Anatomia energetică a fiinţei umane_Corpurile subtile

Toate tradiţiile ezoterice autentice privesc fiinţa umană ca fiind formată din mai
multe corpuri, fiecare având o vibraţie specifică. Corpurile subtile, cu excepţia
corpului fizic, nu sunt perceptibile decât prin clarviziune şi sunt descrise de către
sfinţi, mistici, clarvăzători ca urmare a trăirilor lor spirituale. La nivelui cel mai de
jos ca frecvenţă de vibraţie se află corpul fizic, la nivelul cel mai înalt de vibraţie
se află corpul cauzal(supra-mentalul). Între aceste două extreme, corpul fizic şi
corpul cauzal, se găsesc corpul energetic(corpul eteric), corpul psihic şi corpul
mental.

Corpul energetic împreună cu corpul psihic şi corpul mental formează împreună

corpul astral.

Există o ierarhie clară, corpul cauzal coordonând şi controlând corpul mental care
controlează şi coordonează corpul psihic şi tot aşa până la nivelul corpului fizic.

O tulburare la nivelul corpului mental, de exemplu tristeţea(prin gândirea

negativă), va genera probleme la nivelul corpului psihic, de exemplu o depresie
prelungită, care se va reflecta la nivelul corpului energetic, de exemplu ca o stare
de lipsă de energie, care după o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă poate
genera la nivelul corpului fizic, de exemplu o afecţiune pulmonară.

Corpul fizic sau corpul material, este alcătuit din majoritatea elementelor
tabelului periodic al lui Mendeleev şi se încadrează în domeniul de vibraţie al celor
mai joase frecvenţe vibratorii.

La moartea noastră, materia fizică se reîntoarce în lumea fizică de unde a fost

încorporată. După moarte, sufletul nostru îşi va continua drumul evolutiv în lumea
astrală, iar în cazul fiinţelor evoluate şi în lumea cauzală.

Înţelepţii ştiu că trupul nostru este un vehicol de care trebuie să ne folosim,

pentru a ne transforma şi pentru a putea evolua. Dacă nu îl folosim în mod corect,
el devine un obstacol în calea evoluţiei noastre. Din păcate caracteristica
existenţei fizice este dualitatea: sănătate-boală, plăcere-durere, câştig-pierdere,
etc.
Atunci când survine moartea, părăsim corpul fizic ca pe o haină uzată. Pentru fiinţa
care nu a ajuns la capătul evoluţiei sale, spiritul rămâne „întemniţat” în corpul
astral şi în corpul cauzal.

Deci, eu-l nostru real nu este corpul fizic, ci Spiritul Etern, esenţă care ghidează
şi conduce corpul fizic pe care noi îl ocupăm ca pe un vehicol temporar.

Corpul energetic sau corpul eteric face cu putinţă viaţa corpului fizic pe care îl
coordonează, făcând totodată legătura cu corpul subtil superior, corpul astral.

Formarea corpului fizic, dezvoltarea, întreţinerea, perfecţionarea , sănătatea sa,

depind de corpul energetic. Corpul energetic se hrăneşte cu energia vieţii numită
prana, sau chi, sau ki, ce este preluată prin respiraţie, prin alimentaţie sau direct.

Corpul energetic creşte odată cu corpul fizic, iar când intervine moartea, acest
corp ne părăseşte, dar rămâne o vreme în preajma corpului lipsit de viaţă. În
creştinism se consideră că acesta rămâne timp de 40 de zile în jurul corpului fizic,
în tradiţia budistă perioada este de 49 de zile.

Corpul astral este format din corpul energetic împreună cu corpul psihic şi corpul
mental. În ele sunt conţinute toate sentimentele, emoţiile şi gândurile noastre,
fiind deci reşedinţa mentalului şi afectivităţii. Percepţiile senzoriale se realizează
la nivelul corpului astral. Corpul astral este reprezentat ca o lumină subtilă a
corpului fizic, şi se suprapune perfect corpului fizic. Lumea astrală devine
perceptibilă prin cel de-al şaselea simţ: intuiţia astrală. Prin intermediul corpului
astral putem comunica sau recepta diferite stări instantaneu prin telepatie,
empatie şi clarviziune. Corpul astral care se dedublează sau se detaşează rămâne
legat de corpul fizic printr-un fir „de argint”. La moartea corpului fizic , coarda
”de argint” se rupe complet şi atunci corpul astral este eliberat pentru totdeauna,
exact aşa cum ruperea cordonului ombilical eliberează nou născutul de pântecul
mamei sale. Corpul astral este corpul subtil care călătoreşte în timpul somnului cu
vise în lumea astrală. Sfinţii, clarvăzătorii, înţelepţii şi profeţii povestesc adeseori
despre călătoriile lor în locuri paradisiace . Sfântul Pavel, de exemplu, vorbeşte
despre un om pe care l-a cunoscut şi care” dacă avea corp pământesc, sau era fără
corp material, eu nu ştiu, căci despre aceasta sigur numai Dumnezeu ştie. La un
moment dat, acest om a fost ridicat fulgerător în paradis şi a auzit acolo cuvinte
divine inefabile, pe care nici un om nu este capabil să le poată descrie şi exprima.”(
Epistola a II-a către Corinteni XII 3,4)

Lumea astrală este un univers paralel, subtil, secret, care transcende în totalitate
orice concepţie a noastră limitată despre o altă lume şi care în sub-nivelurile sale
secrete, subtile şi distincte ca frecvenţă cuprinde toate aşa zisele „ceruri” şi
toate aşa zisele „infernuri”.

Există persoane care sunt capabile să fie deplin conştiente de călătoriile lor
astrale, reuşind la întoarcerea în lumea fizică să descrie cu lux de amănunte
evenimentele la care au participat şi persoanele cu care s-au întâlnit. Interesant
este că în lumea astrală majoritatea oamenilor lasă nenumăratele măşti pe care le
poartă zi de zi, fapt care face să fie mult mai sinceri şi mai deschişi, comunicarea
realizându-se mai uşor.

Există multe mărturii de dedublare astrală(părăsirea corpului fizic şi călătoria cu

corpul astral) în cazul bolnavilor care au fost supuşi unor operaţii. Unii dintre ei au
povestit anumite evenimente care s-au produs în timpul operaţiei, ei fiind
anesteziaţi total în acea perioadă.

Trăirile sufleteşti care aparţin corpului fizic, nu sunt păstrate numai în intervalul
dintre naştere şi moarte, cele care sunt definitorii pentru fiinţa noastră sunt
luate cu noi şi dincolo de moarte, cu ajutorul corpului astral. În concluzie, corpul
astral supravieţuieste întotdeauna corpului fizic, el desprinzându-se de corpul
fizic în momentul aşa zisei morţi.

Corpul cauzal este ţesut şi alcătuit din idei. Fiinţa cauzală ”trăieşte” şi se mişcă în
sfera uluitor de grandioasă, extrem de subtilă şi beatifică a ideilor pure. La nivelul
corpului cauzal se află seminţele destinului nostru. Lumea cauzală este de o
subtilitate şi complexitate extrem de mare ce există la linia de demarcaţie dintre
materie şi spirit. Cei mai mulţi mistici consideră planul cauzal drept sediul eului
adevărat care are ca suport corpul fizic, eteric, astral şi mental. Prin intermediul
acestor corpuri, învelişul cauzal participă la formarea corporală. Pentru a percepe
lumea cauzală fiinţa ar trebui să aibă o capacitate de concentrare mentală
extraordinară, care i-ar permite să transforme în idei pure cele două lumi, fizică şi
astrală cu întreaga lor complexitate. Astfel s-ar putea atinge imediat lumea
cauzală. Orice afectare începe din corpul cauzal, avansând către corpurile
inferioare până la corpul fizic. Vindecarea parcurge acelaşi drum. Un suflet bolnav,
o inimă frântă va produce mai devreme sau mai târziu o boală corpului fizic. Pentru
acest motiv, foarte important este să vindecăm mai întâi cauza şi va dispare
automat şi efectul. Prin racordarea la Sursă, prin meditaţii, rugăciuni, prin empatie
cu energiile benefice din univers, putem vindeca cauza, vindecându-se apoi efectul.

Din ce în ce mai numeroşi sunt cei care cred că al lor corp fizic este doar o „casă”
care primeşte un musafir, un cocon care adăposteşte altceva. În momentul morţii,
ne eliberăm de acest cocon pentru a deveni liberi ca un fluture.

Cercetătorii care încearcă să elucideze misterul vieţii de după moarte îşi axează
cercetările pe mai multe direcţii : cercetarea cazurilor de moarte clinică, trăirea
morţii în una din vieţile anterioare şi trăirea unei morţi fictive în prezent, într-o
stare modificată de conştiinţă.

Toate relatările adunate de diverşi cercetători par să meargă către un numitor

comun…astfel, muribunzii observaţi în spitale simt cu puţin timp înainte de deces, o
seninătate uimitoare. Suferinţa fizică pare să dispară chiar şi la bolnavii care
suferă de boli foarte dureroase, iar când se apropie clipa morţii, muşchii lor faciali
se destind, apare o expresie incredibilă de seninătate şi pace interioară.

Unele persoane declarate decedat clinic, înainte de a se reîntoarce la viaţă într-un

mod inexplicabil pentru medici, au povestit la întoarcere ce li s-a întamplat în
timpul acestei călătorii la frontierele vieţii şi ale morţii. În toate cazurile(morţi
clinice, descrieri ale morţii în cursul unei călătorii în trecut), toate fiinţele par că
părăsesc acest înveliş cu o lipsă totală de panică, teamă sau anxietate, coştienţi de
mediul înconjurător în care se află în timpul decesului. Spiritul care părăseşte
vehiculul terestru percepe perfect lumea fizică de care e pe cale să se desprindă.
Chiar priveşte corpul cu o oarecare distanţare, ca şi cum ar plana la doi metri
deasupra scenei. Spiritul îşi dă perfect de bine seama de discuţiile medicilor din
jurul corpului întins. Cei care trăiesc o astfel de moarte parţială înainte de a
reveni la viaţă, nu se întorc neapărat mai credincioşi, dar departe de orice concept
religios, existenţa lor se schimbă în mod profund. Sunt mai puţin înclinaţi spre
conflicte în viaţa lor zilnică, pierd noţiunea de putere şi îşi depăşesc angoasele,
spaimele, pentru a dobândi o nouă libertate.

