prin adaugarea urmatoarelor câmpuri:
• Search - specificarea portiunii din document (domeniului) în care se va caută textul
introdus în câmpul Find What: All (intregul document), Up (din poziţia cursorului de
inserare catre inceputul documentului), Down (din poziţia cursorului pana la sfarsitul
documentului);
• comutatorul Match Case - dacă se realizează sau nu diferentierea între literele mari şi
mici;
• comutatorul Find Whole Words Only - se caută doar cuvintele intregi fără să se ia în
considerare cuvintele care conţin textul în interiorul lor;
• comutatorul Use Wildcards - utilizarea de caractere cu semnificatii speciale în cautăre;
• comutatorul Sounds Like - se caută toate sirurile de caractere similare (din punct de
vedere fonetic) cu cel specificat în câmpul Find What. Foloseste lexicul limbii engleze,
deci nu se recomanda pentru textele în limba romana;
• butonul No Formatting - cautărea nu va lua în considerare caracteristicile de formatare;
• lista Format - se poate specifica formatul fontului si/sau paragrafelor după care să se
realizeze cautărea;
• lista Special - permite cautărea unor caractere speciale (care vor fi introduse în câmpul
Find What: caracter de sfarsit de paragraf, TAB etc.) sau a altor elemente (note de subsol,
de sfarsit etc.).

Selectarea paginii Replace conduce la lansarea în executie a funcţiei Replace, cu reţinerea


informaţiilor specificate în fereastra de dialog Find and Replace.

Functia Replace se poate activa şi independent, prin intermediul comenzii cu acelasi nume din
meniul Edit şi este foarte asemanatoare cu functia Find. Diferenta consta în faptul ca după
găsirea textului cautăt acesta poate fi inlocuit automat cu un text specificat în câmpul Replace
With al ferestrei de dialog Find and Replace. Inlocuirea se poate realiza pentru aparitia curentă
(butonul Replace) sau pentru toate aparitiile din document (butonul Replace All). Aparitia
curentă se poate ignora cu butonul Find Next, iar intreaga operatie se poate anula cu butonul
Cancel sau prin inchiderea ferestrei de dialog Find and Replace.

Pozitionari automate. Selectarea paginii Go To din fereastra de dialog Find and Replace sau
lansarea în executie a comenzii cu acelasi nume din cadrul meniului Edit asigura deplasearea
automata a cursorului în cadrul documentului pe pozitii specificate printr-un numar de pagina,
sectiune sau linie, semn de carte sau comentariu, nota de antet sau subsol, la un tabel, grafic,
ecuatie sau alt obiect.

10
Un semn de carte permite utilizatorului regăsirea rapida a anumitor portiuni de text. Inserarea
unui semn de carte se realizează prin intermediul comenzii Bookmark a meniului Insert. după
introducerea numelui semnului de carte (Bookmark Name), se va actiona butonul Add al
ferestrei de dialog Bookmark. Butonul Delete al aceleiasi ferestre permite stergerea unui semn de
carte selectat. Semnele de carte pot fi sortate după nume sau după poziţia lor în text în funcţie de
validarea câmpului Sort By din fereastra de dialog Bookmark.

Un comentariu poate fi introdus în poziţia curentă a cursorului de inserare prin alegerea opţiunii
Comment din meniul Insert. În partea inferioara a ferestrei document se deschide o fereastra care
permite editarea textului comentariului, modificarea numelui comentariului (el primeste un nume
implicit), introducerea unui comentariu sonor (butonul Insert Sound Object) şi specificarea celui
care a realizat comentariul (lista ascunsa Comments from).

6. Formatarea documentelor

Operaţiile de formatare se referă, în general, la forma, tipul, culoarea caracterelor folosite şi la


modul de aranjare în pagina a conţinutului documentului. Editorul Word ofera o gama extrem de
larga de facilitati de formatare, de la formatarea caracterelor şi paragrafelor, la scrierea pe
coloane şi utilizarea sau chiar crearea unor stiluri de scriere, privite ca ansambluri de
caracteristici de formatare, care pot fi referite simplu, printr-un nume anterior asociat.

Fonturi şi moduri de scriere

Un font reprezinta o colecţie de caractere care au caracteristici comune. Exista foarte


multe tipuri de fonturi pentru caracterele uzuale (ale alfabetului latin): mai drepte, mai subtiri,
mai inalte, mai ingrosate etc. sau fonturi pentru simboluri matematice, litere grecesti, chirilice
etc., şi acestea de diverse tipuri. Fonturile acceptate de Windows se numesc fonturi True Type.
Fonturile se vor alege în funcţie de modul în care se doreşte evidentierea anumitor texte.

In Word, pe langa alegerea fontului dorit, mai trebuie precizate modul de scriere folosit, numit
uzual stilul fontului, referitor la formatul caracterelor (normal, ingrosat, inclinat, subliniat) şi
dimensiunea caracterelor. Cateva exemple de nume de fonturi: Arial, Courier New, Times New
Roman etc. Cele mai des utilizate stiluri de fonturi sunt: Regular, Bold, Italic, şi Bold-Italic. Pe
langa acestea, unele fonturi mai pot avea stiluri ca Light, Extra Bold, Heavy etc. Dimensiunea
fonturilor se masoara în puncte: ... 8, 10, 12 .... (1 punct = 1/72 inch).

