Rom�nia �n concertul european.

De la �criza orieentala� la marile alian?e

al secolului XX
Intre sec XVIII-XX spatiul romanesc a fost marcat de o serie de conflicte de mare
amploare dar si actiuni diplomatice din punct de vedere al relatiilor
internationale
In sec XVIII s-a afirmat concertul european ce implica marile puteri: I. Rus,
I.Habsburgic, Marea Britanie si Prusia preocupat de mentinerea �echilibrului
puterilor� � principiu de rezolvare a conflictelor internationale si care presupune
ca schimbarile teritoriale dintre state sa nu afecteze puterea unui stat implicat
�Problema orientala� care a debutat in 1683 s-a manifestat pe parcusul sec XVIII si
presupune declinul I. Otoman. Aceasta criza orientala se caracterizeaza printr-un
sir de razboaie si pierderi teritoriale pentru otomani in favoarea habsburgilor si
rusilor; criza orientala s-a acutizat odata cu lupta de eliberare a popoarelor care
se aflau sub dominatia otomana.
In relatiile internationale marcate de �problema orientala� spatiul romanesc a
parcurs doua etape decisive.
1. Pana la obtinerea independentei acesta a fost obiect de disputa intre marile
puteri fiind considerat teatru operatiunilor militare soarta fiindu-i decisa de
tratatele internationale
2. Dupa obtinerea independentei cand Romania s-a implicat activ in relatiile
internationale prin semnarea unor aliante politico-militare , participarea la
conflicte si conferinte internationale
In sec XVII statutul Tarilor Romane s-a ameliorat considerabil; obligatiile
materiale au scazut iar statutul de autonomie a fost in general respectat de
otomani. Aceasta perioada este marcata de domnii lungi si stralucite precum cele
ale lui Matei Basarab (1632-1654), Serban Cantacuzino (1678-1688) si Constantin
Brancoveanu (1688-1714) in Tara Romaneasca, Vasile Lupu (1634-1653) in Moldova,
Gabriel Bethlen (1613-1629) si Gheorghe Rakoczi(1630-1648) in Transilvanai. Ultimii
doi au participat la Razboiuul de 30 de ani marind prestigiul international al
principatului. Dupa un secol insa situatia politica a Tarilor Romane s-a inrautatit
in conditiile decaderii I.Otoman si a instaurarii regimului fanariot.
Decaderea I.Otoman vizibila prin infrangerile repetate in fata I.Habsburgic si
I.Rus a declansat �problema orientala�.
In contextul �problemei orientale� otomanii nemaiavand incredere in domnii
pamanteni au instaurat in Tara Romaneasca si Moldova regimul fanariot
In plin secol fanariot Principatele au fost teatru de razboi in conflictele dintre
cele trei imperii rivale: 1711, 1716-1718, 1736-1739, 1768-1774, 1787-1791/1792,
1806-1812. In urma acestor razboaie amestecul Rusiei in problemele tarilor romane a
devenit tot mai accentuat . Astfel, dupa pacea de la Kuciuk-Kainardji (1774), Rusia
a devenit neoficial putere protetoare in principate.
In aceasta perioada in urma victoriilor obtinute impotriva turcilor Austria a
anexat Transilvania (Carlowitz 1699), Banatul (Pasarowitz, 1718), Oltenia (doar
pentru doua decenii, 1718-1739), Bucovina (1775) iar Rusia a anexat Basarabia
(Bucuresti , 1812)
Inceputul sec XIX este marcat de intrarea societatii romanesti in epoca moderna .
Revolutia lui T. Vladimirescu a pus problema modernizarii statului si societatii
romanesti.
O urmare directa a revolutiei a fost revenirea la domniile pamantene in 1822
(Conventia de la Akerman dintre I.Rus si I.Otoman).