Un regizor newyorkez, Victor Sokolov, a murit clinic timp de douăzeci şi trei de

minute. În viaţa sa obişnuită avea obiceiul să fie sceptic faţă de credinţă. Echipa
medicală a făcut tot posibilul pentru a-l readuce la viaţă. Sokolov a revenit la viaţă,
apoi a povestit ce i s-a întâmplat în timp ce se afla acolo.” Zilele care au urmat
revenirii mele la viaţă au fost foarte penibile. Nu reuşeam să iau contactul cu
lumea din jur. Mă întrebam care dintre ele, cea de aici sau cea de dincolo, era cea
iluzorie. Din când în când, încă mai simt nostalgia celeilalte realităţi, acelei stări de
linişte inefabilă, în cadrul unui Tot armonios, a cărui amintire este suficientă
pentru a atenua în mine tentaţiile înveterate din sufletul omului, precum dorinţa de
a avea, de a plăcea, de a reuşi. Mă simt fericit că mă aflu aici şi la această oră, dar
ştiu că acest pământ, domeniu încântător al soarelui, vânturilor, copilăriei şi iubirii,
dar copleşit şi de rău, de urâţenie şi de suferinţă, este doar una dintre
numeroasele etape ale călătoriei lungi care trebuie să mă ducă spre destinaţii
necunoscute”.

Se pare că indiferent de vrem să acceptăm sau nu , toate acţiunile pe care noi

oamenii le săvârşim în timpul vieţii fizice, cu vorba, cu gândul sau cu fapta, ne
determină destinul în starea intermediară care urmează morţii şi decid o eventuală
renaştere. Suntem deci suma tuturor experienţelor, bune sau rele, sau aşa cum
spunea Valeriu Popa, vom pleca de aici împreună cu cunoştinţele acumulate în toate
domeniile şi cu faptele de iubire făcute.

„Dacă toţi aţi cunoaşte Adevărul, niciodată nu aţi mai fi răpuşi de durere că v-aţi
pierdut soţia, mama, copilul, toţi fiinţe dragi vouă, nu v-aţi mai zbuciuma
sufleteşte, nu v-aţi mai sinucide, nu v-aţi tulbura mental, într-un cuvânt nu aţi mai
face din ceva firesc o tragedie. Moartea de jos nu este decât naşterea sus, şi-i
înlesneşte omului ascensiunea sa pe scara evoluţiei spirituale. Dragi entităţi
terestre, ca să cunoaşteti Adevărul trebuie să vă însuşiţi Legile divine, ca să vă
luminaţi viaţa aveţi nevoie de gânduri curate, ca să trăiţi în pace trebuie să fiţi
toleranţi, iar ca să vă prăbuşiţi în extaz trebuie să fiţi plini de bunătate. Naşterea
şi moartea se joacă împreună, este un joc al armoniei.”

Maria Verdi

0726310094

Psiholog-psihoterapeut integrativ

Corpurile subtile ale fiintei umane

Corpul uman este un sistem de invelisuri mai mult sau mai putin subtile, fiecare
vibrand la o frecventa globala diferita. Frecventa de vibratie specifica a fiecarui
invelis este aceea care face sa rezulte un grad mai mare sau mai mic de subtilitate.
La nivelul cel mai grosier ca frecventa de vibratie, se afla corpul fizic, compus din
cele cinci elemente ontologice: pamantul (lb sanskrita prithivi), apa (apas, ap), focul
(tejas, agni), aerul (vayu) si eterul (akasha). La unul dintre cele mai inalte nivele de
vibratie in fiinta umana, se afla Corpul Universal al Realitatii Transcendente sau
Supramentalul care este Pura Existenta, Pura Constiinta si deplina Beatitudine in
Eternitate. Intre aceste doua nivele, s-a putut constata existenta unei game de
vehicule intermediare care nu sunt accesibile si nu pot fi constientizate in starea
conditionata a omului obisnuit.

Aceste invelisuri subtile au fost obiectul unor explorari profunde ale initiatilor si
pe baza experintei uriase acumulate in aceasta directie, ei au dezvoltat anumite
modele fascinante incadrate in ceea ce se numeste in zilele noastre anatomia
subtil energetica. Aceasta anatomie ezoterica urmareste sa se bazeze pe
fenomenologia extraordinara a starilor modificate de constiinta ce este rezultatul
unui control mental si energetic exceptional ce apare la anumite fiinte cu un grad
de spiritualizare foarte inalt.

Scopul principal al perceperii acestor corpuri subtile, este de a gasi calea de urmat
spre desavarsirea spirituala. Unul dintre cele mai cunoscute modele ale
dimensiunilor subtile ale existentei corporale, distinge 6 centrii principali
psihoenergetici (chakra) si un al saptelea centru oarecum distinct de celelalte
sase, care este considerat suprem si care face conexiunea cu transcendenta –
Sahashrara Padma. Aceste focare invizibile sunt amplasate (cu doua exceptii: Ajna
chakra si Sahashrara Padma) de-a lungul coloanei vertebrale si corespund, in
general, plexurilor nervoase si anumitor glande endocrine din corpul fizic. Acesti
centrii de forta sunt interconectati cu diferite zone si etaje ale microcosmosului
fiintei umane prin intermediul unor trasee subtile (invizibile vederii prin
intermediul ochilor fizici) sau canale energetice prin care circula energia subtila a
vietii ( prana, chi, ki, etc.).

Discutia asupra existentei acestor corpuri subtile este insa foarte veche. Ideea
pluralitatii fiintei este prezentata frecvent in culturile antice: egiptenii, de
exemplu afirmau existenta a trei corpuri: kat (corpul fizic), kal (corpul subtil) si
kul (corpul mental); crestinismul vorbeste despre duh (spirit) si trup, ezoterismul
clasic European, cat si cel oriental afirma existenta corpului eteric, astral, a
corpului mental si a corpului cauzal. Traditia misticii ebraice, Kabala, vorbeste, de
asemenea, de existenta unor energii ce inconjoara corpul, pe care le numeste
generic lumina astrala. Teosofia (un un sistem filosofic si spiritual totodata, al
carui intemeietor principal este Rudolf Steiner) descrie amanuntit aceste corpuri.

Interesant este ca, descrierea lor, desi provine din traditii spirituale si culturale
de origini diferite, contine in mare parte elemente identice, pe care le vom
enumera in cele ce urmeaza:

1. Corpul fizic – este alcatuit din 5 elemente:

a) energia telurica care este controlata prin intermediul centrului de forta
Muladhara Chakra simt corespondent - mirosul

b) energia apoasa - Swadhistana Chakra - gustul

c) energia focului - Manipura Chakra - vazul

d) energia aerului - Anahatha Chakra - simtul tactil

e)energia eterului subtil – Vishuddha Chakra - auzul (reprezinta manifestarea cea

mai rafinata a corpului fizic concretizata prin gama de sonoritati existenta la
nivelul planului fizic)

2. Corpul eteric – cuprinde energia vitala sub forma unor biocurenti electrici ce
strabat suprafata epidermei. Existenta lui este consemnata in literatura chiar de
catre adeptii lui Pitagora (580 - 500 i.Hr.), care sustineau ca lumina ei poate
produce diverse efecte in corpul omenesc, inclusive vindecarea bolilor. La inceputul
secolului XX, biocampurile energetice ale fiintei umane au fost puse in evidenta de
dr. William Kilner care a folosit pentru aceasta filtre colorate. El a remarcat ca
aura (denumirea ii apartine) difera in mod esential de la o persoana la alta (in
functie de sex, varsta, capacitate mentale, starea de sanatate, etc.). Afectiunile
evidentiate la nivelul corpului fizic, s-au putut sesiza si in aura energetica sub
forma unor puncte, pete intunecate sau neregularitati. Acest aspect a condus la
conceperea unui sistem de diagnoza ce pornea de la culoarea, textura, volumul si
aspectul general al campului auric.

3. Corpul astral – se constituie din intreaga gama de sentimente si trairi ale

fiintei. Acest corp subtil este situate la o distanta de 10-17 cm de corpul fizic si
face posibila trecerea spre nivelul spiritual al fiintei. Denumirea de corp astral a
fost pentru prima data utilizata de alchimistul Paracelsus in secolul al-XVI-lea
pentru a desemna, insa, corpul eteric. Corpul astral este alcatuit din 18 elemente
prezentate de sus in jos in in functie de nivelul vibratiei:

- aparatul cognitiv intern (aparatul mental intern):

 a) aspectul mental care constata si reflecta realitatea obiectiva exterioara,
mentalul individual superior care ia decizii in ceea ce priveste efectul acelei
reflectari;

b) constiinta ego-ului – este vorba de eu-l obisnuit, acel eu vreau, eu cunosc,

eu actionez, etc;

c) interfata dintre simturi (domeniul senzorial) si ego. Actioneaza ca un filtru

intre aceste doua etaje ale fiintei fiind numit si mentalul inferior.

Aceste componente ale corpului astral actioneaza mereu impreuna si descriu orice
experienta individuala obisnuita (traire, perceptie, etc.). Astfel mentalul inferior
filtreaza si aduce perceptia la nivelul ego-ului, acesta preia informatiile de la
simturi, le filtreaza si le transmite mai departe constiintei (mentalului superior).
Apoi, faptul ca realizam ca noi avem acea perceptie si nu altcineva in locul nostru
este dat de ego (lb sanskrita ahamkara), iar constiinta globala a respectivei
perceptii individualizate (faptul de a ne constientiza, ca un martor, pe noi insine
avand acea perceptie) este data de mentalul superior (lb sanskrita, buddhi) care va
inspira fiinta ce decizii sa ia mai departe, dupa ce a avut aceasta perceptie.