Pentru formatarea caracterelor folosite şi a caracteristicilor acestora, se utilizează casetele de


derulare Style, Font şi Font Size şi butoanele Bold, Italic, Underline, de pe bara de instrumente
Formatting sau comanda Font a meniului Format. În urma lansarii ei în executie se va afisa o
fereastra de dialog care conţine trei pagini de opţiuni: Font, Character Spacing şi Animation.

Orice opţiune aleasa din fereastra Font sau din bara de instrumente Formatting are efect din
momentul activarii ei pana la dezactivare, prin precizarea altor caracteristici de formatare, sau,
dacă un bloc de text este selectat, se refera la conţinutul blocului respectiv. Datorita utilizarii mai
simple, se recomanda aplicarea formatarilor de caractere asupra textelor selectate în prealabil.

Semnificatia câmpurilor paginii Font din fereastra de dialog Font este urmatoarea:

• lista Font: selectarea fontului dorit;


• lista Font Style: selectarea stilului fontului ales;

11
• lista Size: selectarea dimensiunii fontului ales;
• lista ascunsa Underline: specificarea tipului de subliniere a caracterelor: Single, Words
Only, Double, Dotted, Thick, Dash, Dot Dash, Dot Dot Dash, Wave;
• lista ascunsa Color: selectarea culorii caracterelor (exista 16 culori implicite);
• comutatorii Effects: aplicarea unor efecte speciale: Strikethrough, Double Strikethrough,
Subscript, Superscript, Shadow, Outline, Emboss, Engrave, SMALL CAPS, ALL CAPS,
Hidden ;
• câmpul Preview: vizualizarea fontului şi a caracteristicilor selectate;
• butonul Default: modificarea caracteristicilor fontului din sablonul normal.dot.

Grupul de opţiuni Character Spacing permite specificarea spaţierii textului (Spacing ... By) şi a
pozitionarii sale verticale (Position ... By), în timp ce prin intermediul grupului Animation
utilizatorul poate aplica asupra textului efecte de mişcare (un contur care isi schimba culoare sau
care se roteste, un fond care clipeste etc.).

Daca s-a formatat un text şi se doreşte aplicarea atributelor sale pentru un altul, se poate copia
formatul dorit selectand textul initial, activand butonul Format Painter şi apoi selectand textul
nou. Atributele primului se vor aplica şi pentru acesta (de fapt se vor copia toate marcajele de
format în noul text).

Formatarea rândurilor şi paragrafelor

Modul de aranjare a textului este important pentru impactul pe care acesta il va avea asupra
cititorului.

In Word se considera ca textele sunt formate din paragrafe; această noţiune este mai degraba
sinonima cu cea de aliniat din limba română, fiindcă desemnează un text situat între caractere de
sfârşit de paragraf obţinute prin apasarea tastei ENTER. Reamintim faptul ca simbolurile tastelor
ENTER, SPACE (spaţii tastate efectiv şi nu introduse de Word pentru alinieri), precum şi alte
marcaje cu rol de formatare pot fi vizualizate/ascunse folosind butonul Show/Hide.

In general, opţiunile de formatare a paragrafelor au efect asupra paragrafului curent (oriunde ar fi


pozitionat cursorul în cadrul acestuia), fără a fi necesara selectarea lui. Dacă însa sunt selectate
mai multe paragrafe, eventual unul sau mai multe randuri, atunci formatarea se va realiza asupra
zonei selectate.

Copierea formatelor de tip paragraf se poate de asemenea realiza folosind butonul Format Painter
( a se vedea paragraful anterior), cu un clic pe zona sursa, activand butonul şi apoi realizand un
nou clic pe paragraful destinatie (eventual selectand mai multe paragrafe destinatie).

Alinierea

Un text poate fi aliniat la marginea din stânga, la cea din dreapta, între marginile stânga-dreapta
sau centrat folosind respectiv butoanele Left, Right, Justify şi Center de pe bara de instrumente
Formatting. Acestea sunt de tip comutator şi pot fi aplicate pentru textul curent scris, pana la
schimbarea opţiunii, sau pentru un text selectat. Butoanele de aliniere sunt echivalente cu
opţiunile din caseta Alignment a ferestrei de dialog Paragraph (pagina Indents and Spacing sau
cu combinatiile de taste Ctrl-L (Left), Ctrl-R (Right), Ctrl-J (Justify) şi Ctrl-E (Center).

Indentarea

12
Una din modalităţile de evidentiere a unui text/paragraf este indentarea, adica plasarea sa, în
totalitate sau în parte, mai spre interior, la o anumita distanta fata de margini.