Razboiul ruso-turc (1828-1829) incheiat cu Pacea de la Adrianopol (1829) Hotara:
� Instituirea oficiala a protectoratului rus
� Retrocedarea raialelor Turnu, Giurgiu, Braila
� Desfiintarea monoopolului otoman asupra comertului extern ceea ce a insemnat
includerea Tarilor Romane in circuitul economic european
In 1831 (Tara Romaneasca) si 1832 (Moldova) au fost introduse Regulamentele
Organice ce marcau cresterea influentei Rusiei asupra Principatelor. Influenta
rusa s-a mentinut si dupa revolutia de la 1848 si i s-a pus capat rin Tratatul de
pace semnat in cadrul Congresului de la Paris (1856) ce marca sfarsitul razboilui
Crimeii (1853-1856) cand Rusia a fost infranta de o coalitie alacatuita din Franta,
Marea Britanie, Sardinia si Imperiul Otoman.
Meritul elitei pasoptiste s-a resimtit acum avand in vedere ca a reusit sa aduca in
atentia Europei problema unirii celor doua tari romanesti
In cadrul congresului de la Paris (1856) s-a decis ca:
� Inlaturarea protectoratului rus
� Mentinerea suzaranitatii otomane
� Instituirea garantei colective a celor 7 mari puteri
� Retrocedarea catre Moldova a sudului Basarabiei
� Constituirea la Iasi si Bucuresti unor adunari ad-hoc in care romnii sa-si
exprime parearea in privinta reorganizarii principatelor.
O comisie europeana urma sa fie trimisa la fata locului pentru a constatat situatia
reala. Aceste decizii luate de puterile europene deschideau drumul spre aparitia
statului modern roman prin unirea Tarii Romanesti si Moldova.
Al. I. Cuza (1859-1866) domn al Principatelor Unite ale Moldovei si Valahiei a dus
o politica externa independenta si curajoasa. Primul obiectiv de politica externa
al lui Cuza a fost recunoasterea dublei alegeri. Un rol important in aceasta
actiune l-au avut diplomatii romani precum: V.Alecsandri la Paris, Londra, Torino,
CostacheNegri la Constantinopol. Romanii au utilizat cu abilitate contradictiile
dintre marile puteri si au beneficiat de sprijinul constant al Frantei condusa de
Napoleon al III-lea. Prin urmare la 26 august /8 septembrie 1859 in cadrul
Conferintei de la Paris a fost recunoscuta dubla alegere iar in urma vizitei lui
Cuza la C-pol din septembrie 1860, diplomatii romani au discutat deschis despre
necesitatea unirii depline . Astfel , in septembrie-noiembrie 1861, in cadrul
Conferintei puterilor in problema unirii Principatelor, Austria si Imperiul Otoman
au cedat iar Poarta prin firmanul emis recunostea unirea deplina dar numai pe
timpul domniei lui Cuza.
Politica externa dusa de Cuza a inregistrat realizari remarcabile ce au netezit
calea obtinerii independentei: 1860- recunoasterea pasaportului romanesc;
reglementarea granitei dintre Romania si Turcia pe cursul Dunarii.
Romania a dat dovada in relatiile cu Marile Puteri de demnitate si de atitudine
corecta bazata pe respectarea acordurilor internationale . Romania a avut relatii
foarte bune cu tanarul stat sarb si a sprijinit emigratia bulgareasca.
Redeschiderea crizei orientale in 1875-1876 prin izbucnirea unor revolte
antiotomane in Bosnia si Hertegovina sprijinite de Serbia si Muntenegru, Bulgaria a
creat un nou cadru international care avea sa aduca Romaniei independenta .
Aceasta situatie era extrem de periculoasa pentru Romania deoarece Rusia era
hotarata sa profite de evenimentele din Balcani pentru a anula prevederile
tratatului semnat la Paris ce pusese capat razboiului Crimeii.
Acest nou context creat era un prilej de a pune in discutie statutul international
al Romaniei in directia obtinerii independentei problema pusa in discutie de Carol
I inca din 1873.
Astfel diplomatia romaneasca in frunte cu premierul Ion C Bratianu a negociat la
Livadia in Crimeea cu tarul Alexandu al II -lea si cancelarul rus incheierea unei
conventii militare romano-ruse in eventualitatea izbucnirii unui nou razboi ruso-
turc ce ar fi antrenat si Romania.