- cele 5 energii ale experientei senzoriale: energiile care permit manifestarea

perceptiilor, altfel spus campurile subtile formatoare care genereaza impresiile
senzoriale ale organelor fizice corespunzatoare (nas, limba, ochi, piele, urechi).
Chiar si in starea de vis, fiinta umana aude, vede, gusta, etc. desi aceste perceptii
nu sunt realizate cu ajutorul organelor fizice corepunzatoare.

- cele 5 energii subtile ale actiunii: coardele vocale (care permit vorbirea – este
valabil acelasi principiu ca si in cazul energiilor experientei senzoriale, nu este
vorba deci de organul propriu zis ci de energia subtila care il insufleteste); mainile
(care permit atingerea si apucarea); picioarele (care permit locomotia), sexul (care
permite activitatea sexuala) si anusul (care permite excretia)

- cele 5 esente (cauze) subtile ale perceptiei – ele se pot traduce si prin
quintesente ale senzatiilor – reprezinta energiile subtile (campurile energetice
rezonante) care genereaza in constiinta (prin intermediul simturilor) diferitele
senzatii: sunetul, atingerea, culoarea sau forma, gustul si mirosul. Prin urmare ele
nu sunt un gust anume, un miros anume, etc, ci o esenta subtila a oricarui miros, a
oricarui gust, a oricarei forme, a oricarei atingeri si a oricarui sunet.

Ideile nobile, simbolurile superioare, idealurile inalte, dar si ideile false ce induc in
fiinta, frici si angoase se regasesc la nivelul corpului astral. Culorile corpului astral
indica intensitatea si calitatea sentimentelor persoanei. Observatiile facute de
fiinte care au puterea clarvederii, au condus la concluzia (conceptie deja acceptata
in cadrul teoriei psihosomaticii) ca aceasta energie de natura astrala (emotionala)
actioneaza asupra functiilor glandulare si nervoase. In lucrarea sa “Bioenergetica
subtila a fiintei umane”, Aliodor Manolea scrie: “Corpul astral, fiind legat de
expresia emotionala, se pare ca chakra-ele astrale sunt perturbate de fiecare
data cand starea emotionala este tulburata si ele induc un dezechilibru in corpul
fizic. Endocrinologii recunosc ca anumite dezechilibre emotionale sunt legate de
tipuri de disfunctii glandulare, nerecunoscand totusi ca activitatea hormonala a
glandelor endocrine majore este dependenta de influentele energetice ale chakra-
elor corespunzatoare”.

Corpul astral este vehicolul prin intermediul caruia se poate realizarea expansiunii
constiintei. Prin dedublarea astrala, procedeu mai sus mentionat, fiinta se poate
proiecta in afara corpului fizic pastrand cu acesta o legatura filiforma, elastica,
rezistenta (cunoscuta in ezoterism sub denumirea de “cordon de argint”). Foarte
asemanatoare cu acest gen de absenta din corpul fizic sunt starile in care
constiinta individuala, in totalitatea ei, este absorbita de o scena extrem de
incarcata emotional care a mai fost traita intr-un alt moment al existentei, sau, la
fel, cu proiectarea amanuntita a unui eveniment din viitorul apropiat, momente in
care se manifesta din plin starea de prezenta, aici si acum.

4. Corpul mental – are o vibratie mai inalta decat corpul astral si se intrepatrunde
cu acesta. Este nivelul inalt al formelor gand si al intelegerii abstracte extrem de
elevate. Acest invelis subtil inconjoara corpul astral, depasindu-l cu aproximativ
25-30 cm. Culorile si calitatile sale reflecta aptitudinile mentale ale fiintei, active
sau latente. Energia obtinuta la acest nivel are efect asupra conditiei fizice in
virtutea fenomenului de cascada (effect de domino) prin care corpul mantal
influenteaza corpul astral, care la randul sau influenteaza corpul eteric si acesta ,
in final, influenteaza corpul fizic. Daca intre diferitele aspecte ale personalitatii
(mentale, emotionale, etc) exista o relatie armonioasa, fluxul de energie se
transfera in mod ritmic. Dezechilibrele pot aparea datorita stresului, rigiditatii
mentale, exceselor emotionale, tensiunilor relationale, tendintelor egocentrice,
spiritul excesiv al posesivitatii, geloziei, etc. in toate aceste cazuri corpul fizic
este puternic afectat.

Fiintele inzestrate cu clarviziune pot sesiza in interiorul corpului mental , formele

gand ce apar ca niste picaturi, acumulari de diferite energii si intensitati luminoase
diferite.

5. Corpul cauzal – este numit si corpul beatitudinii divine. Este cel mai apropiat ca
vibratie de ceea ce se numeste constiinta supramentala. Fiintele care au priza de
constiinta predominant la acest nivel primesc o multitudine de informatii sub
forma cliseelor akashice (asa numitele flash-uri intuitive). Ele sun capabile, de
asemenea, sa creeze si sa transmita gandul la distanta, apeland direct la
aptitudinile telepatice conferite de dinamizarea exceptionala a acestui corp subtil.
Corpul cauzal este in legatura cu esenta lucrurilor, cu cauzele ultime. Corpul cauzal
contine tot ceea ce fiecare fiinta a dobandit de-a lungul existentelor sale si
totodata, raportarea fiintei care a atins un astfel de nivel de constiinta, se face
direct la aspectele universale, cosmice, ale fiintei si ale lumii.

6. Corpul atmic – nivelul Sinelui Divin Etern. Este sediul energie universale a
spiritului si determina sensul empatiei si unitatii constiintei individuale cu
Constiinta Divina. Trairea la acest nivel inseamna permanenta prezenta a
constiintei in legatura identificatoare pe care fiinta individuala o are cu intreg
Universul. Reprezinta suprema concretizare a faptului ca “Constiinta Divina
Suprema este Sinele”.

Read more: http://astrologykom.blogspot.com/2010/08/corpurile-subtile-ale-

fiintei-umane.html#ixzz5gcBM1Erk
Corpurile de diferite densitati ale fiintei umane. Firul cauza-efect al densificarii
lectiilor Sufletului.

Corpul Fizic = ceea ce cunoastem,

fizicul uman cu toate structurile
sale anatomo-fiziologice.

Corpul Eteric (Vital) = esenta

energo-informationala imediata a
tuturor organelor si sistemelor
corpului fizic; banca de date a
dinamicilor energetice care preced
manifestarile fizice; o imagine fidela
in plan subtil a ceea ce suntem ca
structura materiala.

Corpul Emotional = universul

afectelor, sentimentelor si starilor
sufletesti, de la cele imediate,
concrete, pana la cele mai rafinate, fara subiect si fara context.

Corpul Mental = spatiul ideilor, conceptelor si convingerilor; mintea care pe de-o

parte descifreaza rational fenomene concrete din realitatea cotidiana, pe de alta
parte functioneaza intuitiv, abordand intr-o maniera simbolica fenomenologii
abstracte, putin tangibile, tinand de aspecte inevidente din realitatea Spatiu-Timp
sau chiar de aspecte din realitatea Timp-Spatiu.

Corpul Cauzal = spatiul vectorilor de forta ai dinamicilor mentale, emotionale, bio-

energetice si fizice, actionand ca predispozitie, determinism, curent de
manifestare pentru acele realitati interioare si exterioare care se impun
experimentate in vederea limpezirii experientei Sufletului in lumile materiei.

Ceea ce este cu adevarat interesant sunt doua lucruri:

1. La nivelul fiecarui corp exista proiectii energetice ale tuturor celorlalte corpuri.
Din punct de vedere al centrilor energetici, se poate spune ca Muladhara este
proiectia la nivelul corpului fizic a corpului ETERIC, Svadhisthana este proiectia la
nivelul corpului fizic a corpului EMOTIONAL, Manipura este proiectia la nivelul
corpului fizic a corpului MENTAL, in timp ce toti centrii energetici superiori -
Anahata, Vishuddha, Ajna si Sahashrara - constiuie proiectii la nivel fizic ale
corpului CAUZAL.

2. Corpurile nu sunt separate unele de altele, ele se imbina si se intersecteaza,

asemenea unor invelisuri care nu doar comunica intre ele ci se si includ unele pe
altele.

Sa dezvoltam aceste observatii conectand cele cinci corpuri la cele doua realitati:
realitatea fizica Spatiu-Timp in care existam actualmente impreuna cu
experientele noastre materiale punctuale, respectiv realitatea metafizica Timp-
Spatiu in care ne pregatim si analizam experientele din lumile materiei. Putem din
start sa observam ca tot ce tine de predispozitie, de anumite linii determinante de
viata si destin vine pe fir cauzal din realitatea Timp-Spatiu. Aceste directive se
densifica din ce in ce mai mult pana cand ajung sa fie confruntate la nivel de
realitate fizica prin aspectele de tip ideologie, emotie si energie vitala.

Pentu a vizualiza si intelege procesul, vom analiza exemplul infiriparii de la nivel de

cauzalitate spirituala (pana la trairea efectiva in materie) a lectiei Sufletului
identificabila prin termenul generic "dorinta patimasa". Vom urmari traseul
densificarii in dinamica fizica a contextului cauzal. Vom remarca dinamicile de la
fiecare nivel si vom trage cateva concluzii de bun simt cu privire la variate aspecte
ale fenomenului. Studiul este facut din perspectiva evolutiei pe Calea Pozitiva a
Serviciului Orientat catre Altii, care nu urmareste sa ingradeasca trairile
interioare pentru a se auto-controla eficient sau pentru a controla o alta fiinta, ci
sa-si observe liber aceste trairi dintr-o stare de acceptare, cautand sa le
inteleaga dinamica din punct de vedere al limitarilor pe care aceasta dinamica le
implica, precum si al provocarilor pe care ajunge sa le adreseze perceptiei, prin
prisma confruntarii cu limitele si depasirii lor.