Indentarea paragrafului curent (implicit) sau a paragrafelor selectate se poate realiza:

• cu butoanele de indentare Decrease Indent şi Increase Indent care folosesc o indentare


predefinita de cinci spatii;
• cu ajutorul riglei, folosind mouse-ul şi marcajele de indentare (in forma de triunghiuri sau
dreptunghi) din stânga şi dreapta riglei:

1. prin deplasarea cu mouse-ul a "triunghiului" superior din marginea


stânga a riglei se va indenta primul rand al paragrafului (sau paragrafelor,
dacă sunt mai multe selectate) fata de marginea din stânga;
2. prin deplasarea cu mouse-ul a "triunghiului" inferior din marginea
stânga a riglei se va indenta restul paragrafului (cu exceptia primului rand)
fata de marginea din stânga;
3. prin deplasarea cu mouse-ul a "dreptunghiului" din marginea
stânga a riglei se va indenta intregul paragraf fata de marginea din stânga;
4. prin deplasarea cu mouse-ul a "triunghiului" inferior din marginea
dreapta a riglei se va indenta paragraful fata de marginea din dreapta;

• opţiunile Indentation din ferestra de dialog Paragraph - pagina Indents and Spacing.
Modificarile facute se pot vizualiza în caseta Preview.

Nu se vor folosi Tab-uri sau spatii pentru indentare, fiindca exista riscul dezorganizarii
documentului.

Spaţierea rândurilor

Pentru a face mai lizibil un paragraf (text), se poate modifica spaţiul dintre rânduri. Dimensiunea
exactă a spaţiului dintre rânduri este determinată de dimensiunea fontului. De exemplu, pentru
un font de 10 puncte, spatiul dintre doua randuri este de aproximativ 10 puncte pentru scrierea la
un rand şi de 20 de puncte pentru scrierea la doua randuri. Spatiul dintre doua randuri este
determinat de dimensiunea celui mai mare font din randul respectiv.

Modificarea spatierii randurilor din paragraful curent (implicit) sau din paragrafele selectate se
poate realiza prin intermediul casetei Line Spacing din fereastra de dialog Paragraph, din care se
pot alege opţiunile: Single (scriere la un rand), 1.5 Lines (scriere la un rand şi jumatate), Double
(la doua randuri), At Least (cel puţin valoarea introdusa în caseta At), Exactly (exact valoarea
introdusa în caseta At) sau Multiple (multiplu de valoarea introdusa în caseta At). Caseta At
poate fi completata folosind butoanele de incrementare/decrementare ale acesteia.

Prin intermediul casetelor Before şi After se pot modifica spatierile de dinaintea paragrafului
curent (sau celor selectate) şi de după paragraful curent (sau cele selectate).

Delimitatori

Editorul Word desparte automat textul în pagini (in funcţie de dimensiunile paginii şi marginile
alese). Pentru a decide dacă anumite randuri vor fi trecute sau nu pe o pagina noua (de exemplu,

13
ultimul rand dîntr-un paragraf) se vor folosi opţiunile de despartire a paragrafelor, aflate în
ferastra de dialog Paragraph - pagina Line and Page Breaks.

Caseta Pagination din aceasta fereastra conţine:

• opţiunea Widow/Orphan Control, prin activarea careia o ultima linie dîntr-un paragraf
("orphan", orfan) nu va fi despartita de restul paragrafului ("widow", vaduva);
• opţiunea Keep Lines Together, care nu permite separarea liniilor dîntr-un paragraf (se
recomanda a se aplica pe anumite paragrafe selectate);
• opţiunea Keep With Next pentru ca doua paragrafe consecutive (eventual, mai multe
selectate) să nu fie separate.

Un delimitator de pagina introduce automat trecerea la o pagina noua şi se poate insera prin
intermediul comenzii Page Break din meniul Insert, opţiunea Break sau cu combinatia de taste
CTRL+ENTER şi se poate sterge uzual cu o tasta de stergere sau după ce a fost selectat.

Tabulatori

Un tabulator este un marcaj pe rigla orizontala care defineste coloana din document unde se vor
face pozitionarile prin tastarea lui TAB. Implicit, ei sunt asezati la fiecare 1.3 cm, dar aceste
distante pot fi modificate.

Tipul de tabulator este simbolizat în casuta din partea stânga a riglei orizontale. Exista patru
tipuri de tabulatori, în funcţie de poziţia în care se va alinia textul inserat după apasarea tastei
TAB fata de poziţia tabulatorului: aliniat la stânga - cu simbolul + este tipul predefinit, aliniat la
dreapta - de exemplu, pentru numere intregi, cu simbolul +, centrat - cu simbolul -, de exemplu
pentru titluri şi zecimal - pentru numere zecimale. De la un tip la altul se poate trece cu un clic pe
simbolul de tabulator din rigla. Definirea unui tabulator cu ajutorul mouse-ului se face printr-un
clic în poziţia dorita pe rigla sau folosind fereastra de dialog Tabs, (Format - Tabs) unde se
specifica poziţia tabulatorului (in cadrul câmpului Tab Stop Position), după care se apasa butonul
Set. Stergerea unui tabulator se face deplasandu-l cu mouse-ul în zona textului sau folosind
aceeasi fereastra de dialog Tabs (un tabulator se elimina cu Clear, iar toti cu Clear All). Dacă se
doreşte definirea unui tabulator (unor tabulatori) doar pentru o sectiune de text, se va selecta întâi
textul respectiv.