Romania a incercat obtinerea independentei prin mijloace diplomatice; trimisul
special D.Bratianu a incercat sa obtina recunoasterea independentei prin formula
neutralitatii absolute si a garantiilor oferite Romaniei in cazul unui razboi intre
Turcia si una din puterile vecine
Cererile Romaniei n-au fost luate in calcul; mai mult Constitutia lui Midhat-Pasa
din decembrie 1876 definea Romania �o provincie privilegiata� fapt ce a provocat
protestul guvernului roman. Acest fapt scotea in evidenta ca independenta putea fi
obtinuta doar pe calea razboiului.
Conventia romanao-rusa semnata la 4 aprilie 1877 de catre ministrul de externe M.
Kogalniceanu , cancelarul rus la Bucuresti prevedea ca:
� Rusia garanta integritata teritoriala a Romaniei
� Armata rusa tranzita teritoriul Romaniei in regim de armata prietena pe un
teritoriu stabilit in detaliu iar cheltuielile erau suportate de de Rusia.
In aceste conditii la 12 aprilie 1877 Rusia a declarat razboi I.Otoman iar
artileria otomana a bombardat malul romanesc al Dunarii; artileria romana de la
Calafat a ripostat bombardand Vidinul. In acest context la 9 mai 1877 , ministrul
de externe M. Kogalniceanu a proclamat independenta de stat a Romaniei in cadrul
sedintei Camerei Deputatilor iar la 10 mai principele Carol I a promulgat legea.
Armata romana a fost mobilizata. Rusia nu a dorit ca Romania sa participe la
razboi. Trupele rusesti au fost puse intr-o situatie dificila in fata cetatii de la
Plevna. In aceasta situatie comandantul armatei ruse marele duce Nicolae a
solicitat ajutorul armatei romane in iulie 1877. Armata romana a avut o contributie
remarcabila la operatiunile militare de la Plevna unde comanda suprema a
indeplinit-o Carol I . �ntrucat atacul aliatilor impotriva Plevnei din 30 august
1877 s-a incheiat cu pierderi grele s-a luat decizia ca fortareata sa fie cucerita
prin infometare. La 28 noiembrie 1877 Plevna a capitulat in timp ce armata rusa a
inaintat amenintand C-polul ; trupele romane au continuat luptele de la Rahova,
Smardan si Vidin.
Infrangerea I.Otoman a determinat incheierea tratatului de pace de la San Stefano
din 19 februarie 1877 la care diplomatii romani nu au fost primiti . Acest tratat
instaura dominatia rusa in Balcani drept pentru care a fost anulat . la 1 iulie
1878 la Berlin au fost reluate negocierile. Tratatul semnat recunostea independenta
Romaniei cu conditiile; modificarea art. 7 al Constitutiei de la 1866 si acceptarea
schimbului teritorial propus de Rusia.
In perioada imediat urmatoare Romania independenta devine un factor de stabilitate
in Balcani fapt marcat de reuoasterea independentei , proclamarea Romaniei Regat in
1881, semnarea cu Austro-Ungariei a aliantei in 1883 la care s-a alaturat Germania
si Italia. Acordul semnat cu Austro-Ungaria a fost secret fiind cunoscut dor de
principalii oameni politici. Acest acord a avut un efect benefic deoarece a scos
Romania din izolarea diplomatica si a asigurat securitatea externa a tanarului stat
independent . pe termen aceasta alianta venea in contradictie cu obiectivul
romanilor - desavarsirea unitatii nationale.
La incep sec XX Romania s-a reorientat diplomatic indepartandu-se de Tripla Alianta
. aceasta tendinta a fost subliniata se de participarea Romaniei la cel de-al
doilea razboi balcanic in 1913 impotriva Bulgariei alaturi de Serbia, Grecia si
Turcia aliatul din Balcani al Austro-Ungariei. Prin urmare in 1913 se semna Pacea
de la Bucuresti prin care Romania anexa Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) fapt ce a
tensionat relatiile diplomatice cu Bulgaria.