► La nivelul corpului cauzal: Dorinta patimasa isi are originea in corpul cauzal; este
o confruntare insuficient limpezita a Sufletului cu materia pe care corpul cauzal o
creeaza din nou si din nou pana cand lectia este invatata, in sensul integrarii sale
intr-o intelegere mai complexa, mai elaborata, mai armonioasa. Cauzalul este nivelul
spiritual al fericirii sau suferintei. Ai murit depresiv si plin de regrete, vei
cunoaste aceleasi depresii si regrete intr-o viata urmatoare pentru a integra intr-
o intelegere superioara, mai apropiata de armonie si universalitate, aspectele
dizarmonioase pe care inca le aduci in manifestare sub forma depresiei si
resentimentelor. Cand ai reusit integrarea unei dorinte patimase intr-o realitate
mai armonioasa a fiintei, in acel moment ai trecut clasa, dorinta devenind
preferinta. Cu aceasta ocazie fiinta trece de pe corpul cauzal inferior care
genereaza sevrajul si suferinta, boala si drama, pe corpul cauzal superior,
conducandu-si intr-o buna masura actiunile pe sectorul respectiv de existenta si ne
mai fiind condusa de ele. Constrangerea cauzala ne mai fiind necesara, si conditiile
de viata se schimba, reflectand acest lucru.

► La nivelul corpului mental: Urmarind mai departe procesul de aducere in

manifestare a dorintei patimase ce se vrea limpezita, la nivelul corpului mental
incepe sa se densifice firul cauzal determinant al acestei experiente, prin
predispunerea individului la anumite forme de dezvoltare mentala si conjuncturi
exterioare generatoare de credinte, ideologii sau constructii informationale
specifice lectiei care trebuie invatate. Pe acest nivel se țese practic structura
mentala din care deriva constructiile mai dense de la urmatoarele nivele. Dorinta
patimasa care in planul cauzal era doar un deziderat al Sufletului, incepe sa prinda
cheag in dinamica materiala prin acele curente mentale - individuale si de grup -
care se nasc tocmai din necesitatea de a ancora fiinta cat mai bine in experienta
lamuririi. Nivelul mental este unul pur informational, conceptual, ideologic, primul in
ordinea cronologica a densificarii cauzei. Atunci cand conceptul alimentand dorinta
patimasa a devenit un concept aferent unei preferinte care nu dispera, se poate
spune ca fiinta tridimensionala si-a ridicat perceptia de pe mentalul inferior pe
mentalul superior, acolo unde imaginea de ansamblu primeaza si aduce cu sine o
putere superioara de cuprindere mentala, o noua cunoastere, posibilitati noi de
exprimare si de creatie.
► La nivelul corpului emotional: Mergand mai departe pe firul aducerii lectiilor
sufletului in dinamica materiala 3D, constatam ca dorinta migreaza din concept in
emotie densificandu-se si mai tare atunci cand continutul informational de la nivel
mental devine traire afectiva la nivelul corpului emotional. Aici energia poate sa fie
deja atat de compacta, incat o pronuntata dizarmonie se poate resimti ca si blocaj
intr-un mod extrem de acut, somatizand rapid pana la nivelul corpului fizic, ca
durere sau boala. Dorinta transcensa ca preferinta se manifesta la nivelul corpului
emotional prin deplasarea punctului de perceptie din emotionalul inferior, reactiv,
catre cel superior, creativ, acolo unde anteriorul sevraj al neajunsului devine
incantarea aferenta demersurilor intreprinse catre materializarea lucrului dorit,
indiferent cat de restrictiv ar putea parea contextul tridimensional de moment.
Totusi incantarea si relaxarea sufleteasca nu pot prinde radacini atata timp cat la
nivel mental nu s-a elevat conceptul, nu s-a umblat la constructia informationala
care alimenteaza reactivitatea, sevrajul, nevroza. Iar in plan mental vom vedea
faptul ca un tipar sau un blocaj nu pot fi destructurate prin autosugestionare sau
reprimare, ci cu ajutorul proceselor de introspectare si moarte arhetipala in
drama si limitare petrecute intr-o zona a constiintei ce tine de sfera miticului.
Acest MITIC are legatura cu sesizarea corespondentei EVENIMENT EXTERIOR -
ATITUDINE INTERIOARA - ACTIUNE EXTERIOARA, adica perceperea situatiei
de criza ca pe o ETAPA DE POTENTIALA INALTARE prin raspunsuri din ce in ce
mai elaborate la stari si la evenimentele asociate acestora. Planul MITIC de
abordare a realitatilor cotidiene poate fi considerat Planul Inaltarii Personale. Se
ajunge lucrand astfel la esentializarea dramelor si declansarea unui amplu proces
de transformare a lor pe firul gand-cuvant-fapta abordat dintr-o perspectiva
holistica, de ansamblu, si nu doar din punct de vedere al unui episod dramatic,
punctual, neinclus intr-un context mai general al viziunii si devenirii noastre. De
abia cand putem sesiza miticul din spatele evenimentelor si situatiilor vietii de zi
cu zi, pe firul cauza-efect blocajul mental se dizolva, puseul emotional se
aplaneaza, sanatatea se imbunatateste, actiunile noastre se eficientizeaza si
genereaza efecte favorabile, lucrul dorit adesea materializandu-se aparent din
senin intr-o forma sau alta.
► La nivelul corpului eteric-vital sunt stocate toate matricile energetice
premergatoare proceselor de la nivelul corpului fizic si realitatilor materiale. La
acest nivel se pot sesiza inclusiv predispozitiile prin care legea universala a
rezonantei ne pune in contact cu exact acele fiinte, evenimente si stari menite sa
ne reflecte lectiile pe care le avem de invatat conform propriului program cauzal.
De la nivelul corpului eteric, un terapeut senzitiv si bun interpret al
fenomenologiilor bioenergetice imediate, poate anticipa cu o rata de succes destul
de buna boala, accidentul, dezastrul, esecul, dar si succesul, reusita, vocatia,
talentul, poate vedea cum victima isi atrage agresorul si agresorul isi atrage
victima sau cum se prefigureaza in viata omului o schimbare majora catre noi
orizonturi de destin.

► La nivelul corpului fizic vorbim de toate sistemele anatomo-fiziologice ale

corpului uman precum si de realitatea pur materiala a evenimentelor si situatiilor
de viata in mijlocul carora ne aflam. Daca ne raportam la viata exclusiv de pe acest
nivel, atunci lucrurile ne pot parea complet fragmentate, independente si separate
unele de altele, sesizandu-se foarte greu sau deloc felul in care ele sunt de fapt
interconectate si foarte bine determinate.

Observam ca nu abordarea bioenergetica este cheia ultima la probleme sau cu atat

mai mult interventia in forta la nivel fizic. De fapt cei mai neputinciosi oameni sunt
cei care se raporteaza strict la energia lor bruta sau la corpul lor. Bineinteles ca
orice mijloace, la orice nivel, ajuta. Iar interventia bioenergetica sau fizica poate
fi de mare ajutor in situatii de criza, salvand vieti la propriu. Insa perceptia
emotionala, mentala si cauzala dezvoltata si rafinata progresiv deschide poarta
celor mai potente si abundente manifestari creative ale fiintei.

xz
Corpurile subtile*
*extras din cartea „Legile lui Zamolxe” – RemerRa (cartea completă aici)

O structură simplă a corpurilor din care este alcătuit omul:

1. Corpul fizic

2. Corpul eteric (energetic)

3. Corpul astral (emoţional)

4. Corpul mental (informaţional)

5. Corpul spiritual (cauzal)

6. Corpul cosmic (buddhic)

7. Corpul divin (atmic)

„Ultimele două corpuri sunt mult prea subtile pentru a fi înţelese în momentul de
faţă, îmi spuse Zamolxe. A discuta despre sublim, extaz, multidimensionalitate sau
aspecte greu de intuit de către marea majoritate dintre voi, nu aduce nimic
folositor. Mai mult vă încurcă. Trebuie să vă clarificaţi cu privire la primele cinci
corpuri.

Este important să înţelegeţi că această delimitare a corpurilor subtile este una pur
informaţională. Toate corpurile sunt interconectate, ele se întrepătrund. Să nu
uitaţi asta nicio clipă! Delimitarea lor este utilă atunci când se face lumină asupra
unor aspecte mai particulare, însă nu există o funcţionare separată, izolată, a unui
corp faţă de altul. Orice activitate a unui corp subtil îşi pune amprenta şi asupra
celorlalte corpuri. „

1. Corpul fizic

Alcătuit din oase, carne, sânge, organe interne etc., acest corp este cunoscut de
majoritatea oamenilor, fiind corpul cu care cei mai mulţi dintre oameni se
identifică, cu toate că nu reprezintă decât partea vizibilă, identificabilă prin
intermediul organelor de simţ, a fiinţei umane. Componenta de bază a corpului fizic
este celula, iar structura de bază este ADN-ul. Fiecare trup uman este alcătuit din
mii de miliarde de celule. Ele sunt specializate pe diverse componente ce alcătuiesc
corpul, formând ţesuturi şi organe. ADN-ul este prezent în toate celulele vii şi
poartă trăsăturile corpului din punct de vedere biofizic.

La ora actuală, corpul fizic este bine structurat de către ştiinţă cu toate că cele
mai multe procese ce au loc la nivel micro şi macrocelular nu sunt încă destul de
bine înţelese, deoarece nu se face o legătură clară cu celelalte corpuri subtile, în
special cu structura energetică a corpului fizic, care este corpul eteric. Corpul
fizic este copia şi extensia corpului eteric în planul manifestării fizice.

2. Corpul energetic (eteric)

Are aceeaşi structură ca şi corpul fizic în sensul că este alcătuit la nivel subtil
din aceleaşi componente ca şi cele organice, însă acest corp este energetic.
Practic, corpul fizic este susţinut energetic de corpul eteric, căci în acest corp se
află matricele energetice ale tuturor componentelor corpului fizic.

Aici se pot observa primele modificări ale corpului fizic. De asemenea, toate
procesele biochimice din corpul fizic sunt susţinute energetic de către corpul
eteric. Deja ştiinţa a confirmat parţial acest lucru şi la ora actuală există în lume
multe laboratoare care deţin dispozitive (bazate pe efectul Kirlian) prin care se
pot depista eventualele disfuncţionalităţi ale corpului fizic cu destul de mult timp
înaintea manifestării propriu-zise. Totuşi, aceste aparate depistează deocamdată
doar partea grosieră a acestor energii, nu şi partea subtilă.