7. Stabilirea caracteristicilor paginii şi ale marginilor textului

Pentru specificarea caracteristicilor paginilor unui document se foloseste comanda Page Setup a
meniului File.

Pagina Paper Size, a ferestrei de dialog Page Setup, permite setarea dimensiunilor paginii prin
intermediul câmpurilor Paper Size (dimensiuni predefinite), Width şi Height (specificarea latimii
şi inaltimii paginii). De asemenea, cu ajutorul câmpului Orientation, utilizatorul poate alege
orientarea paginii: Portrait (asezare verticala) sau Landscape ( asezare orizontala). Implicit,
dimensiunile se masoara în inches, dar unitatea de masura se poate schimba în centimetri, din

14
fereastra Options (deschisa cu comanda Tools-Options), pagina General, lista Measurement
Units.

Pagina Margins, din aceeasi ferestra de dialog Page Setup, conţine opţiuni pentru specificarea
marginilor (Top, Bottom, Left, Right) de pagina, adica distanta de la marginea foii de hartie la
marginea textului. Validarea opţiunii Mirror Margins face ca marginea din stânga a primei pagini
să fie egala cu marginea din dreapta a celei de a doua şi invers (pagini în oglinda) care pot fi
legate sub forma de carte.

Textul poate fi aliniat şi fata de centrul paginii, utilizand opţiunile listei Vertical Alignment din
pagina Layout a fereastrei de dialog Page Setup. Alinierea poate fi la marginea de sus a paginii
(Top), pe centrul paginii (Center) sau astfel incat textul să acopere în mod uniform pagina
(Justified).

Diferentierea caracteristicilor paginilor pare şi impare, respectiv a primei pagini fata de celelalte
se poate preciza folosind comutatoarele Different Odd and Even şi Different First Page.
Opţiunile stabilite pot fi valabile pentru intregul document, doar de la poziţia curentă a cursorului
în cadrul documentului sau numai pentru sectiunea curentă (caseta Apply To). Dacă aceste
opţiuni sunt activate, zonele de antet şi subsol vor primi nume corespunzatoare: First Page
Header, Even Page Header, Odd Page Footer etc.

8. Antete şi subsoluri de pagina

Antetul şi subsolul paginii reprezintă zonele superioară şi inferioară ale paginii, zone în care nu
se scrie text obisnuit dar se pot introduce informaţii speciale, care să se repete apoi pe fiecare
pagina (de exemplu: titlul capitolului, numarul paginii, data şi ora crearii, versiunea
documentului, numele autorului sau sigla firmei). Antetele şi subsolurile diferitelor pagini se pot
trata în mod diferit prin definirea de sectiuni diferite (Insert - Break) sau prin tratarea separata a
paginilor pare şi a celor impare.

Vizualizarea şi editarea acestor portiuni ale documentului se poate realiza în urma activarii
comenzii Header and Footer din meniul View. Se vor afisa zonele rezervate pentru antet,
respectiv subsol şi bara de instrumente Header and Footer, cu butoane pentru:

1. comutarea între zona antetului şi cea a subsolului;


2. afişarea antetului/subsolului sectiunii urmatoare a documentului;
3. inserarea aceluiasi antet/subsol ca în sectiunea anterioara;
4. inserarea unui câmp de numar de pagina;
5. inserarea unui câmp de data;
6. inserarea unui câmp de ora;
7. afişarea ferestrei de dialog Page Setup;
8. ascunderea/afişarea textului din document (pentru a vedea mai clar antetul şi subsolul);
9. inchiderea modului de vizualizare a antetelor şi subsolurilor, cu revenirea în document
(Close).

Daca formatul câmpului de data sau a celui de ora nu convine, acesta poate fi modificat prin
intermediul comenzii Date and Time a meniului Insert.

Numerotarea paginilor. Pentru numerotarea paginilor, în afara de butonul Insert Page Numbers
din bara de formatare Header and Footer, se poate folosi opţiunea Insert - Page Numbers din

15
meniul principal. Se va preciza poziţia numarului de pagina: în antet sau subsol (Top of Page sau
Bottom of Page), la stânga (Left), la dreapta (Right), centrat (Center) sau, pentru paginile în
oglinda, spre interiorul (Inside) sau exteriorul paginii (Outside). Numerele de pagina se pot
formata folosind butonul Format din fereastra de dialog Page Numbers.

Formatarile de tip antet şi subsol pot fi valabile pentru intregul document sau doar la nivel de
sectiune, pot să difere pentru paginile pare şi impare (facilitate utila pentru paginile alaturate -
"facing pages" - care se leaga sub forma de carte) sau pot fi diferite pentru prima pagina fata de
celelalte (in care, de exemplu, titlul poate inlocui informaţiile de antet). Aceste caracteristici se
specifica odata cu celelalte atribute de formatare a paginilor, folosind opţiunea File-PageSetup.