La 26/28 iulie 1914 izbucnea PRM. In acest context Carol I convins de inevitabila
victorie a Puterilor Centrale dorea intrarea Romaniei in razboi impotriva Antantei.
In cadrul Consiliului de coroana de la Sinaia s-a decis pozitia Romaniei de
neutralitate si expectativa armata.
In perioada neutralitatii premierul I.I.C. Bratianu a inceput negocierile cu
Antanta inca din vara anului 1914 obtinand un mare succes diplomatic cand Rusia a
recunscut drepturile Romaniei asupra Transilvaniei in schimbul mentinerii
neutralitatii si al promisiunii ca tara noastra va intra in razboi de partea
Antantei atunci cand conditiile vor fi favorabile.
In august 1916 Romania a incheiat un tratat politic si o conventie militara cu
Antanta. Tratatul politic recunostea alipirea la Romania a Transilvaniei , Banatuui
si Bucovinei. Conventia militara prevedea acordarea de ajutor militar de catre
Antanta: ofensiva Rusiei impotriva Austro-Ungariei si a armatei aliate de la
Salonic impotriva Bulgariei; aprovizionarea armatei romane cu arme moderne si
munitie.
Consiliul de coroana a discutat cele doua documente la 14 august 1916 si a aprobat
declaratia de razboi impotriva Austro-Ungariei. in razboi impotriva Romaniei au
intrat Germania, Turcia si Bulgaria.
Armata romana a intrat nepregatitata in razboi fapt reliefat de infrangerea de la
Turtucaia din septembrie 1916 urmata de alte infrangeri ce au dus la ocuparea de
catre Austro-Ungaria, Germania si Bulgaria a Olteniei, Munteniei si Dobrogei.
Regele, guvernul, parlamentul si o parte a populatiei s-a refugiat in Moldova unde
Iasiul a devenit a doua capitala pentru scurt timp.
Refacuta cu un moral ridicat armata romana a obtinut victoriile de la Marasti,
Marasesti si Oituz in vara anului 1917 cand a reusit sa respinga ofensiva Puterilor
Centrale. Evenimentele revolutionare din Rusia au produs schimbari si in Romania
unde in fruntea guvernului a ajuns filogermanul Alexandru Marghiloman care a
acceptat sa semneze Pacea de la Bucuresti cu Puterile Centrale din mai 1918 ce
impunea conditii foarte grele precum:
� Romania era obligata sa cedeze Dorogea si importante varfuri ale Carpatilor
- Nehoiu, Caraiman, Ceahlaul
� Bogatiiile naturale ale tarii urmau a fi exploatate de Germania timp de 90 de
ani...
Pacea nu a fost ratificata de parlament si regele Ferdinand care a asigurat Antanta
ca pozitia Romaniei fata de razboi nu s-a schimbat. Astfel, victoriile Antantei in
vest au permis Romaniei sa reintre in razboi avand in vedere ca A. Margiloman a
demisionat iar noul premier generalul Coanda a ordonat mobilizarea generala.
Prabusirea imperiilor Austro-Ungar, Rus a favorizat unirea prin vointa romanilor a
Basarabiei (27 martie), Bucovinei (28 nov) si Transilvanie (1 dec) cu Romania.
Romania a continuat razboiul si dupa incheierea razboiului ocupand Budapesta la 4
august unde puterea esra detiut de un guvern comunist condus de Bela Kun ce nu
recunostea alipirea Basarabiei si Transilvaniei ; guvernul a fost inlaturat.
La sfarsitul razboiului Romania se regasea in tabara invingatorilor . prn urmare
asa cum prevedea tratatul politic din 1916 urma sa participe la conferinta de pace
care va avea loc de la Paris.
In cadrul Conferintei de la Paris (1919-1920) sau semnat tratatele cu statele
invinse; Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria si I.Otoman precum si tratatul de
constituire al Societatii Natiunilor si tratatul minoritatilor.