Corpul energetic se sprijină pe trei canale energetice principale numite Ida,

Pingala şi Sushumna (denumire dată de anticii înţelepţi şi iniţiaţi din Orient). Din
acestea porneşte o vastă reţea de canale energetice secundare, cunoscute şi ca
meridiane energetice. Ida este canalul asociat cu partea feminină, yin, şi este
localizat în partea stângă a liniei mediane a corpului. Pingala este canalul asociat cu
partea masculină, yang, şi este localizat în partea dreaptă. Sushuma este canalul
energetic central, iar de-a lungul acestui canal sunt dispuse acele centre
energetice denumite chakre. Ele mai poartă şi denumirea de lotuşi energetici,
deoarece prezintă o geometrie asemănătoare acestei plante şi fiecare în parte are
un anumit număr de „petale“ a căror prelungire prezintă o formă conică.

Primul şi ultimul centru energetic au o singură deschidere, primul are

deschiderea conică spre pământ, iar ultimul are deschiderea spre cer, restul
centrilor energetici au două deschideri, faţă şi spate, asemenea unor clepsidre sau
a două pâlnii dispuse simetric. Primii trei centri energetici formează aşa numitul
sistem energetic inferior, iar ultimii trei formează sistemul energetic superior,
între ele fiind centrul patru, din zona inimii, care are, printre altele, rolul de liant
între sistemele energetice. Sistemul inferior este legat de zona pământului, iar cel
superior de zonele spirituale (cereşti). Aceşti centri energetici sunt de fapt
receptoare-emiţătoare energetice şi ele au următoarele denumiri:

Muladhara
 Muladhara – are 4 petale receptoare, este situată în zona dintre anus şi organul
sexual şi este de culoare roşie. Cele patru petale reprezintă aspectul grosier al
elementului pământ (lut, piatră, metal, lemn) în corpul uman (oase, muşchi, organe,
tegumente, cartilaje etc.). Este legată pe partea fizică cu supravieţuirea,
conservarea, stabilitatea, acumularea de materie, energia vitală, telurică.
Corespondentul fizic al acestei chakre o reprezintă gonadele, glandele sexuale.

O bună funcţionare a acestei chakre determină o vitalitate fizică debordantă, un

sistem imunitar puternic, încredere în propriile forţe, rezistenţă, siguranţă
materială. O funcţionare defectuoasă a ei determină un comportament agresiv,
teamă, insecuritate materială, instabilitate, egoism exacerbat, probleme de natură
sexuală, rigiditate, lipsă de dinamism (lene), plasarea în zona astralului inferior. Din
punct de vedere fizic, disfuncţia acestei chakre determină probleme la nivelul
aparatului excretor, (anus, colon, vezică) prostată, dar şi un sistem imunitar slab,
depunere de ţesut adipos, calculi, diverse excrescenţe.

Svadisthana

Svadisthana – are 6 petale receptoare, este de culoare portocalie şi poziţia ei

diferă de la persoană la persoană; astfel la unii este situată în apropierea zonei
osului pubian, iar la alţii este poziţionată mai aproape de zona ombilicului. Această
poziţionare este dată de anumite caracteristici. De exemplu, o persoană centrată
pe partea strict materială a vieţii, care pune forţa fizică în prim plan şi prezintă o
sexualitate instinctuală, are poziţionată această chakră mai aproape de zona
organelor sexuale, iar o persoană ce şi-a controlat sexualitatea, care îşi dezvoltă
creativitatea şi are un cât de cât control emoţional, are această chakră
poziţionată mai aproape de zona ombilicului. De asemenea şi nuanţa diferă. Astfel,
cei din prima categorie au un portocaliu cu nuanţe roşiatice, în timp ce nuanţele
celor din a doua categorie sunt spre auriu. Cele şase petale reprezintă aspectul
grosier al elementului apă (mări-oceane-lacuri, izvoare-râuri-fluvii, pânzele
freatice, apa în stare gazoasă, gheţarii din zona polilor şi a crestelor munţilor,
depozitele fluide organice – ţiţei, metan etc. – şi anorganice) în corpul uman
(lichidul interstiţial, sânge, limfă, mucoasele, lichidul cefalorahidian, secreţiile
diverse). Corespondentul fizic al acestei chakre în corpul uman o reprezintă
glandele suprarenale.

O bună funcţionare a acestei chakre determină echilibru emoţional, claritate în

ceea ce priveşte recepţia şi exprimarea emoţiilor. Funcţionarea ei defectuoasă
determină un comportament sexual aberant, imaginaţie haotică, inadaptabilitate
socială, iar în plan fizic probleme legate de aparatul circulator şi limfatic,
probleme legate de eliminarea toxinelor, metabolism defectuos, practic tot ce ţine
de partea fluidă a corpului fizic.

Manipura

Manipura – are 10 petale receptoare, este situată în zona ombilicului şi este de

culoare galbenă. Cele zece petale reprezintă aspectul grosier al elementului foc,
adică aspectul energetic: dinamica, electricitatea, magnetismul, termodinamica,
acustica, gravitaţia, coeziunea fizică şi chimică, lumina, radiaţiile, energiile fizicii
cuantice. Corespondentul fizic al acestei chakre este pancreasul, ficatul şi splina.

O bună funcţionare a acesteia determină o voinţă şi o energie puternică în

manifestare, curaj în abordarea noului şi în schimbări diverse, perfecţionarea.
Funcţionarea ei defectuoasă determină lipsa de energie, de voinţă, temeri diverse,
iar în plan fizic, probleme legate de buna funcţionarea a ficatului, pancreasului,
splinei, stomacului, blocaje energetice diverse.
Anahata

Anahata – are 12 petale receptoare, este situată în zona plexului cardiac şi

culoarea sa este verde. Acest centru energetic face legătura dintre corpul
inferior şi cel superior. Vom discuta despre aceste energii emoţionale în cadrul
corpului astral. Aspectul grosier al acestei chakre este reprezentat de aer, iar
corespondentul fizic este glanda timus.

O bună funcţionare a ei determină un bun echilibru sentimental, expresivitate,

iubire, compasiune, încredere (credinţă), puritate, toleranţă, altruism.
Funcţionarea ei defectuoasă determină dezechilibru sentimental, gelozie, invidie,
dependenţă emoţională, iar în plan fizic, probleme legate de aparatul respirator,
cardio-vascular, coloana vertebrală.

Vishuddha

Vishuddha – are 16 petale receptoare, este situată în zona gâtului, sub „mărul
lui Adam“ şi este de culoare albastră. Este centrul energetic ce face legătura
dintre sentiment şi raţiune. Eterul reprezintă caracteristica acestei chakre, iar
corespondentul în planul fizic este glanda tiroidă.

O bună funcţionare a ei determină o bună abilitate în comunicare, exprimare,

interacţiune atât cu ceilalţi cât şi cu mediul, adaptabilitate, modelare, artă,
creaţie. Funcţionarea ei defectuoasă aduce implicit dificultăţi în exprimare, lipsă
de comunicare (timiditate, tendinţe de izolare), complexe diverse, angoase, iar în
planul fizic, probleme legate de zona gâtului (limbă, laringe, esofag, coarde vocale),
urechi, membre, măduva osoasă.

Ajna

Ajna – are 2 petale principale, iar fiecare petală are 48 de petale secundare,
este situată în zona frunţii, puţin deasupra mijlocului sprâncenelor şi culoarea sa
este indigo. Este centrul energetic care are glanda pituitară corespondentul fizic,
iar caracteristica ei o reprezintă energia mentală. Este centrul viziunii,
înţelepciunii, clarităţii, intuiţiei, inspiraţiei, clarvederii.

Funcţionarea defectuoasă a acestei chakre determină lipsa de viziune, lipsă de

claritate, înţelegere deficitară, slaba spiritualitate, slaba concentrare, depresia,
iar în plan fizic, probleme legate de zona capului (dureri, atacuri cerebrale, tumori
cerebrale), a ochilor, a sistemului nervos central.

Sahashrara
 Sahashrara – are 960 petale, este situată deasupra creştetului capului şi
culoarea sa este albă cu irizaţii violet. Corespondentul fizic este glanda pineală, iar
caracteristica ei este energia pură, divină. Este centrul de legătură cu planurile
superioare de existenţă, divinitatea. Este sediul conştiinţei superioare (supra Eu-
l).

Această descriere este sumară deoarece fiecare centru energetic penetrează şi

alimentează cu energie specifică fiecare corp în parte, iar meridianele principale
dispun de energia modulată a fiecărei chakre în fluxul energetic. Modularea este
realizată de o matrice informaţională extrem de complexă situată în corpul mintal
subconştient (informaţional). Sistemul circulator energetic este asemănător cu cel
sanguin sau limfatic, fiind însă mult mai complex.

Medicii din antichitate au observat anumite trasee energetice dispuse de-a

lungul organului dermic ce păreau a avea o oarecare legătură cu un anumit organ
fizic şi astfel s-a format o idee despre acest corp energetic. De asemenea, s-au
observat anumite diferenţe de-a lungul acestor canale (sensibilitate, umezeală,
căldură, rigiditate) şi prin acţionarea mecanică asupra lor (prin acupunctură,
presopunctură, masaj, iar mai nou prin acţiunea anumitor curenţi electromagnetici)
s-au reechilibrat energetic acele zone şi s-a constatat o ameliorare şi chiar o
aparentă vindecare a organelor bolnave (dezechilibrate energetic).

Trebuie spus că aceste trasee energetice nu sunt numai la suprafaţă ci şi în

interiorul corpului, dar accesul la aceste zone se face doar psiho-mental. Anumite
zone ale corpului dispun de proiecţia fiecărui organ în parte, aceste zone fiind:
palmele, tălpile picioarelor, suprafaţa interioară a urechii, irisul. Fiecare corp
subtil dispune de un sistem energetic specific şi asemeni corpului eteric, fiecare
corp subtil în parte dispune de anumite meridiane principale şi secundare prin care
sunt distribuite aceste energii specifice.