Dimensiunile antetului şi subsolului pot fi modificate prin intermediul aceleiasi comenzi Page
Setup din meniul File, comanda care va fi prezentata în paragraful urmator, sau prin intermediul
riglei verticale specifice modului Page Layout, de vizualizare a documentului.

9. Aranjarea textului pe coloane

In scopul aranjarii textului pe mai multe coloane (in stilul articolelor din ziar) se va utiliza
comanda Columns a meniului Format, sau butonul cu acelasi nume din bara de instrumente
Standard. Comanda Columns permite, prin intermediul câmpurilor ferestrei de dialog cu acelasi
nume, specificarea numarului de coloane şi a dimensiunilor acestora, după cum urmează:

• grupul Presets - cinci moduri predefinite de impartire pe coloane a textului;


• lista Number of Columns - numarul de coloane;
• grupul Width and spacing - specificarea latimii fiecarei coloane şi a spatiilor dintre
coloane (se pot folosi butoanele de incrementare/decrementare ale casetelor Width şi
Spacing)
• comutatorul Equal column width - coloanele vor avea latime egala;
• comutatorul Line between - inserarea unei linii verticale care să delimiteze coloanele.

10.Despărţirea în silabe

Implicit, un cuvant care nu încape pe rândul curent va fi automat trecut pe randul urmator
(aceasta faciliate se numeşte word wrap). Pentru a o evita insa, se poate cere despartirea în silabe
la capatul randului cu ajutorul opţiunii Tools - Language - Hyphenation, în a carei fereastra de
dialog se activează opţiunea Automatically Hyphenate Document.

Daca nu se doreşte despartirea cuvintelor scrise cu majuscule, se inactivează comutatorul


Hyphenate Words în CAPS. Zona de despartire în silabe (Hypenation Zone) specifica distanta
fata de marginea din dreapta de unde se va incerca despartirea în silabe iar numarul maxim de
linii consecutive în care să se realizeze despartirea se precizează cu una dintre opţiunile casetei
Limit Consecutive Hyphens To. Dacă despartirea automata nu este convenabila, se poate opta
pentru cea manuala (cu ajutorul butonului Manual); în acest caz se va introduce cratima în
poziţia dorita.

16
11.Sectionarea unui document

Sectiunile sunt zone din document cu anumite caracteristici de formatare, care le evidentiaza
conţinutul. Un document poate avea mai multe sectiuni, fiecare cu propriile margini,
antete/subsoluri, stiluri de numerotare. Ele se pot defini folosind comanda Insert - Break, prin
inserarea unui delimitator de sectiune pe pagina urmatoare (Next Page), în poziţia curentă
(Continuous), pe urmatoarea pagina cu numar par (Even Page) sau pe urmatoarea pagina cu
numar impar (Odd Page). Odata definita o sectiune, se poate modifica aranjarea în pagina doar în
cadrul ei, alegand opţiunea This section din caseta Apply To a paginii Layout (File - Page
Setup).

Sfarsitul de sectiune este simbolizat printr-o linie intrerupta care conţine textul End of Section
(in modul de afisare Normal); stergerea acestei linii va conduce la alipirea celor doua sectiuni,
pastrandu-se caracteristicile celei de a doua.

Observatie:

Cu Insert-Break se mai pot introduce marcaje de sfarsit de pagina

12.Stiluri şi sabloane

Un stil este o grupare de atribute de formatare: font, dimensiune, mod de scriere, indentare etc.
Exista stiluri referitoare la caractere, care au efect asupra textului selectat sau au efect de tip
comutator, de la activare pana la dezactivare şi stiluri referitoare la paragrafe, care au efect
imediat asupra paragrafului curent (daca dorim să aiba efect asupra mai multor paragrafe, le
selectam). De exemplu, modurile de scriere cu aldine, cursive, sublinieri sunt stiluri referitoare la
caractere, iar alinierile şi indentarile se refera la paragrafe.

Lista de stiluri disponibile în mod curent se gaseste în caseta Style de pe bara de instrumente
Formating. În aceasta lista, stilurile de paragraf apar scrise cu aldine.

Operaţiile asupra stilurilor se pot realiza cu ajutorul opţiunii Format - Style, care deschide
fereastra de dialog cu acelasi nume - Style. Stilurile curent disponibile se pot vizualiza şi de aici.

Crearea unui stil nou se poate realiza din fereastra de dialog Style, alegand butonul New. Pentru
a nu avea prea multi parametri de specificat în cadrul acestei ferestre şi a subferestrei Format, se
obisnuieste ca în momentul alegerii butonului din fereastra Style, paragraful curent să conţina
deja cel puţin o parte din atributele de formatare care se doresc introduse în noul stil.