Premierul roman I. I. C. Bratianu prezent la lucrarile Conferintei nu a dorit sa
semnee tratatul minoritatilor si taratatul de pace cu Austria de la Saint Germain-
en-Laye, 1919, deoarece aceste tratate aduceau atingere suveranitatii Romaniei; sub
pretextul asigurarii protectiei minoritatilor de pe teritoriul statelor succesoare
Austro-Ungariei, marile puteri (Anglia, SUA, Italia, Franta) doreau sa supravegheze
regimul la care erau supuse aceste minoritati. Succesorul lui Bratianu la
conducerea guvernului Al. Vaida-Voevod a fost silit sa semneze tratatele respective
(10 decembrie 1919). Tratatul de la Saint Germain en-Laye (10 septembrie 1919)
semnat de Romania la 10 decembrie 1919 a recunoscut apartenenta Bucovinei la
Romania; tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) recunoaste unirea Transilvaniei cu
Romania. Un alt tratat semnat la Paris (28octombrie 1920) aducea recunoasterea
unirii Basarabiei cu Romania de catre Anglia, Franta, Italia si Japonia. Primele
trei state au ratificat tratatul cu intarziere in timp ce Japonia nu deoarece
incheiase anumite intelegeri economice cu URSS.
In perioada interbelica , obiectivele politicii externe a Romaniei au fost:
� realizarea colaborarii cu toate statele;
� apararea integritatii teritoriale si independentei nationale;
� respingerea tendintelor de revizuire a tratatelor de pace.
In spiritul acestor obiective a fost realizat un sistem de aliante bilaterale intre
Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia � Mica Intelegere (1921) ce urmarea sa
promoveze cooperarrea intre statele semnatare pe baza respectarii granitelor
stabilite de tratatele de pace .
In ideea realizarii unor aliante regionale a fost incheiata o alianta cu Polonia
(1921, reinnoita in 1926).
Promotorul Micii Intelegerei, Take Ionescu dorea crearea unui sistem de aliante
care sa cuprinda si Polonia si Grecia. Acest proiect nu s-a realizat din cauza
neintelegerilor dintre Cehoslovacia si Polnoia, respectiv dintre Iugoslavia si
Grecia.
Pentru Romania era vitala orientarea traditionala o poitica externa catre Franta si
Anglia. Astfel, in 1926 a fost semnat tratat de alianta dintre Romania si Franta ce
prevedea consultari reciproce intre cele doua state in caza de atac neprovocat. In
schimb Anglia nu a luat in calcul posibilitatea incheierii unei aliante cu Romania.
In 1926 a fost semnat un alt tratat cu Italia ce prevedea acordarea de ajutor
reciproc in cazul unui atac al altui stat. Acest tratat italo-roman a devenit
ulterior neaplicabil deoarece Italia a incurajat pretentiile revizioniste ale
Ungariei.
In perioada interbelica personalitatea care a dominat politica externa romaneasca a
fost Nicolae Titulescu in mai multe randuri ministru de externe.
In 1928 Romania a semnat Pactul Briand-Kellogg semnat la Paris un pact multilateral
de prohibire a razboiului dar si Protocolul de la Moscova ce prevedea ca statele
semnatare inclusiv URSS il vor aplica in reatiiile reciproce.
In 1933 Romania a semnat la Londra Conventia de definire a agresiunii si a
teritoriului unde teritoriul era definit ca pamant pe care se exercita auatoritatea
unui stat ceeea ce insemna in conceptia lui Titulescu o recunoastere indirecta a
apartenentei Basarabiei la Romania.
In acest sens in 1934 au fost reluate discutiile cu URSS mai ales ca Romania a fost
un stat care a sprijinit functionarea Societatii Natiunilor.
Tot in 1934 a fost constituita Intelegerea Balcanica prin pactul semnat de Grecia,
Romania, Iugoslavia si Turcia.