În corpul energetic apar primele semne de dezechilibru, de boală (aceste semne

sunt cuantificabile), ale corpului fizic, iar o persoană cu clarvederea dezvoltată
observă diferenţele cromatice ale zonelor afectate sau care urmează să fie
afectate în viitorul apropiat.
3. Corpul astral (emoţional)

Corpul astral mai este numit şi corpul emoţional deoarece este sediul senzaţiilor,
emoţiilor şi sentimentelor. Este de asemenea zona de proiecţie a tuturor
corpurilor subtile, de aceea este foarte animat şi volatil.

Componenta senzitivă

Componenta senzitivă – este pusă în evidenţă de către receptorii organici ai

corpului fizic la interacţiunea cu mediul exterior (plăcere, durere, senzaţiile de
rău şi de bine, foame, sete, saţietate, echilibru, poziţie, gravitaţie) şi de cele 5
simţuri primare cunoscute:

 a) olfactiv – este simţul cel mai puţin dezvoltat (atenuat) dintre toate
deoarece, spre deosebire de regnul animal care are nevoie de un simţ olfactiv
dezvoltat, omul depinde în mai mică măsură de acesta. Practic, simţul olfactiv
are un etalon simplu:plăcut-neplăcut, slab-puternic (înţepător), diverse
arome.

 b) gustativ – este un simţ puţin mai dezvoltat deoarece reprezintă

interacţiunea cu mediul la nivel de hrană. Aici avem cele patru gusturi de
 bază – dulce, sărat, acru, amar şi cele atipice: alcalin, acid, metalic, picant,
aromat (fructe, legume, plante, mirodenii diverse).

 c) tactil – este ceva mai dezvoltat decât celelalte şi se poate spune că omul
depinde în mai mare măsură de acest simţ. Aici senzaţiile devin ceva mai
puternice (cald-rece, fin-aspru, tandrudur, moale-tare, elastic-rigid, uscat-
umed).

 d) auditiv – este un simţ mult mai dezvoltat decât celelalte deoarece

sunetele pot forma construcţii extrem de complexe prin secvenţe de
continuitate-pauză-tonalitate-intensitatesimultaneitate; omul depinde în
foarte mare măsură de acest simţ, atât pentru interacţiunea cu ceilalţi
(limbaj), cât şi ca formă de expresie a unor trăiri interioare (muzică). Este
simţul prin care putem avea o legătură (alături de cel vizual) cu planurile
superioare de manifestare.

 e) vizual – este cel mai dezvoltat simţ, cuprinde pe lângă recepţia

frecvenţelor cromatice cunoscute (roşu, portocaliu, galben, verde, albastru,
indigo, violet) şi forme abstracte de manifestare şi comunicare complexă
(limbaj, simboluri, tridimensionalitate, diverse geometrii etc.). Prin acest
simţ nu numai că avem o reprezentare asupra mediului exterior, dar putem
exprima codificat şi cele mai înalte trăiri interioare (pictură, sculptură,
grafică, cinematografie).

Componenta emoţională
 Componenta emoţională – este pusă în evidenţă de acele atitudini şi trăiri
interioare care au o durată mai scurtă şi reprezintă reacţia conştientului faţă de
mediul exterior sau faţă de situaţiile interpersonale. Toate emoţiile au la bază un
substrat informaţional format în urma experienţei de viaţă. Personalitatea unui
individ este formată din multiple structuri informaţionale prin care acel individ
relaţionează cu sine, cu mediul exterior, cu alte persoane, dar şi cu anumite idei,
opinii, concepte. Aceste structuri informaţionale reprezintă amprenta experienţei
de viaţă în structura psihică şi mentală a unui individ în funcţie de capacităţile şi
gradele lui de percepţie. Astfel, o anumită realitate este diferit percepută de la
individ la individ (prin judecăţile proprii de valoare); prin urmare, informaţiile
despre realitate sunt percepute prin filtrul acestor structuri.

Corpul emoţional este strâns legat de corpul mintal (informaţional) încât se

poate spune că avem de-a face cu o complexă structură psiho-informaţională
dinamică ce formează personalitatea. În realitate, informaţia este cea care circulă
prima şi determină ulterior reacţia emoţională, deşi timpul dintre factorul
declanşator (informaţia) şi emoţie este uneori foarte scurt. Se poate face, de
exemplu, asemănarea dintre informaţie şi emoţie cu un întrerupător şi un corp de
încălzit, căci emoţia este în fapt tot o energie sau, mai corect spus, vibraţie.

Emoţiile se pot împărţi în:

 a) emoţii pozitive: bucurie, încântare, entuziasm, siguranţă, stimă, mulţumire,

exaltare, atracţie, afecţiune etc.
  b) emoţii imparţiale: mirarea, curiozitatea etc.

 c) emoţii negative: tristeţe, frică, mâhnire, furie, invidie, disperare,

dezamăgire, vinovăţie, regret, ruşine, gelozie etc.

Componenta sentimentală

Componenta sentimentală – este formată din acele trăiri interioare care au o

durată mare şi un impact mai puternic în viaţa omului. La fel şi aici, sentimentele se
pot împărţi în:

 a) sentimente pozitive: iubire, fericire, împlinire, credinţă, speranţă.

 b) sentimente negative: ură, teamă, resemnare, deznădejde

Toate aceste senzaţii, emoţii şi sentimente se pot manifesta pe scările de

intensitate slab-puternic, mic-mare, astfel că, în funcţie de fiecare situaţie în
parte, un individ poate experimenta diferite intensităţi ale senzaţiilor, emoţiilor
sau sentimentelor. De asemenea, în funcţie de personalitatea fiecăruia şi de
experienţa de viaţă, în urma aceloraşi factori declanşatori, un individ poate
experimenta diferit ca intensitate o anumită senzaţie, emoţie sau sentiment, faţă
de alt individ.

4. Corpul mental (informaţional)

Corpul mental mai este numit şi corp informaţional, iar cu ajutorul lui fiinţa
umană percepe realitatea, pe sine şi pe ceilalţi prin intermediul informaţiei.
Informaţia este stocată, prelucrată, analizată, schimbată şi folosită la toate
nivelele fiinţei umane. Prin urmare, acest corp poate fi împărţit în:

Corpul mental subconştient

Corpul mental subconştient – este de o complexitate extraordinară, atât în

ceea ce priveşte cantitatea de informaţie, cât şi în ceea ce priveşte diversitatea.
În cadrul acestui corp sunt toate schemele informaţionale ale proceselor
energetice şi biofizice, precum şi informaţiile suport pentru toate componentele
emoţionale. Toate procesele biochimice, construcţia şi funcţionarea fiecărui corp,
atât individual cât şi în grup, sunt comandate de corpul mental subconştient.

Aici se află matricea informaţională de bază a corpului fizic, dispunând de

schema informaţională a fiecărei componente în parte, începând de la cea mai
simplă componentă celulară până la cel mai complex organ. Toate procesele,
începând de la recepţia mediului exterior până la procesele de regenerare celulară,
sunt comandate de către acest corp. Ca volum de informaţie, se poate spune că
toate informaţiile cunoscute de către ştiinţa actuală în toate domeniile nu acoperă
nici a milionimea parte din imensa cantitate de informaţie ce stă la baza
funcţionării fiinţei umane.

Aici se află „setată“ şi durata de viaţă a fiecărei celule în parte, dar şi a corpului
fizic. Tot în cadrul corpului mental subconştient sunt şi informaţiile tuturor
întrupărilor anterioare. Matricea informaţională are o dispunere holografică şi
cuprinde atât corpul fizic, cât şi cel energetic. Toate elementele sale componente
sunt conectate la învelişul spiritului divin, acest înveliş fiind de fapt un fel de
computer reglator a cărui complexitate este greu de intuit în stadiul actual al
dezvoltării mentale a celor mai mulţi oameni.

Corpul mental semiconştient

Corpul mental semiconştient – este alcătuit din structuri informaţionale care

acţionează automat şi care s-au desprins de planul mental conştient datorită
fixării prin repetiţie (automatisme, deprinderi, obişnuinţe, reflexe) şi acceptare.
Este de asemenea sediul montajelor de dinamică psiho-mentală, dar şi sediul
blocajelor mentale.

Aceste blocaje mentale sunt formate din anumite module informaţionale

compacte care se manifestă ca nişte entităţi de sine stătătoare şi limitează gradul
de mişcare şi de libertate al individului. Blocajele mentale se prezintă ca un fel
de structuri informaţionale de forţă care au în aparenţă, datorită fixaţiei, o mai
mare putere de acţiune decât planul de forţă al conştientului.

Blocajele mentale sunt formate de-a lungul vieţii unui individ prin intermediul
experienţelor mai puţin plăcute, raţionamentelor precare despre diverse situaţii,
percepţiei eronate sau limitate. Ele sunt dispuse de-a lungul fiecărui plan dinamic
de manifestare, acţionând atât în ceea ce priveşte relaţia cu sine, cu ceilalţi şi cu
mediul exterior, cât şi în relaţia cu diverse idei, concepte, tradiţii, structuri,
mentalităţi.

Pe de altă parte, montajele de dinamică psiho-mentală sunt reprezentate de

elementele cu substrat defensiv, etic, religios, formate cel mai adesea în copilărie
şi sunt de două feluri. Pe de-o parte sunt cele care determină dinamica psiho-
mentală între anumite limite ce implică siguranţa fizică şi normele de conduită
acceptate de societate, iar pe de altă parte sunt cele care acţionează ca nişte
motoare de dinamică mentală, cum ar fi nevoia de a munci, de a se integra social,
nevoia de informaţie etc.

Corpul mental inconştient

Corpul mental inconştient – este zona reziduală a mentalului conştient în care

se desfăşoară procesele psiho-informaţionale întrerupte, refulate. În această
zonă, spre deosebire de corpul mental semiconştient, procesele psiho-
informaţionale nu sunt compacte, închise, ci formează structuri deschise. În cazul
blocajelor mentale, informaţia este cea care formează blocajul psiho-mental; în
schimb, în zona inconştientului, energia emoţională şi impulsul instinctual sunt cele
care formează şi declanşează procesele inconştientului.