In fereastra New Style se va introduce numele stilului (caseta Name), tipul stilului, de caracter
sau de paragraf (caseta Style Type), stilul predefinit pe care se bazează, adica ale carui
caracteristici le preia (caseta Based On), stilul paragrafului urmator (Style for Following
Paragraph) şi caracteristici de formatare care se vor preciza în ferestrele de dialog
corespunzatoare opţiunilor pe care le conţine butonul Format: Font, Paragraph, Tabs, Border,
Language, Frame, Numbering (ultima este pentru liste). De exemplu, se pot modifica atributele
fontului şi modul de scriere din fereastra Font. Stilul definit se salvează în sablonul curent (uzual
normal.dot) dacă se activează comutatorul Add to Template. Fereastra New Style se inchide cu
OK iar fereastra Style - cu Close.

17
Modificarea unui stil din documentul curent sau dîntr-un sablon se poate realiza tot din fereastra
de dialog Style. În caseta Styles se alege stilul dorit şi apoi se activează butonul Modify.
Fereastra Modify Style care apare este analoaga cu fereastra New Style; diverse caracteristici se
pot schimba în ferestrele corespunzatoare opţiunilor lui Format. Implicit, modificarile au efect
doar în documentul curent dar dacă se activează opţiunea Add to Template, ele vor fi salvate în
sablon sub numele stilului specificat.

Crearea unui stil după un model existent se poate realiza prin: selectarea textului care se doreşte
a fi folosit ca exemplu, deschiderea ferestrei Style prin alegerea opţiunii Format - Style,
specificarea numelui pentru stilul respectiv şi inchiderea ferestrei Style.

Sabloanele sunt "schelete" de documente predefinite care pot fi folosite pentru crearea altor
documente fiindca ele conţin definitii de stiluri, macro-comenzi şi eventual texte. Sablonul
normal.dot este cadrul uzual pe care se construieste un document; el setează marginile şi fontul
Times New Roman de dimensiune 10. Pentru cresterea eficientei în crearea documentelor, se pot
folosi alte sabloane, predefinite sau definite de catre utilizator.

Crearea unui sablon se face ca un document normal, acordand atentie deosebita atributelor de
formatare şi introducand informaţiile comune tuturor documentelor care vor fi create pe baza
acelui sablon. Fişierul creat se va salva cu tipul Template (directorul implicit în care se face
salvarea este \winword\template) şi i se va atribui extenia .dot (document template).

Utilizarea unui sablon, indiferent dacă este predefinit sau salvat de utilizator, este foarte simpla:
el se deschide cu File - New, alegandu-se din lista de sabloane disponibile (sau, pur şi simplu, cu
dublu clic dîntr-o fereastra de navigare / explorare). Se fac modificarile dorite şi documentul
obţinut se salvează normal ca fişier .doc.

Pentru a asista utilizatorul în munca de formatare şi creare de stiluri (de depus în sabloane),
Word ofera o intrega "galerie" de stiluri predefinite care pot fi folosite. Acestea pot fi vizualizate
prin intermediul comenzii Format - Style Gallery .

O alta posibilitate de a perfectiona sabloanele este introducerea unui stil deja creat dîntr-un
sablon într-un alt sablon (prin copiere).

Copierea stilurilor între sabloane se realizează alegand opţiunile Format - Style - Organizer.
Apare fereastra de dialog Organizer cu doua casete principale: în cu lista stilurilor din sablonul
sursa şi To - pentru sablonul destinatie. Implicit, acesta este normal.dot dar se poate schimba cu
un clic pe butonul Close File, în urma caruia acesta se transforma în Open File şi poate fi folosit
ca atare. Se pot selecta mai multe stiluri dacă se doreşte acest lucru (Ctrl + clic cu mouse-ul pe
fiecare în parte) şi se copiaza la destinatie folosin butonul Copy. Fereastra Organizer se inchide
cu Close.

Din paginile ferestrei Organizer se poate observa ca aceasta opţiune poate fi folosita şi pentru
alte tipuri de copieri între sabloane: AutoText, bare de instrumente, macro-uri.

13.Crearea tabelelor

Un tabel este o structura dreptunghiulara de celule organizate pe linii şi coloane. O celula se


gaseste la intersectia dintre o linie şi o coloana şi poate conţine atât text cât şi imagini grafice,
iar caracteristicile ei pot fi configurate de catre utilizator. O celula dîntr-un tabel se va

18
redimensiona în funcţie de marimea informatiei conţinute, spre deosebire de situatia în care se
creează o structura aliniata (de tip tabel) cu ajutorul tabulatorilor.

Cea mai simpla metoda de a crea un tabel este realizarea unui clic cu mouse-ul pe butonul Insert
Table de pe Toolbar-ul Standard, prin care utilizatorul selectează numarul de linii şi coloane pe
care le va avea noul tabel.

In cazul în care utilizatorul doreşte să specifice la crearea tabelului şi anumite caracteristici de


format, va folosi comanda Insert Table a meniului Table. Se va afisa fereastra de dialog Insert
Table care permite, prin intermediul câmpurilor sale, precizarea numarului de coloane/linii
(Number of Columns/Rows) şi latimea coloanelor noului tabel (Column Width). Butonul
AutoFormat da posibilitatea alegerii unui mod predefinit de configurare a tabelului.