In 1936 a fost semnat un pact de neagresiune cu URSSS de catre Maxim Litvinov �
ministrul de externe sovietic. In acest pact nu se mentioana ca granita cu Romania
cu URSS se afla pe Nistru ceea ce ar fi insemnat ca unirea Basarabiei cu Romania
era recunoscuta.
Demiterea lui Titulescu a reprezentat un pretext pentru sovietici ca sa nu semneze
pactul de asistenta mutuala cu Romania.
Venirea la putere in Germania a lui Hitler a incurajat tari ca Bulgaria si Ungaria
in politica revizionista. In aceasta situatie Romania a actionat pentru crearea
unui sistem de securitate colectiva care sa apere Europa.
Situatia s-a deteriorat deoarece Germania a incalcat flagrant Tratatul de la
Versailles ocup�nd regiunea demilitarizata a Renaniei (1936), a realizat Anschlus-
ul (1938) iar puterile occidentale (Anglia si Franta) au �ncurajat preten?iile lui
Hitler prin Acordul de la Munchen (nov 1938) c�nd a anexat regiunea sudeta fapt ce
a dus la separarea �n 1939 a Cehiei de Slovacia. Dispari?ia Cehoslovaciei a avut
urmari grave pentru Rom�nia deoarece Mica �ntelegere nu mai exista fapt ce permite
intrarea ?arii �n sfera de influen?a a Germaniei
Prin urmare la 23 martie 1939 semna cu Germania un acord economic dezavantajos. La
13 aprilie 1939 Anglia ?i Fran?a acordau garan?ii Rom�niei ?i se angajau �n discu?
ii cu URSS privind preten?iile acesteia la teritoriile poloneze.
La 23 august 1939 a fost semnat Pactul Ribentropp-Molotov prin care se instaura
influenta sovietica asupra tarilor baltice, Finlanda, Basarabia si o parte a
Poloniei ceea ce insemna o amenintare la integritatea teritoriala a Romaniei.
La 1 septembrie 1939 a izbucnit cel de-al doilea razboi mondial prin atacul
Germaniei asupra Poloniei. Doua zile mai tarziu Anglia si Franta au declarat razboi
Germaniei. Romania s-a declarat neutra in marele razboi care incepuse. In noua
situatie internationala s-au pus in practica prevederile Pactului Ribbentrop-
Molotov; astfel, URSS a atacat la randul ei Polonia ocupand partea de rasarit.
Romania a acordat sprijin Poloniei fara sa incalce neutralitatea.
In fata superioritatii militare germane la 22 iunie 1940 Franta a capitulat iar
Anglia a ramas singura in razboi. Romania lipsita de orice sprijin la 26/28 iunie
1940 a primit doua note ultimative din partea URSS prin care se solicita cedarea
Basarabiei si Nordului Bucovinei; Armata Rosie a ocupat abuziv si tinutul Hertei.
In aceasta situatie Carol al II-lea a solicitat garantarea granitelor din partea
lui Hitler care a raspuns ca va acorda aceste garantii numai dupa ce Romania va
rezolva problemele sale teritoriale si cu ceilalti vecini Ungaria si Bulgaria.
Hitler era interesat ca teritoriul Romaniei sa nu devina teatru de razboi in
conditiile in care Ungaria revendica Transilvania deoarece avea nevoie de petrolul
romanesc vital pentru efortul de razboi al Reich-ului. Drept urmare a efectuat
presiuni asupra guvernului de la Bucuresti sa acccepte discutii cu partea ungara.
Acestea au avut loc la Severin, in fata cererior teritoriale ale Ungariei Romania a
propus un schimb de populatie cu mici modificari de frontiera in favoarea maghiara.
Neggocierile de la Severin s-au incheiat fara niciun rezultat . In fata pericolului
ca intre cele doua state sa izbucneasca un razboi la 30 august 1940 Germania si
Italia au impus Romaniei Dictatul de la Viena prin care Romania era nevoita sa
cedeze Ungariei Nord-Vestul Transilvaniei
In urma tratativelor desfasurate la Craiova Romania ceda Bulgariei Dobrogea de Sud
(Cadrilaterul) la 7 septembrie 1940.