Inconştientul continuă aceste procese întrerupte şi refulate, încercând să

modeleze posibilităţile de asociere a emoţiei cu fel de fel de construcţii
informaţionale,ieşind astfel la suprafaţă, adică în zona mentalului conştient, pentru
a se reintegra proceselor conştiente. Aceste construcţii au diferite şanse de
manifestare (consumare); astfel, dacă pulsiunea poate fi pusă în manifestare fără
a intra în conflict cu exteriorul sau anumite montaje psiho-mentale puternice
(concepte spirituale, etice etc.), ea va dispărea.

Dacă nu se va putea manifesta, atunci acea pulsiune va fi iarăşi refulată în zona

inconştientului. De fiecare dată, acea pulsiune va lua alte faţete, se va desfăşura şi
mai ales va creşte în mod oscilatoriu, deoarece informaţia este cea schimbată, iar
emoţia (vibraţia, trăirea) va rămâne şi va fi chiar alimentată indirect, astfel că
energia emoţională şi impulsul instinctual va putea fi destul de greu de urmărit.
Dacă acele energii nu pot fi conştientizate şi mai ales depăşite, consumate, ele pot
declanşa evidente manifestări de dezechilibru cum ar fi nevrozele sau chiar boli
psihice mai grave.

Corpul mental conştient

 Corpul mental conştient – este zona de conştienţă prin care omul percepe
realitatea, pe sine şi pe ceilalţi, prin intermediul organelor de simţ, al substratului
informaţional al emoţiilor şi sentimentelor şi prin care, totodată, relaţionează cu
acestea prin intermediul intelectului. Putem împărţi acest mental conştient în:

 a) corpul mental conştient inferior (pasiv) – este reprezentat de totalitatea

informaţiilor acumulate de către un individ de-a lungul vieţii sale, începând de
la primele amintiri ale copilăriei, informaţiile acumulate la şcoală, din diverse
experienţe, loc de muncă, cultură generală, călătorii, preocupări, studii etc.,
deci toate informaţiile la care are acces prin intermediul memoriei proprii.
Tot aici intră şi informaţiile suport pentru componentele emoţionale diverse.
Avem deci memorie vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă, gustativă, memorie
emoţională, dar şi memorie procesuală, aceasta fiind memoria formată din
mai multe componente interconectate.

 b) corpul mental conştient superior (activ) – este reprezentat de capacitatea

de interpretare, analiză, sinteză, prelucrare, organizare şi perfecţionare a
informaţiilor de care dispune un individ. Această zonă a mentalului
 deserveşte corpul cauzal (componentă a corpului spiritual) în formele primare
de manifestare, de aceea este deseori confundat cu acesta. În această zonă
se manifestă gândirea şi imaginaţ Gândirea presupune transpunerea
diferitelor structuri informaţionale perceptibile senzorial sau abstract într-
o schemă informaţională dinamică specifică şi implică deducţia, inducţia,
construcţia, simplificarea, generalizarea, abstractizarea etc., conform unor
modele structurale preluate sau originale. Imaginaţia este procesul prin care
imaginile sunt ataşate ideilor, necesităţilor, conceptelor etc. Imaginaţia
poate fi de natură statică sau dinamică, poate transcende planul spaţio-
temporal. Este în primul rând un proces de creaţie care poate cuprinde toată
zona de percepţie a omului şi poate modela la nivel abstract o realitate
virtuală ce poate fi apropiată sau depărtată de realitatea obiectivă.

Corpul mental supraconştient

Corpul mental supraconştient – este zona subtilă a mentalului de unde ne vin

inspiraţiile, intuiţiile. Este şi zona de acces către planurile superioare de
manifestare. Este, de asemenea, zona de unde se pot accesa informaţiile din
memoria universală, numită de înţelepţii orientali akasha universală.

Acest corp lucrează cu modele informaţionale reprezentate simbolic prin diverse

geometrii, atât bidimensionale, tridimensionale, cât şi multidimensionale, care stau
la baza formării universului şi a dinamicii sale. Accesul în această zonă a mentalului
se face doar în condiţiile unei discipline riguroase a mentalului conştient şi a
deschiderii faţă de lumile spirituale. Acest lucru presupune, implicit, cel puţin
eliminarea manifestării ego-ului, în formele sale primare.
5. Corpul spiritual (cauzal)

Este corpul subtil care se află la baza tuturor proceselor de dinamică psiho-
mentală, de transformare şi de evoluţie ale fiinţei umane.

Dinamica fiinţei umane

Dinamica fiinţei umane – Planul prin care se desfăşoară dinamica psiho-mentală

a fiinţei umane se mai numeşte şi plan cauzal. Planul cauzal are ca sferă de
influenţă toate planurile inferioare lui, adică planul material, emoţional şi mental.
Putem vorbi de un plan cauzal inferior şi un plan cauzal superior.

Planul cauzal inferior

În planul cauzal inferior, dorinţa este factorul declanşator al dinamicii de

manifestare. Dorinţa se formează ca structură informaţie-voinţă în corpul cauzal,
dar se manifestă în zona astralului inferior (senzaţii, emoţii) şi are un câmp de
acţiune limitat în planul mental conştient. Dorinţa nu se poate manifesta decât în
raport cu planul exterior, fără a-l transcende, şi este în zona de manifestare a
ego-ului.

Dorinţa are scopul de a declanşa vibraţiile astralului inferior şi astfel omul va

căuta satisfacţia vieţii sale în senzaţii (confort, mâncare, sexualitate, plăceri
legate de simţul auditiv şi vizual – spectacole, concerte, manifestări
culturalsportive etc.) şi emoţii (bucurii, mulţumiri, manifestări ale mândriei, ale
personalităţii etc.). Planul cauzal inferior este unul foarte important chiar dacă la
prima vedere pare a se situa la partea cea mai de jos a dinamicii spirituale,
deoarece în acest stadiu al manifestării dorinţei se pun în mişcare virtuţile de
bază (iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia) în stadiul lor incipient.

Aceste virtuţi reprezintă instrumentele prin care fiinţa umană îşi duce la
îndeplinire dorinţele mai mari sau mai mici, dar trebuie spus că aceste virtuţi pot
lua diverse forme în funcţie de scopul propus. Astfel:

 – iubirea se transpune în atracţie, afecţiune, compasiune, bunătate;

 – voinţa în perseverenţă, hotărâre, consecvenţă;

 – curajul în implicare, participare, îndrăzneală, înfruntare, vitejie;

 – răbdarea în permisivitate, toleranţă, acceptare, rezistenţă (în sensul de a

trece peste obstacole).

Modestia este o virtute care se pune în evidenţă şi străluceşte odată cu

transcenderea ego-ului şi este ca o carte de vizită în ceea ce priveşte evoluţia unei
persoane. Cu cât o persoană evoluează mai mult din punct de vedere spiritual, cu
atât mai mult este pusă în evidenţă (străluceşte) modestia. Dincolo de aparenţe,
modestia are o extraordinar de mare putere, este ca o cheie ce deschide
nenumărate porţi. Cea mai orgolioasă minte se deschide în faţa modestiei (ego-ul
nu vrea decât să se evidenţieze). Smerenia, respectul (forme ale modestiei)
converg până la urmă în tăcere, iar tăcerea este ca un stâlp de susţinere al
modestiei. Nu degeaba se spune că tăcerea e de aur!

Planul cauzal superior

 În planul cauzal superior, factorul declanşator al dinamicii de manifestare a
omului este aspiraţia, iar planul de manifestare este în interior. Aspiraţia
declanşează vibraţii în zona superioară a corpului astral, în zona sentimentalului
înalt (împlinire, credinţă, fericire). În acelaşi timp se activează, se dezvoltă şi se
perfecţionează şi zona mentalului conştient superior, adică interpretarea, analiza,
sinteza, prelucrarea, perfecţionarea şi partea sintetică a informaţiei, formând
direcţii sau curente psiho-informaţionale de forţă. Acestea desemnează
un sens de direcţie (spre perfecţiune, spre nemurire, spre unirea cu divinul,
expansiunea conştiinţei în absolut) şi nu un scop (ca în cazul dorinţei). Religiile,
ideologiile reprezintă partea de mijloc sau de tranziţie dintre dorinţe şi astfel de
curente psiho-informaţionale de forţă.

Trebuie făcută clar distincţia dintre dorinţă şi aspiraţie, căci este oarecum
impropriu să spunem că avem dorinţă de unire cu absolutul sau dorinţă de a-L
cunoaşte pe Dumnezeu. În fond nu este important termenul, cuvântul în sine, cât
zona de cuprindere în câmpul psihoinformaţional.

De asemenea, este bine să se ştie că aspiraţia presupune transcenderea dorinţei

şi nu negarea sa. De aceea, este normal ca omul să cunoască dorinţa, manifestările
sale şi toate vibraţiile ce ţin de aceasta. Practic, transcenderea dorinţei se face
după saturarea astralului inferior de vibraţiile specifice. Unele persoane neagă
dorinţa, o reprimă şi acest lucru poate duce la o falsă aspiraţie, căci ea vine din
frustrare.

Sunt totuşi persoane care simt aspiraţia foarte de timpuriu şi la o primă vedere
pare să se vadă că au avut o viaţă lipsită de plăcerile astralului inferior, dar asta
nu înseamnă că fiinţa sa nu a fost saturată (practic plictisită) de acestea în alte
existenţe. Se poate depista foarte uşor o astfel de persoană, este veselă,
zâmbitoare, este foarte echilibrată emoţional, adică nu manifestă agresivitate în
exprimarea ideilor, a opiniilor sau a punctului său de vedere, nu are tendinţe
extremiste, este foarte cumpătată în ceea ce priveşte alimentaţia, nu face excese
şi mai ales nu se intoxică, este eliberată de tot felul de ataşamente, ascultă mai
mult decât vorbeşte.
 Pe de altă parte, o persoană care prezintă o falsă ascensiune spirituală este o
persoană care nu a reuşit să-şi transceandă astralul inferior şi datorită frustrării
(eşecuri, complexe etc.) alege o cale de ascensiune, dar aceasta nu vine din
manifestarea emoţionalului înalt (din cele mai pure sentimente), ci este mai mult o
alegere intelectuală, informaţională, şi aceasta mai mult din dorinţa de a fi diferit
de ceilalţi. Aceasta este o foarte puternică narcoză a ego-ului şi persoana în cauză
alimentează inconştient această narcoză tocmai din acele frustrări ce nu au fost
rezolvate anterior.