Comanda Gridlines a meniului Table permite, în cazul în care nu s-a ales un format predefinit
pentru tabel, afişarea unor linii intrerupte care marchează limitele celulelor tabelului.

In ceea ce priveste deplasarea cursorului în cadrul unui tabel, sunt în general valabile regulile
pentru deplasarea cursorului în text. Remarcam totusi utilitatea tastei TAB care realizează
trecerea la celula urmatoare, a combinatiei SHIFT+TAB care realizează trecerea la celula
anterioara şi a combinatiilor tastelor HOME, END, PAGE UP şi PAGE DOWN cu tasta ALT
care realizează respectiv trecerea la prima celula din linie, ultima din linie, prima din coloana,
ultima din coloana. Caracterul TAB se poate introduce într-o celula prin intermediul combinatiei
CTRL+TAB.

14.Modificarea dimensiunilor celulelor unui tabel

Utilizatorul are posibilitatea de a modifica latimea celulelor, inaltimea liniilor şi spatierea


între coloanele unui tabel. Toate aceste operatiuni se pot realiza prin intermediul comenzii Cell
Height and Width a meniului Table. Fereastra de dialog care se deschide după activarea acestei
comenzi conţine grupurile Column şi Row ale caror câmpuri au urmatoarea semnificatie:

1) grupul Column

• Width of Column X - specifica latimea coloanei nr. X din tabel;


• Space Between Columns - specifica spatierea între coloane;
• butoanele Previous/Next Column - dimensiunile coloanei anterioare/urmatoare;
• butonul AutoFit - ajustare automata a dimensiunilor coloanelor.

2) grupul Row

• Height Of Rows - specifica inaltimea liniilor: Auto, At Least ... At, Exactly ... At;
• Indent from Left - specifica indentul de tabel pentru liniile selectate;
• Alignment - alinierea textului în interiorul celulei;
• Allow Row to Break Across Pages - sectionarea sau nu a tabelului la sfarsit de pagina;
• butoanele Previous/Next Row - caracteristicile liniei anterioare/urmatoare.

Un grup de linii/coloane selectate poate fi redimensionat astfel incat celulele să aiba aceeasi
inaltime/latime, cu opţiunile Distribute Rows Evenly, respectiv Distribute Columns Evenly, din
meniul contextual sau din meniul Table.

19
Desi opţiunile mai sus enumerate permit o setare mai riguroasa a dimensiunilor celulelor, cea
mai rapida modalitate de redimensionare a acestora rămâne deplasarea cu mouse-ul a liniilor de
demarcatie dintre linii sau coloane (cursorul mouse-ului se va modifica sugestiv).

15.Definirea listelor

O lista este o succesiune de paragrafe indentate fata de margina stânga a textului din document şi
numerotate (listele numerotate - Numbered) sau marcate printr-un simbol în zona de indentare
(listele cu buline - Bulleted). Aceste doua tipuri de liste sunt liste simple.

O lista multinivel (Outline Numbered) este o lista care conţine în interiorul ei una sau mai multe
alte liste.

Exemple de liste:

1. liste Numbered
2. liste Bulleted
3. liste multinivel

• liste numerotate
• liste cu buline
• liste multinivel

1. liste simple

• liste Numbered
• liste Bulleted

2. liste multinivel

In general, listele se pot crea prin actionarea butoanelor sau prin alegerea opţiunilor specifice:

• dupa introducerea şi selectarea paragrafelor dorite;


• pentru primul paragraf din lista. La tastarea lui <ENTER>, urmatorul simbol de lista se
introduce automat; ultimul astfel de simbol poate fi anulat prin inactivarea butonului
asociat listei.

Crearea listelor cu buline (marcatori)

O lista cu buline poate fi creata prin activarea butonului corespunzator din bara de instrumente
Formatting. Tipul de marcaj utilizat în acest caz pentru paragrafele listei este unul implicit. În
cazul în care utilizatorul doreşte să isi aleaga sau să modifice simbolul pentru marcarea
paragrafelor, spatiul dintre text şi acest simbol sau modul de aliniere a simbolului fata de text, se
va folosi comanda Bullets and Numbering a meniului Format. În urma lansarii în executie a
acestei comenzi, se afişează fereastra de dialog Bullets and Numbering.

Dupa cum se poate remarca, pagina Bulleted pune la dispoziţia utilizatorilor sapte tipuri
predefinite de marcaje (None inactivează marcajul de lista). Un astfel de marcaj poate fi selectat

20
prin realizarea unui clic cu mouse-ul pe dreptunghiul asociat. În cazul în care se doreşte
modificarea marcajului, se utilizează butonul de comanda Customize, care deschide fereastra de
dialog Customize Bulleted List. Aceasta permite, prin intermediul câmpurilor sale, alegerea unui
alt simbol de marcaj (Bullet Character), modificarea alinierii listei (Bullet Position), modificarea
distantei dintre simbolul de marcaj şi text (Text Position), modificarea dimensiunii marcajului
(Font) şi vizualizarea efectelor aplicate listei (Preview).