Fiind considerat raspuzator de aceste pierderi teritoriale regele Carol al II-lea a
fost obligat sa abdice la 6 septembrie 1940 rege al Romaniei devenind Mihai I
(1940-1947) dar adevaratul conducator investit cu puteri depline de Carol al II-
lea a fost generalul Ion Antonescu. Acesta a guvernat alaturi de legionari pana in
ianuarie 1941 al caror partid (Garda de Fier) era singura forta politica acceptata.

Romania a aderat la Pactul Tripartit format din Germania,Italia si Japonia la 23

nov 1940 iar un an mai tarziu la Pactul Anticomintern alaturi de Germania , Italia
si Japonia. Cu toate acestea intre Romania si Germania nu a existat o adevarata
alianta cu drepturi si obligatii clar stabilite.
Dorind sa recupereze teritoriile anexate de URSS in 1940 Romania a participat
incepand din 22 iunie 1941 la razboiul antisovietic. Basarabia si Bucovina de Nord
au fost eliberate de armata romana la 22 iunie -26 iulie 1941 dupa care armata a
luptat dincolo de Nistru in Crimeea si apoi la Stalingrad si in Caucaz
Participarea Romaniei la operatiuni militare dincolo de Nistru se explica prin
considerente militare dar si politice .teritoriul dintre Bug si Nistru a intrat in
administrarea romanilor (august 1941-ianuarie 1944). Acest teritoriu a fost
utilizat pentru deportarea evreilor si tiganilor unul din aspectele negative ale
participarii Romaniei la razboi.
In conditiile in care soarta razboiului era clara si ca Germania va fi infranta
Romania a initiat discutii in vederea incheierii unui armistitiu cu Natiunile
Unite. Acestea au fost purtate la Ankara, Madrid, Lisabona, Berna, Stockholm.
Ministrul de externe Mihai Antonescu a primit asigurari din partea lui Mussolini ca
va lua conducerea satelitilor Germaniei si va initia negocieiri de pace dar acesta
a fost indepartat de la putere in septembrie 1943.
La randul ei opozitia condusa de Iuliu Maniu si C.I.C. Bratianu a intreprins
negocieiri cu Aliatii dar cu stirea lui Antonescu la Cairo conduse de printul Barbu
Stirei si de Constantin Visoianu. Toate aceste negocieri nu au dus la un rezultat
concret ceea ce a condus la lovitura de stat de la 23 august 1944 realizata cu
sprijinul regelui Mihai I al armatei si partidelor politice - PNT, PNL, PSD si PC,
cand Ion Antonescu a fost inlaturat de la putere
La 12 septembrie 1944 s-a incheiat armistitiul de la Moscova cu Natiunile Unite.
Concomitent armata sovietica a intrat pe teritoriul Romaniei luand circa 130000 de
prizonieri romani. Dupa 23 august 1944 armata romana a luptat alaturi de Aliati ,
pana la 25 oct 1944 a fost eliberat in totalitate teritoriul tarii iar in
continuare pana la incheierea razboiului armata romana a participat la lupte in
Ungaria, Cehoslovacia, si Austria.
Desi Romania a angajat in razboi peste o jumatate de milion de militari pierzand o
treime prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 19 februarie 1947 nu i-a fost
recunoscut statutul de cobeligeranta . acest fapt a permis URSS sa impuna Romaniei
despagubiri de razboi si grele conditii de ordin economic . In acelasi timp se
recunostea apartenenta Transilvaniei la statul roman fiind anulat Dicatatul de la
Viena.
Prezenta Armatei Rosii pe teritoriul Romaniei a permis ascensiunea la putere a
comunistilor si intrarea Romaniei in sfera de influenta sovietica.
Dupa incheierea celui de-al doilea razbboi mondial relatiile dintre aliati s-au
deteriorat . A inceput un conflict ideolgic, economic politic strategic care n-a
degenerat in razboi propriu-zis numit �razboiul rece�.