O astfel de persoană îşi construieşte un ideal sau se foloseşte de un ideal

existent (religie, ideologie), cosmetizându-l doar pe baza a ceea ce crede el că
este „spiritual“ şi va face totul pentru a-şi exprima această „nouă“ idee sau falsă
aspiraţie. Pusă în faţa unor dispute de idei, această persoană devine agresivă la un
moment dat, respinge orice fel de alternative, îşi ia o aură de seriozitate gravă,
este foarte egoistă, foarte materialistă, se foloseşte de frustrările celorlalţi
adepţi, acoliţi, care au mai puţin curaj în manifestare decât el. Unei astfel de
persoane nu îi place să asculte problemele celorlalţi, nu este flexibilă, caută
publicitatea în toate felurile şi mai ales caută să exprime ideea că fără ea ceilalţi
sunt pierduţi, că este farul de care ei au nevoie.

O grupare condusă de un astfel de „exponent divin“ nu poate menţine în jurul său

decât persoane care au aceleaşi frustrări şi de obicei adepţii vor avea în final un
foarte dur contact cu realitatea (îşi pierd bruma de personalitate pe care o aveau,
agoniseala, locul de muncă, prietenii, chiar familia şi, cel mai grav, îşi pierd
orientarea în viaţă).

Istoria este plină de astfel de indivizi ce şi-au arogat drepturi „divine“ şi nu de

puţine ori s-au implicat în acţiuni violente extreme, atrăgându-i şi pe alţii. Fiecare
mare religie are astfel de „reprezentanţi divini”, iar acţiunile lor violente sunt
nenumărate în filele istoriei. Nu trebuiesc neglijaţi nici acei „guru“ ai timpurilor
moderne, care prin acţiunile şi convingerile lor aberante au atras multe alte
persoane pentru a comite delicte grave sau sinucideri colective.

Transformarea fiinţei umane

 Transformarea fiinţei umane – este procesul din planul de manifestare în care
se realizează trecerea de la un stadiu de conştienţă la altul, desigur superior.
Aceasta presupune implicit şi modificarea gradului de percepţie şi a sistemului
de valori. Se poate înţelege că există mai multe etape evolutive şi fiecare etapă
evolutivă presupune parcurgerea unei etape de transformare.

Trebuie remarcat că această tranziţie de la o etapă evolutivă la alta este mai

puţin pusă în evidenţă, dar asta nu înseamnă că nu este la fel de importantă ca şi
evoluţia însăşi. Transformarea apare atunci când un vechi sistem de credinţe şi de
valori nu mai găseşte rezonanţă în conştiinţa fiinţei umane. Apare astfel un punct
mort al dinamicii de manifestare, căci motivaţia este pusă sub semnul întrebării.
Este punctul de inflexiune în care are loc evoluţia (saltul) sau involuţia (regresia).
Mulţi confundă această transformare cu îndeplinirea unei anumite dorinţe, mai
mari sau mai mici (un anumit titlu ştiinţific, acceptarea într-o oarecare
organizaţie, rezultate deosebite etc.), însă aceasta nu reprezintă nici pe departe o
transformare a fiinţei, ci mai degrabă fructul unui efort al dorinţei.
 Transformarea întotdeauna are loc în interior şi priveşte percepţia de ansamblu
(holistic) a respectivei fiinţe, atât asupra ei înşişi cât şi asupra exteriorului. Să
luăm, de exemplu, actualul sistem de valori, cel mai răspândit pe această planetă, şi
anume, sistemul de credinţe bazat pe aspectul materialist, în care dinamica unui
individ urmăreşte acumularea (de bani, posesiuni, putere, funcţii etc.) şi
desfătarea în senzaţii şi emoţii.

Desigur, doctrina materialistă implică un sistem de valori în care iubirea, voinţa,

curajul, răbdarea, modestia sunt puse la loc fruntaş, dar percepţia este cu totul
alta şi ea este făcută prin prisma ego-ului. Iar ego-ul nu se poate descurca decât
într-un sistem antagonist (binerău, urât-frumos, puternic-slab etc.) şi, implicit,
presupune lupta.

Apar astfel blocaje puternice, atât la nivel mental cât şi la nivel emoţional şi
energetic. Pentru cei mai mulţi teama reprezintă principalul factor declanşator de
manifestare, iar de aici o întreagă suită de conflicte, suferinţe, decepţii. De cele
mai multe ori, omul intră în această luptă, iar atunci când iese şifonat (la început
de fiecare dată iese şifonat), se resemnează şi caută să-şi găsească un loc în
mecanismul mai mult sau mai puţin complicat întocmit de cei care au avut o viziune
ceva mai amplă a societăţii, adică va fi un bun slujbaş într-un oarecare domeniu.
Asta într-un caz cât de cât mai „fericit”.

Ei bine, la nivel de individ această situaţie se poate perpetua la nesfârşit,

deoarece posibilităţile de jonglare cu sistemul dualist şi cu vibraţiile astralului
inferior sunt practic nelimitate. Dar legile universale sunt atotputernice şi mai ales
imparţiale, astfel legea ritmului impunându-se în cele din urmă atât la nivel de
individ cât şi la nivel social. Această lege obligă schimbarea; nu trebuie privită
această lege ca o sabie a lui Damocles, ci mai degrabă ca o necesitate de înnoire,
de împrospătare.

Datorită nivelului de conştienţă mai redus (percepţie limitată şi antagonistă),

construcţiile mentale adoptate în zona mentalului semiconştient sunt cele care
guvernează practic omul de rând, în cele mai multe din situaţiile cu care se
confruntă zi de zi. Ele se mai numesc şi blocaje mentale deoarece limitează nu
numai câmpul de percepţie al realităţii (interioare şi exterioare), ci şi
manifestarea.

Dacă individul nu manifestă dinamica mentală impusă de legea ritmului, riscă să

fie forţat să facă acest lucru de anumite împrejurări nu tocmai plăcute, cum ar fi
pierderea unei posesiuni, a locului de muncă, a unei relaţii, a funcţiei, probleme de
sănătate etc., determinându-l astfel să-şi revizuiască sistemul de valori, de
percepţie a realităţii şi forţându-l să devină mai activ în zona planului mental
conştient superior.

Transformarea de conştienţă ce urmează să aibă loc vizează practic

transcenderea dualităţii bine-rău, iar această transcendere va avea loc pe toate
planurile cunoscute. Planul mental conştient superior este primul vizat, căci este
cel mai apt pentru a transcende dualitatea. Deja unele dintre creaţiile planului
mental conştient superior au transcens dualitatea la nivel teoretic, astfel
că binele şi răul sunt văzute complementar şi mai ales integrate în cadrul altui
proces mai complex în desfăşurare. Este cazul ştiinţelor exacte şi în curând va fi
şi cazul psihologiei. Răul nu va constitui în viitor un motiv de dispută, de teamă, de
reacţii grosiere, ci va fi perceput ca un impuls pentru schimbare, modificare,
adaptare şi, cel mai important, va fi că răul respectiv nu va fi perceput decât ca o
altă faţetă a binelui. Aceste cuvinte sunt destul de greu de înţeles pentru o
persoană prinsă în mrejele dualităţii din aceste vremuri tulburi, dar situaţia chiar
aşa se prezintă.

Pentru început, pentru a se ajunge la o astfel de percepţie este nevoie în mod

obligatoriu de o mai bună disciplină mentală, iar asta presupune implicit lucrul cu
planul mental conştient superior şi realizarea unui cât de cât autocontrol mental.
Deci este vorba de a lucra cu informaţia la nivel dinamic; prin urmare, nu
cantitatea de informaţie va fi cea care va conta, ci calitatea şi diversitatea ei.

Aşadar interpretarea, analiza, sinteza, prelucrarea, organizarea şi implementarea

informaţiei reprezintă adevărata muncă în transformarea omului. Optimizarea şi
aplicarea informaţiei este deci primul pas în acest proces tranzitoriu de
transcendere. Astfel limpezit acest proces informaţional al tranziţiei, se poate
lucra cu instrumentele sferei spirituale, cu iubirea, voinţa, curajul, răbdarea,
modestia, într-o mult mai mare măsură şi cuprindere decât în sistemul dualist al
dinamicii, iar manifestările astralului inferior (bucurii, mulţumiri) vor fi din ce în ce
mai elevate. De asemenea, deschiderea spre artă, în tot ansamblul ei, va fi din ce în
ce mai mare şi va reprezenta principala preocupare a timpului liber.

Evoluţia fiinţei umane

Evoluţia fiinţei umane – este procesul prin care fiinţa umană se dezvoltă în tot
ansamblul ei. Este vorba de o dezvoltare pe toate planurile de manifestare: fizic,
energetic, emoţional, mental, cauzal, prin prisma unui grad de conştienţă.

Există desigur evoluţie şi în planul dual (antagonist) de percepţie, dar această

evoluţie este particulară şi nu integrală, adică o persoană poate evolua conform
unor parametri ai respectivului sistem dual. Aceşti parametri sunt dispuşi liniar şi
dinamica este de la minus la plus, adică de la slab la puternic, de la puţin la mult
etc., şi întotdeauna legea ritmului se impune conform planului dual, adică există
riscul mersului înapoi, al căderii, căci şi legea polarităţii intervine. De fapt nicio
lege universală nu stă deoparte în niciun proces. Riscul este mai mare sau mai mic
şi aici teama este cea care determină acest grad de risc.

* extras din cartea „Legile lui Zamolxe” – RemerRa

 Cartea completă : http://remerra.blogspot.ro/p/pag1.html

 Înapoi la Dacia – Ţara Preafericiţilor

 Acasă