Butoanele Numbering şi Bullets

Crearea listelor numerotate

O lista numerotata poate fi creata cu ajutorul butonului Numbering din bara de instrumente
Formatting sau utilizarea paginii Numbered din fereastra de dialog Bullets and Numbering.

Dupa cum s-a descris mai sus, opţiunea se poate alege pentru un grup de paragrafe selectate sau
crearea listei numerotate se poate activa pentru primul paragraf şi inactiva la sfarsitul listei.

Pagina Numbered din fereastra de dialog Bullets and Numbering conţine sapte tipuri predefinite
de numerotari. Ca şi în cazul paginii Bulleted, un clic cu mouse-ul pe dreptunghiul corespunzator
unei astfel de numerotari este suficient pentru a crea o lista Numbered cu caracteristicile
respective. În cazul în care se doreşte modificarea stilului de numerotare, se va actiona butonul
Customize, care afişează fereastra de dialog Customize Numbered List. Aceasta permite, prin
intermediul câmpurilor sale, selectarea tipului de numerotare (Number style), alinierea
numerotarii (Number Position), modificarea distantei dintre simbolul de marcaj şi text (Text
Position) şi vizualizarea efectelor aplicate listei (Preview).

Trebuie remarcat faptul ca în cadrul câmpului Number format este permisa introducerea unui
text inaintea, respectiv după simbolul de numerotare; acest text va fi automat adaugat la
simbolurile numerotate automat.

Crearea listelor Multinivel

O lista Multinivel poate avea maximum noua niveluri şi poate fi creata prin intermediul
câmpurilor paginii Outline Numbered din fereastra de dialog Bullets and Numbering. Acesta
pune la dispoziţia utilizatorilor sapte tipuri predefinite de astfel de liste, dar caracteristicile listei
pot fi modificate în ferestra de dialog Customize Outline Numbered List care se deschide prin
apasarea butonului Customize.

Nivelul din lista se alege cu ajutorului butonului Level (1, 2, 3 …) iar în cadrul fiecarui nivel se
pot stabili conţinuturile câmpurilor Number Format, Number Position şi Preview, care au aceeasi
utilitate ca şi în cazul listelor Numbered.

Diferitele niveluri din lista sunt reprezentate prin alinieri diferite (fata de marginea din stânga);
în acest scop se pot aplica butoanele de indentare din bara de instrumente Formatting asupra
paragrafelor din lista.

21
16.Forme geometrice

Bara de instrumente Drawing permite, prin intermediul butoanelor sale, desenarea unor forme
geometrice.

Butoanele Line, Arrow, Rectangle şi Oval creează forme geometrice simple: linie, sageata,
dreptunghi şi elipsa. Butonul Text Box permite inserarea unor cutii de text, iar butonul Insert
WordArt este folosit pentru inserarea unor obiecte WordArt. Prin selectarea butonului
AutoShapes se deschide un meniu vertical ale carui opţiuni pun la dispoziţia utilizatorului
instrumente pentru crearea unor diverse tipuri de linii, forme de baza, sageti, bannere, stelute şi
descriptori.

Un descriptor (Callout) este format dîntr-o cutie de text şi un indicator care poate lua diferite
forme şi care va indica spre obiectul referit de catre descriptor.

Urmatorul grup de trei butoane este destinat modificarii culorii de umplere (Fill Color), culorii
liniei (Line Color) şi fonturilor (Font Color). Dimensiunile şi forma liniei pot fi modificate prin
intermediul butoanelor Line Style şi Dash Style, iar forma unei sageti poate fi modificata prin
intermediul butonului Arrow Style. Butoanele Shadow şi 3-D permit aplicarea de umbre şi efecte
tri-dimensionale asupra obiectelor grafice selectate.

Obiectele grafice pot fi pozitionate atât deasupra cât şi dedesubtul textului sau altor elemente
grafice. Astfel, opţiunile submeniului Draw-Order, permit pozitionarea elementului grafic curent
dedesubtul elementelor din proximitate (Send To Back), deasupra lor (BringTo Front), deasupra
textului (Bring în Front of Text) sau dedesubtul lui (Send Behind Text).

Opţiunile Group, Ungroup şi Regroup ale submeniului Draw permit gruparea, degruparea şi
regruparea mai multor obiecte grafice selectate (selectarea se realizează folosind butonul
simbolizat cu o sageata similara cursorului mouse-ului). Mai multe elemente grafice care au fost
grupate pot fi utilizate global (mutate, redimensionate etc).

Opţiunile submeniului Rotate or Flip permit oglindirea orizontala (Flip Horizontal) şi verticala
(Flip Vertical) a formei grafice curente, precum şi rotirea acesteia spre dreapta (Rotate Right) sau
spre stânga (Rotate Left).

22